Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (5)

Decembrie 31, 2013

Ce inseamna pun inceput?

   Ce inseamna in fapta pun inceput? Sa incepem cu partea teoretica, cu partea psihologica pe care trebuie sa o intelegem. Apoi vom trece in partea practica.
Cel care spune ca pune inceput spune, cu alte cuvinte: „Ma predau pe mana lui Dumnezeu. Imi silesc sinele sa se supuna lui Dumnezeu, sa asculte de Dumnezeu, sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa faca voia lui Dumnezeu, sa savarseasca poruncile lui Dumnezeu!”.
Astazi cineva a mers la biserica, s-a cucernicit, a fost atins in suflet si spune: „Dumnezeul meu. pana astazi m-am jucat. De astazi ma incredintez tie!”. Sau cineva a citit o carte duhovniceasca sau a ascultat cuvantul lui Dumnezeu si spune: „Am terminat cu minciuna. Pun inceput. Ma incredintez pe mine lui Dumnezeu si pun inceput ca de aici incolo sa fac voia Sa!”.
Cel care face acestea cinstit, sincer, din tot sufletul lui, fara nici o retinere si fara nici cea mai mica sovaiala si se va incredinta lui Dumnezeu, as putea spune ca deja din ziua urmatoare nu va mai putea spune pe deplin: „Ieri am pus inceput, ieri m-am incredintat lui Dumnezeu si astazi continui aceasta!”. Daca este onest cu sine, simte si astazi nevoia de a face ceea ce a facut ieri, adica sa spuna: „Dumnezeul meu, eu astazi te cunosc prima oara. Astazi pentru prima oara vin in contact cu Tine. Astazi, Dumnezeule, simt nevoia sa ma incredintez Tie!”. Desi acestea le-a spus si le-a facut si ieri. Nu inseamna ca ieri s-a amagit pe sine. Nu. Sincer si cinstit a facut-o ieri, insa totodata simte nevoia sa o faca si astazi.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (4)

Decembrie 30, 2013

Pepenele aflat in apa

   Unii dintre psihologii specialisti fondatori ai psihologiei profundului, aduce urmatorul exemplu pentru a ne ajuta sa intelegem ce este constientul, ce este subconstientul, ce este inconstientul si cat de mari sunt subconstientul si inconstientul.
Intr-un vas cu apa aruncam un penene. O parte a pepenului iese afara din apa, insa cea mai mare parte se afla in apa. Ei spun ca, daca vrem sa vedem analogia in sufletul omului, sa presupunem ca tot continutul sufletului omului este 10/10 si doar 1/10 este in afara apei, doar 1/10 este constientul. Inchipuiti-va ca apa din vas este foarte tulbure, asadar nu vedem nimic inauntru si vedem doar acea parte a pepenelui care iese afara. 1/10 din suflet este constientul, il vedem, il stim, il controlam. Insa 9/10 din suflet sunt necunoscute. O parte, cam 3/10 o constituie subconstientul care este putin mai jos  de stratul constientului si avem o idee despre el, insa 6/10 o constituie inconstientul , care este un beci intunecat pe care nu-l cunoastem catusi de putin.
Omul se chinuie, se lupta ani de zile, sa straduieste sa faca ceva si nu se vede sporind in viata duhovniceasca. Nu doar ca nu sporim in viata crestina, in viata duhovniceasca avand de-a face cu un continut necontrolat care face ce vrea. Se mai intampla si altceva. De vreme ce suntem de atata timp crestini si auzim atat de multe, citim atat de multe si avem dispozitie buna incepem sa ne prefacem, facand pe cuviosii. Nu ca ar face-o cineva dinadins! Nu. Luam cazul in care cineva are dispozitie buna, dar nu reuseste sa fie om duhonvnicesc asa cum vrea, asa cum a auzit, asa cum a citit in vietile Sfintilor si incepe sa se prefaca. Astfel, nu numai ca acel cineva nu se cunoaste pe sine si intreaga realitate in care se afla, nu numai ca nu poate face lucruri importante, in plus devine prefacut si nu se mai poate vindeca nicicum. Astfel viata trece, se sfarseste, plecam din lumea aceasta si ce vom face? Doar Dumnezeu stie.
Dumnezeu stie, dar El vrea sa cunoastem si noi, inca din lumea aceasta si sa facem ceea ce trebuie pentru a ne sfinti. Nu este de gluma. Astfel nadajduiesc, ca cele pe care le vom spune in continuare sa aiba tocmai acest scop; sa ne ajute, sa fim cu luare-aminte ca efortul si osteneala noastra sa aiba rod cat mai bogat si sa fie cat mai de folos.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (3)

Decembrie 29, 2013

Inabusirea trairilor

   Mai demult, la case, in podeaua unei camere exista o deschizatura si dedesupt, era pivnita. Sa ne inchipuim ca gospodinele aruncau, provizoriu, in pivnita coji de cartofi si alte gunoaie. Acestea fireste, nu dispareau complet. Continuau sa existe si se preschimbau. Cojile de cartofi putrezeau si iesea de acolo un miros urat. Oricat de curata am avea casa, de vreme ce exista acest continut in pivnita, de acolo va iesi permanent duhoare. Iar daca aceste gunoaie vor fermenta, vor arunca capacul si camera se va umple de un miros cumplit.
Asadar, in subconstientul omului sunt impinse diverse trairi, inca din anii copilariei noastre. In timp ce crestem ni se intampla multe lucruri nedorite, de care nu putem scapa. Daca omul nu le asimileaza corect in contientul sau, le abandoneaza – este foarte usor sa faca aceasta – in subconstient. Acestea sunt trairile inabusite care au autonomie, ca si cand ar avea un govern al lor, o putere a lor si se manifesta cand si cum vor.
In aceste conditii vino tu sarmane, oricine ai fi – adica noi toti, de vreme ce nu cunoaste aceasta realitate -, vino si traieste viata duhovniceasca! Cum o vom trai? Vom face stradanii mari, doar atata cat vom putea intelege si atata cat vom putea controla sinele  nostru si atata cat vom putea incepe sa pasim pe un drum nou. Insa din cand in cand, trairile inabusite vor iesi dinlauntru necontrolate si vor face ce vor voi ele!

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea


Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (2)

Decembrie 28, 2013

Cele trei straturi ale sufletului

   Psihologii spun ca sufletul nostru este ca o constructie care are continut mult si necunoscut, si se imparte in trei straturi.
Deasupra este constientul, adica ceea ce intelegem cu totii despre sinele nostru. Gandurile noastre, sentimentele noastre, intreaga noastra stare pe care o constientizam, pe care o controlam, pe care o stim. Mai jos de constient este subconstientul. Continutul subconstientului nostru ne este necunoscut, dar pentru ca se afla aproape de constient, din cand in cand ne lasa putin sa banuim ce poate sa existe in el. Adeseori cate ceva tasneste din subconstient si iese in constient.
Mai jos, in adanc, in subsolul sufletului nostru, se afla inconstientul. Continutul inconstientului este terra incognita, pamant necunoscut, si ne este complet necunoscut. Asadar, trairilr noastre, starile noastre sunt in inconstient, in acest beci intunecat in care nu stim ce exista precis  si nici nu-i putem controla continutul. In limbaj psihologic se spune ca acest continut al inconstientului dobandeste o autonomie, face ce vrea, nu tine cont de noi, nu ne intreaba niciodata.
Parintii, si mai ales Parintii neptici, cunosteau acest lucru. De aceea au preferat ca mai intai ei, – si dupa aceea i-au sfatuit pe altii – sa stea in pustie, in liniste si sa incerce spunand rugaciunea, sa patrunda adanc inlauntrul lor, pana in strafundul sufletului, pentru a incerca sa cunoasca acest continut al subconstientului,  al inconstientului, sa-l controleze si sa nu-l lase sa faca orice vrea.
Faptul ca acest continut este autonom o stim cu totii. In clipa in care vrei sa faci ceva bun, o alta putere iese dinlauntrul tau si te obliga sa faci altceva, ceva pe care nu vrei sa-l faci si totusi il faci. Aceste trairi, in limbajul psihologiei sunt trairi inabusite, adica impinse in strafundurile inconstientului.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea


Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (1)

Decembrie 27, 2013

Pun inceput…

   In scrierile Sfintilor Parinti intalnim adeseori acest indemn: sa pui inceput. sau sa pun inceput, sau am pus inceput, sau voi pune inceput. Intalnim acest indemn la Sfintii Parinti, dar il intalnim si in zilele noastre. Mi-e teama, insa, ca nu stim exact ce inseamna acest indemn si ce vrea sa spuna cineva atunci cand il foloseste. Nu inseamna nimic daca doar rosteste cineva un indemn al Parintilor sau al unor oameni sfinti din zilele noastre. Problemele trebuiesc cunoscute de om, pe cat este cu putinta, in profunzime si abia apoi sa se familiarizeze cu ele, sa le asimileze, sa le traiasca. Fara aceasta, cunoasterea nu foloseste la nimic.
Ce inseamna asadar pun inceput?
Din cate vedem in scrierile Parintilor, se poate ca cineva sa spuna, sau chiar sa si simta, in fiecare clipa  nevoia de a spune pun inceput, voi pune inceput. Si aceasta nu doar la inceputul anului, nu doar cand ne aflam in vreun popas al vietii noastre, nu doar la inceputul saptamanii, ci la inceputul fiecarei clipe.
Pun inceput. Omul nu numai gandeste ca este bine sa faca asa, dar simte si nevoia sa si spuna pun inceput. Si cu cat se hotaraste cineva sa puna mai degraba inceput, cu atat este mai bine. Daca nu cunoaste, insa, semnificatia acestui indemn si nu face ceea ce trebuie, totul va parea un joc sau o bataie de joc.
Asadar, Parintii simteau nevoia de a pune inceput, adica a incepe viata adevarata, duhovniceasca in fiecare clipa. Sfintii puneau inceput in fiecare zi si, fara sa-si dea seama, la final s-au aflat pe malul celalalt.
Ce inseamna ca la final s-au aflat pe celalalt mal? Sa urmarim un exemplu. Un copilas vrea sa urce pe o scara. Isi ridica piciorul pe prima treapta si se straduieste sa duca si celalalt picior pe treapta. Nu reuseste si cade. Copilasul incearca si alta data, dar nu reuseste. Incearca iarasi si iarasi cade. Isi continua stradania fara sa tina cont ca a esuat o data, de doua ori, de trei ori…! Nu se lasa biruit de nereusita lui. Mama copilului il urmareste de deasupra scarii, fara sa fie vazuta de copil. Vazand stradania copilului, si faptul ca nu-i pasa deloc de esecul lui, coboara, il ia in brate si, una cate una, il urca pe copil toate treptele. Cam asa punea Sfintii incontinuu inceput si la sfarsit se aflau pe malul celalalt. Pentru a intelege mai bine intreaga problema, sa o vedem si din punct de vedere psihologic.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea


HRISTOS SE NASTE! SLAVITI-L!

Decembrie 25, 2013

nasterea_domnului_vestita_de_ingeri

Acum este vremea nu pentru invataturi, ci pentru slavoslovire, nu pentru povete, ci pentru multumire, nu pentru a propune lectii, ci pentru a vadi bucurie. Deci, cu recunostinta sa dam slava Domnului si sa ne bucuram intru numele Lui cel sfant. Slava negraitei Tale milostiviri, Doamne, care nu ne-ai parasit in caderea noastra amara! Slava nesfarsitei Tale intelepciuni, care ne-a  intocmit un chip de mantuire atat de minunat! Slava proniatoarei Tale purtari de grija pentru noi anume, care ne-a chemat sa fim partasi harului Tau rascumparator! Veniti sa-L marim pe Domnul care a cautat spre smerenia robilor Sai!
Ingerii dau slava, si nu pentru ei insisi. Intre cer si pamant proptind picioarele lor, ei ba se intorc spre cer, ba se apropie de pamant; vazand in cer slava, iar pe pamant pace si bunavoire, nu pot sa tina in ei cantarile de lauda, care le scapa fara voie. Si atunci cum sa ne infranam de la cantarile de lauda noi, de vreme ce in Nasterea lui Hristos totul e pentru noi? Iata, se gateste jertfa de milostivire – Mielul lui Dumnezeu, care va sa fie injunghiat pentru a noastra mantuire! Iata, se pogoara din cer painea vietii, ce va sa daruiasca viata lumii! Iata, Domnul, ca un pastor, pleaca dintru inaltime si, lasand cele noua oi – soboarele ingeresti, S-a pogorat cautand-o pe una singura – omenirea ratacita, pentru ca, luand-o pe umerii Sai, sa o aduca mantuita la Tatal Sau!  (Sfantul Teofan Zavoratul la Nasterea Domnului)

Acatistul nasterii Domnului nostru Iisus Hristos – aici


Cap. XXIII – Silinta diavolului de a turbura pacea sufletului nostru; Fuga de vicleniile si amagirile lui

Decembrie 24, 2013

Vrajmasul nostru, diavolul, obicinueste a se bucura de amestecul si turburarea inimii, ca lupul de furtuna si vifor. De aceea cauta a ne sorbi de tot sufletele si a le departa de smerenie, a se apleca omul spre sine si vointa lui, a nu vedea lucrul darului dumnezeesc, numit inainte incepator, fara care nu poate cineva numi pe Domnul Iisus, dupa Pavel: „Nimeni nu poate numi pe Domnul Iisus decat in Duhul Sfant” (1 Cor. 12,3).

Desi, prin vointa noastra ne putem impotrivi acestui dar, totul nu-l putem primi fara acest dar, incat, cine-l ia, e din pricina lui si cine ajunge a-l lua, nu mai face, nici nu mai poate face vreun lucru, fara acest dar dat cu prisosinta tuturor oamenilor.

Vrajmasul cauta si se sileste a pune pe fiecare sa se socoata mai ravnitor decat altul, ca ar putea primi mai bine darurile lui Dumnezeu. Deci, diavolul se sileste ca omul sa faca lucrurile bune cu mandrie, fara a-si recunoaste neputinta sa. De aceea trece cu gandul si defaima pe ceilalti ca nu fac cele bune pe care le face el.

Pentru aceasta, de nu vei lua bine seama si nu vei trece indata la alta stare, de a te ruina, smeri si defaima, cum am spus, te va face sa cazi in mandrie, ca fariseul, care se lauda cu virtutile lui si osandea pacatele oamenilor.

Daca in acest fel iti va castiga vrajmasul vointa, te va stapani complect si te va arunca in tot felul de rautati. Atunci mare iti ve fi paguba si primejdia. De aceea Domnul ne-a poruniat sa priveghem si sa ne rugam: „Priveghiati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita” (Mt. 26,40).

Trebuie luat bine seama a nu-ti rapi vrajmasul o comoara. atat de mare – pacea si linistea sufletului. Caci utilizeaza toata puterea a-ti lua aceasta pace, a-ti face sufletul sa traiasca in necaz si turburare, unde stie ca este toata pierderea si paguba lui. Pentruca daca un suflet este in pace face orice usor. Realizeaza multe si bune. Rabda de buna voe si usor, se impotriveste oricarei intamplari. Dincontra, turburat si nelinistit cineva face putine lucruri si foarte imperfecte. Indata se ingreuiaza si apoi traeste in chin sterp.

De aceea, daca vrei sa biruesti si sa nu-ti strice vrajmasul negutatoria, ia seama mai mult decat la orice a nu te lasa nici un minut suparat si necajit. Realitatea este alta : oricat ar patimi sufletul din lipsa de cucernicie si dulceata duhovniceasca, totusi poate face nenumarate lucruri bune, urmand numai rabdarea si ingaduinta a face bine dupa putere.

Ca sa intelegi mai bine aceasta si a nu ti se face acel bine pricina de vatamare si sa nu pierzi folosul ce ti-l acorda Dumnezeu, prin lipsa acestei cucernicii si evlavii, in capitolul urmator iti voiu infatisa bunatatile rezultate din smerita ingaduinta dovedita in astfel de seceta a evlaviei, ca sa le stii si sa nu pierzi pacea cand te-ai afla in aceasta uscaciune a mintii si in amaraciunea inimii, atat din cauza saraciei inimii si a cucerniciei duhovnicesti cat si din cauza durerii provenita din orice ispita dinauntru si din ganduri rele.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut