Acatistul Sfintilor Adrian si Natalia (26 August)

August 26, 2013

adrian_nataliaCondacul 1

Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu si prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ati dispretuit desertaciunea lumeasca, punandu-va viata ca o jertfa curata, dorind sa primiti mai degraba chinuri, decat sa va lepadati de Dumnezeul cel adevarat, cu dragoste va laudam sfintilor Adrian si Natalie. Deci, ca cei ce stati langa Tronul cel de har al Domnului desfatandu-va, rugati-va pentru cei ce cu credinta si evlavie va imploram, si cu multumire va cantam asa: Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prelaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1

Cu o iubire ingereasca te-ai rugat neincetat Mantuitorului, Natalie preafericita, ca sa-i lumineze mintea intunecata a sotului tau si sa o intoarca spre cunoasterea Facatorului si Stapanului tau, pana cand au fost auzite rugaciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut si plin de curaj a suferit chinuri si chiar moartea. Admirand ravna si dragostea voastra pentru Hristos, cu evlavie va cantam asa:
Bucurati-va lumini ai dragostei Dumnezeiesti.
Bucurati-va stalpi neclatiti de relele paganesti.
Bucurati-va, ca ati purtat crucea drept si cu rabdare.
Bucurati-va ca cu aceasta ati invins pe demon si vicleniile sale.
Bucurati-va ca de Domnul voi ati fost incununati.
Bucurati-va ca la Tronul ceresc, pentru noi va rugati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 2

Vazand Domnul curatia inimii tale, preacinstite Adriane, macar ca era umbrita de politeism, dara gata sa primeasca Adevarul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizandu-ti usile imparatiei Sale, pentru rugaciunile sotiei tale; impreuna cu care ai cantat lui Dumnezeu cantare de lauda: Aliluia.

Icosul 2

Intelegerea adevaratei cunostinti de Dumnezeu, ti-a umplut sufletul Adriane, cand, ca notar, scriai numele sfintilor mucenici, osanditi la chinuri si moarte pentru numele Domnului; cand ai intrebat pe servii lui Hristos, ce rasplata au sa primeasca ei de la Domnul in imparatia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au raspuns ca, limba nu poate spune si mintea nu poate cuprinde, ce a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. indata ai parasit religia cea paganeasca si din toata inima ai strigat: „Si eu sunt crestin!” Laudand intoarcerea ta catre Soarele Dreptatii, te rugam primeste, impreuna cu sotia ta, sfanta Natalia, de la noi pacatosii laudele acestea:
Bucurati-va ai adevaratului Dumnezeu sfinti slujitori.
Bucurati-va ai voiei Lui sfinte buni implinitori.
Bucurati-va ca in locul frumusetii pe Hristos L-ati iubit.
Bucurati-va ca iubirea conjugala, Lui o ati daruit.
Bucurati-va ca ne ziceti, sa nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.
Bucurati-va ca-n neputinte, sa urcam ne ajutati nespus.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 3

intarit cu putere de Sus ai mers fericite la nevointe si chinuri dorind sa mori pentru Domnul si Mantuitorul tau. Sotia ta, Natalia, cu rugaciuni si indemnuri iti ajuta sa ridici crucea randuita de Domnul si sa primesti cununa nestricaciunii, pregatita tie in ceruri si cu indrazneala sa canti lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 3

Avand sa te prezinti la nelegiuita judecata a lui Maximian, ai fost inchis in temnita, unde cu ceilalti mucenici, ai petrecut toata noaptea in rugaciuni, cantari si sfatuiri duhovnicesti. Sotia ta, dispretuind iubirea fireasca si neputinta femeiasca, in tot chipul te convingea sa nu parasesti credinta in Hristos, ci sa ramai pana la sfarsit un marturisitor neclintit al numelui Domnului, netemandu-te de moarte. De aceea, ca adevaratilor ostasi ai lui Hristos, cu bucurie sufleteasca va cantam:
Bucurati-va curajosi ravnitori ai credintei celei adevarate.
Bucurati-va neinfricati mustratori ai credintelor desarte.
Bucurati-va ca cu rabdarea ca cu o arma v-ati imbracat.
Bucurati-va ca Crucea ca pe un scut puternic in mani ati luat.
Bucurati-va ca chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.
Bucurati-va ca prin voi numele Domnului e binecuvantat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 4

Viforul indoielii si al fricii de la inima ta ai gonit, slavite Adriane si spre nevointa muceniceasca te-a intarit fericita sotia ta Natalia, toata noaptea vorbind depsre rasplata viitoare ce a pregatit-o Dumnezeu celor ce isi pun viata pentru El, spunandu-ti astfel: „Fericit esti domnul meu, ca ai aflat comoara cea nepretuita, margaritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!” Nu te mai intoarce iar la bezna idoleasca, ci ramai credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cantandu-l din toata inima: Aliluia.

Icosul 4

Auzind Natalia, fiind acasa, ca te-ai intors din temnita si gandindu-se ca te-ai infricosat de chinuri si te-ai lepadat de Hristos, plangea amarnic si, intampinandu-te in usa casei, te dojenea ca te-ai lepadat de credinta. Dar tu, bucurandu-te in duh si mai tare intarindu-te in suferinta, cu lacrimi i-ai povestit ei, ca nu numai nu te-ai lepadat de Hristos, ci voiesti mai mult sa suferi pentru Numele Sau sfant. Mirandu-ne de o asa inalta dragoste crestineasca, cu umilinta va cantam:
Bucurati-va ca chipul adevaratei insotiri crestinesti ne-ati aratat.
Bucurati-va ca iubire cereasca in inimile voastre ati purtat.
Bucurati-va ca cu lepadare de sine pe noi ne insufletiti.
Bucurati-va ca in toate, voia lui Dumnezeu, sa o vedem ne cersiti.
Bucurati-va ca ne-ati invatat sa parasim cele de jos-trecatoare.
Bucurati-va ca ne sfatuiti sa cugetam la cele de Sus-viitoare.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 5

Minunata mila si dragoste ai aratat Natalie, cand impreuna cu sotul tau, ati cazut la picioarele celor intemnitati pentru numele lui Hristos, si sfintele lor rane ungandu-le si sarutandu-le, aducandu-le alinare sii usurare, cu inima smerita, inaltand lui Dumnezeu cantare ingereasca: Aliluia.

Icosul 5

Vazand chinuitorul pe sfintii intemnitati impreuna cu tine, ca sant atat de torturati, incat n-ar mai putea sa sufere alte chinuri si mai groznice, a poruncit sa te duca pe tine, Adriane, la judecata si sa te sfatuiasca sa te lepezi de Hristos, ori de nu, sa fii supus si la mai grele chinuri, insa, intarit fiind cu putere de Sus si mangaiat de fericita ta sotie, ai ramas statornic impotriva ispitirilor vrajmasului. De aceea pentru suferinta cea pentru Hristos, va fericim impreuna cu sfanta Natalia si cu bucurie va cantam:
Bucurati-va purtatori de biruinta, ai Celui Preainalt slujitori.
Bucurati-va puternici ai credintei in Hristos marturisitori.
Bucurati-va mustratori indrazneti ai ratacirii idolesti.
Bucurati-va neinfricati propovaduitori ai slavei Dumnezeiesti.
Bucurati-va ca de mania lui Maximian nu v-ati infricosat.
Bucurati-va ca rautatea si cruzimea lui o ati desconsiderat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 6

Propovaduitor si retor te-ai aratat Adriane, in fata judecatii imparatesti, marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, care a facut cerul si pamantul, iar ratacirea diavoleasca o ai defaimat, si pentru acesta marturisire si defaimare ai suferit groaznice batai si chinuri, cantand Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

Icosul 6

Lumina slavei ceresti a stralucit pe fata ta intelepte patimitorule, cand, fiind batut in mod barbar peste pantece, de iti curgeau maruntaiele, dar nu incetai sa slavesti pe Hristos in fata poporului si sa marturisesti Numele Lui. Iar fericita Natalia, vazand rabdarea si barbatia ta, se ruga ca sa nu slabeasca sufletul tau, ci sa ramai pana la sfarsit slujitor credincios al lui Hristos. Amandurora, noi va cantam asa:
Bucurati-va ca sfinte lacasuri ale Duhului Sfant ati fost.
Bucurati-va vase slavite ale Harului lui Hristos.
Bucurati-va ca-n suflet si trup, v-a patruns Dumnezeiasca Lumina.
Bucurati-va ca Imparatul-Hristos v-a dat intelepciuneadivina.
Bucurati-va ca cu puterea Dumnezeirii Lui ati fost intariti.
Bucurati-va ca fara de frica, ati primit sa fiti munciti.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 7

Vrand prigonitorul imparat sa te cheme din nou la judecata, fericite Adriane, te-a inchis in temnita cu ceilalti mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te intarea zicand: „Fericit esti domnul meu, ca te-ai invrednicit de starea sfintilor mucenici ai lui Hristos, si cu dansa bucurandu-te ai cantat lui Dumnezeu: Aliliua.

Icosul 7

Noua tortura a nascocit chinuitorul, poruncind ostasilor sa interzica intrarea femeilor, la cei intemnitati, care veneau sa-i mangaie si sa le usureze chinurile. Atunci si tie, fericita Natalie, ti s-a interzis sa-l vizitezi si sa-l servesti pe sotul tau; dar dispretuind porunca imparateasca, imbracata in haine barbatesti, veneai la inchisoare, ca si mai inainte si pe sotul tau il intareai ca, barbateste sa mearga la chinuri si moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie va laudam, cantandu-va acestea:
Bucurati-va a slujitorilor lui Hristos, podoaba luminoasa.
Bucurati-va, a marturisitorilor Lui, frumusete aleasa.
Bucurati-va ca ne-ati aratat calea ingusta, pe care voi v-ati pornit.
Bucurati-va ca pe dansa ati ajuns la limanul linistit.
Bucurati-va ca acuma in slava si vesnica fericire va aflati.
Bucurati-va ca cu rugile voastre, de nenorociri ne aparati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 8

Priveliste stranie si strasnica a fost in temnita, unde erai inchis cu ceilalti, Adriane, cand dupa porunca tiranului chinuitor, au vrut sa-ti zdrobeasca fluierele picioarelor. Atunci sotia ta ti-a ridicat picioarele si Ie-a pus,pe nicovala, ca sa fie zdrobite de mainile chinuitorilor, ca mai curand sa te unesti cu Domnul si Mantuitorul tau, caruia il vei canta: Aliluia.

Icosul 8

Arzand in iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai rabdat pana la fericita adormirea ta, cand curatul tau suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atat de mult ai suferit, incat si mana ti-a fost taiata. Cinstind cu credinta sfarsitul tau mucenicesc, tie si sfintei Natalia, va cantam acestea:
Bucurati-va ca chinuri sufletesti, pentru Hristos ati rabdat.
Bucurati-va ca pe aripile iubirii spre Dumnezeu ati zburat.
Bucurati-va, ca ca vulturii spre Soarele Dreptatii v-ati ridicat.
Bucurati-va ca din valea plangerii, spre Lumina v-ati inaltat.
Bucurati-va ca-n ceata mucenicilor, prin chinuri ati intrat.
Bucurati-va, ca cu toti sfintii, imne lui Dumnezeu ati cantat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 9

Toata mandria chinuitorului tiran a fost rusinata, cand o Citește restul acestei intrări »


Maica Domnului

August 15, 2013

md2-3-1

Cu toate cerurile, cu toată creaţia lui Dumnezeu, dacă n-ar fi Maica Domnului, n-ar fi atât de foarte frumos şi împlinită. Este stăpâna cerului şi a pământului! E uşor să spui lucrul acesta, dar când spui şi a cuvântului… Este atâta loc în împărăţia lui Dumnezeu, să stea ca o împărăteasă, dar îi convine mai mult să stea la căpătâiul nostru!

Şi să ştiţi că oricare ar fi motivul întristărilor şi al supărărilor, sunt numai de la draci! Cum e posibil să deznădăjduim când avem un frate atât de grozav şi de puternic, care este Hristos, şi o mamă atât de cuprinzătoare, peste tot, care e Maica Domnului! Dumnezeu ne-a făcut dintr-o mare iubire, dar numai pentru El, nu ne-a făcut şi pentru altceva, ca să fim în Împărăţie împreună în marea bucurie şi veselie alături de El! Dar pentru lucrul acesta trebuie să jertfim.

A căzut Adam, Dumnezeu ne-a creat perfecţi, ne-a creat cu mari posibilităţi pentru că umanitatea este superioară angelităţii îngerilor! Domnul Iisus Hristos ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam, ne-a adus putinţa de a ne îndumnezei după har.

Maica Domnului spunea Sfântei Elisabeta că mare dar mi-a dat, de acum mă vor bucura toate neamurile pământului, a căutat spre smerenia roabei Sale! Ce-o să zică duşmanii Maicii Domnului, care zic că-i o simplă femeie, măcar că şi chiar femeia simplă înseamnă viaţă, înseamnă nădejde! Dar cum să vorbeşti aşa de Maica Domnului? E îngrozitor de vinovat! Şi totuşi acestor oameni la judecata cea din urmă, Maica Domnului le va arăta această nebănuită pedeapsă: „Vă iert, dar, fraţi creştini! Domnul Dumnezeu poate să facă orice dar un lucru nu poate, să-şi calce cuvântul!” Şi dacă este vorba aşa şi nu se va pocăi, în focul iadului zice că o să se ducă! Ne aşteaptă clipă de clipă, veacuri întregi, ne aşteaptă să ne îndreptăm inima către El, pentru că o simplă suspinare e o rugăciune mare!

Nu vă descurajaţi! Am spus că e nevoie de cruce, de jertfă, pentru că trebuie să dărâmăm în noi tot ce a creat păcatul şi tot cu darul lui Dumnezeu vom face şi această nebunie. Pentru că nu este ruşine să mori strivit de dureri! E ruşine să mori istovit de plăceri!

Ne-a creat cu atâta putere, cu atâta dragoste dar ne-a făcut liberi ca să avem, zice-se, şi noi meritul că suntem în Împărăţia Cerului. Dar şi aici ne ajută pas cu pas, ne spune Mântuitorul: „Nu se mişcă fir de păr fără voia mea!“. Dacă nu se mişcă fir de păr, nu se mişcă nici fir de iarbă, nici o frunză nu se mişcă fără voia lui Dumnezeu.

Am primit un bileţel într-o împrejurare, unde vorbeam, îmi spune unul că „eu am făcut un păcat mic“. Fraţilor, nu este lucrul mic în viaţă răul cel mai mic! E foarte mare păcatul! Şi atunci eu, era lume mai multă decât aici: „Domnule dragă, eu ştiu pe cineva care avea un păcat şi mai mic decât al matale! Adam n-a făcut decât că a muşcat dintr-un măr dar a răsunat cerul şi pământul, pentru că făcuse o neascultare, pentru că se despărţise de Dumnezeul lui!” Pentru lucrul acesta a trebuit, pentru că a fost jignită Sfânta Treime, Dumnezeirea, să Se întrupeze Cineva din Sfânta Treime şi aşa S-a întrupat Mântuitorul, aşa cum ştiţi. Dar pentru ca noi să străbatem, deşi suntem guvernaţi de El, cu multe ajutoare, avem înger păzitor, pe care l-aţi cam uitat! Şi spune aşa într-un loc: „E cu neputinţă să nu mori dacă l-ai vedea in adevărata lui lumină!“. Îngerul păzitor nu e singur, are alte miliarde de îngeri care sunt o mare unitate. Sunt extrem de puternici pentru că sunt extrem de curaţi!

Avem pe Maica Domnului, dacă este atât e destul! Maica Domnului este o nouă lume, Maicii Domnului îi place să stea la căpătâiul dureroşilor, la capătâiul suferinzilor, deşi stăpâneşte întreg cerul şi pământul. Este o enorm de mare greşeală aşa cum spuneam, să nu-i ceri nimic! E foarte supărată pe acei care nu-i cer nimic. Ne rugăm încontinuu să mai trăim, dar cu o condiţie, să purtăm crucea. A trebuit să vină Mântuitorul ca să ne salveze în urma unei căderi care a făcut-o Adam, v-am spus, a muşcat dintr-un măr.

Toate minunile pe care le-a făcut Mântuitorul, pe care le ştiţi, ne stă mintea în loc! Învia morţii ca şi cum era treaz. Dar n-a văzut lumea minunile pe care le-a făcut, numai atunci când a fost pe cruce, pentru că necesita această suferinţă cu orice chip. Când Mântuitorul era pe cruce, acum se văita Satana, a fost răpus! Nu putea în iubirea Dumnezeiască care stăpâneşte totul. Tot, fraţii mei! Nu există gând şi mişcare de păr să nu ştie! Dracul, dragii mei, e un tolerat, n-are nici o putere! „Îndrăzniţi“, a spus Mântuitorul, „Eu am biruit lumea!” şi ce alta doresc decât să aprindeţi focul pe care Eu l-am aprins.

Nu este timp de şagă, am fost în viaţa mea la multe căpătâi de morţi: plânset, vaiet, răcnet, muget, mii de glasuri fremătătoare. Vedeau păcatele pe care le-au făcut! Nu se puteau repara altfel decât înapoi, [dar] inapoi nu mai putea, că venise moartea. Moartea e o realitate, iadul e o realitate, raiul e o realitate – mereu auzim lucrurile acestea, mereu fiecare dintre noi spune ceva, bate un clopot în inima noastră: „Trezeşte-te!“.

Sigur că de asta am spus că e nevoie de jertfă! Oriunde ai fi, chiar în iubire, în familie, peste tot e nevoie de armonie. Ca să faci armonia e nevoie să ştii să jertfeşti! Ce ţi se cere? De ce vă speriaţi? De ce se zice: „Drace, drace!“. El zice: „Doamne, Doamne!“. Dumnezeu e bucuros de numai atât! Nu trebuie o mare meşteşugire, şi în sfârşit, tehnică neapărat a rugăciunii! Pune-ţi inima în mişcare! I-am spus lui Dumnezeu, şi cu cât i-am spus mai mult cu cât ne-a pierdut Adam. Ne-a adus putinţa de a fi dumnezei, ne-a dat putinţa să iubim duşmanii! Suntem mereu şi-n situaţia să repetăm că putem orice, dar părinte, să iubim vrăjmaşii nu putem. Bine dragii mei, care ziceţi că nu puteţi, dar ce vi se pare aşa de mare povară? Să zici: „Doamne, Doamne!“.

Iadul e o realitate care nu poate fi dezminţită, o confirmă: „mergeţi în focul cel de veci“. Focul veşnic e fără lumină! E de mii de ori mai tare în calorii decât asta de aici! Cât stai acolo? “O mie de ani“. Nu! O veşnicie! Pentru că nu i-ai spus ăluia: „Iartă-l Doamne!“. M-a înjurat, m-a lovit, m-a furat… Ce puţin! Eu m-am convins la căpătâiul atâtor morţi că toţi se căiau grozav, voiau să mai trăiască o zi! Ca să-şi pună lucrarea în regulă, care era foarte greu, nu s-a mai putut, decât atât. Astăzi este ziua aia! Dacă nu murim ne împodobim cu daruri deosebite, să putem sufla şi răsufla. Fraţi creştini, suflarea şi răsuflarea e un dar de la Dumnezeu, nici asta nu este a noastră! Totul – suntem guvernaţi, stăpâniţi de marea Lui iubire.

Vă daţi seama dumneavoastră ce se poate întâmpla dacă Mântuitorul Dumnezeu refuză să ne mai iubească?! Pentru că suntem cu gânduri frumoase, nu vă descurajaţi niciodată, este omeneşte să greşeşti, îngereşte să te ridici şi drăceşte să rămâi în groapă!

Acesta-i timpul, nu amânaţi cu nici un chip pe mâine! Nu vreau să fac istorie în tot ce vreau să vă spun, dar vreau să vă spun că este cel mai preţios timp acum, dovada este că stăm în picioare şi că am venit cu râvnă să împodobim aici cu prezenţa noastră acest grozav de mare praznic!

Ne spune Mântuitorul că atunci vei trece de la moarte la viaţă… Moartea-i o realitate, iadul de asemenea, v-am spus, Dumnezeu nu poate să facă un lucru, să-şi calce cuvântul. A spus aşa, aşa va judeca! A apărut iadul care este cea mai mare durere a lui Dumnezeu. Vă amintesc, să nu vă îngrijoraţi nici să vă înspăimântaţi. Sunt foarte convins că veţi vedea la răscrucea cea din urmă ce important a fost momentul acesta, prezenţa dumneavoastră aici.

Noi batem clopotele, ne luptăm să fim prezenţi, şi nu vi se cere nimic decât atât, să fii prezent şi să spui: „Maica Domnului nu mă lăsa!“. Credeţi că e puţin? Nu e puţin unde e dragoste desăvârşită. Acolo unde e dragoste desăvârşită totul este posibil. Încercaţi să vă iubiţi! Vă spun dragii mei, iubirea este criteriul judecăţii de apoi. Nu faceţi pofta acestui drac, că iar spun: e cu neputinţă să nu mori dacă dai în adevărata lui răutate, urâciune. O fetiţă mai mărişoară a văzut un drac, nu în adevărata lui urâciune, şi a preferat să meargă toată viaţa cu picioarele goale pe jar decât să mai vadă un drac! E o realitate, atât de mult l-a sluţit păcatul, lepădarea, urâciunea, şi tot ceea ce a făcut şi face. Dar nu vă speriaţi! Dumnezeu ne-a ascultat, ne-a dat înger păzitor, ne-a dat pe Maica Domnului, avem toate cetele de îngeri. Un părinte, îi citea ucenicul rugăciunea, părintele a făcut aşa şi a zis fratele: „Ce e părinte?“, „Ai greşit că am văzut îngerul dând din aripi!” Orice gând îl ia şi-l duce la Dumnezeu că-i înger păzitor, nu doarme în post!

Aveţi îndrăzneală, e tot ce vă putem spune, pentru că avem multe de spus, pentru că în inimile noastre foarte pretenţioase, aici nu mai e nevoie de multe, e nevoie de mult! E nevoie de adâncime, de a trăi acolo unde suntem!

Nu vă temeţi de judecată dacă aveţi pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului! În noi stă toată fericirea veşnică. Luaţi lucrurile aşa cum sunt şi încercaţi, fraţilor încercaţi să vă iubiţi! Dacă nu se poate, cel puţin să nu vă omorâţi, să nu vă duşmăniţi!

N-am alt termen, decât ăsta: „Moarte sau viaţă!” Şi m-au întrebat mulţi ce e viaţa şi am răspuns: „Viaţa e moarte continuă!“, pentru că e mereu jertfă. Nu contează celelalte, ce spune lumea şi ce latră dracul! Contează ce spune Dumnezeu despre mişcarea inimii noastre.

Vă preţuim sincer, noi ne rugăm aici, chiar dacă nu vă interesează dar barem să ştiţi, ne rugăm pentru toată lumea şi sigur, pentru dumneavoastră acesta-i semnul material că sunteţi cu inima prezentă. N-aţi venit la praznicul din Techirghiol, aţi venit la un praznic ceresc sub oblăduirea, mângâierea, bucuria, nespus de marea veşnicie fericită a Maicii Domnului!

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Parintele Arsenie Papacioc


Ce trebuie sa fac atunci cand suferinta ma macina? – Arhim. Simeon Kraiopoulos

August 14, 2013

Trebuie să credem cu tărie că viețuirea creștină în duh și adevăr se desăvârșește doar atunci când reușim să ne facem asemenea lui Hristos. El, Modelul Suprem S-a dat pildă vie de urmat. Atunci când omul viețuiește oarecum greșit, Dumnezeu abate asupra omului suferința ca mijloc de trezire, ca mijloc de îndreptare. Uneori suferința ca mijloc de înțelepțire, ne face să-i înțelegem pe ceilalți dacă cumva am fost aspri față de ei.

Așadar, suferința pătrunde ca un plug în existența ta – fie ca durere trupească fie ca durere sufletească – și o brăzdează nemilos, fără să te întrebe ceva. Chiar dacă te tânguiești, chiar dacă te vaiți și plângi, sau orice altceva ai face de durere, nu te întreabă nimic. Suferi fără limite. Dar aici este taina: dacă nu te tânguiești atunci când te afli în dureri, dacă nu te vaiți, dacă rabzi cât poți și spui: ,,Dumnezeul meu, fii binecuvântat!” va fi foarte bine pentru sufletul tău.

Cum se poate acea sta? Uite cum: când ai da să te tângui și îți vine să spui ,,Of”, în loc să spui așa, tu să grăiești: ,,Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!” Tânguitul tău să fie acesta, să fie cum ai zice: ,,Dumnezeul meu, Tu știi că sufăr mult, știi că aș vrea să înceteze suferința mea, dar fie după cum voiești tu! Să nu se facă voia mea!”

Deci, dacă cineva gândește și lucrează așa în vremea suferinței, dacă ia o asemenea atitudine, atunci durerea este un lucru foarte bun, pentru că, așa cum am zis, ea brăzdează adânc precum plugul și scoate rădăcinile patimilor. Una este lucrarea în grădină, când mergi și tai buruienile de deasupra și alta este când scoți rădăcinile din adânc.


Cum pot sa ma vindec singur de suferinta?- arh. Simeon Kraiopoulos

August 14, 2013

Aproape întotdeauna omul fuge de suferință și chiar o urăște fără a-și da seama de faptul că ea este aceea care îl repune cu picioarele pe pământ, cu privirea în sus și cu sufletul la Dumnezeu. Nu reușim să ne fim proprii doctori din cauza egoismului – a iubirii de sine – și totuși suntem prea miloși cu beteșugurile noastre. Cum mă pot vindeca? Cum să fac să fie bine? Ce tratament să iau ca să mă vindec repede? Cum să  procedez?

Suferința brăzdează adânc sufletul! Avea dreptate călugărul acela când spunea că suferința aduce în suflet mai mult folos decât orice altceva. Așadar, să ne străduim să ne explicăm aceasta înlăuntrul nostru. Suntem egoiști, iubitori de noi înșine, fie că înțelegem fie că nu. Oricât s-ar strădui cineva prin rugăciunea lui sau prin alte mijloace să fugă de iubirea de sine și să predea lui Hristos, nu este ușor să o facă pentru că înlăuntrul lui se întristează, se iubește pe sine atât de mult și nu rezistă să se umilească, să se trudească mai mult decât acceptă sufletul lui.

Este asemenea medicului care, oricât de bun ar fi pentru ceilalți, când este vorba să se opereze pe sine sau să facă cea mai mică intrevenție pe el însuși, să scoată o așchie care i-a intrat în picior sau să-și curețe o rană, nu va suporta când va vedea că se taie pe sine. Mâna lui nu va mai fi sigură, va începe să tremure și altele asemenea. Nimeni nu poate să opereze pe el însuși. La fel se întâmplă cu rugăciunea: oricât ne-am ruga, nu putem să ne depășim pe noi înșine. Desigur, Dumnezeu aude rugăciunea noastră, însă problema nu este dacă ne aude Dumnezeu, ci cât dăm noi înșine lui Dumnezeu, în ce măsură ne lepădăm de omul cel vechi, cât aruncăm din egoismul nostru, din iubirea noastră de sine? Această lepădare costă și omul n-o face ușor. Când vine însă durerea, suferința, fie trupească, fie sufletească este altceva. Se poate să ai o durere sufletească pricinuită de un necaz, de o boală. În astfel de situații cineva poate suferi chiar mai mult decât dacă ar fi fost el însuși bolnav.

Concluzia ar fi că suferința este o binecuvantare pe care o putem converti în bucurie, pace și liniște sufletească doar aflându-ne în brațele lui Dumnezeu.


Citatul saptamanii

August 11, 2013

pr-Galeriu

„In viata trebuie sa traim intre doua stari: cu rabdare si cu dragoste! Cand ai dragoste traiesti in Domnul; cand simti ca nu mai ai dragoste, sa ai rabdare cu toti si cu toate! Si dragostea va veni din nou…”
Parintele Constantin Galeriu


Acatistul schimbarii la fata a Mantuitorului (6 August)

August 6, 2013

schimbarea-la-fata

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindeni esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele nostre, Stapane, iarta faradelegile noastre; Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este Imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Condacul 1:

Alesule Voievod si Imparat al slavei, pe Tine, Facatorul cerului si al pamantului, vazandu-Te pe muntele Taborului, schimbandu-Te la Fata intru slava, toata zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat si toti pamantenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducandu-Ti pentru Schimbarea Ta la Fata, inchinare de multumire, impreuna cu Petru din suflet Iti cantam: Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Icosul 1:

Ingerilor necunoscuta si oamenilor nepatrunsa a fost Dumnezeirea Ta, Datatorule de Lumina, Hristoase, cand, cu fulgerele si razele Luminii Tale Neinserate, Te-ai aratat pe muntele Taborului ucenicilor Tai, care s-au spaimantat, vazand norul stralucind luminos si glasul Tatalui auzind, au inteles taina intruparii Tale si au cantat asa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fara de moarte, lumineaza-ne pe noi cu lumina Fetei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun si puternic, trezeste-ne pe noi, cei ce dor-mim in adancul intunericului si in somnul pacatului.

Iisuse, Cel ce locuiesti intru lumina cea nepatrunsa, scoate-ne si pe noi din locul intunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toata lumea cu Slava Ta, salasluieste-ne si pe in locasurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeste-ne din mana celui viclean pe noi cei ce stam in intuneric.
Iisuse, Soarele Dreptatii, imbraca-ne in vesmantul ade-varului si al dreptatii, pe noi cei ce dormim in umbra mortii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 2:

Vazand, Iubitorule de oameni, Doamne, ca ucenicii Tai nu sunt inca luminati si nu pricep ca Tu trebuie sa mergi la Ierusalim si acolo sa patimesti multe si sa fii omorat, ai inceput de atunci sa le spui ca toate acestea trebuIe sa le rabzi de buna voie pentru mantuirea noastra. Totusi, ei neputand intelege daca sunt de la Dumnezeu sau de la om, dupa sase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob si pe Iuan si i-ai dus pe muntele Taborului, ca sa le arati, inainte de Cruce, Slava Ta Dumnezeiasca, ca si in timpul patimilor Tale sa-Ti cante: Aliluia!

Icosul 2:

Intelesul cel greu de patruns al patimirii Tale cele de buna voie neputand sa-l inteleaga ucenicii Tai, Doamne, mai inainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tai, intr-un munte inalt, ca sa vada minunea infricosatei Tale Schimbari la Fata si Dumnezeiasca Ta Slava, cea pururea fiitoare, ca atunci cand Te vor vedea rastignit sa inteleaga ca patima Ta este de buna voie si sa-Ti cante asa:

Iisuse, care de jos ai urcat pe un munte inalt, urca-ne si pe noi intru cele de sus, ca sa cautam desfatarea intru cele inalte.

Iisuse, care ai indepartat pe Petru si pe fiii lui Zevedeu de multimea gri-jilor lumesti, indeparteaza si mintea noastra de lucrurile pamantesti, ca sa invatam a ne feri de patimile cele josnice.

Iisuse, care cu multa truda ai dus pe prietenii Tai la o inaltime preafrumoasa, invata-ne si pe noi ca prin sudoare si multa truda sa ne nevoim in toate zilele.

Iisuse, care ai aratat ucenicilor, in tacerea rugaciunii, Schimbarea Ta la Fata, invredniceste-ne acum si pe noi credinciosii Tai, sa ne luminam cu dulceata cuvintelor Tale.

Iisuse, care ai aratat trei martori ai slavei Tale in linistea Taborului, da-ne si noua, celor tacuti si goi, sa cugetam totdeauna la Slava Ta.

Iisuse, care pentru Numele Tau s-a veselit Taborul si Ermonul, da-ne si noua, ca prin chemarea Preadulcelui Tau Nume, sa savarsim urcare la cele inalte.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 3:

Alesii Tai Apostoli imbracati fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat in Tabor, ca sa invete a canta cele inalte si sa cugete la cele ceresti, iar nu la cele pamantesti. Imbraca-ne, dar, si pe noi cei cazuti intru cele dc jos si biruiti totdeauna de neputintele trupului, cu puterea si slava Ta, ca puterea Ta sa lucreze in neputintele noastre, si sa-Ti cantam Tie cu dragoste: Aliluia!

Icosul 3:

Vrand ca inainte de Cruce de patima cea de buna voie sa descoperi in parte Slava Dumnezeirii Tale, Hristoase, Mantuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care sa fie martorii acestei Slave: pe Petru care Te-a iubit mai mult decat toti si Te-a marturisit, primul dintre toti, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care avand nadejdea bunatatilor viitoare, capul sub sabie si-a plecat si, astfel, a pus inceput mucenicilor Tai si pe Ioan cel feciorelnic, care mai mult decat toti, pastrand neprihanirea trupului si a duhului, a primit har osebit intru vederea unor negraite descoperiri si a Slavei Tale Dumnezeiesti. Impreuna cu ei primeste si de la noi aceste cantari de lauda:

Iisuse Cel ce de la Petru, mai inainte de Schimbarea la Fata, ai primit marturisirea, primeste si calda mea marturisire.

Iisuse, Cel ce aceluiasi Petru, in Tabor, i-ai dat indrazneala sa vorbeasca cu Tine, spune si inimii mele cele pasnice si bune.

Iisuse Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor inflacarata, i-ai numit fiii Tunetului, nu ma birui cu tunetul maniei Tale.

Iisuse, Cel ce acelorasi ucenici nu le-ai ingaduit sa coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor mele launtrice.

Iisuse, ridica-ma impreuna cu feciorelnicul Ioan in Taborul cel de sus, intru curatia trupului si a sufletului.

Iisuse Cel ce Iacob a baut intaiul Tau pahar, gateste-mi si mie loc in rai.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, bine este noua sa fim totdeauna sub acoperamantul harului Tau.

Condacul 4:

Furtuna a fost aratarea Dumnezeirii Tale in muntele Sinai deoarece in tunete si fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot asa si in Horeb a fost duh de tarie ce despica muntii; vijelie si foc cand Ilie proorocul a vrut sa Te vada, totusi nu in vijelie, nici in cutremur si nici in foc nu a fost Domnul, ci in glas de adiere de vant Ti-ai aratat Fata si Slava Dumnezeirii Tale, precum si in muntele Taborului ai sezut in fata lor si cu bucurie Ti-au cantat: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind Moise si Ilie in Tabor cuvintele Tale, ca vei sfarsi la Ierusalim, s-au facut martori la toata lumea, Doamne, ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatal spre mantuirea oamenilor, asa cum a marturisit si glasul Sau din cer. Caci Moise a fost chemat din morti, ca sa marturiseasca celor tinuti in iad venirea Ta in lume. Ilie, insa, a fost chemat din rai, ca sa spuna lui Enoh despre Slava Ta, vazuta in Schimbarea Ta la Fata. Iar noi, mirandu-ne de taina aratarii proorocilor Tai in Tabor, cu umilinta iti cantam:

Iisuse, Cel ce ai vrut ca Vazatorul de Dumnezeu Moise sa-Ti priveasca Fata Ta, arata-ne si noua, in veacul ce va sa vie, dulceata cea dorita a Fetei Tale.

Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai aratat stralucirea Slavei Tale, arata-ne si noua, intru Imparatia Ta, Fata catre fata, bunatatea cea nespusa a Privirii Tale.

Iisuse, Cel ce in liniste si in glas de adiere de vant lin l-ai invatat pe Ilie descoperirea Ta, invata-ne si pe noi, in chip minunat si in liniste, nepatimirea dumnezeiasca.

Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tau Ilie in rai, in car de foc nearzator, ridica-ne si pe noi, in chip minunat, la inaltimea desavarsitei vietuiri.

Iisuse, Cel ce de demult in multe chipuri ai grait proorocilor, iar in Tabor le-ai vestit moartea Ta, hraneste cu cuvintele vietii vesnice si sufletele noastre cele flamande.

Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbarii Tale la Fata, aprinde si credinta noastra cea rece cu adierile cele negraite ale Duhului Sfant.

Iisuse, Dumnezeul cel Preavesnic, Citește restul acestei intrări »