Acatistul Nasterii Domnului

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Condacul 1:
Cela ce din veci Te-ai nascut din Tatal si la plinirea vremii Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si Te-ai nascut cu trup din Sfanta Fecioara Maria ca sa ne mantuiesti din robia pacatului, pace lumii Tale daruieste si ne izba-veste pe noi de toate ispitele si necazurile, ca sa cantam Tie cu usurinta asa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, miluieste-ma.

Icosul 1:
Ingerii din cer mirandu-se, ziceau: Cum Te va incapea pe Tine, Cela ce esti necuprins, cum Te va hrani cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce esti hranitorul tuturor. Iar noi de o taina ca aceasta minunand-ne, cantam Tie:
Iisuse, Cela ce din pestera Te-ai nascut, da-ne noua har sa ne nastem spre viata de veci.
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai facut, da-ne noua nevinovatia pruncilor.
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi cu bunatatile Tale cele duhovnicesti.
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, dezleaga-ne si pe noi de blestemul pacatului.
Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului.
Iisuse, Cela ce de stea ai fost aratat, fa sa straluceasca si peste noi lumina dumnezeirii Tale.
Iisuse, Soarele Dreptatii, scoate-ne din intunericul pacatului.
Iisuse, Pastorul cel bun, cauta-ma pe mine, oaia cea ratacita.
Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorat, smerindu-Te pentru mine, da-mi si mie smerenie ca sa ma inalt la cer.
Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-ma din robia pacatului.
Iisuse, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea, mantuieste-ma pe mine, dintre toti cel mai pacatos.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 2:
Iata vine Hristos, pe cel viclean sa-l sfarme, pe cei din intuneric sa-i lumineze si sa-i dezlege pe cei legati de pacate, Caruia, cu ingerii intampinandu-L, sa-I strigam: Aliluia!

Icosul 2:
Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerita, veniti sa ma-rim pe Hristos, Mantuitorul nostru, care Se naste cu trup pentru mantuirea noastra, strigand:
Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai pogorat, inalta-ne pe noi la cer.
Iisuse, Cela ce ai luat trup ca al nostru, scapa-ne pe noi de patimile trupesti.
Iisuse, Cela ce esti Domnul Pacii, da-ne noua, celor invrajbiti, pacea Ta.
Iisuse, Cela ce ai fost laudat de toata faptura cea necuvantatoare, da-ne noua, celor necuvantatori, sa Te laudam neincetat.
Iisuse, Cela ce pe pastori, prin ingeri, i-ai chemat la Tine, chema-ma si pe mine, smeritul.
Iisuse, Cela ce darurile magilor le-ai primit, primeste si rugaciunile noastre, pornite din inimi smerite.
Iisuse, Cela ce la nastere n-ai avut locas de salasluire, fa-Ti locas din inimile noastre.
Iisuse, Cela ce toate usile le-ai gasit incuiate, deschide inima mea, cea zavorata de pacat.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut la marginea cetatii, da-ne noua sa fugim de desertaciunile lumii acesteia.
Iisuse, Cela ce prima data ai venit la miezul noptii, cand vei veni a doua oara la aceeasi ora, miluieste-ma.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in taina noptii, viata mea cea plina de pacate in taina noptii o ascunde, miluindu-ma.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 3:
Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptatii, Cel ce S-a nascut negrait, in pestera, ca sa ma mantuiasca pe mine, cel ce m-am facut pestera a toata necuratia, prin calcarea poruncilor Lui, pentru care, pocaindu-ma, cant: Aliluia!

Icosul 3:
Cuvantul Tatalui, prin care toate s-au facut, fara patimire si fara stricaciune Se naste cu trup, din Sfanta Fecioara Maria, ca sa mantuiasca lumea, Caruia, intampinandu-L, asa sa-I strigam:
Iisuse, Cela ce cu Tatal si cu Sfantul Duh esti laudat de ingeri, miluieste-ma.
Iisuse, Cela ce de ingeri esti laudat, fa ca si noi pe pamant, neincetat sa Te marim.
Iisuse, Cela ce pe pamant nascandu-Te, de cer nu Te-ai despartit, cu smerenie Iti slujim.
Iisuse, care ai impreunat prin Nasterea Ta, pe ingeri cu oamenii, pe Tine Te laudam.
Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta, ne-ai deschis usile raiului, inchise prin neascultarea lui Adam, Tie Iti multumim.
Iisuse, Cela ce ai omorat moartea, prin Nasterea Ta facandu-ne partasi vietii celei vesnice, Te preamarim.
Iisuse, Cela ce ai departat vrajba si lumii pace ai adus prin Nasterea Ta, Tie Iti slujim.
Iisuse, Care prin Nasterea Ta, mantuire lumii ai adus, da-ne noua iertare de pacate.
Iisuse, Cela ce ne-ai descoperit noua, prin Nasterea Ta, pe Dumnezeu in Treime, Tie ne inchinam.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 4:
Ca sa ma izbavesti din robia celui viclean, ai binevoit a Te imbraca in chip de rob, Cuvinte cel fara de inceput si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, pentru care, slavind milostivirea Ta, cantam neincetat: Aliluia!

Icosul 4:
Dumnezeu oamenilor asemenea S-a aratat si in pestera S-a nascut si a saracit cu trupul, ca noi sa ne imbogatim in har; pentru aceasta credinciosii cu gand curat sa-L primim, cantandu-I:
Iisuse, nascandu-Te Tu, imparatia pacatului s-a nimicit.
Iisuse, cugetele cele rele, nascandu-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit.
Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slabit si oamenii asupra lui s-au intarit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbavit.
Iisuse, trup luand, de ispitele trupului ne-am mantuit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, trupurile si sufletele de patimi le-am curatit.
Iisuse, prin intruparea Ta, trupul nostru cel stricacios cu nestricaciunea l-ai impodobit.
Iisuse, pogorandu-Te Tu, din oameni pamantesti, prin har, ingeri ai facut.
Iisuse, rasarind Tu, lumina adevarului peste toti a stralucit.
Iisuse, nascandu-Te Tu, Dreptatea si Adevarul pe pamant s-au pogorat.
Iisuse, aratandu-Te Tu, pe Dumnezeu Cel intr-o fiinta am cunoscut.
Iisuse, lumea, prin Nasterea Ta, de bucuria mantuirii s-a umplut.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 5:
Hristos, cu trupul aratandu-Se, Se salasluieste in noi in chip negrait. Veniti, credinciosii, sa vedem slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal si sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 5:
Cel ce a facut cerul si pamantul, astazi Se naste trupeste ca un om, din tine, Maica Donului, pazindu-te si dupa nastere fecioara, pentru care, bucurandu-ne, asa-I strigam:
Iisuse, nascandu-Te cu trup din Sfanta Fecioara Maria, o ai facut Nascatoare de Dumnezeu si plina de har.
Iisuse, Cela ce Te-ai incredintat spre ingrijire Maicii prea curate, prunc fiind, incredinteaza-ne si pe noi purtarii ei de grija.
Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, deschide si noua pacatosilor, bratele milostivirii Tale.
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, incinge-ne si pe noi cu puterea Crucii Tale, ca sa biruim pe vrajmasii nostri.
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi, flamanzii si insetatii, din darurile Tale.
Iisuse, Cela ce la sanul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, da-ne si noua sa aflam liniste in sanul Bisericii Tale.
Iisuse, Cela ce Te-ai aratat supus Sfintei Fecioare, da-ne si noua sa ne supunem voiei Tale celei dumnezeiesti.
Iisuse, Cela ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeste si de la noi aceasta putina dragoste si o inmulteste inaintea Ta.
Iisuse, Cela ce ai primit daruri de la magi, primeste si de la noi aceste putine lacrimi, prin care curateste pacatele noastre.
Iisuse, Cela ce primesti pe toti pacatosii care se pocaiesc, primeste-ma si pe mine cel cufundat in pacate, pentru Sfanta Nasterea Ta.
Iisuse, Cela ce voiesti sa mantuiesti pe toti oamenii, mantuieste-ma si pe mine, dupa mare mila Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 6:
Cu gura si cu inima, pe Hristos Cel ce S-a nascut cu trupul in pestera, din curata Fecioara, veniti credinciosii, cu un gand sa-L laudam, cantand impreuna cu ingerii: Aliluia!

Icosul 6:
O, minune noua, o, bunatate! O, nespusa rabdare, ca iata, ca un prunc se socoteste Cel ce locuieste in Cele de Sus, pe Care, de bunavoie primindu-L in casa sufletului nostru, asa sa-I strigam:
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut, de rautatea lui Irod, fereste-ma.
Iisuse, Cela ce Te-ai intrupat, de fariseismul lui Irod, izbaveste-ma.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in pestera, de pacatul lui Irod pazeste-ma.
Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai culcat, de necredinta lui Irod, scapa-ma.
Iisuse, Cela ce ai descoperit gandurile cele rele ale lui Irod, descopera gandurile rele ale vrajmasilor nostri.
Iisuse, mielul cel nevinovat, nu-mi da mie, ca prin pacatele mele, sa fiu ucigas ca Irod.
Iisuse, Cela ce cunosti gandurile oamenilor, mintea mea de gandurile cele rele o curateste.
Iisuse, Cela ce Te-ai ascuns de Irod cel rau, nu Te ascunde de mine, pacatosul.
Iisuse, Cela ce ai fugit de mania lui Irod, acopera-ma si pe mine de mania oamenilor, care se pornesc cu rautate asupra mea.
Iisuse, Cela ce pe Irod, ca pe un facator de rele l-ai aratat, arata si pe cei ce in ascuns imi fac mie rau.
Iisuse, Cela ce iubesti pe toti oamenii, da-mi si mie sa iubesc pe toti, si chiar pe vrajmasii mei.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 7:
Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a nascut, ca sa mantuiasca lumea de pacate, iar Irod cel rau, ostasi a trimis ca sa ucida pe dumnezeiescul Prunc, de a carui rautate fugind, ca si magii, neincetat sa cantam: Aliluia!

Icosul 7:
Pentru mantuirea noastra, Bunule Doamne, ai venit in Betleem si in pestera Te-ai nascut, Cela ce ai cerul scaun si in iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cela ce esti necuprins, cu scutece Te-ai infasat si cu lapte Te-ai hranit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie laudandu-Te, strigam Tie:
Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai nascut, vino si in pestera sufletului meu si ma mantuieste.
Iisuse, Cela ce esti necuprins si Te-ai lasat cuprins de o iesle mica, fa ca puterea Ta sa cuprinda si inima cea micsorata de patimi.
Iisuse, Cela ce n-ai socotit locasul acesta modest, nedemn de maretia Ta, fa-ti locas smeritul meu trup.
Iisuse, Cela ce nu Te poate cuprinde cerul si pamantul, iar prin Nasterea Ta Te-ai lasat cuprins de fiecare dintre noi, miluieste-ma.
Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta ai luat firea noastra cea cazuta, ridica-ma si pe mine cel cazut in adancul rautatilor.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in chip dumnezeiesc, fa ca si sufletul meu sa nasca lucruri duhovnicesti.
Iisuse, Cela ce Te-ai purtat de trup fecioresc, curateste si trupul meu cel intinat de patimile desfranarii.
Iisuse, Cela ce ai facut ca Sfanta Fecioara, nascandu-Te, sa nu simta dureri, tamaduieste toate durerile trupului meu.
Iisuse, Cela ce nascandu-Te, Maica Prea Curata a ramas fecioara, pastreaza sufletul si trupul meu in feciorie duhovniceasca.
Iisuse, Cela ce ai ales spre a Te naste, pe cea mai curata dintre pamanteni, cu harul Tau ajuta-ma sa-mi pastrez curatenia sufletului si trupului.
Iisuse, Cela ce pentru a Te naste, pe Sfanta Fecioara o ai umbrit cu puterea Sfantului Duh, pe acesta salasluieste-L in sufletul meu.
Iisuse, Cela ce prin Nasterea Ta s-a biruit randuiala firii, da-mi sa biruiesc firea mea cea stricata prin pacate.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 8:
Sa alergam, credinciosii, la Betleem si inaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, sa aducem lauda impreuna cu ingerii si cu pastorii, lui Iisus, Cuvantul lui Dumnezeu, care din dragoste pentru noi, trup S-a facut, cantand: Aliluia!

Icosul 8:
Smereniei Tale inchinandu-ne Hristoase, Cela ce din Tatal mai inainte de veci Te-ai nascut, iar pentru mantuirea noastra, la plinirea vremii, cu trup Te-ai nascut din Sfanta Fecioara, cu cantari ca acestea Te laudam:
Iisuse, Cela ce pentru mine Te-ai smerit, de pacatul mandriei scapa-ma si in haina smereniei ma imbraca.
Iisuse, Cela ce pe magi i-ai chemat la inchinarea Ta, cheama-ma si pe mine, ca neincetat, cu smerenie sa ma inchin Tie.
Iisuse, care pe pastori de la oi i-ai chemat la marita Nasterea Ta, cheama-ma si pe mine, care stau departe de Tine, pazind turma pacatelor.
Iisuse, care prin Nasterea Ta Te-ai fagaduit sa fii cu noi totdeauna, fii si cu mine, pacatosul si intunecatul.
Iisuse, care Te-ai nascut din Tatal fara mama si din mama fara tata, miluieste-ma si pe mine cel nascut in pacate.
Iisuse, Cela ce Te-ai zamislit de la Duhul Sfant in pantecele Fecioarei, curateste-ma si pe mine, cel zamislit in faradelegi.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut peste fire, de pacatele cele peste fire, izbaveste-ma.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut, nu din pofta trupeasca, ci de la Duhul Sfant, potoleste toata pofta cea trupeasca de la robii Tai.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in noapte, din intunericul pacatului scoate-ma.
Iisuse, Soarele Dreptatii, cu lumina cunostintei de Dumnezeu lumineaza-ma.
Iisuse, prin Nasterea Ta, bucuria a venit la toata lumea, caci cu noi este Dumnezeu.
Iisuse, prin Nasterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit si noi ne-am mantuit.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 9:
Cea negraita smerenia Cuvantului lui Dumnezeu, cu ochii mintii, mai inainte vazand-o, Avacum a strigat: de la miazazi va veni Dumnezeu Mantuitorul nostru, Caruia, intampinandu-L, sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 9:
Asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis sa mantuiasca de pacate lumea, pe care vazandu-L in pestera nascut cu smerenie, sa-L laudam, strigand:
Iisuse, Cela ce din dragoste pentru noi Te-ai nascut, umple inima mea de dragoste pentru Tine.
Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai aratat ca sa izbavesti lumea de pacate, da-mi mie sa urasc toate pacatele.
Iisuse, Cela ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit in chip de rob, da-mi dragoste si ravna pentru binele aproapelui.
Iisuse, Cela ce Te-ai aratat ascultator voiei Tatalui, da-mi si mie ascultare de toate poruncile Lui.
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai adus de Sfanta Ta Maica in Biserica, da-mi sa iubesc Biserica Ta.
Iisuse, Cela ce prin stea ai luminat pe magi, lumineaza si inima mea, pe care o a intunecat pofta cea rea.
Iisuse, Cela ce pentru binele omenirii ai venit in lume, nu ma lipsi pe mine de binele Tau ceresc.
Iisuse, Cela ce ai aparat pe magi de rautatea lui Irod, apara-ma si pe mine de toata rautatea omeneasca.
Iisuse, inflacareaza-mi inima de dor pentru Tine, precum ai inflacarat inima celor trei magi.
Iisuse, condu-ma pe calea cea sigura, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea.
Iisuse, da-mi si-n viata aceasta, si-n cea viitoare, sa aud corul cel dulce al ingerilor.
Iisuse, Care pentru mantuirea noastra Te-ai nascut om, mantuieste-ma pe mine, pacatosul.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 10:
Pruncule, Iisuse, da-ne noua sa Te iubim pe Tine mai mult decat am iubit pacatul si sa facem de acum numai voia Ta cea sfanta, cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 10:
Pe Hristos Cel ce S-a nascut din Fecioara Maria in chip negrait, cu in-gerii toti sa-L laudam, stigand:
Iisuse, curatenia desavarsita, de toata intinaciunea curateste-ma.
Iisuse, izvorul vietii, da-mi viata cea vesnica.
Iisuse, frumusetea desavarsita, da-mi frumusetea cea dintai, pe care din cauza pacatelor am pierdut-o.
Iisuse, blandetea desavarsita, da-mi sa fiu bland cu semenii mei.
Iisuse, izvorul intelepciunii, intelepteste-ma.
Iisuse, lumina cea pururea vesnica, lumineaza-ma.
Iisuse, facatorul meu, nu ma lasa sa pier.
Iisuse, de bolile cele trupesti, care vin pentru pacatele mele, tamaduieste-ma.
Iisuse, de patimile cele sufletesti, curateste-ma.
Iisuse, de gandurile cele rele, izbaveste-ma.
Iisuse, de nalucirile diavolesti, fereste-ma.
Iisuse, de obiceiul cel rau al patimilor, mantuieste-ma.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 11:
Slava intru cei de sus, cetele ingeresti in Betleem, inaintea pastorilor au statut cantand, la Nasterea Ta, Hristoase, iar noi, pacatosii pe pamant Te laudam, strigand: Aliluia!

Icosul 11:
Dumnezeu oamenilor S-a aratat, asemenea si in pestera S-a nascut cu trup, ca pe noi cei cazuti in pacate, sa ne faca fiii Lui, pentru care, cu multumita, asa-I cantam:
Iisuse, Cela ce ai venit in lume cu trupul, da-mi sa Te iubesc mai mult decat am iubit placerile lumii.
Iisuse, Cela ce ai luat trup pentru mine pacatosul, da-mi sa Te iubesc mai mult decat indulcirile trupesti.
Iisuse, Cela ce pentru pacatosi Te-ai nascut, fa-ma sa urasc din tot sufletul pacatul.
Iisuse, Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat, da-mi sa nu spun niciodata cuvinte necuviincioase.
Iisuse, Cela ce voiesti sa se mantuiasca toti oamenii, fa sa nu piara nici un suflet din cauza purtarii mele celei rele.
Iisuse, Cela ce prin Intruparea Ta ne-ai dat noua spre viata vesnica Sfantul Trup si Cinstitul Sange al Tau, fa-ne vrednici impartasirii acestora.
Iisuse, Cela ce Te-ai nascut in pestera saraca, nu Te scarbi nici de saracia sufletului meu, cand vii sa locuiesti in el prin impartasirea cu Sfintele Taine.
Iisuse, cand ma apropii de Tine, in Sfintele Taine, fa-ma sa vin cu toata cucernicia, cu frica, cu credinta si cu dragostea.
Iisuse, cand ma apropii de Tine, fereste-ma de rautatea lui Irod.
Iisuse, pe preotii Tai, cand slujesc Sfanta Liturghie, curateste-i de toata necuratia si-i fa vrednici slujirii acestei Taine dumnezeiesti.
Iisuse, pe credinciosii Tai, care iau parte la Sfanta Liturghie, de darurile Tale cele ceresti ii impartaseste.
Iisuse, pe cei ce iubesc buna cuviinta Bisericii Tale, cu darurile cele vesnice ii rasplateste.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 12:
Tatal bine a voit, Cuvantul trup S-a facut si Fecioara a nascut pe Dumnezeu intrupat, cu umbrirea Sfantului Duh, Steaua vesteste, magii se inchina, pastorii se minuneaza si toata faptura se bucura, cantand: Aliluia!

Icosul 12:
Iata, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curatirea, lumina, izbavirea, pacea, sanatatea, bunatatea, pe care primindu-le credinciosii cu inimi curate, sa-I strigam:
Iisuse, Domnul pacii, potoleste razboaiele si da lumii pacea Ta.
Iisuse, izvorul pacii, impaca pe toti care sunt invrajbiti.
Iisuse, facatorul pacii, pe sotii care sunt despartiti, uneste-i iarasi in pace si in dragoste.
Iisuse, Cela ce pe pamant Te-ai aratat ascultator Parintelui Tau, intoarce pe fii cu dragoste catre parintii lor.
Iisuse, Cela ce Te-ai aratat prunc, pe copiii nostri ii ocroteste.
Iisuse, pe cei tineri ii intelepteste si pe calea invataturilor Tale ii calauzeste.
Iisuse, pe batrani ii sprijineste si cu darul rabdarii si al intelepciunii ii impodobeste.
Iisuse, pe cei buni, in bunatate ii pazeste.
Iisuse, pe cei rai, de la rautatea lor ii intoarce.
Iisuse, pe cei rataciti de la adevar, pe calea cea dreapta ii intoarce cu bunatatea Ta.
Iisuse, pe cei bolnavi si suferinzi ii tamaduieste.
Iisuse, pe Sfanta Biserica Ta in pace si liniste o pazeste.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 13:
O! Prea dulce Iisuse, Cela ce in pestera Te-ai nascut cu trupul, primes-te si de la noi aceasta smerita rugaciune, precum ai primit daruri de la magi si cantare de la pastori, si departeaza de la noi toata rautatea, cearta, vrajmasia, obiceiul cel rau si toate ispitele si necazurile ce vin asupra noastra, ca traind in pace si buna intelegere unii cu altii, cu un gand sa Te laudam pe Tine, Dumnezeu Cel de Sus, cantand: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarasi

Icosul 1
Ingerii din cer mirandu-se, ziceau: Cum Te va incapea pe Tine, Cela ce esti necuprins, cum Te va hrani cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce esti hranitorul tuturor. Iar noi de o taina ca aceasta minunand-ne, cantam Tie:
Iisuse, Cela ce din pestera Te-ai nascut, da-ne noua har sa ne nastem spre viata de veci.
Iisuse, Cela ce prunc Te-ai facut, da-ne noua nevinovatia pruncilor.
Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hranit, hraneste-ne si pe noi cu bunatatile Tale cele duhovnicesti.
Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai infasat, dezleaga-ne si pe noi de blestemul pacatului.
Iisuse, Cela ce in brate Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului.
Iisuse, Cela ce de stea ai fost aratat, fa sa straluceasca si peste noi lumina dumnezeirii Tale.
Iisuse, Soarele Dreptatii, scoate-ne din intunericul pacatului.
Iisuse, Pastorul cel bun, cauta-ma pe mine, oaia cea ratacita.
Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorat, smerindu-Te pentru mine, da-mi si mie smerenie ca sa ma inalt la cer.
Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-ma din robia pacatului.
Iisuse, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea, mantuieste-ma pe mine, dintre toti cel mai pacatos.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, mantuieste-ma.

Condacul 1:
Cela ce din veci Te-ai nascut din Tatal si la plinirea vremii Te-ai intrupat de la Duhul Sfant si Te-ai nascut cu trup din Sfanta Fecioara Maria ca sa ne mantuiesti din robia pacatului, pace lumii Tale daruieste si ne izbaveste pe noi de toate ispitele si necazurile, ca sa cantam Tie cu usurinta asa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul in pestera Te-ai nascut, miluieste-ma.

RUGACIUNE

Stapane, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, cand Te-ai nascut din Fecioara Maria in Betleemul Iudeii, cu spaima fapturile s-au minunat si lumea s-a bucurat de Nasterea Ta, Cela ce ai facut pe om dupa chipul si asemanarea Ta si i-ai dat botezul spre pocainta; Care ne-ai adus pe noi la prea curatele zilele acestea pentru infranarea patimilor, spre nadejdea Invierii si ne indreptezi pe noi spre adevarul dumnezeirii Tale si ai lumi-nat mintea noastra spre a Te cunoaste pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici pacatele a toata lumea.Tu si acum, Stapane, Iubitorule de oameni, primeste pe robii Tai precum ai primit pe Petru, care se afundase in mare, iar mai pre urma, lepadandu-se de Tine, dar plangand cu amar, iarasi l-ai primit. Ca am auzit glas graind si magii inchinandu-se cu daruri si ingerii cantand, iar Irod tulburand-se, ca Dumezeu in trup S-a aratat spre mantuirea noastra. Pe Tine acum, Stapane, Iubitorule de oameni, toata faptura Te lauda, graind:

Hristos Se naste, mariti-L!
Hristos din ceruri, intampinati-L!
Hristos pe pamant, inaltati-va!

Puterile ingerilor se bucura, cetele mucenicilor se veselesc vazand marita si cinstita serbare, si toti dupa vrednicie o lauda cu inima si cu buzele. Si acum Bunule, Iubitorule de oameni, primeste pe robii Tai precum si plecarea genunchilor si umilinta noastra, ca plinind poruncile Tale, curati si neprihaniti, ajungand acum la cinstita Nasterea Ta, sa ne impartasim cu Prea Curatul trup si Cinstitul Sange al Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine marirea, cinstea si inchinaciunea impreuna si Tatalui si Duhului Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

De ce ne referim cu insistenta la sfanta Isidora? (7)

Pentru siguranta sufletului

Oricat s-ar vindeca o stare bolnavicioasa, in cele din urma ceva din ea tot ramane, atat din perspectiva psihologica cat si duhovniceasca. Ce ramane, insa, ramane spre binele omului, spre binele sufletului. Cel care a petrecut o viata in stari bolnavicioase, in complexe de inferioritate este chinuit, este indurerat, este stresat. Daca s-ar izbavi definitiv, fara sa-si dea seama, s-ar afla la cealalta extrema care l-ar duce la pierzare. Dumnezeu ingaduie chinul pentru a-l smeri pe om si a nu risca sa piarda vindecarea si starea duhovniceasca pe care i le daruieste Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

De ce ne referim cu insistenta la sfanta Isidora? (6)

Toate lucrurile negative din viata noastra sunt binecuvantari

Daca cercetam, vom afla ca toate lucrurile negative din viata noastra sunt binecuvantari ale lui Dumnezeu. Sentimentul de inferioritate, in sine, este rau. Orice stare bolnavicioasa, in sine, este rea. In iconomia lui Dumnezeu, insa, sunt binecuvantari. Ii vom fi recunoscatori pentru patima noastra, pentru slabiciunea noastra. Sa nu ne plangem soarta, cum fac multi dintre cei care au asemenea trairi, ci sa-i multumim lui Dumnezeu si sa-L slavim. Daca vom intelege, daca vom crede, vom da jos de pe noi poveri uriase, ne vom smeri si vom pleca inaripati. Daca nu vom avea in suflet smerenia si ne vom inaripa, ne vom prabusi.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

De ce ne referim cu insistenta la sfanta Isidora? (5)

Dumnezeu ne „imobilizeaza” pentru  a avea putinta mantuirii

Zilele acestea cineva mi-a scris o scrisoare. Desi are motive serioase sa-si vada pacatele, sa simta ca are pacate si sa planga pentru ele, nu le vede. Nu le vede, nu le simte ca si cum pacatele n-ar constitui o problema pentru el. Are, insa, unele stari concrete pe care, vrand-nevrand, le vede.
Sa ne gandim ca sufletul nostru nu s-ar mantui daca Dumnezeu n-ar fi iconomisit lucrurile astfel incat sa ne prindem in cursa in care suntem, in cursa sentimentelor de inferioritate, de exemplu. Sufletul nostru nu s-ar mantui altfel. Acest lucru, daca-l cercetam bine, daca-l privim cu atentie va fi un prilej bun pentru a ne smeri in fata lui Dumnezeu, pentru a ne cai pentru pacatele noastre, pentru a simti puterea mandriei din sufletul nostru, puterea razvratirii, a impotrivirii pe care o are sufletul nostru fata de Dumnezeu. Dumnezeu iconomiseste lucrurile astfel incat omul sa se ghemuiasca si sa strige: „Doamne, mai este cineva atat de pacatos ca mine!? Tu ma iubesti si ai gasit calea de a ma lega si a ma mantui!”.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

De ce ne referim cu insistenta la sfanta Isidora? (4)

Orice ti s-ar intampla este spre bine

Ne ocupam de o multime de lucruri care sunt in afara realitatii si lasam deoparte adevarul vietii, esenta vietii. Daca preabunul Dumnezeu, iubitorul de oameni, iconomiseste lucrurile intr-un fel, daca ingaduie ca ele sa vina intr-un anume fel, inseamna ca ne sunt necesare si ca sunt spre binele nostru. Acesta este un adevar, insa nu-l intelegem, nu credem in el. Ne pierdem in lipsa iubirii, desi iubirea exista in noi, numai ca noi nu o simtim.
Cineva care se afla intr-un spatiu cald, dar este imbracat intr-o haina care nu lasa caldura sa patrunda, nu simte caldura dinauntru si chiar crede ca este frig.
Daca, din diferite motive, am cultivat in noi cugetul ca pe noi nu ne iubeste Dumnezeu si, in chip egoist, ne vaitam ca nu suntem ca ceilalti, desi am fi vrut sa fim ca ei, sa aratam ca ei, vom trage concluzia ca Dumnezeu este de vina, ca nu ne iubeste. Nu facem altceva decat sa ne infasuram intr-o haina care nu lasa sa ne atinga iubirea lui Dumnezeu. Ne izolam singuri.
Dumnezeu ne iubeste pe toti, iconomiseste totul din iubire. Sa credem ca orice ni se intampla este spre binele nostru.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Sf. Ioan de Kronstadt – Ultimele insemnari (fragment)

În fiecare zi Domnul mă rezideşte şi mă înnoieşte prin slujirea liturghiei şi prin împărtăşirea sfintelor şi de viaţă făcătoarelor Taine. Văd, simt această minune dumnezeiască şi dau mulţumită Făcătorului şi Reziditorului meu, Care mă face făptură nouă, mă vindecă, mă împacă. Ce voi aduce sau ce voi răsplăti Ţie, Doamne? Nu am nici un lucru bun care să fie al meu: totul este al Tău. învaţă-mă să Te iubescfierbinte, Dumnezeul meu!

Pentru a moşteni cerul şi viaţa veşnică şi pentru a ne învrednici de veşnica tovărăşie a îngerilor sfinţi şi a oamenilor sfinţi, suntem datori ca aici, pe pământ, să ne curăţim, să urâm păcatul şi să îndrăgim dreptatea, numai dreptatea, şi astfel să ne asemănăm lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui: ce împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împreunare are lumina cu întunericul? (2 Cor. 6,14). Sfinţii toată viaţa s-au pregătit şi s-au curăţit de toată întinăciunea trupului şi a duhului. Trebuie mai ales să ne deprindem cu smerenia, fiindcă temeiul păcatului e trufia. Lucifer prin trufie a căzut.

Minunată este fiinţa sufletului omenesc, fie acesta şi căzut. Dar cum este el în sfinţi, care au slujit lui Dumnezeu cu osârdie în această viaţă vremelnică! Ce devotat este lui Dumnezeu prin dragoste, prin lepădarea de sine, prin rugăciune, prin înfrânare, prin privirea neîncetat spre El! Cât de curat, cât de statornic, cât de luminos, cât de bine înmiresmat! Dar până şi trupurile sfinţilor răspândesc bună mireasmă. Iar sfârşitul lor cât de paşnic, cât de slăvit, cât de luminos, cât de sfânt este!

Tu, creştine, eşti dator să fii gospodar şi stăpân în inima ta, eşti dator să domneşti peste toate patimile şi să le omori, şi să dai stăpânire harului şi tot binelui, iar mai ales dragostei de aproapele, ca să-L iubeşti pe Dumnezeu mai mult decât iubeşti orice altceva. Căci dragostea de Dumnezeu se cunoaşte după dragostea de aproapele: cel ce nu îşi iu-beşte fratele, pe care îl vede, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? Şi are de la el porunca aceasta: cel care îl iubeşte pe Dumnezeu este dator să îl iubească şi pe ele său. Tot cela ce urăşte pre fratele sâu ucigător de oameni este (1 In. 3,15).

Aduţi aminte de singura bogăţie a prorocului Ilie – cojocul aruncat asupra lui Elisei când a fost ridicat prorocul. Cât de mult îl iubea Ilie pe Dumnezeu, cât de străin de orice împătimire lumească! Era cu totul în Dumnezeu şi înainte de luarea la cer, trăia cu inima în cer, Dumnezeu: viu este Domnul Savaoth, înaintea Căruia eu stau (3 împ. 18,15), spunea el!

Când te rogi înaintea icoanei Domnului sau Maicii Domnului sau sfinţilor, întreabă-te: fără făţărnicie şi cu dragoste, cu credinţă, priveşti la sfintele icoane? Cu toată inima te rogi, cu tot cugetul şi cu toată nădejdea? Nu doarme oare inima ta? Nu doarme oare cugetul tău? Gura ta nu rosteşte cumva bâiguieli ale inimii care dormitează ? Mântuirea noastră stă în Biserică, ca în arca lui Noe, şi nicăieri altundeva. De nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi ca un vameş (Mt. 18,17). Biserica e Trupul lui Hristos, iar noi mădulare suntem ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui (Efes. 5, 30). Duhul Sfânt este Cârmaciul corăbiei cuvântătoare a Bisericii. Doar în Biserică, ca în arca lui Noe, se poate mântui omul. Evlaviosul Cornelie sutaşul era păgân, care mereu se ruga şi făcea milostenie; a fost povăţuit de înger să-l cheme pe apostolul Petru şi să asculte de la el cuvintele mântuirii şi să primească botezul împreună cu toată casa sa. Vrednic de luare aminte este acest lucru!

De ce ne refeim cu insistenta la sfanta Isidora? (3)

„Te unesti cu Hristos?”
„Ma unesc cu Hristos!”

Daca am alerga la Dumnezeu si am spune: „Doamne, eu asa cuget, asa cred, asa gandesc ca stau lucrurile, dar poate ca gresesc! Doamne, iata, vin si ma incredintez Tie!”, Hristos ar gasi o cale sa inlature ceea ce este fals in noi si ne-ar darui adevarul. Dar nu ne nelinistim. Credem ca ceea ce facem si gandim este corect. In realitate, prin atitudinea noastra, Il tinem departe pe Hristos. Facem o mare greseala gandind si comportandu-ne ca si cand n-am ingadui sa se apropie de noi ca sa ne preschimbe Harul lui Dumnezeu? Mult rau face aceasta. Ne luam chiar toate masurile pentru a ne proteja sinele, nu cumva sa pateasca ceva!
Celui care se incredinteaza Harului lui Dumnezeu nu-i este greu sa actioneze precum Avraam. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam si acesta si-a lasat casa si L-a urmat pe Dumnezeu. De aici incolo nu-I este greu lui Dumnezeu sa-i vorbeasca. Avraam nu a fost atasat de nimic, nu i-a fost teama de schimbare. Intreaga lui fiinta apartinea lui Dumnezeu, de aceea la chemarea lui Dumnezeu, Avraam il urmeaza pe Acesta.
Suntem crestini adevarati? Marturisim urmatoarele: „Te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti slujitorii lui si de toata slujirea lui si de toata trufia lui?”. „Ma lepad”, raspunde catehumenul sau nasul. „Te unesti cu Hristos?”. „Ma unesc cu Hristos!”. Adica il lasi pe diavol si mergi la Hristos, asculti de Hristos, daruiesti sinele tau lui Hristos ca sa salasluiasca inlauntrul tau, sa-ti calauzeasca cugetul, inima si intreg sinele tau?
Este dificil tocmai pentru ca omul, chiar si cel virtuos, are incredere in virturea lui. Nu vede virtutea cum spune Hristos: „Cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti: Suntem slugi netrebnice!”. Sau cum citim in Vechiul Testament: „Toate faptele dreptatii noastre, (toate virtutile noastre), sunt ca un vesmant intinat!”.
Asadar, atunci cand virtuosul se ataseaza de virtutea sa si se autoindreptateste ramane in saracia sa, in virtutea sa saraca si in autoindreptarea sa saraca. Nu-L va afla pe Hristos, nici pacea Lui, nici bucuria Lui si nici mantuirea Lui!

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

De ce ne referim cu insistenta la sfanta Isidora? (2)

Daca am avea in noi adevarul lui Hristos…!

Daca in aceasta sala ar fi existat foarte multi oameni sau o gramada de obiecte stivuite, cum am fi mai incaput noi? Sala ar fi fost deja plina. N-am fi putut intra inauntru. Asadar, cand umplem sufletul nostru, mintea noastra, cu cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu, cu cele ce nu sunt placute lui Dumnezeu, dar pe care noi le gasim bune si frumoase, unde sa mai trimita Dumnezeu Harul Sau? Nu numai ca nu incape Harul, dar nici macar nu vrem sa incapa.
In Sfantul Munte traia un sfant, Maxim Kavsokalivitul. Sfantul acesta mergea intr-un loc, construia o chilie, statea in ea putin timp, apoi ii dadea foc si se ducea in alta parte, tocmai ca sufletul lui sa nu se ataseze de nimic. De aceea a fost numit Kavsokalivitul, adica cel care-si ardea coliba. A venit sfantul Grigorie de Sinai, Sinaitul, si indata a inteles ca acesta este un sfant. Ceilalti credeau ca nu este in toate mintile, de vreme ce-si ardea chiliile si umbla de colo-colo. Sfantul Grigorie l-a intalnit si-l iscodea. La o anumita intrebare sfantul Maxim i-a zambit si i-a spus: „Da-mi ceva de mancare si nu cerceta ratacirea mea!”. Atunci sfantul Grigorie i-a raspuns: „Macar de-as avea si eu ratacirea ta!”.
In cazul sfintei Isidora, daca vreuna dintre monahii ar fi avut o mentalitate corecta, daca ar fi avut duhul lui Hristos, ar fi inteles si ar fi ocrotit-o. Se pare ca nu aveau duhul lui Hristos. Veti spune ca sunt monahii! Da, sunt monahii, dar pana cand cineva gaseste duhul lui Hristos, cugeta si actioneaza ca si ceilalti oameni.
Cati din orasul nostru suntem crestini? Sa nu-i luam pe toti cei din buletinele carora este scris crestin ortodox, ci pe ceilalti, care cred despre ei ca sunt buni. Cati suntem? Daca am fi cu adevarat ai lui Hristos si am avea in noi duhul lui Hristos, am avea in noi adevarul lui Hristos si trairile lui Hristos, s-ar cutremura locul. Suntem crestini falsi, caldicei! Umblam pe un drum gresit. Acest drum nu numai ca-l consideram gresit, ba il prezentam ca pe unul just, adevarat!

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

De ce ne referim cu insistenta la Sfanta Isidora? (1)

Cum sa acoperim golul dintre mentalitatea adevarata crestina si mentalitatea noastra?

Cat de diferit gandim noi! Dupa cum spune apostolul Pavel: „Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El”. Adica, este o binecuvantare a lui Dumnezeu, este un dar al lui Dumnezeu sa patimim pentru Hristos, sa fim nedreptatiti, nesocotiti, batjocoriti, vorbiti de rau, calomniati.
Pe acestea le-a trait Insusi Hristos, desi putea sa le evite pe toate. Nu a evitat nimic. Cat de diferita este mentalitatea pe care o avem noi! Noi nu avem deloc in noi duhul crestin. Pentru noi a fi crestin inseamna un mod de a petrece bine, de a merge totul bine, de a nu avea greutati, de a fi cinstiti cu semenii, de a nu fi nedreptatiti, de a fi respectati. Aceasta este mentalitatea noastra, desi nu vedem aceasta nici la Hristos, nici la cei care L-au urmat pe El; mucenici, sfinti mai vechi sau mai noi.
Nu numai ca nu vedem lucrurile cum le vedeau sfintii, ba chiar suntem convinsi ca just este contrariul faptelor savarsite de ei. Nu numai ca nu ne bucuram sa fim nesocotiti si nedreptatiti, ba chiar facem sacrificii pentru ca ceilalti sa aiba respect fata de noi, sa tina seama de noi. Cum vom umple acest gol care exista intre mentalitatea adevarata crestina si mentalitatea noastra cotidiana?
Ne intrebam de ce nu avem bucuria fagaduita de Hristos, de ce nu avem pacea pe care a fagaduit-o Hristos? Cum sa le avem cand noi cautam totdeauna in alta parte? Grija noastra este sa faptuim lucrurile dupa voia noastra.
Este greu sa gasesti in ziua de astazi un crestin care sa se lase in mainile lui Dumnezeu si sa se incredinteze cu totul Lui. Fiecare vrea sa-si conduca viata dupa mintea lui, dupa judecata lui si dupa voia lui. Acesta este motivul pentru care acceptam sa fim crestini, invatam cateva lucruri, credem in ele pentru ca acestea sa ne ajute sa ne simtim oarecum bine, dar nu acceptam sa-i imitam pe sfinti, pe mucenici, pe cuviosi. Nu acceptam, nu vrem. Nu ca nu putem, nu vrem!
Cum o vom scoate la capat?

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.