SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÂNTULUI MUNTE

mai 12, 2016

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÂNTULUI MUNTE CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ, CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE, CĂTRE SFÂNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,  CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

«Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;

ale Bisericii umblă fără păstor.

Cele bune pier, cele rele se dau pe față.

Plutim în noapte, făclie nicăieri.

Hristos cade spre somn; ce avem a pătimi?…»

(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întâi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvântului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfântul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie «ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte», și că «acestea sunt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfântul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale» (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfânt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic: a) printr-un guvern mondial, b) printr-o economie mondială și c) printr-o religie mondială. Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întâi în lumea protestantă prin așa-numita «Mișcare ecumenică», iar în lumea ortodoxă prin cuvântul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfânt și Mare Sinod» urmărește întâi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfântul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfânt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:

1) Textul presinodal al Sinaxei Întâistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfânt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punând accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecând cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținând seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfântul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), când au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque (purcederea Sfântului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, având în vedere că dogmele credinței sunt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, având Cap pe însuși Mântuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut inițial ca scop promovarea ecumenismului sincretist inter-creștin, iar în continuare, în ultimele decenii, și-a lărgit țintele promovând și ecumenismul sincretist inter-religii. Recunoaște diferitele texte emise de C. M. B. ca fiind obligatorii pentru «Marele Sinod» și pentru Biserica Ortodoxă. Textele acestea «nu se sprijină pe nimic. Se îngrijeau de alcătuirea lor niște reprezentanți care își spuneau opiniile și semnau, firește, textele în numele Bisericilor locale; doar că ierarhii acestor Biserici nici habar nu aveau ce decizii luau reprezentanții lor» (prof. Dimitrios Tselenghidis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic). Aceasta înseamnă că textul presinodal în discuție atacă și dogma soteriologică a Bisericii, potrivit căreia credinciosul adevărat, prin mila sfântului și Dumnezeiescului Har și prin lucrările nezidite ale Dumnezeului Treimic, ajunge la mântuire și, mai concret, dobândește vederea Feței Theantropice a lui Hristos și fericirea și cunoașterea fără de sfârșit a lui Dumnezeu care vine din această vedere doar înăuntrul adevăratei Biserici Ortodoxe, în înțelesul ei înfățișat mai sus. Căci, recunoscând C.M.B.-ul, același text presinodal acceptă prin aceasta teoria că toate «bisericile», sau, mai precis, sectele și toate felurile de religii (potrivit recentei extinderi a acestei teorii), «mântuiesc» sau, după cum gîndesc ei, conduc, nebulos și sofistic, la aceeași Realitate Transcendentă (Ultimate Reality), care cuprinde în ea toți pseudo-dumnezeii și pseudo-închinările create de ei prin născocire omenească indusă de satana.

3) Recunoașterea de către textul presinodal în discuție a catolicilor ca fiind, chipurile, «biserică» duce inevitabil la următorul stadiu al proiectului luciferic al ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, care este «unirea» sincretistă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu catolicii prin «potirul comun» care va urma și prin supunerea acestora sub primatul stăpânitor și sub infailibilitatea căpeteniei eretice care este Papa, adică la transformarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale în Biserici unite cu Roma. Aceasta înseamnă supunerea din punct de vedere dogmatic și administrativ a Bisericilor Ortodoxe Autocefale față de Papa după modelul Bisericilor Uniate, pe baza planurilor Vaticanului și a Codicelui canonic al Bisericilor Catolice Orientale (Uniate) care a fost emis de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1990. După cum este cunoscut, Codicele acesta prevede următoarele patru feluri de Biserici Uniate de drept special (sui generis), în care vor fi încadrate Bisericile Ortodoxe: 1) Biserici Patriarhale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Ortodoxe care sînt Patriarhii), 2) Biserici Arhiepiscopale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Autocefale care nu sunt Patriarhii), 3) Biserici Mitropolitane de drept special și 4) alte Biserici de drept special (canoanele 55, 511 și 155 ale aceluiași Codice).

4) Patriarhia Constantinopolei, care a prezidat Sinaxa întâistătătorilor, a respins samavolnic și nu a înaintat spre discutare în așa-zisul «Sfânt și Mare Sinod» propunerea Bisericii Ortodoxe Sârbe, din anul 2015, de recunoaștere răspicată a Sinodului de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare ca al VIII-lea Ecumenic – Sinod care a condamnat filioque și primatul papal de stăpânire – și a Sinodului din 1351, din vremea Sfîntului Grigorie Palama – Sinod care a condamnat învățătura eretică latino-catolică care spune că Dumnezeiescul Har este zidit – ca al IX-lea Ecumenic. Teologia Sfântului athonit Grigorie Palama are o însemnătate capitală pentru teologia ortodoxă și de aceea catolicii o urăsc de moarte. Această respingere samavolnică este indiciul clar al orientării așa-zisului «Sfânt și Mare Sinod» nu spre ortodoxie, ci spre panerezia ecumenismului care destructurează teologia ortodoxă prin legalizarea tuturor ereziilor.

5) Pe când în tradiția Bisericii Sfintele și Marile Sinoade, sau Sinoadele Ecumenice, erau alcătuite din reprezentanțe ale Bisericilor Autocefale și în cadrul lor votau toți arhiereii participanți la Sinod în virtutea egalității hirotoniei lor în treapta episcopală, la așa-zisul «Sfânt și Mare Sinod», potrivit regulamentului acestuia adoptat de Sinaxă prin întâistătătorii care au luat parte la ea, nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întâistătătorii lor. Adică, în vreme ce membri ai Sinoadelor sunt toți arhiereii eparhioți, la așa-zisul «Sfânt și Mare Sinod» sînt membri doar Bisericile Autocefale, fapt care se împotrivește întru totul eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox.

6) Deși, potrivit eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox, hotărârile Sfintelor și Marilor Sinoade, sau ale Sinoadelor Ecumenice, care privesc chestiuni de credință trebuie supuse judecății și trebuie aprobate ori respinse atât de arhiereii eparhioți, cât și de clerul, monahii și poporul ortodox, o reglementare a așa-zisului «Sfânt și Mare Sinod», contrar eclesiologiei ortodoxe, face obligatorii și impune hotărârile Sinodului în discuție tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe. Mai mult, avertizează că va pedepsi toate grupurile de credincioși creștini care nu vor primi hotărârile lui. În felul acesta el desființează cu totul sinodicitatea Bisericii Ortodoxe și îndepărtează de la ea harisma Duhului Sfânt a «deosebirii duhurilor», care se dăruiește oricărui credincios adevărat care a trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării și s-a învrednicit să primească îndumnezeirea cea după har, harismă care se dă tuturor mădularelor Bisericii și nu doar episcopilor. Pentru aceasta Sinodul Pan-ortodox era dator să cheme ca membri participanți și persoane învrednicite întru Duhul Sfânt din rândul preoților, al monahilor și dintre membrii credincioși laici ai Bisericii, așa cum se proceda totdeauna la toate Sinoadele. Însă adeverirea ortodoxiei unui Sinod depinde întâi de toate de corectitudinea și de ortodoxia dogmelor lui: «canonul cel bine-cinstitor al Bisericii pe acelea le vedea ca sinoade sfinte și bune de primit, cele cărora le-a adeverit corectitudinea dogmelor.» (Sfântul Maxim Mărturisitorul, PG 90, 148A). În cele din urmă, pentru ca un Sinod Ecumenic să fie considerat cu adevărat ortodox, trebuie ca hotărârile lui să fie primite nu numai de ierarhi, ci și de toți credincioșii ortodocși, după cum foarte nimerit a legiuit în istorie însăși Patriarhia Ecumenică zicând: «…apărător al credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și aceeași cu a Părinților lui» (Enciclica din 6 Mai 1848).

7) Una din temele Sinodului ar trebui să fie problema calendarului care a dezbinat pînă astăzi Biserica Ortodoxă în privința sărbătorilor și constituie cea dintîi lovitură dată de ecumenism Ortodoxiei.

În urma celor de mai sus este de datoria noastră să aducem la cunoștința Patriarhiei Constantinopolei, a celorlalte Biserici Autocefale, a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte, precum și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe că noi, părinții athoniți, luptându-ne să păstrăm, prin ținerea cu acrivie a credinței ortodoxe, legătura organică cu Capul Bisericii, Dumnezeu-Omul Domnul nostru Iisus Hristos, și următori făcându-ne Sfinților Părinți, nu vom accepta și vom respinge așa-zisul «Sfânt și Mare Sinod» după încheierea lui dacă:

1) Sinodul acesta nu respinge deplin textul presinodal intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine».

2) Nu condamnă panerezia, potrivit Sfântului Iustin Popovici, lucifericului ecumenism sincretist inter-creștin și inter-religii.

3) Nu recunoaște Sinoadele de sub Sfântul Patriarh Fotie cel Mare și din vremea Sfântului Grigorie Palama ca al VIII-lea și, respectiv, al IX-lea Ecumenic, Sinoade deja recunoscute ca atare în conștiința credincioșilor creștini.

4) Nu votează hotărârile așa-zisului «Sfânt și Mare Sinod» toți arhiereii participanți la el, după cum prevede eclesiologia ortodoxă și Dreptul ortodox, și nu doar Bisericile Ortodoxe Autocefale prin întâistătătorii lor, după cum prevede regulamentul Sinodului.

5) Nu retrag prevederea despre obligativitatea acceptării ulterioare a hotărîrilor luate de către toate treptele de credincioși creștini, prevedere care aduce atingere dreptului de neînlăturat al tuturor mădularelor Bisericii de a judeca din punct de vedere dogmatic și eclesiologic chestiunile puse înainte.

6) Nu retrag temele privitoare la post și la a doua nuntă a clericilor, teme care, prin simplul fapt că au fost puse în dezbatere, constituie încă o dovadă că Sinodul acesta are ca scop desființarea treptată a postului, imitîndu-i în aceasta pe catolici. Fiindcă o Biserică în care nu există nevoință și viață răstignită nu duce niciodată la Înviere, ci la moarte duhovnicească, gonind pe Sfîntul Duh și ducînd la deplina secularizare.

În urma tuturor acestora, care constituie pentru noi chestiuni ce țin de mîntuire, vă rugăm foarte pe voi, sfințiți arhierei, ca la acest Sinod Panortodox să învățați «cuvântul adevărului» și să nu îngăduiți să trecem iarăși printr-un sinod de tipul Ferrara-Florența. Dacă veți face așa, sfințiți arhierei, atunci cerul și pământul se vor veseli, îngerii și oamenii vor prăznui duhovnicește, numele voastre se vor scrie în cartea vieții și veți fi cu adevărat atunci «și părtași obiceiurilor și următori scaunelor» Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți. Vă rugăm să rămâneți neclintiți, să fiți demni continuatori ai istoriei Bisericii și ai arhieriei voastre cu care Biserica v-a cinstit. Dacă, dimpotrivă, nu veți învăța cuvântul adevărului, atunci să știți că:

  1. a) Ați sfâșiat cămașa nețesută a Domnului, ați necinstit Mireasa cea fără pată și neprihănită a lui Hristos – Biserica Ortodoxă. Dacă lucrurile vor evolua într-adevăr în această direcție, atunci voi veți fi cei care veți crea schismă în Biserică și veți lua asupra voastră întreaga răspundere istorică pentru urmările și roadele ei. Să știți atunci că, pe temeiul eclesiologiei ortodoxe și a Dreptului canonic ortodox, în conștiința credincioșilor ortodocși v-ați caterisit și afurisit pe voi înșivă și ați căzut din treapta arhierească «punîndu-vă în fapt pe voi înșivă în afara Bisericii» (Mărturisire de credință împotriva ecumenismului, Sinaxă a clericilor și monahilor, 2009). După cum bine știți, Domnul ne poruncește să nu-i urmăm pe păstorii străini: «Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tîlhar. Iar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mînă afară, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor» (Ioan 10, 1-5).
  2. b) Rezultă din acestea că și noi sîntem obligați să aplicăm Sfintele canoane ale Bisericii noastre, cunoscutul canon 15 al Sinodului Cinci-șase Ecumenic, portivit căruia avem datoria de a opri pomenirea tuturor ereticilor ecumeniști de cugetare catolică și filo-uniați. Prin urmare vom fi nevoiți să oprim pomenirea la sfîntul disc al Proscomidiei, care simbolizează Biserica Ortodoxă, a numelui tuturor acelor episcopi, preoți și laici care vor semna hotărîrile acestui sinod eretic, precum și a tuturor celor care sînt de acord cu ei și vor urma conștient erezia aceasta. Cu toți aceștia, care pentru Biserică vor fi pe mai departe eretici, nu putem avea comuniune bisericească pînă ce nu se vor pocăi public și vor renega erezia ecumenismului după cum va rîndui Biserica Ortodoxă prin Sinod.

Sfintele canoane ale Bisericii au pentru toată lumea tărie și valabilitate istorică și veșnică și niciun Sinod, Patriarh sau episcop nu le poate anula. Potrivit lor:

«Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casăîmpreună cu cel afurisit (scos din părtășie), acela să se afurisească» (Canonul 10 al Sfinților Apostoli). De asemenea,

«Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvîrşească ceva ca clerici (să săvîrşească cele sfinte), să se caterisească» (Canonul 45 al Sfinților Apostoli).

Doar din aceste două canoane pe care le consemnăm să socotească fiecare episcop, preot, monah sau creștin ortodox cu cîtă scumpătate sîntem cu toții datori să aplicăm Sfintele canoane. Sfintele canoane sînt «supapele de siguranță» ale Bisericii și, datorită caracterului lor permanent, nu trebuie ca, ori de cîte ori sînt încălcate, să se facă un nou Sinod pentru a fi ele aplicate de către credincioși.

OPRIREA POMENIRII

Cinstită Sfîntă Chinotită și sfințiți egumeni,

Cei o sută de ani de iconomie dusă la culme și de îngăduință față de episcopii ecumeniști, de cugetare catolică și filo-uniați sînt prea de ajuns. Paguba și schimbarea pe care această impropriu numită «iconomie» a adus-o felului ortodox de a judeca al clerului și poporului a luat deja dimensiuni uriașe. Avem, însă, la Sfîntul Munte – ca moștenire sfîntă de la cuvioșii părinți și stareți athoniți, moștenire din care învățăm – tradiția istorică și de Duhul Sfînt insuflată ca, ori de cîte ori apare o erezie în Biserică, să purcedem de nevoie la oprirea pomenirii tuturor acelora care propovăduiesc erezia sau a acelora care din frică și lașitate urmează episcopilor eretici și nu opresc pomenirea acestora la Sfintele Taine.

Amintim că Sfîntul Munte a oprit, din 1924 pînă în 1974, pomenirea Patriarhului, întîi pentru introducerea inovației schimbării calendarului și, în al doilea rînd, din pricina ridicării anatemelor sub Patriarhul Atenagora.

Voi sînteți, sfințiți egumeni, cei care, venind, majoritatea, împreună cu obștile voastre din lumea din afară pentru a locui Sfintele Mînăstiri ce rămăseseră fără monahi, ați readus pomenirea Patriarhului, deși nici fostul Patriarh Dimitrios, nici actualul Patriarh Vartolomeu, n-au schimbat ceva înspre mai bine. Cînd Patriarhul Dimitrios a urcat pe tron, vechii athoniți au avut la început bune nădejdi că credința adevărată va fi «drept învățată» iarăși. Însă cînd a declarat oficial că va urma neschimbat linia marelui său înaintaș Atenagora, au repetat atunci aproape toți că vor continua oprirea pomenirii. Respectînd acest fel ortodox și athonit de cugetare, Sfînta Chinotită, într-o Sinaxă Dublă Extraordinară, a hotărît privitor la această chestiune:

«Pomenirea numelui Patriarhului Ecumenic ține de conștiința fiecărei Mînăstiri» (Ședința nr. 52 a Sinaxei Duble Extraordinare din 13 Noiembrie 1971).

Așadar, în afară de Sfintele canoane, dreptul de a opri pomenirea ni-l dă însăși Sfînta Chinotită, urmînd tradiția sfîntă a Sfîntului nostru Munte. Este, însă, vreodată cu putință să existe Sfîntă Mînăstire sau monah care să nu aibă sensibilitate și conștiință ortodoxă? Oprirea pomenirii se face în semn de protest, cu scopul ultim al osîndirii ereziei și al caterisirii episcopilor eretici, în cazul în care nu se pocăiesc.

Într-un răspuns către Sfînta Chinotită, Sfînta Mînăstire Karakalu scria următoarele: «Sfînta noastră Mînăstire, la punctul 14 al Sinaxei de astăzi, 21.9.1972, a examinat iarăși chestiunea disputată a pomenirii și, cu tot respectul și în ciuda cuvintelor frumoase ale sfințitului ei cap din enciclica pusă înainte, cuvinte pe care le-am cercetat cu luare aminte… a ajuns la hotărîrea de a face cunoscut în scris preasfinției voastre cele de mai jos în legătură cu această gravă chestiune bisericească:

Dorim să repetăm cu deplină încredere hotărîrea noastră nestrămutată privitoare la continuarea opririi pomenirii Patriarhului în semn de protest pentru că noul Patriarh ecumenic Dimitrios I va continua pe linia trasată de Atenagora și păstrată de Sfîntul Sinod» (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).

Mînăstirea Sfîntul Pavel, sub egumenia starețului Andrei, a răspuns în același fel:

«…hotărîrea noastră este aceea că nu putem porni la discuție decît numai dacă Întru-tot-sfinția sa va declara prin presă că nu va urma calea înaintașului lui.»

Același părinte egumen Andrei răspundea Sfintei Chinotite:

«Pricini de conștiință bisericească nu-mi îngăduie să reiau pomenirea, fiindcă Patriarhul ecumenic este modernist, calcă pe urmele ecumenistului Atenagora, ale cărui opinii și cugetări eretice nu le-a osîndit» (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).

Acesta era, sfințiți egumeni, vechiul Sfînt Munte pe care unii dintre voi l-ați apucat și voi înșivă ați liturghisit de multe ori fără să pomeniți numele Patriarhului, precum făceau aproape toți părinții mînăstirilor athonite și cei de la chilii, dintre care pe mulți îi cinstim astăzi ca duhovnici, stareți și sfinți deosebit de virtuoși. De ce oare nu-i imităm și în această chestiune a opririi pomenirii episcopilor ecumeniști, cum a făcut și sfîntul stareț Paisie? Credeți cumva că Tainele nu sînt valide atunci cînd nu pomenim numele Patriarhului? Atîția ani și atîtea mii de Dumnezeiești Liturghii ce s-au săvîrșit au fost oare fără validitate? Doamne ferește de așa hulă!

Cinstită Sfîntă Sinaxă și sfințiți egumeni, după toate acestea dorim să vă informăm și să vă facem răspunzători de faptul că, dacă Sinodul Panortodox ce se pregătește nu osîndește panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, noi vă aducem la cunoștință că vom urma tradiția Sfîntului Munte și a cuvioșilor Părinți athoniți din vechime, care din epoca Patriarhului uniat de cugetare catolică Vecos (1272) și, din nou, între 1924 și 1974 au oprit pomenirea.

Ca părinți athoniți și ca mădulare ale Bisericii, noi declarăm că nu avem nicio legătură cu vreo grupare zelotistă, sau cu extremismul, sau cu fanatismul, ci, urmînd Sfinților Părinți și aliniindu-ne tradiției athonite de veacuri, celei pecetluite cu sîngele atîtor sfinți cuvioși mucenici, dorim, cu tot respectul ce vă datorăm, să vă pregătim și să vă atragem atenția în legătură cu această chestiune. Socotim aceasta drept îndeplinirea îndatoririi ce-o avem față de Sfinții cuvioși mucenici și față de Sfînta Tradiție. Vom înceta, deci, și noi oficial pomenirea Patriarhului ecumenic.

Nu dorim să urmăm vreodată o «biserică» secularizată. Fiindcă un astfel de «Sinod Panortodox», care va acorda caracter de Biserică sectanților și va face ereziile legale, desființează Simbolul de Credință și dărîmă întreaga eclesiologie ortodoxă și introduce în locul lor o «biserică» secularizată. Însă, precum știm, o «biserică» secularizată nu poate dărui mîntuire celor ce-o vor urma. Nu sînt oare «biserici» secularizate Vaticanul și papalitatea, și toate celelalte soiuri de protestanți?

Biserica lui Hristos nici nu se rupe, nici nu se împarte, după cum crede Patriarhul cu teoria lui eretică despre «Biserica divizată», și nici nu are Biserica nevoie de ecumeniști ca s-o unească. Biserica nu se desparte niciodată fiindcă însuși Hristos este Cap al ei, Cap care este totdeauna unit cu Trupul Lui. Ereticii se taie ei înșiși de la Biserica-viță. «Dacă cineva nu rămîne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard» (Ioan 15, 6).

Astfel făcînd, un Sinod ca acesta care va recunoaște pe eretici ca «biserici» încetează a mai fi Sinod și ajunge sinod tîlhăresc, eretic și fals-sinod. Cei ce vor semna și cei ce vor primi hotărîrile lui se vor osîndi ca eretici ai vremurilor de pe urmă, mai răi decît toți cei dinainte. În acea zi grozavă a Judecății căderea lor va fi mai grozavă și decît căderea lui Iuda, a lui Arie și a Papei, fiindcă aceștia nu cunoșteau bine pe Cine tăgăduiesc, «dacă ar fi cunoscut, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei» (I Corinteni 2, 8). Ecumeniștii de astăzi, și întîistătătorii lor îndeosebi, cunosc foarte bine pe Cine răstignesc prin panerezia ecumenismului, pe Domnul slavei cel înviat.

Cum este cu putință, sfințiți părinți, ca, pe de o parte, să sărbătorim cu priveghere strălucită în sfînta biserică Protaton pomenirea Sfîntului cuvios mucenic Cosma Protosul, care a fost spînzurat, ca și a celorlalți Cuvioși mucenici care au fost uciși mucenicește de latino-cugetătorii acelor vremuri, și, pe de alta, să primim cu onoruri și slavoslovii, în aceeași sfîntă biserică Protaton, atîția și atîția arhierei ecumeniști, filo-uniați de cugetare catolică din zilele noastre? Ne stă mintea în loc; conștiința noastră nu mai suportă. Marele prooroc Ilie, de-foc-purtătorul și rîvnitorul Domnului, i-a spus regelui Ahav și poporului lui Israil care se abătuseră: «Pînă cînd șchiopătați de amîndouă picioarele? Dacă Domn este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Vaal, mergeți după el.» Dacă Papa este Biserică, o, sărmani ecumeniști, mergeți deci după el; mergeți la Papa să vă facă cardinali, cum s-a întîmplat cu acel nenorocit Visarion, fost episcop el Nicomidiei, și lăsați-ne în pace să slujim ortodoxiei noastre celei înjosite și înroșite de sîngele mucenicilor. Pînă cînd, sfințiți părinți, vom suporta această schizofrenie duhovnicească și bisericească a ecumeniștilor?

Doamne, nu îngădui niciodată să se săvîrșească această trădare a Ortodoxiei. Astăzi, însă, situația bisericească este mai critică decît oricînd. Orice este posibil și trebuie să fim cu toții gata pentru orice. Poate că vom trece încă o dată printr-un sinod după chipul celui de la Ferrara-Florența, cu toate nenorocirile duhovnicești și naționale ce vor urma din pricina trădării credinței. Dorim ca noi toți să ne ținem tari în aceste împrejurări și, cu harul lui Hristos și al Preasfintei Sale Maici, să ne mărturisim credința ortodoxă pînă la sînge de va trebui.

Ne rugăm ca Harul lui Dumnezeu Celui în Treime Sfînt, pentru solirile Apărătoarei Sfîntului Munte, ale Preasfintei Stăpînei noastre de-Dumnezeu-Născătoarei, să lumineze pe sfințiții arhierei și să ne păzească pe noi și pe credincioșii creștini de înșelarea cea din vremurile de pe urmă a lui satana, înșelare care este panerezia ecumenismului luciferic inter-creștin și inter-religii, Amin.

 Părinții athoniți din Comisia de redactare:

Gheron Gavriil, Chilia Sfîntului Hristodul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Sava Lavriotul, Sf. M-re a Marii Lavre

Gheron Ilarion, Chilia Sfîntului Maxim Mărturisitorul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Dositei, Chilia Sfîntului Maxim Mărturisitorul, Sf. M-re Cutlumuș

Gheron Chiril, Sihăstria Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu, Sf. M-re a Marii Lavre

Gheron Hariton ieromonahul, Chilia Înălțării Domnului, Sf. M-re Vatoped

Gheron Heruvim, Chilia Sfinților Arhangheli, Sf. M-re a Marii Lavre

Urmează semnături ale părinților athoniți iar strîngerea acestora continua.

(Tălmăcire din neogreacă îngrijită de părinții Schitului românesc Prodromu

de la Sfîntul Munte Athos)


Rugăciuni către Sfântul Mucenic Efrem cel Nou

mai 11, 2016

sf efrem
Sfinte Efrem, mare mucenice a lui Hrsitos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt încercaţi de boli, suferinţe şi de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc, şi credem că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţe lor. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi de aceea nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s-a împuţinat. Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajută-i, Sfinte Efrem, ajută-i. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei şi, dacă le este de folos să fie tămăduiţi degrabă, fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar dacă le este mai de folos să ducă mai departe crucea suferinţei lor, ajută-i să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Sfinte Mucenice Efrem, tu ai răbdat suferinţe de nespus, iar viaţa noastră este plină de desfătări. Dar chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru bolnavii aceştia pe care suferinţele i-au îngenunchiat. Fii lor păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Său, arătându-te mare făcător de minuni, în vecii vecilor. Amin.

*

Primeşte, Sfinte Părinte Efrem, puţina noastră rugăciune, ne iartă pentru mulţimea neputinţelor şi neajungerilor noastre, iar durerile, bolile şi suferinţele ce ne-au cuprins tămăduieşte-le cu minunata şi grabnic-lucrătoarea ta iubire de oameni. Sporeşte-ne, dumnezeiescule Părinte, credinţa şi nădejdea întru tine, căci cel care a cunoscut o dată harul milostivirilor tale, s-a îndulcit de dragostea dumnezeiască şi nu te mai poate uita. Fă-te nouă tămăduitor, povăţuitor, părinte, ocrotitor, frate şi prieten de taină, pune în inimile noastre cuvântul cel de folos şi ne învaţă să-L iubim pe Mântuitorul Hristos măcar cu un strop din noianul dragostei tale dumnezeieşti. Dăruieşte-ne sănătate sufletului şi trupului, ca atât prin slăbiciuni şi neputinţe, cât şi prin bucuria sănătăţii să aducem slavă şi cinstire Preasfintei şi de viaţă Făcătoarei Treimi. Primeşte-ne, Părinte Efrem, şi nu ne trece cu vederea, căci credem cu adevărat că Unul este Dumnezeul tău şi Dumnezeul nostru – Mântuitorul Iisus Hristos – Căruia I se cuvine slava dimpreună şi Părintelui Ceresc şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

*

Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertelnicia ta. Şi vâzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea, cererea mea. De nenunmărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc că prin mijlocirea ta voi pune început bun mântuirii mele.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă levenesc. Cere-i lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.

Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinuirile tale mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios.

Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincişii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te sfinte pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi. Ajută Sfinte Efrem pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi. Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

*

Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta. Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară. Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri.

Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă. Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad. Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună. Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină. Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum.

Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

*

Am uitat, Cuvioase Părinte Efrem, obârşia noastră cea de Sus şi înnoirea primită în focul Botezului, şi de aceea vin asupra noastră multe necazuri şi primejdii, căci cu totul ne-am împătimit de cele pământeşti şi de îndulcirea simţurilor. Braţele noastre s-au deschis spre agonisirea lucrurilor trecătoare şi a slavei celei pieritoare, căci am uitat că ele sunt zidite spre mărturisirea dragostei de Dumnezeu şi de aproapele. Picioarele noastre au apucat calea păcatului, a uitării şi a nesimţirii sufleteşti, iar mintea şi inima ne sunt înceţoşate de nălucirile poftirilor şi ale doririlor deşarte. Iarăşi şi iarăşi am trecut cu vederea că bogăţia cea mai mare ce se poate dobândi pe acest pământ este Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Viaţa noastă s-a făcut o învolburare de întuneric, griji şi dorinţe găunoase şi pieritoare, iar aprinderea stricăciunii mistuie sufletele noastre.

Pentru aceea alergăm către tine cu grăbire, Sfinte Părinte Efrem şi te rugăm cu lacrimi: aprinde şi în inimile noastre focul dragostei de Dumnezeu, ca să nu fim pârjoliţi de văpaia cea întunecată şi amarnică a pustiirii, a nesimţirii, a necazurilor şi a primejdiilor. Fă-te nouă liman şi adăpostire în lupta cu cugetul trupesc şi mijloceşte-ne milă şi har înaintea Mântuitorului Hristos, Căruia se cuvine slava cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

*

Sfinte Mare Mucenice Efrem, slabă este credinţa mea, săracă îmi este inima mea, risipită îmi este mintea şi nevrednic sunt de ajutorul tău; dar mare este dragostea ta faţă de tot omul care te cheamă în ajutor. Aşa învrednicindu-mă şi eu de binefacerile tale, cu gând smerit şi cu evlavie cad înaintea ta, mă închin şi cu buze necurate îţi sărut cu recunoştinţă icoana şi îţi mulţumesc, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, după obicei, te-ai arătat grabnic ajutător.

M-ai ajutat Sfinte Efrem când grele încercări şi teamă m-au cuprins iar acum sfinte primeşte mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea mea ca unui rob nevrednic. Aşa cum ai împlinit cererile mele, întăreşte-mă să împlinesc şi eu poruncile lui Dumnezeu. Precum nu ai şovăit a mă izbăvi de necazuri şi a tămădui trupul meu, nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea. Luminează-mă Sfinte Efrem cu rugăciunile tale, să nu-mi pun nădejdea în oameni, în mintea mea sau în sănătatea trupului meu, ca să nu fiu ruşinat. Iar pentru că întinat şi robit de patimi sunt eu şi nu am îndrăznire către Dumnezeu, te rog, Sfinte al meu ca aşa cum m-ai ajutat până acum, să-mi fii mie sprijinitor, cu rugăciunile tale către Hristos Dumnezeu, ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu.

Te rog ocroteşte cu rugăciunile tale şi pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pe toţi cei bolnavi, necăjiţi sau ispitiţi, pe toţi cei care au nevoie de ajutorul tău, şi pe tot poporul binecredincios. Amin.

 *

Sfinte Efrem, ocrotitorule al părinţilor bine‑credincioşi şi al copiilor lor, auzi rugăciunea noastră şi sârguieşte‑te să ne vii în ajutor. Ne rugăm ţie, sfinte, pentru copiii noştri. Ocroteşte-i prin rugăciunile tale, fii lor povăţuitor pe calea adevărului şi fereşte‑i de toată ispita şi necazul. Fii lor călăuză pe marea cea învolburată a vie­ţii acesteia. Fii lor dascăl înţelept, învă­ţându‑i să aleagă cele bune şi să se ferească de cele rele.

Roagă‑te pentru ei Iubitorului de oameni, Dumnezeu, să le dăruiască sănătate sufletească şi trupească şi minte luminată. Tu, cel ce te‑ai arătat fetiţei pe care ai îndemnat‑o să se spovedească, îndeam­nă‑i şi pe copiii noştri să meargă pe calea spovedaniei. Tu ne‑ai învăţat că Sfânta Împărtăşanie este cel mai mare ajutor pentru copii, pentru aceasta ajută‑i pe aceştia să trăiască o viaţă curată, pentru a primi fără osândă Sfintele Taine.

Ne rugăm ţie, Sfinte Efrem, pentru toţi copiii credincioşi, pentru duhovnicii şi părinţii lor. Fereşte‑i de prieteniile pierzătoare de suflet, fereşte‑i de uneltirile celui viclean. Ajută‑i, sfinte, să ducă o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi să fie pilde de credinţă şi evlavie pentru cei din jurul lor. Ca, lucrând cele de folos şi simţind ocrotirea ta, să îţi mulţumească în fiecare zi a vieţii lor şi pe Dumnezeu să Îl laude în tot ceasul, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Conferința Pr. Prof Theodoros Zissis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, ținută în Basarabia în Ianuarie 2016

februarie 26, 2016

zissis

Matei 12

„30. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea și cel ce nu adună cu Mine risipește.
  31. De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta.”

Cinstiți părinți, iubiți frați în Hristos,

Vin din Tesalonic, un oraș cu mulți Sfinți și cu multe binecuvântări, orașul Sf. Dimitrie și al Sf. Grigorie Palama și am o mare bucurie să vă aduc binecuvântarea acestui sfânt oraș al Tesalonicului.

Motivul pentru care ne aflăm astăzi aici, la Chișinău, este că IPS Mitropolit Vladimir a avut inițiativa, împreună cu colaboratorii săi, să organizeze o întâlnire inter-ortodoxă pe tema ecumenismului inter-religios.

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre sincretismul religios, dați-mi voie să vă spun că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă va rămâne în veac. Avem adeverire pentru aceasta de la Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos că „Porțile Iadului nu o vor birui. ”

De-a lungul istoriei Biserica a întâmpinat foarte multe prigoane și foarte multe erezii. Și toate aceste prigoane și erezii le-a început Satana (în ebr.= împotrivitorul), diavolul (în gr. = separatorul), care nu suferea și nu suferă să vadă că oamenii renasc prin Botez și Evanghelie.

A întâmpinat marea erezie a lui Arie, a lui Nestorie, a monoteliților și monofiziților, a iconomahilor, și din secolul al IX –lea a trebuit să se lupte cu marea erezie a papismului (catolicismul) și învățătura lor despre Filioque.

Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, care a trăit în secolul al XIV-lea zice că niciodată diavolul nu a încetat să șoptească la urechile oamenilor căzuți, a celor înșelați, care de multe ori se găsesc chiar înlăuntrul Bisericii și chiar în rândul clericilor, diferite erezii cu care a încercat să dărâme Biserica. Și pentru că n-a avut succes prin lucrarea din exterior, a încercat și încearcă din interiorul Bisericii prin erezii.

Un alt mare sfânt din țara noastră, Sf. Cosma Etolianul, mare învățător al neamului, care a făcut 1200 de școli, pentru că exista Islamismul și se încerca să se islamizeze Grecia, a spus: „Să vă bucurați că v-ați născut ortodocși, și să-i compătimiți pe cei ce s-au născut în întunerecul ereziilor. Toate celelalte credințe, toate celelalte religii sunt lucrarea Satanei”.

Din nefericire, în secolul al XX-lea, și iarăși prin lucrarea Satanei, a apărut o nouă erezie, o foarte mare erezie, pe care Sf. Iustin Popovici al Serbiei anumit-o Panerezia Ecumenismului. Și a numit-o panerezie pentru că ea cuprinde toate ereziile existente până în prezent, este o supraerezie.

Motivul pentru care suntem neliniștiți de apariția acestei erezii este că există în rândul clericilor ortodocși persoane care sprijină această erezie a ecumenismului. Și la Sfântul și marele Sinod care se pregătește pentru luna iunie a anului acestuia (2016), motivul principal al întrunirii și al dezbaterilor este să arate că ecumenismul este bun. Și să ia adică hotărâri prin care să spună că și ereticii sunt Biserică, că și Papa este Biserică,  că și Protestanții sunt Biserică, că și monofiziții sunt Biserică, și alții la fel, și că nu trebuie să ne lăudăm că numai noi ortodocșii suntem Biserică.

Între aceste hotărâri, după cum se vede din textele care au fost pregătite, vor să decidă că și Botezul ereticilor este canonic. Dar credința Bisericii din toate veacurile, și hotărârile tuturor Sfintelor Sinoade și a ale Sf. Părinți ai Bisericii este că în afară de Biserica Ortodoxă nu există Harul Duhului Sfânt. În afara Bisericii Ortodoxe nu există mântuire. Și hai să completăm aici că această panerezie a secolului al XXI-lea a ecumenismului a început, în esență, prin schimbarea calendarului.

Prima decizie pe care au făcut-o ca să ne despartă, între noi ortodocșii, și să lovească în unitatea noastră a fost la un Sinod Panortodox în Constantinopol la 1923 când au hotărât să schimbe și să dea la o parte vechiul calendar adoptându-l pe cel nou. Și să notăm că acea decizie nu a fost panortodoxă (n-a fost votată în unanimitate), și chiar și numai pentru acest motiv, acea hotărâre este greșită și distrugătoare și a generat în lumea ortodoxă schisma schismelor.

Una dintre temele care va fi discutată în agenda acestui mare și sfânt Sinod este și calendarul, și nu ne ajunge că până acum au creat atâtea schisme acum vor să schimbe și data Paștelui. Vor să hotărască, ca toți, papistașii (catolicii), protestanții și ortodocșii să sărbătorească împreună Paștele. Același Patriarh ecumenic, Bartolomeu, în același gând cu Papa și cu alți eretici, copți etc., au hotărât să schimbe data Paștelui.

Există însă o șansă și o nădejde că, la întâlnirile presinodale pe care le-au făcut pentru acest Sinod, Biserica Rusiei, a Georgiei, a Serbiei, și alte Biserici ortodoxe au declarat că nu vor accepta nici o schimbare a calendarului sau a Paștelui. Și pentru că s-a hotărât că toate deciziile luate trebuie să fie în unanimitate de acord, adică să fie acceptate de către toate Bisericile, și că dacă o singură Biserică este împotrivă, Sinodul nu poate adopta hotărârea, mai avem o nădejde.

Ne pare foarte rău și suntem răniți văzând pe episcopii noștri și pe Patriarhii noștri, că de multe ori se roagă cu ereticii. Mulți credincioși ortodocși, pentru că nu au informații despre aceste teme, nu știu ce lucruri grozave se întâmplă în lumea ecumenismului. Cu toții știm că este oprită cu stristețe de către sfintele canoane rugăciunea împreună cu ereticii.

Există un binecuvântat canon apostolic care spune că „Episcopul, preotul, diaconul sau mireanul care se roagă cu ereticul trebuie să se caterisească sau să se afurisească.” Și numai ’Tatăl nostru de l-am zice împreună cu ereticii cădem în afurisanie și anatemă.

Deși există aceste canoane, patriarhii noștri se roagă împreună cu ereticii. A făcut înconjurul lumii vizita Papei la Constantinopol și de asemenea cea a Patriarhului ecumenic Bartolomeu la Roma, vizite la care s-au făcut rugăciuni de necrezut. Diaconii ortodocși, ținând cădelnițele cu tămâie în mâini, l-au tămâiat pe Papa când intra în Biserica din Constantinopol și cântau : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Iar în Biserică, de asemenea, Patriarhul a coborât de pe tron la momentul: „Să ne iubim unii pe alții, ca întrun gând să mărturisim” și s-a sărutat cu Papa, apoi au spus crezul împreună.

Anumitor monahi din Sfântul Munte, care nu au posibilitatea să vadă toate câte se întâmplă în lumea ecumenismului, neavând posibilitatea (internet, televizor), nu le vine să creadă că se întâmplă toate acestea. De aceea, unii părinți din afara Athosului s-au dus acolo cu telefon mobil și laptop, și le-au arătat părinților ceea ce se întâmplă. Iar unul dintre ieromonahi, care slujea în Karyes la Protaton, Biserica ce adăpostește icoana Maicii Domnului „Axion Estin” („Cuvine-se cu Adevărat”), când a văzut toate aceste împreună rugăciuni cu ereticii, a zis: „Eu mai mult nu voi sluji în Biserica Protatonului și n-am să-l mai pomenesc pe Patriarhul ecumenic”.

Și nu este numai Patriarhul ecumenic care face aceste împreună rugăciuni, din nefericire, ci și țara noastră vecină, România, a înaintat pe această cale a ecumenismului. Și Patriarhul României Daniel se roagă împreună cu papiștii și alți eretici.

Această săptămână de sfârșit de ianuarie a fost declarată „săptămâna rugăciunii în comun” (a tuturor religiilor), și mai ales în Europa și America toți episcopii ortodocși se roagă cu papistașii și protestanții. Este un fenomen de neînțeles, niște imagini cutremurătoare pentru tradiția noastră patristică. Poate cineva, de exemplu, să și-l imagineze pe Sf. Atanasie al Alexandriei rugându-se cu Arie ereticul? Sau poate cineva să și-l imagineze pe Sf. Chiril al Alexandriei rugându-se împreună cu Nestorie ereticul? (Sau poate vreun român să-și imagineze pe Sf. Martiri Brâncoveni rugându-se cu turcii? n. trad.). Și așa vedem prin aceste fenomene că credința ortodocșilor este în pericol.

Într-o întâlnire asemănătoare, în Grecia, m-au chemat să vorbesc pe tema : „Este în pericol Ortodoxia?” Și desigur, poziția mea a fost că Biserica nu este în pericol, pentru că și dacă doi sau trei sau 10 ar rămâne fideli adevărului, Biserica va exista în continuare.

La Sinodul de la Ferrara Florența din 1438-1439, atunci când toți episcopii ortodocși au semnat rătăcirile și ereziile papistașilor (catolicilor), și când numai un singur episcop ortodox nu a semnat, marele luptător și mărturisitor Sfântul Marcu al Efesului, Papa, care știa că și numai un singur om poate salva credința, a declarat: „Deci n-am rezolvat nimic!”

Când s-au întors în Constantinopol acei episcopi apostați care au trădat Ortodoxia poporul i-a întâmpinat cu pietre, și numai pe Sf. Marcu l-au primit cu mare dragoste.

Dați-mi voie să actualizez această temă. Mă bucur foarte mult să văd această adunare a noastră aici, adunare care este o minune, pentru că în astfel de vremuri grele și condiții potrivnice, ne adunăm cu toții, frați ortodocși, să ne întărim credința și s-o ducem mai departe, așa cum cei drept credincioși au spus atunci la Ferrara-Florența: „Noi credincioșii nu vom trăda Ortodoxia (în gr. = dreapta slăvire) niciodată!”

Văzându-vă chipurile și expresiile, consider că, dacă acest Sfânt și mare Sinod din iunie va trăda Ortodoxia, noi toți și voi toți vom dezaproba și vom respinge acest Sinod. Atunci tot poporul din Constantinopol a strigat: „Nu te vom nega pe tine Sfântă Ortodoxie! Preferăm să murim decât să ne trădăm credința!”

Nu știm clar că pe pe timpul turcocrației din țările noastre ei au făcut mii și mii de creștini martiri? Dar și în perioada ateismului comunist câți martiri nu și-au dat viața în Rusia, în Moldova, în România, în Serbia. Această credință, pe care am păstrat-o cu sângele nostru, nu vom permite episcopilor și patriarhilor să o distrugă. Pericolul pentru Ortodoxie nu este mic. Este foarte mare! Biserica nu se va pierde, însă se pierd foarte multe suflete de creștini ortodocși! În special acei ortodocși tineri care urmează curentului ecumenist.

Până în momentul în care vă vorbesc, timp de 40 de ani, am fost profesor de teologie la Facultatea de Teologie din Tesalonic. Și vreau să vă spun următoarea descoperire dureroasă. Cei mai mulți dintre vechii profesori au fost ortodocși și aveau o credință statornică. Din nefericire cei mai mulți dintre profesorii mai tineri sunt ecumeniști acum, adică susțin erezia ecumenismului. Și pe aceștia îi folosește Patriarhul Ecumenic ca și alți patriarhi ca să introducă aceste teorii și teologii ecumeniste.

Nu am fi putut vreodată să ne imaginăm că în facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic vor exista profesori ortodocși care să hotărască să predea Coranul și Islamul în această școală. În aceste zile, în Grecia, primul ministru care conduce un guvern ateist, a semnat că din anul universitar următor 2016-2017, va exista în școlile teologice ca materie de învățământ Coranul și Islamul. Imaginați-vă acum, cum se leagă toate aceste lucruri, atunci când patriarhul oferă în dar Coranul precum în vizita pe care a făcut-o în America. În loc ca, în calitate de patriarh ortodox, să aducă drept cadou o Evanghelie, o icoană, el a făcut cadou un Coran. Iar asta vine în sprijinul ecumenismului. Vedeți cât de mare erezie este această mișcare, cum că toți, și musulmani, și budiști, și evrei, și creștini cred într-același Dumnezeu. Și că nu doar Evanghelia este sfântă, ci și Coranul și îl numesc „sfântul coran”!

Acest exemplu pe care l-a dat patriarhul l-au imitat și alți patriarhi și episcopi. Iar profesorii ecumeniști din școlile teologice zic așa: „De vreme ce patriarhul consideră Coranul a fi sfânt dimpreună cu alți patriarhi, și de vreme ce alți ecumeniști învață că nu doar în Biserică se poate mântui cine dorește, ci se pot mântui oamenii în toate religiile, toate credințele mântuiesc și toate ereziile mântuiesc. De ce, atâta vreme cât Coranul este sfânt, să nu-l predăm și noi într-o școală teologică?”

Eu care am slujit acestă școală de teologie am simțit o mare amărăciune și îngrijorare, deoarece școala teologică din Tesalonic, care este considerată școala teologică a Părinților Bisericii și a Sf. Grigorie Palama, a ajuns să fie o școală de teologie în care se predă Coranul.

Această erezie a ecumenismului are și alte prelungiri. Mulți dintre papistași și protestanți își dau seama că trăiesc într-un climat eretic. De fapt nici nu e foarte greu să-și dea cineva seama că așa-zisul creștinism apusean e distrus. Europa s-a descreștinat.

În Franța, la Paris, există 5000 de geamii musulmane, pentru că acolo nu există creștinism adevărat, nu există Biserică adevărată deoarece și papismul și protestantismul au modificat și strâmbat Evanghelia.

Mi-aduc aminte cu multă părere de rău că la un moment dat am văzut în reclame că se vând biserici protestante și catolice: „Puteți să cumpărați biserică .” Slavă Domnului că în lumea ortodoxă nu numai că nu distrugem și nu vindem Biserici, ci construim noi Biserici și noi Mănăstiri. Și în Grecia, și în Moldova, și în Rusia după căderea comunismului există o înflorire a Ortodoxiei.

Mulți dintre eretici, înțelegând că nu trăiesc în adevărata Biserică, cer să devină ortodocși. Și mulți au devenit ortodocși! Dar atunci când se duc la episcopi ortodocși care slujesc în diaspora Europei și a Americii (cerându-le să-i boteze), care credeți că ar trebui să fie răspunsul unui episcop ortodox autentic? Nu ar trebui să se bucure și să facă tot ce îi stă în putință ca să-i facă ortodocși? Însă cei mai mulți dintre episcopi le spun așa: „Nu e nevoie să deveniți ortodocși. În curând se va face unirea Bisericilor și-atunci oriunde ați fi, și în papism, și în Protestantism, și acolo vă mântuiți. De aceea rămâneți în erezie.”

În astfel de situații se întâmplă ceea ce spune Domnul nostru Iisus Hristos despre cărturari și farisei: „ … închideți Împărăția Cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre” (Mt 23, 13). Există foarte mulți dintre eterodocși, papiști și protestanți, care au devenit ortodocși, dar nu povățuiți de către episcopi la ortodoxie ci de către bătrâni povățuitori duhovnicești din Sfântul Munte sau stareți din alte locuri. Avem ca pildă exemplul părintelui Efrem care a fost egumen al Mănăstirii Filoteu din Muntele Athos, care s-a dus în America și acolo a construit până acum 19 mănăstiri. Iar monahii din aceste mănăstiti nu sunt ortodocși născuți în țările ortodoxe, ci sunt americani convertiți prin Botez care vin și îmbrățișează rânduiala monahicească.

Eu am avut binecuvântarea și bucuria să fac o vizită acum câțiva ani într-o mănăstire de călugări a părintelui Efrem din America, și anume Mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Arizona. Și m-am mirat să văd acolo că există două coruri în Biserică, una la strana dreaptă, alta la cea stângă, unde cântau fie nord americani fie americani de culoare (afroamericani). Și cântau excelent muzică bizantină aghiorită. Iată minunile pe care le face Dumnezeu! În vreme ce episcopii și patriarhii noștri le interzic să vină la ortodoxie, zicând că toți suntem la fel, există stareți și duhovnici care aduc noi mădulare în Biserica lui Hristos.

Am amintit aici un pericol care înseamnă această stricare a școlilor noastre de teologie, însă trebuie să vă menționez și alte două pericole, pentru că toți cei din Biserică trebuie să cunoască acestea. Noi credincioșii nu suntem doar oi și cai, ci suntem oi raționale, suntem turma cea cuvântătoare și precum spune Evanghelia, turma oilor cuvântătoare cunosc glasul Bunului Păstor și-I urmează Lui. În schimb pe păstorul cel rău nu-l urmează. De aceea trebuie să cunoaștem cine sunt păstorii cei buni și să-i urmăm, și care sunt păstorii cei răi.

În lupta mea de a arăta că nu trebuie să-i urmăm pe răii păstori ecumeniști, în urmă cu câțiva ani am scris o carte: „Reaua ascultare și sfânta neascultare.” Nu trebuie să facem ascultare (supunere oarbă) la păstorii cei răi, la cei căzuți în erezii, ci în cazul în care păstorii sunt eretici, trebuie să acționăm cu toții, și în astfel de cazuri neascultarea este sfântă!

Cartea pe care am scris-o cu titlul „Reaua ascultare și sfânta neascultare” s-a tradus și-n limba rusă, a circulat și în Ucraina, în Moldova, și din ceea ce am fost informat în aceste zile, cartea s-a vândut ca pâinea caldă. Însă câțiva păstori răi care s-au tulburat din cauza acestei cărți, și care vor ca turma lor să fie ca animalele, au interzis circulația acestei cărți.

Mi-aduc aminte din istoria Bisericii când patriarhul eretic Nestorie din Constantinopol a predicat erezia sa împotriva Maicii Domnului de la amvonul Bisericii Sfintei Sofia, și a zis că nu trebuie să o numim pe Maica Domnului – Născătoare de Dumnezeu – că acela care l-a contrazis pe Nestorie în timpul cuvântării a fost un mirean care i-a zis: „ – Ce este aceasta ce-o zici patriarhe? Asta-i erezie!!” Și-atunci toată mulțimea din Biserică s-a ridicat prinzănd curaj de la reacția unui simplu mirean și așa cum știm Nestorie a fost condamnat la Sinodul al III-lea ecumenic.

Reamintesc și cazul Sf. Maxim Mărturisitorul care nu a fost vreun preot ieromonah, ci a fost simplu monah. Când Sf. Maxim a înțeles că erezia monotelismului se răspândește în toată împărăția a plecat din Constantinopol, a traversat toată Palestina, Africa, și apoi a plecat la Roma unde s-a întâlnit cu Papa al Romei de atunci, care era ortodox, și au făcut un Sinod pentru a condamna erezia monotelismului. Nu o spun pentru aceasta ci pentru un motiv mai important! Când patriarhul de la Constantinopol și împăratul, care era susținătorul ereziei monotelismului, au auzit că monahul Maxim s-a dus la Roma și e împreună cu Papa ortodox, au dat poruncă de l-au prins și l-au dus legat în Constantinopol. Și l-a întrebat atunci patriarhul: „-Maxime, de unde ai acest curaj? Cine ești tu? Tu nu ești nici patriarh, nici preot! La care Biserică aparții: la Biserica Constantinopolului, la Biserica Antiohiei, la Biserica Alexandriei? Toate aceste Biserici au acceptat monotelismul.” Și minunați-vă de răspunsul lui care trebuie să fie și răspunsul nostru la Sinodul ce urmează să fie: „Eu nu aparțin la aceste Biserici acum pentru că sunt eretice! Eu aparțin Adevărului, și unde există adevăr, acolo există Biserica! Acolo unde nu există adevăr, acolo nu există Ortodoxie (dreaptă slăvire).”

 Dați-mi voie să vă spun și un alt exemplu al unui alt mare Sfânt Părinte al Ortodoxiei, pentru că m-am ocupat foarte mult cu această temă și ca profesor universitar la Facultatea de Teologie unde am predat Patrologia și Părinții Bisericești.

Un alt mare sfânt al Bisericii noastre care împreună cu Sf. Ioan Damaschin au fost cei mai mari apărători ai Sfintelor Icoane împotriva iconomahilor, este Sf. Teodor Studitul, care a avut în Constantinopol o foarte mare Mănăstire, cu 1000 de monahi. El nu a luat în seamă amenințările că îi vor închide mănăstirea și îi vor prigoni pe călugări, ci dimpotrivă i-a întărit pe toți monahii și au ieșit cu toții din mănăstire cu lumânări aprinse și au protestat împotriva distrugerii icoanelor.

Există unii duhovnici și egumeni din zilele noastre, sunt și-n Grecia, s-ar putea să nu existe aici în Moldova, care le spun credincioșilor: „Nu trebuie să luptați și să mărturisiți, voi să vă faceți pravila, postul, să vă spovediți și să vă împărtășiți.” La astfel de duhovnici Teodor Studitul le spune așa: „Bine,dar pietrele vor striga împotriva acestor erezii și voi spuneți să fim indiferenți?! Nu avem nevoie de mănăstiri, căci mănăstirile sunt doar pereți! Să le ia! Credința noatră să nu ne-o ia!”

Și vreau să amintesc ceva care am spus și ieri într-o conferință, un lucru foarte important din învățăturile Sf. Grigorie Palama pe care azi o arătăm foarte des în Grecia, și care a întărit pe mulți ca să înceapă să se lupte. Sf. Grigorie Palama a fost învinuit cum că , deși în Sfântul Munte era simplu ieromonah, a organizat lupta împotriva ereziei papistașe a lui Varlaam Calabritul. Și i-au zis din Constantinopol: „Ceea ce faci tu, că aduni ieromonahi, preoți și laici ca să vorbiți împotriva lui Varlaam, aceasta este o adunare ilicită.” Și de același lucru încearcă să ne învinuiască și pe noi în Grecia, iar acest lucru este întăritor să vi-l spun, că Grecia este singura țară ortodoxă în care lucrează, fără legătură cu Biserica oficială (cu episcopii) , o sinaxă ortodoxă de clerici și monahi. Ne întâlnim la o mănăstire la fiecare două luni și discutăm aceste probleme privind ecumenismul.

Sf. Grigorie Palama, răspunzând acestora care ne spun că trebuie să tăcem, să nu vorbim, zice următoarele: Există 3 tipuri de ateism! La primul tip de ateism aprțin aceia care nu cred că există Dumnezeu, tipul clasic de ateism. La al doilea tip de ateism aparțin aceia care strâmbă și distrug rânduielile lăsate de Dumnezeu, adică ereticii și celelalte religii. Aceste două tipuri sunt în mod logic atee, însă așteptați acum cel de-al treilea tip de ateism, pe care trebuie să și-l asume aceia care ne spun : „nu faceți nimic, nu mărturisiți!” După Sf. Grigorie Palama la al treilea tip de ateism aparțin aceia care  tac și nu vorbesc, și pentru că tac și nu mărturisesc, lasă pe celelalte două tipuri să progreseze.

De aceea, de când învăț și predau teologia, nu am găsit un părinte al Ortodoxiei, un sfânt care să nu mărturisească și să nu lupte împotriva ereziilor. Și primul exemplu ni l-a dat Sf. Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul atunci când a văzut că împăratul Irod a căzut într-un păcat foarte mare, cel al preacurviei, căci luase de nevastă pe femeia fratelui său. El era un călugăr, un pustnic, însă nu s-a temut de Irod și i-a zis: „Nu ți se cuvine să iai de nevastă pe femeia fratelui tău!” Așa și noi trebuie să le spunem ecumeniștilor: „Nu vă este îngăduit să schimbați învățătura și credința Bisericii.” Și Sf. Ioan Înaintemergătorul, binențeles, a plătit acel curaj și manifestarea lui, pentru că, așa cum știm , la sfatul Irodiadei, Irod a dat poruncă și i-au tăiat capul. Dar a rămas în conștiința noastră a tuturor, ca primul mărturisitor martir care și-a dat viața pentru credința cea adevărată și pentru adevăr.

Voi încheia cuvântarea spunându-vă câteva lucruri despre alte teme care au legătură cu ecumenismul. Vreau să mă refer la taina Sf. Botez, pentru că în multe țări ortodoxe începe să se obișnuiască să nu se facă Botez după Sfintele Canoane ,prin cele trei afundări, ci doar prin trei stropiri. Botezul prin stropire nu este ortodox, ci papistaș. Aceasta este o încercare a ecumeniștilor să începem cu toții să facem același lucru ca să ne potrivim prin aceleași obiceiuri.

Botezul canonic aste atunci când, fie pruncul, fie adultul, se afundă de trei ori în apă în numele Sfintei Treimi, cu tot trupul și capul. Acum în Grecia mi-au spus câteva persoane mai în vârstă: „Părinte, ne-am tulburat pentru că am văzut că mai nou preoții nu botează prin afundare cu totul în colimvitră. Noi am fost botezați prin afundare completă, și capul, dar acum vedem că mulți preoți, nu toți, nu-i bagă cu totul în colimvitră pe cei ce se botează, ci folosesc doar puțină apă în colimvitră din care iau și le toarnă pe cap.”

 Acesta nu este Botez ortodox. Este interzis cu strictețe de către Sfintele Canoane. Și de aceea trebuie ca episcopii, acolo unde există astfel de cazuri, să le corecteze. Mi-a spus o doamnă în Grecia că atunci când l-a întrebat pe preot de ce nu l-a afundat pe prunc cu totul în colimvitră, acesta i-a răspuns: „Ca să nu protesteze părinții, poate va răci copilul!” Va îngădui oare vreodată  Dumnezeu să se îmbolnăvească un copil primind Harul Sfântului Botez?!

Eu sunt copil de preot și mi-amintesc că toți preoții din Grecia botezau canonic prin afundarea completă. Iar acesta nu este doar un simplu obicei, o simplă practică, ci are o însemnătate teologică foarte importantă. și să ia aminte părinții care sunt aici și să o spună și la alți preoți. Sf. Ap. Pavel zice: „Ne-am îngropat împreună cu Hristos prin Botez.” Atunci când preotul îl bagă pe cel ce se botează cu totul în apă, este îngropat omul cel vechi, omul care are păcatul originar, și îl scoate om nou. Este simbolul Morții și-al Învierii. Dacă nu îngroapă cu totul pe copil, aceea nu este îngropare, nu se face simbolul Îngropării și Învierii.

Trebuie știut că în Apus, până la Schismă botezau și ei prin trei afundări, în butoaie speciale, sau baptisterii.

*************************************************************

Pr. Dumitru Stăniloaie:

„Eu nu sunt pentru ecumenism. A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre.”

Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa:

„Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru.”

Arhim. Iustin Pârvu:

„Ecumenismul nu e născut din părerile Bisericilor, ci din gândirea proprie a unor păstori ce nu au nimic profund creștin și religios în ei, ci doar o viață politică.”

Pr. Arsenie Papacioc:

„Sunt împotrivă! Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?”

Sf. Paisie Aghioritul:

„Cu durere în suflet mărturisesc că dintre toți filo-unioniștii (ecumeniștii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe niciunul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, știu să vorbească despre dragoste și unire, deși ei înșiși nu sunt uniți cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit!”

Sf. Efrem Sirul:

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de câți murdăresc sfânta credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii!”


Rugaciune

octombrie 28, 2015

ruga_
Doamne, fa-ma vrednic sa-i inteleg pe altii si sa nu caut intelegere, sa-i consolez pe altii si sa nu caut consolare, sa-i iubesc pe altii si sa nu caut sa fiu iubit.


Acatistul Sfantului Gherasim Kefalonitul, Izgonitorul demonilor (20 Octombrie)

octombrie 20, 2015

sfantul-gherasim-din-kefalonia

Condacul 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim, care prin multimea nevointelor sale a primit cununa cea nestricacioasa, pe cel care prin sfintele sale moaste revarsa rauri de tamaduiri, veniti, credinciosilor, sa-l laudam intr-un glas, zicand: Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Icosul 1:
Viata ta a fost o viata rastignita, sfinte al lui Dumnezeu, ca lepadand poftele lumesti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevointa si defaimand trecatoarele desfatari. Invatandu-ne de la tine sa mergem pe calea Evangheliei si a rugaciunii, iti zicem cu inima smerita:

Bucura-te, ca pamantul Trikalei l-ai binecuvantat,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca in insula Zakintului te-ai indeletnicit cu rugaciunea,
Bucura-te, ca impreuna cu sfintii aghioriti o lauzi pe Nascatoarea de Dumnezeu,
Bucura-te, ca te-ai invrednicit sa te inchini la Locurile Sfinte,
Bucura-te, ca in biserica Sfantului Mormant ai primit mangaiere cereasca,
Bucura-te, ca aprinzand acolo candele ai aprins si candela inimii tale,
Bucura-te, ca fiind hirotonit preot nu ti-ai imputinat nevointele,
Bucura-te, ca intorcandu-te in Zakint in pestera ai vietuit,
Bucura-te, ca in Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 2:
Ocrotitor al drept-credinciosilor te-ai aratat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care cautau sa atraga lumea in inselare. Ca prin taria cuvantului si prin multimea minunilor ai inchis gurile ritorilor mult-vorbitori, cantandu-I lui Dumnezeu cel in Treime laudat: Aliluia.

Icosul 2:
Si dupa moartea ta ai fost prigonit de carturarii si preotii slujitori ai papei, care nu voiau sa recunoasca sfintenia ta si darul dat tie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaste, care statusera in pamant mai mult de doi ani si fusesera descoperite intregi si binemirositoare. Trupul tau binecuvantat a fost ingropat iarasi in pamant, spre mahnirea credinciosilor, dar nu dupa multa vreme a fost pus in biserica spre inchinare, spre bucuria celor care te laudau, zicand:
Bucura-te, ca prigonitorii sfintelor tale moaste au fost rusinati,
Bucura-te, ca prin neputrezirea trupului te-ai aratat templu al Duhului Sfant,
Bucura-te, semn de netagaduit al Invierii Mantuitorului Hristos,
Bucura-te, mustratorule al celor care defaima predaniile Sfintilor Parinti,
Bucura-te, ca prin minuni ai rusinat propovaduirea catolicilor,
Bucura-te, ca pe hotul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit,
Bucura-te, cel ce ii pedepsesti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucura-te, aprig dusman al schismelor si ereziilor,
Bucura-te, indreptatorul al celor rataciti pe calea adevarului,
Bucura-te, ca pe multi i-ai adus la cunoasterea dreptei credinte,
Bucura-te, povatuitorule al preotilor pe calea marturisirii adevarului,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 3
Cine poate spune multimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Ca poporul te lauda, multumindu-ti pentru grabnicul tau ajutor, ca nu s-a pomenit sa alerge cineva la tine si sa ramana fara raspuns. Si, pentru aceasta, Ii cantam Celui ce te-a incununat: Aliluia!
Icosul 3:
Te-ai aratat omului care voia sa aduca la manastirea ta zece capre, ca multumire pentru ajutorul primit de la tine, si i-ai aratat drumul, ca sa nu se rataceasca. Si cand te-ai facut nevazut, el a inteles purtarea ta de grija, ca si dupa moarte ai primit puterea de a fi calauza crestinilor. Pentru aceasta ti-a cantat unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce ne arati calea spre Imparatia Cerurilor,
Bucura-te, ca primesti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai vaduvei,
Bucura-te, nadejde a celor ispititi de deznadejde,
Bucura-te, lumina cereasca care luminezi vietile noastre,
Bucura-te, ca alungi indoiala de la cei slabi in credinta,
Bucura-te, ca pelerinii simt chemarea ta si se grabesc sa ajunga la tine,
Bucura-te, ca manastirea ta, Noul Ierusalim, s-a aratat comoara duhovniceasca,
Bucura-te, indrumator al monahilor pe calea muceniciei fara de sange,
Bucura-te, ca impreuna cu Sfantul Spiridon esti surpator al ereziilor,
Bucura-te, ca impreuna cu Dionisie ocrotitor esti al drept credinciosilor,
Bucura-te, ca ai binecuvantat pamantul Zakintului,
Bucura-te, ca nu doar insulele, ci tot pamantul grecesc te cinsteste,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 4:
Sa alerge multimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, sa caute cei istoviti din pricina durerilor spre Sfantul Gherasim, care s-a aratat doctorie dumnezeiasca, nou sarpe de arama ridicat de Dumnezeul lui Moise in pustia sufletelor noastre, si sa ii cantam Celui ce l-a acoperit cu multumire de daruri: Aliluia.
Icosul 4 :
Pe negustorul cu mana bolnava nu l-ai lasat sa alerge prin tari straine dupa ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la manastirea ta din Kefalonia. Si, atingandu-se de racla ta, dupa ce s-a rugat cu credinta, a dobandit tamaduire. Si, impreuna cu sotia sa, I-a multumit lui Dumnezeu, pentru care noi iti zicem unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce auzi rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ai primit de sus darul tamaduirilor,
Bucura-te, far spre care se indreapta multimea celor suferinzi,
Bucura-te, cel ce vii in intampinarea celor apasati de boala,
Bucura-te, doctor ceresc care ii cercetezi pe bolnavi,
Bucura-te, ca ii pazesti pe credinciosi de doctorii cei nepriceputi,
Bucura-te, ca gonesti frica celor ce se tem de doctori,
Bucura-te, ca stingi focul durerilor de nesuportat,
Bucura-te, ca ii ajuti pe cei pe care nu ii vindeci sa rabde fara sa carteasca,
Bucura-te, scapare a celor care nu mai asteapta ajutor de la oameni,
Bucura-te, ca in ceasul mortii veghezi sufletele care parasesc aceasta lume,
Bucura-te, ingrijitor al celor care ii ingrijesc pe bolnavi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!
Condacul 5:
Minune nemaiauzita s-a aratat prin tine, sfinte, ca prin femeia stapanita de duhul necurat care voia sa o arunce in apa si sa o inece ai tinut-o prin rugaciunile tale deasupra apei. Si le-ai cerut maicilor sa alerge sa o ajute, iar ele, gasind-o stand deasupra apei ca pe uscat si vazand ca se tamaduise, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 5 :
„Gherasime, ma arzi ca un foc, voi pleca, caci m-au ajuns flacarile pe care le scoti din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusa la racla cu sfintele tale moaste, marturisind darul dat tie de Dumnezeu. Si tanara, tamaduindu-se, ti-a adus multumiri cu inima zdrobita, zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cuvioase, ca mare este darul dat tie de sus,
Bucura-te, ca cei chinuiti de diavol primesc usurare prin tine,
Bucura-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,
Bucura-te, lumina care gonesti intunericul,
Bucura-te, rugator pentru cei pentru care nu are cine sa se roage,
Bucura-te, primind cuvintele de multumire de la cei pe care i-ai ajutat,
Bucura-te, ca ai tinut-o deasupra apei pe femeia indracita,
Bucura-te, ca ai vindecat-o prin rugaciunile tale,
Bucura-te, ca maicile au cunoscut puterea rugaciunilor tale,
Bucura-te, ca prin aceasta minune le-ai indemnat sa recunoasca sfintenia ta,
Bucura-te, ca atunci sfintele tale moaste au fost puse spre inchinare,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 6:
Vazand cum unii crestini biruiti de deznadejde au fost ispititi de gandul sinuciderii, ai venit in ajutorul lor in chip minunat, indemnandu-i sa lepede cugetele dracesti si sa ii cante lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 6:
Pe tanarul indracit care vroia sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat din clopotnita, nu numai ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si tamaduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut ca, din pricina caderii, tanarul va muri i-ai intarit in credinta in Dumnezeu, pentru care a zis catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, ca strici urzelile diavolesti,
Bucura-te, ca tanarul care s-a aruncat din clopotnita nu a murit,
Bucura-te, ca l-ai scos nevatamat din gura iadului,
Bucura-te, ca ii feresti pe crestini de pacatul sinuciderii,
Bucura-te, sfinte, care te rogi pentru toata lumea,
Bucura-te, ca nu te scarbesti de patimile noastre,
Bucura-te, ca ne arati calea lepadarii de patimi,
Bucura-te, ca ne chemi la razboiul duhovnicesc,
Bucura-te, mustratorule al leneviei si iubirii de sine,
Bucura-te, ca aduci lumina in mintile intunecate,
Bucura-te, ca cei pe care i-ai scapat din ghearele iadului iti multumesc,
Bucura-te, apus al disperarii si rasarit al nadejdii,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 7:
„Crucea este arma nebiruita, sabie cu doua taisuri”, striga copilul chinuit de diavol, muscand crucea ta pe care o tinea preotul care citea rugaciuni in fata sfintelor tale moaste. Si diavolul, strigand ca nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a cantat Domnului: Aliluia.

Icosul 7:
Mult au suferit parintii lui Spiridon, vazindu-l pe copilul lor stapanit de diavol cum iti spunea cuvinte hulitoare. Dar, avand in sufletele lor nadejdea in Dumnezeu si stiind multimea minunilor tale, au staruit in rugaciune si rugaciunea le-a fost ascultata. Iar noi, crezand ca vii in ajutorul tuturor celor care se roaga tie cu credinta, iti aducem aceste putine laude:

Bucura-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilaria,
Bucura-te, ca ai implinit rugaciunile parintilor lor,
Bucura-te, cel ce ai sters multimea lacrimilor lor,
Bucura-te, ca prin nevointa ta ai primit putere impotriva demonilor,
Bucura-te, ca puterea crucii ti-a fost pavaza in ispite,
Bucura-te, ca cei ce saruta crucea ta iau binecuvantare,
Bucura-te, chemarea pe calea cea ingusta a mantuirii,
Bucura-te, pilda de nevointa si dreptar de rugaciune,
Bucura-te, ca ne inveti sa iubim nevointa,
Bucura-te, ca te-ai asemanat pustnicilor din vechime,
Bucura-te, ca impreuna cu acestia te rogi pentru noi pacatosii,
Bucura-te, ca ne calauzesti spre Ierusalimul cel de sus,
Bucura-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 8:
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicandu-ti: ”Nu am putere asupra ta, caci prin rugaciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tamaduire bolnavei si impreuna cu parintii sai, aceasta I-a adus Domnului cantarea de multumire: Aliluia.

Icosul 8:
Nu te-ai scarbit de femeia indracita, care te blestema in fel si chip, ci ti-a fost mila de ea, ca mult patimise din lucrarea diavolului. Si, plecand urechile la rugaciunea indureratului ei barbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din manastirea ta multumindu-ti pentru ajutor si zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, foc ceresc care ii arzi pe diavoli,
Bucura-te, ca pe cei care ajung la sfintele tale moaste ii binecuvantezi,
Bucura-te, ca pe cei care nu pot ajunge la tine ii ajuti dupa credinta lor,
Bucura-te, tamaie cu bun miros care alungi demonii,
Bucura-te, ca risipesti puterea farmecelor,
Bucura-te, cel ce ne feresti de rautatile dusmanilor,
Bucura-te, ca in fata ta vrajitorii se arata neputinciosi,
Bucura-te, ca pana la sfarsitul vremurilor vei lupta impotriva lor,
Bucura-te, ca intaresti in rabdare rudele celor indraciti,
Bucura-te, ca in ispite aduci alinare sufletelor lor,
Bucura-te, glas care canta laude Dumnezeului celui viu,
Bucura-te, ca pomenirea numelui tau le este rana demonilor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 9:
Doi ani de zile au patimit cei doi frati indraciti din Mavrata, si prin rugaciunile tale ingerii intunericului au plecat, zicand: ”Ne-ai ars, nu mai putem sa ramanem mai mult”. Iar noi, cunoscand puterea data tie de la Dumnezeu, Il laudam si cu multumire Ii cantam: Aliluia.

Icosul 9:
”Mama, dezleaga-ma”, a zis catre mama Citește în continuare »


Dragostea care ne sminteste

iulie 27, 2015

„Crestinismul este dragoste, crestinismul este si durere. Crestinismul este dragoste izvorata din durere. Si ce este aceasta porunca stranie adusa de Hristos, daca nu durere? Ce inseamna, de fapt, a iubi pe aproapele tau? Sa-i cumperi un hamburger? Sa-i dai zece lei? Uneori si asta. Dar daca necazul aproapelui tau nu poate fi alinat cu un hamburger si nici cu zece lei, daca el depaseste puterile tale? Iar mie mi se pare ca orice necaz si orice durere depaseste puterile noastre. Atunci singurul lucru pe care il putem noi face este sa ne indureram cu durerea aproapelui nostru, cu durerea intregii lumi, daca se poate. Arhimandritul Sofronie Saharov, scriindu-i unei femei bolnave, careia ii murise fiul in varsta de opt ani, povesteste aceasta intamplare: „Eram odata impreuna cu Sf. Siluan si priveam de langa chilia noastra din Sfantul Munte o corabioara nimerita in furtuna. Oamenii panicati aveau de ales intre a ramane in corabie, asteptand terminarea furtunii sau a veni cu luntrea pana la mal. Amandoua variantele erau la fel de primejdioase. Atunci unul din calugari a suspinat si a zis: „Ah, cum ma doare sufletul meu pentru ei!” Sf. Siluan i-a raspuns: „Daca sufletul tau s-a indurerat pentru ei, inseamna ca ei sunt salvati!”. Si-ntr-adevar, oamenii aceia au ajuns toti la mal. Asa si eu, isi continua fericitul Sofronie scrisoarea, cred ca boala in care va aflati va va lasa, pentru ca sufletul meu ma doare pentru dumneavoastra”.

fragment din „Dragostea care ne sminteste” de Ieromonah Savatie Bastovoi


Acatistul Sfinților Mucenici din familia împărătească Romanov

iulie 17, 2015

msroyal_family
Condacul 1
Alesilor si de toata lumea laudati tari mucenici, mijlocitori ai pamantului rusesc si rugatori sfinti ai poporului rus, dreptcredinciosului tar Nicolae, tarinei Alexandra si copiilor lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, cantare de lauda sa le aducem, cu credinta si cu dragoste. Pentru ca aveti indrazneala catre Domnul, care v-a proslavit, ocrotiti-ne de toate relel si nevoile cu rugaciunile voastre, pentru ca noi sa va cantam asa: Bucurati-va sfintilor tari mucenici, care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Icosul 1
Facatorul ingerilor, Imparatul si Domnul tuturor fapturilor, care soarta popoarelor si a imparatiilor o conduce dupa voia Sa, a daruit Rusiei o cununa de tari binecuvantati, alegandu-l pe tarul Nicolae si pe cei din familia sa ca sa-I fie jertfa vie si bineplacuta. Iar noi, minunandu-ne de aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu, cu inima smerita le aducem lauda acestea:
Bucura-te, unsule al Domnului, Nicolae, podoaba tronului imparatesc al Rusiei;
Bucura-te, tarina Alexandra, frumusetea si slava inteleptelor femei crestine;
Bucura-te, tareviciule Alexie, jertfa nevinovata adusa Domnului;
Bucurati-va, adevarate mirese ale lui Hristos si mucenite Olga, Tatiana, Maria si Anastasia;
Bucurati-va, ca pe Hristos, din toata inima L-ati iubit;
Bucurati-va, ca pana la moarte credinta in Dumnezeu ati pastrat;
Bucurati-va, ca in viata voastra multe necazuri ati indurat;
Bucurati-va, ca din suferinta lui Hristos cu barbatie v-ati impartasit;
Bucurati-va, ca in ceruri si pe pamant de Dumnezeu ati fost proslaviti;
Bucurati-va, ca cetei sfintilor noi mucenici v-ati alaturat;
Bucurati-va, ca Rusia cu mila voastra ati aparat;
Bucurati-va, ca tamaia rugaciunii pentru noi lui Dumnezeu ati adus;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 2
Stiutorul inimilor, Dumnezeu, vazand dorinta ta cea tare de a-I sluji cu credinta si in adevar Lui si poporului credincios, a binevoit sa te unga pe tine, de Dumnezeu unsule tar Nicolae, peste pamantul Rusiei. Iar tu, primind coroana imparateasca precum o asculatre data de Dumnezeu, te-ai straduit mult pentru inflorirea si intarirea Rusiei, cantandu-I Milostivului care ti-a dat putere si binecuvantare ingereasca: Aliluia!

Icosul 2
Cu minte luminata si inima curata supunandu-te voii lui Dumnezeu, luand ca exemplu bunatatea lui Hristos, ai primit conducerea Rusiei, tarule Nicolae. Ai zidit cu ravna biserici si manastiri, intarind Biserica Ortodoxa, si i-ai cinstit pe slujitorii lui Dumnezeu. Pentru aceasta laudam straduinta ta si iti cantam acestea:
Bucura-te, ca din tinerete ti-ai daruit inima lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai fost alesul si unsul Lui;
Bucura-te, cel ce sceptrul imparatesc cu demnitate l-ai purtat;
Bucura-te, ca slujirea imparateasca cu frica de Dumnezeu ai plinit;
Bucura-te, ca puterea si slava Rusiei ai intarit;
Bucura-te, cel ce in popor dreapta inchinare si buna cinstire ai sadit;
Bucura-te, ca de binele poporuli te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca de atunci si pana acum, pentru cei nevoiasi in fata Domnului ai mijlocit;
Bucura-te, cel ce cu biserici si manastiri, pamantul Rusiei ai impodobit;
Bucura-te, cel ce aparator drept al Bisericii Ortodoxe ai fost;
Bucura-te, ca pentru Rusia si poporul rus sufletul ti-ai pus;
Bucura-te, cel ce cu coroana imparatiei de Imparatul Slavei ai fost incoronat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 3
Cu putere de sus fiind intarit, cu barbatie ai slujit Domnului, tarii, nemului tau si popoarelor ortodoxe, fiind aparatorul lor. Ai condus spre biruinta oastea ruseasca pentru salvarea Serbiei si purtator de biruinta dusmanilor Rusiei si a credintei ortodoxe te-ai aratat. Pentru acesta, cu multumire Ii cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 3
Avand in inima ta increderea nemarginita in ajutorul Atotputernicului Dumnezeu si dorinta arzatoare de a sluji Rusiei, ai spus, sfinte patimitorule, ca jertfa ta pentru binele tarii este adusa. Invata-ne si pe noi sa ne jertfim pentru credinta nostra, implinind porunca dragostei, si cantandu-ti, Sfinte Tar Nicolae, acestea:
Bucura-te, mare ravnitor al credintei ortodoxe;
Bucura-te, cel ce ai fost aprig pazitor al legii si dreptatii;
Bucura-te, milostivule si blandule domnitor;
Bucura-te, podoaba imparatilor si a tarilor;
Bucura-te, bunule slujitor, care de tara ta ai fost iubit;
Bucura-te, cel ce de mersul tarii cu sarguinta te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca sfaturile rele ale dusmanilor Rusiei le-ai dispretuit;
Bucura-te, cel ce in vremuri de restriste barbatie in hotarari ai dovedit;
Bucura-te, ca tarile si popoarele ortodoxe le-ai ocrotit;
Bucura-te, ca aparator al Rusiei de Domnul ai fost randuit;
Bucura-te, cel ce impreuna cu toti sfintii pentru sufletele noastre mijlocesti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 4
Furtuni de ispite a ridicat tatal minciunii, diavolul, cu rautatea, cartirea si clevetirea celor fara de lege, aducandu-i pe cei departati de Domnul ca sa distruga si sa risipeasca imparatia Rusiei. Tu, insa, Dreptcredinciosule Tar Nicolae, dorind sa inlaturi uciderea intre frati, ai parasit puterea si slava pamanteasca, rugandu-L pe Dumnezeu sa-i pazeasca pe cei drepti, ca toti sa-I cante Lui: Aliluia!

Icosul 4
Auzind si vazand distrugerea tarii tale, te-ai rugat, sfinte tar, ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa izbaveasca imparatia Rusiei. S-a aratat Imparateasa Cerurilor luand sceptrul si conducerea imparatiei din mana imparatului pamantesc nedorit de popor, spre marea bucurie a credinciosilor cara iti canta, sfinte patimitorule:
Bucura-te, ca voia ta voii lui Dumnezeu o ai dat;
Bucura-te, ca slava pamantesca nepatata o ai pastrat;
Bucura-te, ca ai schimbat coroana imparateasca pe una de spini;
Bucura-te, ca rabdarii lui Hristos i-ai urmat;
Bucura-te, ca hule si napaste fara sa cartesti ai rabdat;
Bucura-te, cel ce asemenea lui Iov multpatimitorul rabdare in suferinte ai aratat;
Bucura-te, ca ocrotirii Maicii Domnului, tara Rusiei o ai incredintat;
Bucura-te, ca rugaciuni lui Dumnezeu pentru tara ai adus inflacarat;
Bucura-te, ca dreapata credinta pana la sfarsit o ai pastrat;
Bucura-te, ca de slava imparateasca in cer si pe pamant ai fost invrednicit;
Bucura-te, ca porfira imparateasca cu sangele tau o ai inrosit;
Bucura-te, ca, asemenea Domnului, suferinta de bunavoie ai primit;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 5
Ca o stea calauzita de Dumnezeu te-ai aratat slavita tarina Alexandra, si primind credinta ortodoxa ai iubit din toata inima rugaciunile, locasurile Domnului si intreaga zidire a Tatalui Ceresc. In aceeasi avlavie ti-ai educat copiii si i-ai pregatit ca o jertfa curata si fara prihana pentru Hristos, cantandu-I cu multumire: Aliluia!

Icosul 5
Vazand Domnul taria credintei tale si puterea de a rabda, Sfanta Tarina Alexandra, ti-a dat tie, sotului tau si copiilor vostri sa beti cupa cea amara a suferintelor si moarte de mucenici sa primiti. Tu te-ai asemanat Mielului Hristos si sufletul tau a cunoscut amara suferinta, iar noi, amintindu-ne de chinurile tale, iti cantam acestea:
Bucura-te, ca orfana fiind, de Maica Domnului in grija ai fost luata;
Bucura-te, ca in fata iacoanei Feodorovkaia, Maicii Domnului ai fost inchinata;
Bucura-te, cea care cu dragoste si intelepciune de Dumnezeu ai fost inzestrata;
Bucura-te, cea care sfintenia Ortodoxiei o ai pretuit;
Bucura-te, ca impreuna cu sotul tau in dragoste si bunacuviinta ai trait;
Bucura-te, ca mama iubitoare copiilor tai te-ai aratat;
Bucura-te, cea care suferintele ostasilor ai usurat;
Bucura-te, ca Celui ce a spalat picioarele ucenicilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca pe mamele Rusiei in intristari le-ai mangaiat;
Bucura-te, ca esti lauda si bucuriasotiilor din Rusia;
Bucura-te, ca in vasul tau, ca pe un mir ai strans milostenia;
Bucura-te, cea care fata de tara si Ortodoxie pana la moarte credinciosia ai pastrat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 6
Propovaduitori ai slavei lui Dumnezeu si ravnitori ai bunei-cuviinte fiind, Sfintilor Nicolae si Alexandra, chipul casatoriei binecuvantate unita prin dragoste ati aratat oamenilor credinciosi si tuturor celor ce va cinstesc. Multumind, sa-I cantam Celui ce v-a proslavit: Aliluia!

Icosul 6
Ati stralucit ca stelele in dreptcredincioasa Imparatie ruseasca, incununati fiind de Dumnezeu, tarule Nicolae si tarina Alexandra. Voi ati avut in viata si lucrarea vostra dragostea, milostenia si credinta. V-ati crescut si educat copiii in evlavie si, fiind luati prizonieri de cei ce luptau impotriva lui Dumnezeu, impreuna v-ati pastrat credinta, nadejdea si dragostea pentru Domnul. Iar sfarsit mucenicesc primind, v-ati facut partasi imparatiei Cerurilor. Cei ce sunteti ocroritori ai pamantului rusesc, rugati-L pe Dumnezeu sa salveze tara si pe toti cei ce va pomenesc si canta acestea:
Bucurati-va, ca ati aratat chipul adevaratei casnicii crestine;
Bucurati-va, ca dragostea cereasca in voi cu adevarat a sporit;
Bucurati-va, ca saracilor si celor din nevoi ocrotitori v-ati aratat;
Bucurati-va, podoabe ale smereniei crestine;
Bucurati-va, cei ce ati fost izgoniti pentru adevar, ca a voastra este Imparatia Cerurilor;
Bucurati-va, ca plata voastra multa este in Ceruri;
Bucurati-va, cei ce calea ingusta si anevoioasa ati urmat;
Bucurati-va, ai bunatatilor ceresti mostenitori;
Bucurati-va, ca ingerii cu voi in cer se bucura;
Bucurati-va, ca poporul pe pamant va slaveste;
Bucurati-va, cei ce de poporul rus sunteti proslaviti;
Bucurati-va, cei ce cu Domnul si Preacurata Sa Maica vesnic imparatiti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 7
Iubitorul de oameni Dumnezeu a adus bucurie poporului rus, daruindu-i-l pe tareviciul Alexei, copil luminat si minunat mijlocitor si Citește în continuare »


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 50 de alți urmăritori