Inima in Marele Post (VII)

Aprilie 28, 2013

A saptea saptamana

„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” /Mat. 22:37/

1. In această săptămană urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.

2. Mută-te duhovniceşte in acele zile şi in acele intamplări, şi sărută-i poala şi manecile veşmintelor, nu indepărta inima ta de la El. Cand ii auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e,” tu strigă’le in urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte, cu toată inima ta!

3. Cand Evreii Il pălmuiesc, tu intinde mana ta in apărare şi primeşte palma in locul Lui. Cand Il scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora in faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?

4. Cand Pilat Il intreabă pe tăcutul Domn: Ce este adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este Adevărul dumnezeiesc viu şi intrupat. Cand ostaşii Romani Il biciuiesc, tu stai langă El şi spune fiarelor: Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi pe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care dă viaţă impărăţiei voastre a morţii.

5. Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea Lui impreună cu Simon Kirineanul, şi impreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sange, şi impreună cu Mironosiţele plangi şi umezeşte-I buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea infierbantată. Dăruieşte-i intreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta in ceasurile umilinţei Lui.

6. Cand auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale maini, tu strigă: Au! Cand sant bătute cuiele in preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s’ar infige in trupul tău.

7. Inchină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi manecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o intreba nimic. Inchină-te incă o dată sfintei sale dureri. Şi incă o dată sfintei sale tăceri. Spune in sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Il iubesc cu toată inima mea.

8. Scoate inima ta şi pune-o in trupul Său şi uită de sine. Fii in El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori inaintea Lui.

9. Cand Iosif şi Nicodim Il pogoară in mormant, tu caută să fii impreună cu El in mormant. Inchipuie’ţi că nu eşti viu in această lume. Ca o umbră să stai undeva aproape de mormant, şi viaţa ta să o priveşti ca fiind in mormant. Şi iţi va fi dulce, foarte dulce, moartea cu El şi intru El.

10. Oare cu cat mai dulce va fi invierea cu El şi intru El, cand a treia zi te vor lumina ingerii la mormant?! Oştenii Impăratului merg inaintea Impăratului, feţele lor-s ca fulgere arzătoare, iar veşmintele albe-s ca zăpada. Iar cand ingerii lui Dumnezeu vor lumina in intunericul Golgothei şi in intunericul sufletului tău, atunci te vei simţi ca un om nou.

11. Şi cand, tremurand, vei privi Minunea Minunilor, şi nu vei ştii dacă să te ascunzi sau să fugi sau să i te arăţi, iată, El intaiul se va apropia de tine şi ca pe Maria te va chema după nume. Iar cand El te va numi prin glasul Lui, ca printr-un fir electric va intra in tine un nou curent, o nouă viaţă, o nouă putere. Şi El iţi va intoarce inima ta, ţi-o va da şi pe a Lui. Şi tu, tremurand, vei cădea la picioarele Lui şi, printer suspine, vei striga precum Thoma: Domnul Meu şi Dumnezeul Meu, slavă Ţie! Binecuvantaţi pre cei ce blestemă pre voi, şi vă rugaţi pentru cei ce fac vouă necaz. /Lc. 6:28/ Şi nu judecaţi, şi nu vă veţi judeca; nu osandiţi, şi nu vă veţi osandi, iertaţi şi vi se va ierta. /Lc. 6:37/ Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; şi omul cel rău, din visteria cea rea a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui. /Lc. 6:45/ Că nu au trimes Dumnezeu pre Fiul său in lume ca să judece lumea, ci ca să se mantuiască lumea prin el. /Io. 3:17/ Uraciunea aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate greşalele. /Pil. 10:12/

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (VI)

Aprilie 21, 2013

A sasea saptamana

„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre Dumnezeu.” /Mat. 5:8/

1. Ochiul curat vede lumea şi tot ce este in lume; iar ochiul in care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Cand inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu poate vedea nimic. Cand inima se curăţeşte deplin, ea vede lumea nevăzută in lumea văzută; vede lumea nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevăzute, Il vede pe Dumnezeu.

2. Roagă-l pe Dumnezeu să iţi curăţească inima, şi vei vedea o neaşteptată minune in această lume materială, pe care pană acum ai privit-o numai cu ochii fără inimă.

3. Inimă curată zideşte, Doamne, intru mine! – aşa se ruga prorocul şi psalmistul David. Şi tu aşa să te rogi; innoieşte şi iar innoieşte această rugăciune, şi Dumnezeu iţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi vei vedea inţelesul tuturor lucrurilor şi intamplărilor, şi vei cunoaşte inţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.

4. Prin ce putem şi prin ce poate Dumnezeu curăţi inima omului? Numai prin Duhul. Şi, dacă Il vei milostivi pe Dumnezeu să zidească inimă curate intru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului său, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfantului său Duh, care e unul, neimpărţit, neschimbat, deosebit de oricare alt duh care inchipuie mulţime, impărţire, schimbare.

5. De aceea inţeleapta noastră maică Biserica Pravoslavnică a randuit ca de la Miezonoptică la Pavecerniţă, in fiecare zi, la fiecare slujbă şi rugăciune, să se citească această rugăciune: Impărate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevărului, carele pretutindenea eşti şi toate plineşti, vino şi sălăşluieşte intru noi şi curăţeşte pre noi de toate stricăciunea şi mantuieşte, Doamne, sufletele noastre!

6. Oare ai fost la ţarină cand se treiera graul? Cand e zăpuşeală şi linişte, se stă şi se aşteaptă să bată vantul. Căci fără vant nu se poate despărţi pleava de grau. Iar cand vantul incepe să bată, toată lumea se umple de bucurie. Căci vantul ii ajută cel mai bine la curăţat. Intr-o clipită vantul ia pleava şi rămane graul pe ţarină.

7. Insuşi Domnul nostru Iisus, Mantuitorul şi Invietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu că este slobod: Duhul unde voieşte suflă. /Io. 3:8/ Cu adevărat, unde vrea şi cand vrea. De aceea a şi poruncit Apostolilor săi, cand S’a Inălţat la ceruri, să aştepte in Ierusalim – unde vor primi putere, cand se va pogori Duhul Sfant asupra lor. /F.Ap. 1:8/

8. In această a şasea săptămană a Marelui Post, cand vei auzi Evanghelia invierii lui Lazăr din morţi, adună-ţi gandurile şi indreaptă-le spre inima curate pe care Dumnezeu o vede. Şi cearcă curăţia inimii tale cu această minune a invierii a celui mort de patru zile. Inima necurată nu il va vedea pe Dumnezeu in această intamplare, nici minunea dumnezeiască, şi va indruga poveşti despre hipnotism, autosugestie şi alte magii primite şi de ştiinţă. Iar tu, dacă aici nu Il vei vedea pe Dumnezeu (in chipul lui Hristos cel Inviat) şi nici minunea dumnezeiască in invierea lui Lazăr, inseamnă că incă ai inima necurată.

9. Insă, in nici un caz, nu deznădăjdui. Numai să iţi doreşti cu adevărat o inimă curată – şi Dumnezeu care este dăruitorul tuturor celor bune – iţi va da. Nu te indoi – Dumnezeu iţi va da inimă curată, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi nesfarşită.

10. Atunci se va petrece in tine acea minune dumnezeiască lăuntrică şi preafrumoasă, pe care o infăţişează Apostolul intailor şi adevăraţilor creştini in acest chip: Dumnezeu, carele au zis să lumineze dintru intunerec lumina, Acela a strălucit şi intru inimile noastre, spre luminarea cunoştinţei Slavei lui Dumnezeu, in faţa lui Iisus Hristos. /II Cor 4:6/ Şi te vei bucura, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi fără de sfarşit. Căci acea Lumină a Duhului dumnezeiesc din inima ta va lumina totul in tine şi in jurul tău, va lumina fulgerător, pană şi moartea şi mormantul, şi nu vei vedea nici moartea, nici mormantul, ci numai pe Dumnezeu cel viu, Tatăl tău, şi viaţa cea veşnică, nemărginită, purtătoare de biruinţă şi atotputernică.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (V)

Aprilie 14, 2013

A cincea saptamana

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile voastre, carele strigă: Avva Părinte.” /Gal. 4:6/

 1. De ce ne este randuit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obarşia noastră. Ca să ne amintim că nu santem doar rodul pămantului, ci al cerurilor – mai intai de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că santem neam ales, şi că Tatăl nostru e insuşi Impăratul cerurilor şi pămantului.

2. De ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a randuit un astfel de post aspru? Fără indoială, pentru ca să ne intoarcem mintea de la toate măruntele griji zilnice şi să cugetăm la ceea ce e de căpătai şi cu adevărat contează. Ca să ne amintim obarşia noastră şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.

3. Ştii tu, fiul meu, de ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a randuit postul? Negreşit, pentru a ne aminti că măcar de santem făcuţi din pămant, nu pămantul ne-a făcut, căci şi pe el a trebuit cineva să-l zidească. Ca să ne amintim de cerul care il purtăm in noi, in această coajă trupească şi pămantească. Şi să putem despărţi in noi cele cereşti de cele pămanteşti, şi cele veşnice de cele stricăcioase, şi cele netrecătoare de cele trecătoare, şi pe călător de maşina călătorului.

4. In om, inima este de căpătai. In inimă e sangele, in sange e sufletul, in suflet e duhul. Inima trupească şi sangele sant din pămant şi spre pămant tind, sufletul şi duhul sant din ceruri şi spre ceruri tind. De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adică de inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul: din inimă ies gandurile rele, minciuna şi hula? Cum ar putea acestea ieşi din carne şi din sange? Iată, acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!

5. Duhul este in suflet şi duhul mişcă sufletul. Cum e duhul, aşa şi sufletul. Dacă duhul este robit, şi sufletul este robit. Dacă duhul este indumnezeit, tot sufletul este indumnezeit. Dacă sufletul tău a primit de la Tatăl lui Hristos Duhul care a fost in Hristos, atunci acelaşi Duh te va face şi pe tine fiul lui Dumnezeu. Acelaşi Duh, din inima ta duhovnicească, din miezul sufletului tău, strigă către Dumnezeu: Avva, ce va să insemne Părinte!

6. Sant insă şi duhuri nu de la Dumnezeu, care mişcă sufletul impotriva lui Dumnezeu. Invăţaţi’vă să deosebiţi duhurile! Neincetat, roagă-te lui Dumnezeu să iţi dăruiască Sfantul său Duh, acelaşi care a fost in Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos şi care S’a pogorat asupra Apostolilor la Cincizecime şi care a mişcat sufletele tuturor sfinţilor şi drepţilor pană in ziua de azi.

7. In această a cincea săptămană a Postului Mare, tu vei dărui inima ta lui Dumnezeu. Şi cand sufletul tău se va linişti, Dumnezeu va trimite Sfantul Duh să primească inima ta, să se sălăşluiască in inima ta şi o ia şi să o călăuzească.

8. Cum vei simţi că adevăratul Duh al lui Dumnezeu a venit in inima ta? E uşor şi simplu, spun sfinţii purtători de duh: după bucuria şi mangaierea ce se va răspandi in intreaga ta fiinţă. După pacea şi liniştea din inima ta. După puterea şi tăria şi lumina din tine. Şi mai ales pentru că nu vei putea vorbi altfel despre Dumnezeu decat zicand: Părinte!

9. Pentru aceasta, bine vei cuvanta această săptămană a Postului Mare şi bine vei cuvanta sfinţii lui Dumnezeu, care au randuit postul. Şi vei mulţumi Maicii tale Biserica Pravoslavnică că te-a deprins cu postul. Căci vei vedea caştigul postului, iar postul se va indreptăţi in faţa minţii tale. Slavă şi mulţumită Domnului in veac şi in veacul veacului. Amin.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (IV)

Aprilie 9, 2013

A patra saptamana

„Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sânt care spurcă pre om.” /Mat. 15:19/

 1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se preschimbase in izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a toată putreziciunea.

2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care in trup a umblat pe pămant, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa inimii grăieşte gura. /Mat. 12:34/ Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sant in inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce uraciune e in inimă, aceeaşi uraciune-i şi pe limbă. Ceea ce se află in inimă se varsă şi se prelinge pe buze.

3. Adancă e inima omului, zis-a prorocul. O, Doamne, cat de adancă e inima omului! In inima omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poţi cuprinde. Şi curăţia ingerilor şi necurăţia iadului işi poate găsi locul in inima omului. Barometrul inimii omului are insemnate toate gradaţiile, de la talpa iadului pană in tăria cerurilor.

4. De aceea s’a zis: Mai inainte de toate cele ce se ăzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Izvorăşte viaţă dacă o păzeşti; iar, de nu o vei păzi, va izvori toată uraciunea.

5. Şi una, şi alta. Aşadar, păzeşte şi păstrează izvorul vieţii din tine, ca să nu se tulbure. Tu eşti botezat, şi botezul e mare lucru. Eşti imbăiat in apă şi in duh. Fiul lui Dumnezeu s’a pogorat şi te-a imbăiat, precum o maică işi imbăiază pruncul murdar. El a curăţit inima ta şi a făcut-o izvor al vieţii. Şi tu, ce faci? Oare nu eşti fără de minte cand păcătuieşti? Oare prin păcat nu preschimbi izvorul vieţii intr’un izvor al morţii?

6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti, cat de bine este pentru om a-şi preda inima in mainile Tale decat a o călăuzi cu propriile maini! Cu adevărat primejdios lucru este pentru om a-şi călăuzi inima cu muritoare maini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai ştiut asta. Iar Tu, indată ce i-ai dăruit omului inima – această nemărginită şi tainică minune! – părinteşte l-ai sfătuit: Fiule, dă-mi inima ta! Adică, intoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.

7. Mulţi vorbesc despre voia slobodă a omului. Sant oameni slobozi intru bine, iar alţii slobozi intru rău. Slobod intru bine este cel ce işi predă libertatea celui mai slobod, adică Celui ce este cel mai slobod, ca să o folosească spre bine. Slobod intru rău este cel ce vrea să folosească singur libertatea sa, şi atunci, fără să bage de seamă, o predă Tiranului, celui ce este cel mai lipsit de libertate.

8. Oare nu ai văzut vreun copil căruia maica i-a dat cuţitul să taie paine, şi copilul ţine cuţitul, iar mama ţine cuţitul copilului? Aşa, de fapt, mama e cea care taie cu cuţitul, chiar dacă copilului i se pare altminteri. Dacă copilul impinge mana mamei, atunci nu va tăia painea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceasta chipul libertăţii omeneşti? Oare nu este pildă despre cei slobozi intru bine şi cei slobozi intru rău?

9. O, cel ce eşti slobod intru cele bune, foloseşte-ţi libertatea dăruită pentru a da inima ta Domnului spre călăuzire. Va rămane a ta şi o vei purta in sine, iar El o va călăuzi.

10. In această a patra săptămană a Postului Mare, aduţi aminte de infricoşatele, dar adevăratele cuvinte al Mantuitorului tău despre inima care nu o călăuzeşte Dumnezeu şi de toate cele ce se ies din această inimă. Aminteşte-ţi şi infricoşează-te amintindu-ţi.

11. Lasă-te intru totul lui Dumnezeu şi spune-i in rugăciune: Tată, in mainile Tale imi predau inima. Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gandurile bune, şi viaţa, şi credincioşia in căsătorie, şi sfanta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfantului Tău nume. Amin.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (III)

Aprilie 8, 2013

A treia saptamana

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/

1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru inceput şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru inceput şi buruiana cea străveche au izvorat din păcatul cel dintru inceput şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s’a dat prin botez?

2. Dintr’o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce invidie poţi avea oare in inimă faţă de cei ce preschimbă iarăşi o dumnezeiască Biserică in cocină murdară? Inima ta să nu invidieze pe cei păcătoşi.

3. Sau dacă cuiva i se curăţă, luminează, tămaiază şi impodobeşte casa; şi acesta, in loc să ţină casa sa in astfel de randuială, ia lopata şi aruncă peste uşi şi ferestre toată necurăţia – il vei invidia, oare, sau il vei plange?

4. Insuşi Domnul Dumnezeu a curăţit prin botez pe tot omul botezat. Frica ar trebui să te cuprindă in faţa acestui gand, frica lui Dumnezeu, care a venit pentru a spăla, lumina, renaşte şi mantui pe oameni.

5. Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristeţi, dar şi din pricina unei mari bucurii, aşa şi frica il cuprinde pe om din pricina unei mari răutăţi, dar şi din pricina unei mari jertfe. Dumnezeu S’a arătat in Hristos ca o slugă pentru a curăţi casa ta, pentru a preschimba cocina in Biserica din inima ta. Oare nu te cuprinde frica de atata smerenie a Impăratului Impăraţilor? Şi oare nu te cuprinde frica cand vezi pe omul botezat cand păcătuieşte? Cu adevărat, nu este ceva mai nebunesc decat a invidia pe păcătos. Nebunie e şi a-l invidia pe cel drept, mare nebunie – dar a-l invidia pe păcătos e cel mai nebunesc lucru.

6. Ce este păcătosul? Este un sinucigaş inconştient. Este un om ca orice om, care işi doreşte viaţa, insă neincetat agoniseşte moarte intru sine. Sau: este un om care işi doreşte sănătate, dar neincetat ia otravă. Oare il vei invidia?

7. Dacă il invidiezi pe păcătos, care aleargă după umbrele trecătoare ale acestei lumi, ii eşti tovarăş in nebunie. El este nebun pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate cuprinde, iar tu pentru că, cu invidia, iţi otrăveşti inima. Dacă iţi pare rău pentru el şi il indrepţi, ii faci bine şi ţie şi lui, iţi intăreşti inima ta, iar pe a lui o vindeci.

8. O legendă pomeneşte de doi vecini bogaţi. Unul pătimea din pricina iubirii de arginţi, iar celălalt din invidie pentru primul. Amandoi au murit in aceeaşi zi. Prietenii lor s’au sfădit care dintre cei doi era mai bun. Ca să sfarşească cearta, ei s’au hotărat să deschidă cele două trupuri şi să scoată inimile celor doi – şi după inimă să-i preţuiască. La cel iubitor de arginţi au găsit o piatră in loc de inimă, iar la cel invidios au găsit un şarpe in loc de inimă. Şarpele a sărit şi s’a ascuns sub acea piatră. O, fratele meu, inima ta să nu-i invidieze pe cei păcătoşi! Invidia este un şarpe care se hrăneşte cu inima ta.

9. In această a treia săptămană a Postului Mare, lărgeşte-ţi inima, ca să iasă toată invidia. Ştii cum le grăieşte Corinthenilor preainţeleptul Pavel: Gura noastră s’a deschis către voi, Corintheni, inima noastră s’a lărgit. /II Cor. 6:11/ Unde este invidie, gura se strange şi nu vrea să grăiască aproapelui, iar inima se strange, se contractă şi se impuţinează.

10. Gandeşte-te, oare cu cate mii s’ar impuţina răutăţile din patria ta dacă ar pieri invidia dintre oameni? Şi cat s’ar impuţina certurile şi iubirea de sine? Şi cat s’ar impuţina răscoalele şi războaiele şi vărsările de sange şi uraciunea? – Doar de nu ar fi invidia!

11. Ai grijă să nu te inşeli. Invidia nu se infăţişează sub numele ei adevărat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginţi sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, beţia sub numele iubirii de prieteni, iar invidia sub numele dreptăţii şi egalităţii. Şi in tine insuţi invidia se infăţişează ca o revoltă impotriva nedreptăţii şi inegalităţii. O, fiul meu, ai grijă să nu te inşeli. Tot talharul ce vine la uşă strigă: Eu sant binefăcătorul şi prietenul tău. Păzeşte-te să nu te inşele glăsuirea lui şi nu deschide uşa ta.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (II)

Aprilie 7, 2013

A doua saptamana

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.” /Pilde 4:23/

1. Gospodarul işi păzeşte de păsări ţarina insămanţată, şi de omizi livada şi işi păzeşte de fiare stana, dar nimic altceva nu işi păzeşte gospodarul precum casa de talhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”

2. Din inimă izvorăşte sange, iar in sange e sufletul. Precum e sufletul in inimă, aşa e in tot omul. Dacă apa in izvor este sărată, este sărată şi in rau; dacă e dulce in izvor, va fi dulce şi in rau. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea raului.

3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sangele n’ar duce-o la inimă. Cand doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sangele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mica decat inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu inţelege intregul şi nici cele mai de jos nu inţeleg cele inalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a randuit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu in inima lui!

6. Sufletul este inveşmantat in porfira sangelui; iar cand veşmantul este aşa de simţitor, cu atat mai mult este ceea ce acoperă veşmantul! Precum un pai poate molipsi şi strica sangele, aşa şi un singur cuvant, o singură privire, un singur gand poate molipsi şi strica sufletul.

7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc cand te invaţă: Ingrijeşte-te de sangele tău! Dar cu atat mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, cand iţi porunceşte: Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima in inimă, miezul in coajă, flacăra in sange, viaţa in veşmantul trupului. Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

8. Cand şarpele muşcă mana, mana se leagă cu un garou, ca sangele otrăvit din mană să nu se ducă in inimă şi să strice izvorul sangelui. Cand auzi un cuvant rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvantului să nu coboare pană la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!

9. Cand vine bogăţia, nu iţi lipi inima de ea, spune Inţelepciunea in Cartea Vieţii. Ingrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard inalt pană la ceruri, ca inima ta neintinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicand: Fiule, dă-mi inima ta!

10. Mai stă scris in Cartea Vieţii: Inima impăratului este in mana lui Dumnezeu. Dacă impărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un impărat adevărat. Atunci inima ta este in mana lui Dumnezeu. Iar această mană conduce fără greşală inima ta şi o indreaptă spre impărăţia luminii şi a vieţii veşnice.

11. Dacă in cea dintai săptămană a Postului Mare ţi’ai intărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărat cu tărie să i-o dai Lui, atunci in a doua săptămană invaţă să iţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neintinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea intoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.

12. Luminează-ţi inima cu credinţa, intăreşte-o cu nădejdea, incălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sangele Domnului şi o inalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pămantească in lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, in această a doua săptămană a Postului Mare, innoieşte des sfatul Tatălui: Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)


Inima in Marele Post (I)

Aprilie 4, 2013

Cea dintai saptamana


„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/

1. Mai presus de toate gandeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gandeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gandeşte la oaia cea rătăcită mai mult decat la intreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gandeşte la tine, care te pierzi in păcat, mai mult decat la toţi ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci inseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte in miezul tău, in inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

4. In inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. In inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se indreaptă spre mormant şi dincolo de mormant. Oare cat preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai inţelept decat oamenii este.” /I Cor. 1:25/

5. Sau cat preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare işi va duce bogăţia in cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sant pămantul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate impărăţiile ştiute şi neştiute?

6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu intalnim zilnic pe cei ce in tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, garboviţi şi traşi, se sprijină ori in baston, ori de mana cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii şi oaselor.

7. Fericiţi sant cei ce din tinereţe nu s’au indrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste insutită, şi inima lor Dumnezeu o va randui langă inima Sa.

8. Postul inseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta in cea dintai săptămană a Marelui Post.

9. Intărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inimă. De aceea se citeşte la inceputul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”

10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi au intărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfinţit, Simeon şi Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie Athoniţii, şi cei dimpreună cu danşii.

11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia, Theodula, Vasilisa şi cele dimpreună cu ele.

12. Dacă iţi sant departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul tău – Sfanta Parascheva, Sfantul Sava, slava Serbiei, Sfinţii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara in care vieţuieşti.

13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor intru totul au dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor.

(Inima in Marele Post – Sfantul Nicolae Velimirovici)