Scrisori de la Parintele Serafim (fragment)

Mai 13, 2011

Nu te increde prea mult mintii tale; gandirea trebuie rafinata prin suferinta, caci altfel nu va rezista incercarii acestor vremuri crude.

Desigur, intotdeauna o persoana poate „gresi” chiar si cu o constiinta limpede! Dar chiar si aceasta nu e o greseala fatala atat timp cat mintea si inima acelei persoane raman deschise si acea persoana pastreaza lucrurile dintai in cele dintai.

Ce nevoie mare are ortodoxia noastra americana de mai multa inima si nu de atat de multa minte! Nu cunosc nici o solutie pentru aceasta, in afara de mai multa rugaciune si educatia de baza, din surse ortodoxe.

Crestinii ortodocsi, inconjurati si innotand deja intr-o mare de filosofie si practica umanist-lumeasca, trebuie sa faca tot ceea ce este posibil ca sa-si faureasca propriile insule, in aceasta mare de ganduri si practici indreptate catre Dumnezeu, apartinand lumii celeilalte.

Inainte de toate, fie ca sa sporim cu totii in intelegere duhovniceasca, nu in intelegere „rationala” – care ma tem ca este vesnica boala a noastra, a tuturor bietilor convertiti!

… cele doua parti citeaza canoane inainte si inapoi, cand ceea ce lipseste este dragostea si intelegerea – si imi dau seama ca aceasta afirmatie ar fi putut veni direct din gura unui ecumenist, ceea ce arata doar cat de dificila a devenit calea adevaratei ortodoxii in zilele noastre.

Cerule! Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare.

Cat de multa nadejde este pentru cei ce nu se incred lor prea mult si nu ii critica peste masura pe ceilalti! Si cat de putina nadejde este pentru cei ce fac altminteri!

…incercarile psihologice ale vietuitorilor din vremurile de pe urma vor egala incercarile fizice ale mucenicilor. Dar pentru a rezista acestor incercari trebuie sa traim in alta lume.

Ma gandesc… la generatia in varsta care acum e aproape dusa, si vreau sa-i plang pe tinerii stie-tot care nu au inteles nimic. Dar intelegerea vine numai prin suferinta adevarata, si cat de multi pot face aceasta?

Trebuie sa fim deschisi, mai degraba decat opaci, referitor la Patriarhia Moscovei. Intreaga disputa a ecumenismului si a apostaziei nu poate fi asezata pur si simplu la nivelul canonic-dogmatic-formal, ci trebuie privita mai intai duhovniceste!

Este evident ca „ravna pentru Dumnezeu, dar fara cunostinta” [Romani 10,2] devine o problema oarecum ingrijoratoare pentru Mitropolitul [Filaret] si pentru multi din episcopii nostri, si mi-e teama ca solutia, daca este vreuna, nu va fi usoara. Cred ca calitatea necesara este o anume smerenie profunda a mintii care ii da putinta cuiva sa accepte alte feluri de a privi lucrurile, alte accente, ca fiind la fel de ortodoxe precum proprii.

Incearca sa tii minte ca intreaga lucrarea crestina este locala – aici si acum, intre mine, Dumnezeu si cel de langa mine.

Ai un carnetel in care sa notezi citate din Sfintii Parinti, in timpul lecturilor tale? Ai intotdeauna o carte a Sfintilor Parinti pe care sa o citesti si la care sa te poti intoarce intr-un moment de tristete? Incepe acum – este esential!

In aceste vremuri, cineva nu poate fi crestin cu jumatate de inima, ci fie in intregime, fie deloc.

„Letters from Father Seraphim” [Scrisori de la Parintele Serafim – Din corespondenta de 12 ani a ieromonahului Seraphim (Rose) cu parintele Alexey Young] – 2001


Citatul saptamanii

Mai 3, 2011


“Fiecare om este o altă mîntuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, care nu a mai fost niciodată în istorie şi în toată creaţia, şi niciodată nu va mai fi. Şi asta are de-a face cu măreţia fiecărui om. Şi deci fiecare este o cu totul altă cale decat oricare alt om, dintru nefiinţă întru fiinţă. Se aseamănă căile, uneori sunt aproape paralele, dar niciodată identice.”

Părintele Rafail Noica