Conferința Pr. Prof Theodoros Zissis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, ținută în Basarabia în Ianuarie 2016

februarie 26, 2016

zissis

Matei 12

„30. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea și cel ce nu adună cu Mine risipește.
  31. De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta.”

Cinstiți părinți, iubiți frați în Hristos,

Vin din Tesalonic, un oraș cu mulți Sfinți și cu multe binecuvântări, orașul Sf. Dimitrie și al Sf. Grigorie Palama și am o mare bucurie să vă aduc binecuvântarea acestui sfânt oraș al Tesalonicului.

Motivul pentru care ne aflăm astăzi aici, la Chișinău, este că IPS Mitropolit Vladimir a avut inițiativa, împreună cu colaboratorii săi, să organizeze o întâlnire inter-ortodoxă pe tema ecumenismului inter-religios.

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre sincretismul religios, dați-mi voie să vă spun că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă va rămâne în veac. Avem adeverire pentru aceasta de la Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos că „Porțile Iadului nu o vor birui. ”

De-a lungul istoriei Biserica a întâmpinat foarte multe prigoane și foarte multe erezii. Și toate aceste prigoane și erezii le-a început Satana (în ebr.= împotrivitorul), diavolul (în gr. = separatorul), care nu suferea și nu suferă să vadă că oamenii renasc prin Botez și Evanghelie.

A întâmpinat marea erezie a lui Arie, a lui Nestorie, a monoteliților și monofiziților, a iconomahilor, și din secolul al IX –lea a trebuit să se lupte cu marea erezie a papismului (catolicismul) și învățătura lor despre Filioque.

Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, care a trăit în secolul al XIV-lea zice că niciodată diavolul nu a încetat să șoptească la urechile oamenilor căzuți, a celor înșelați, care de multe ori se găsesc chiar înlăuntrul Bisericii și chiar în rândul clericilor, diferite erezii cu care a încercat să dărâme Biserica. Și pentru că n-a avut succes prin lucrarea din exterior, a încercat și încearcă din interiorul Bisericii prin erezii.

Un alt mare sfânt din țara noastră, Sf. Cosma Etolianul, mare învățător al neamului, care a făcut 1200 de școli, pentru că exista Islamismul și se încerca să se islamizeze Grecia, a spus: „Să vă bucurați că v-ați născut ortodocși, și să-i compătimiți pe cei ce s-au născut în întunerecul ereziilor. Toate celelalte credințe, toate celelalte religii sunt lucrarea Satanei”.

Din nefericire, în secolul al XX-lea, și iarăși prin lucrarea Satanei, a apărut o nouă erezie, o foarte mare erezie, pe care Sf. Iustin Popovici al Serbiei anumit-o Panerezia Ecumenismului. Și a numit-o panerezie pentru că ea cuprinde toate ereziile existente până în prezent, este o supraerezie.

Motivul pentru care suntem neliniștiți de apariția acestei erezii este că există în rândul clericilor ortodocși persoane care sprijină această erezie a ecumenismului. Și la Sfântul și marele Sinod care se pregătește pentru luna iunie a anului acestuia (2016), motivul principal al întrunirii și al dezbaterilor este să arate că ecumenismul este bun. Și să ia adică hotărâri prin care să spună că și ereticii sunt Biserică, că și Papa este Biserică,  că și Protestanții sunt Biserică, că și monofiziții sunt Biserică, și alții la fel, și că nu trebuie să ne lăudăm că numai noi ortodocșii suntem Biserică.

Între aceste hotărâri, după cum se vede din textele care au fost pregătite, vor să decidă că și Botezul ereticilor este canonic. Dar credința Bisericii din toate veacurile, și hotărârile tuturor Sfintelor Sinoade și a ale Sf. Părinți ai Bisericii este că în afară de Biserica Ortodoxă nu există Harul Duhului Sfânt. În afara Bisericii Ortodoxe nu există mântuire. Și hai să completăm aici că această panerezie a secolului al XXI-lea a ecumenismului a început, în esență, prin schimbarea calendarului.

Prima decizie pe care au făcut-o ca să ne despartă, între noi ortodocșii, și să lovească în unitatea noastră a fost la un Sinod Panortodox în Constantinopol la 1923 când au hotărât să schimbe și să dea la o parte vechiul calendar adoptându-l pe cel nou. Și să notăm că acea decizie nu a fost panortodoxă (n-a fost votată în unanimitate), și chiar și numai pentru acest motiv, acea hotărâre este greșită și distrugătoare și a generat în lumea ortodoxă schisma schismelor.

Una dintre temele care va fi discutată în agenda acestui mare și sfânt Sinod este și calendarul, și nu ne ajunge că până acum au creat atâtea schisme acum vor să schimbe și data Paștelui. Vor să hotărască, ca toți, papistașii (catolicii), protestanții și ortodocșii să sărbătorească împreună Paștele. Același Patriarh ecumenic, Bartolomeu, în același gând cu Papa și cu alți eretici, copți etc., au hotărât să schimbe data Paștelui.

Există însă o șansă și o nădejde că, la întâlnirile presinodale pe care le-au făcut pentru acest Sinod, Biserica Rusiei, a Georgiei, a Serbiei, și alte Biserici ortodoxe au declarat că nu vor accepta nici o schimbare a calendarului sau a Paștelui. Și pentru că s-a hotărât că toate deciziile luate trebuie să fie în unanimitate de acord, adică să fie acceptate de către toate Bisericile, și că dacă o singură Biserică este împotrivă, Sinodul nu poate adopta hotărârea, mai avem o nădejde.

Ne pare foarte rău și suntem răniți văzând pe episcopii noștri și pe Patriarhii noștri, că de multe ori se roagă cu ereticii. Mulți credincioși ortodocși, pentru că nu au informații despre aceste teme, nu știu ce lucruri grozave se întâmplă în lumea ecumenismului. Cu toții știm că este oprită cu stristețe de către sfintele canoane rugăciunea împreună cu ereticii.

Există un binecuvântat canon apostolic care spune că „Episcopul, preotul, diaconul sau mireanul care se roagă cu ereticul trebuie să se caterisească sau să se afurisească.” Și numai ’Tatăl nostru de l-am zice împreună cu ereticii cădem în afurisanie și anatemă.

Deși există aceste canoane, patriarhii noștri se roagă împreună cu ereticii. A făcut înconjurul lumii vizita Papei la Constantinopol și de asemenea cea a Patriarhului ecumenic Bartolomeu la Roma, vizite la care s-au făcut rugăciuni de necrezut. Diaconii ortodocși, ținând cădelnițele cu tămâie în mâini, l-au tămâiat pe Papa când intra în Biserica din Constantinopol și cântau : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Iar în Biserică, de asemenea, Patriarhul a coborât de pe tron la momentul: „Să ne iubim unii pe alții, ca întrun gând să mărturisim” și s-a sărutat cu Papa, apoi au spus crezul împreună.

Anumitor monahi din Sfântul Munte, care nu au posibilitatea să vadă toate câte se întâmplă în lumea ecumenismului, neavând posibilitatea (internet, televizor), nu le vine să creadă că se întâmplă toate acestea. De aceea, unii părinți din afara Athosului s-au dus acolo cu telefon mobil și laptop, și le-au arătat părinților ceea ce se întâmplă. Iar unul dintre ieromonahi, care slujea în Karyes la Protaton, Biserica ce adăpostește icoana Maicii Domnului „Axion Estin” („Cuvine-se cu Adevărat”), când a văzut toate aceste împreună rugăciuni cu ereticii, a zis: „Eu mai mult nu voi sluji în Biserica Protatonului și n-am să-l mai pomenesc pe Patriarhul ecumenic”.

Și nu este numai Patriarhul ecumenic care face aceste împreună rugăciuni, din nefericire, ci și țara noastră vecină, România, a înaintat pe această cale a ecumenismului. Și Patriarhul României Daniel se roagă împreună cu papiștii și alți eretici.

Această săptămână de sfârșit de ianuarie a fost declarată „săptămâna rugăciunii în comun” (a tuturor religiilor), și mai ales în Europa și America toți episcopii ortodocși se roagă cu papistașii și protestanții. Este un fenomen de neînțeles, niște imagini cutremurătoare pentru tradiția noastră patristică. Poate cineva, de exemplu, să și-l imagineze pe Sf. Atanasie al Alexandriei rugându-se cu Arie ereticul? Sau poate cineva să și-l imagineze pe Sf. Chiril al Alexandriei rugându-se împreună cu Nestorie ereticul? (Sau poate vreun român să-și imagineze pe Sf. Martiri Brâncoveni rugându-se cu turcii? n. trad.). Și așa vedem prin aceste fenomene că credința ortodocșilor este în pericol.

Într-o întâlnire asemănătoare, în Grecia, m-au chemat să vorbesc pe tema : „Este în pericol Ortodoxia?” Și desigur, poziția mea a fost că Biserica nu este în pericol, pentru că și dacă doi sau trei sau 10 ar rămâne fideli adevărului, Biserica va exista în continuare.

La Sinodul de la Ferrara Florența din 1438-1439, atunci când toți episcopii ortodocși au semnat rătăcirile și ereziile papistașilor (catolicilor), și când numai un singur episcop ortodox nu a semnat, marele luptător și mărturisitor Sfântul Marcu al Efesului, Papa, care știa că și numai un singur om poate salva credința, a declarat: „Deci n-am rezolvat nimic!”

Când s-au întors în Constantinopol acei episcopi apostați care au trădat Ortodoxia poporul i-a întâmpinat cu pietre, și numai pe Sf. Marcu l-au primit cu mare dragoste.

Dați-mi voie să actualizez această temă. Mă bucur foarte mult să văd această adunare a noastră aici, adunare care este o minune, pentru că în astfel de vremuri grele și condiții potrivnice, ne adunăm cu toții, frați ortodocși, să ne întărim credința și s-o ducem mai departe, așa cum cei drept credincioși au spus atunci la Ferrara-Florența: „Noi credincioșii nu vom trăda Ortodoxia (în gr. = dreapta slăvire) niciodată!”

Văzându-vă chipurile și expresiile, consider că, dacă acest Sfânt și mare Sinod din iunie va trăda Ortodoxia, noi toți și voi toți vom dezaproba și vom respinge acest Sinod. Atunci tot poporul din Constantinopol a strigat: „Nu te vom nega pe tine Sfântă Ortodoxie! Preferăm să murim decât să ne trădăm credința!”

Nu știm clar că pe pe timpul turcocrației din țările noastre ei au făcut mii și mii de creștini martiri? Dar și în perioada ateismului comunist câți martiri nu și-au dat viața în Rusia, în Moldova, în România, în Serbia. Această credință, pe care am păstrat-o cu sângele nostru, nu vom permite episcopilor și patriarhilor să o distrugă. Pericolul pentru Ortodoxie nu este mic. Este foarte mare! Biserica nu se va pierde, însă se pierd foarte multe suflete de creștini ortodocși! În special acei ortodocși tineri care urmează curentului ecumenist.

Până în momentul în care vă vorbesc, timp de 40 de ani, am fost profesor de teologie la Facultatea de Teologie din Tesalonic. Și vreau să vă spun următoarea descoperire dureroasă. Cei mai mulți dintre vechii profesori au fost ortodocși și aveau o credință statornică. Din nefericire cei mai mulți dintre profesorii mai tineri sunt ecumeniști acum, adică susțin erezia ecumenismului. Și pe aceștia îi folosește Patriarhul Ecumenic ca și alți patriarhi ca să introducă aceste teorii și teologii ecumeniste.

Nu am fi putut vreodată să ne imaginăm că în facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic vor exista profesori ortodocși care să hotărască să predea Coranul și Islamul în această școală. În aceste zile, în Grecia, primul ministru care conduce un guvern ateist, a semnat că din anul universitar următor 2016-2017, va exista în școlile teologice ca materie de învățământ Coranul și Islamul. Imaginați-vă acum, cum se leagă toate aceste lucruri, atunci când patriarhul oferă în dar Coranul precum în vizita pe care a făcut-o în America. În loc ca, în calitate de patriarh ortodox, să aducă drept cadou o Evanghelie, o icoană, el a făcut cadou un Coran. Iar asta vine în sprijinul ecumenismului. Vedeți cât de mare erezie este această mișcare, cum că toți, și musulmani, și budiști, și evrei, și creștini cred într-același Dumnezeu. Și că nu doar Evanghelia este sfântă, ci și Coranul și îl numesc „sfântul coran”!

Acest exemplu pe care l-a dat patriarhul l-au imitat și alți patriarhi și episcopi. Iar profesorii ecumeniști din școlile teologice zic așa: „De vreme ce patriarhul consideră Coranul a fi sfânt dimpreună cu alți patriarhi, și de vreme ce alți ecumeniști învață că nu doar în Biserică se poate mântui cine dorește, ci se pot mântui oamenii în toate religiile, toate credințele mântuiesc și toate ereziile mântuiesc. De ce, atâta vreme cât Coranul este sfânt, să nu-l predăm și noi într-o școală teologică?”

Eu care am slujit acestă școală de teologie am simțit o mare amărăciune și îngrijorare, deoarece școala teologică din Tesalonic, care este considerată școala teologică a Părinților Bisericii și a Sf. Grigorie Palama, a ajuns să fie o școală de teologie în care se predă Coranul.

Această erezie a ecumenismului are și alte prelungiri. Mulți dintre papistași și protestanți își dau seama că trăiesc într-un climat eretic. De fapt nici nu e foarte greu să-și dea cineva seama că așa-zisul creștinism apusean e distrus. Europa s-a descreștinat.

În Franța, la Paris, există 5000 de geamii musulmane, pentru că acolo nu există creștinism adevărat, nu există Biserică adevărată deoarece și papismul și protestantismul au modificat și strâmbat Evanghelia.

Mi-aduc aminte cu multă părere de rău că la un moment dat am văzut în reclame că se vând biserici protestante și catolice: „Puteți să cumpărați biserică .” Slavă Domnului că în lumea ortodoxă nu numai că nu distrugem și nu vindem Biserici, ci construim noi Biserici și noi Mănăstiri. Și în Grecia, și în Moldova, și în Rusia după căderea comunismului există o înflorire a Ortodoxiei.

Mulți dintre eretici, înțelegând că nu trăiesc în adevărata Biserică, cer să devină ortodocși. Și mulți au devenit ortodocși! Dar atunci când se duc la episcopi ortodocși care slujesc în diaspora Europei și a Americii (cerându-le să-i boteze), care credeți că ar trebui să fie răspunsul unui episcop ortodox autentic? Nu ar trebui să se bucure și să facă tot ce îi stă în putință ca să-i facă ortodocși? Însă cei mai mulți dintre episcopi le spun așa: „Nu e nevoie să deveniți ortodocși. În curând se va face unirea Bisericilor și-atunci oriunde ați fi, și în papism, și în Protestantism, și acolo vă mântuiți. De aceea rămâneți în erezie.”

În astfel de situații se întâmplă ceea ce spune Domnul nostru Iisus Hristos despre cărturari și farisei: „ … închideți Împărăția Cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre” (Mt 23, 13). Există foarte mulți dintre eterodocși, papiști și protestanți, care au devenit ortodocși, dar nu povățuiți de către episcopi la ortodoxie ci de către bătrâni povățuitori duhovnicești din Sfântul Munte sau stareți din alte locuri. Avem ca pildă exemplul părintelui Efrem care a fost egumen al Mănăstirii Filoteu din Muntele Athos, care s-a dus în America și acolo a construit până acum 19 mănăstiri. Iar monahii din aceste mănăstiti nu sunt ortodocși născuți în țările ortodoxe, ci sunt americani convertiți prin Botez care vin și îmbrățișează rânduiala monahicească.

Eu am avut binecuvântarea și bucuria să fac o vizită acum câțiva ani într-o mănăstire de călugări a părintelui Efrem din America, și anume Mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Arizona. Și m-am mirat să văd acolo că există două coruri în Biserică, una la strana dreaptă, alta la cea stângă, unde cântau fie nord americani fie americani de culoare (afroamericani). Și cântau excelent muzică bizantină aghiorită. Iată minunile pe care le face Dumnezeu! În vreme ce episcopii și patriarhii noștri le interzic să vină la ortodoxie, zicând că toți suntem la fel, există stareți și duhovnici care aduc noi mădulare în Biserica lui Hristos.

Am amintit aici un pericol care înseamnă această stricare a școlilor noastre de teologie, însă trebuie să vă menționez și alte două pericole, pentru că toți cei din Biserică trebuie să cunoască acestea. Noi credincioșii nu suntem doar oi și cai, ci suntem oi raționale, suntem turma cea cuvântătoare și precum spune Evanghelia, turma oilor cuvântătoare cunosc glasul Bunului Păstor și-I urmează Lui. În schimb pe păstorul cel rău nu-l urmează. De aceea trebuie să cunoaștem cine sunt păstorii cei buni și să-i urmăm, și care sunt păstorii cei răi.

În lupta mea de a arăta că nu trebuie să-i urmăm pe răii păstori ecumeniști, în urmă cu câțiva ani am scris o carte: „Reaua ascultare și sfânta neascultare.” Nu trebuie să facem ascultare (supunere oarbă) la păstorii cei răi, la cei căzuți în erezii, ci în cazul în care păstorii sunt eretici, trebuie să acționăm cu toții, și în astfel de cazuri neascultarea este sfântă!

Cartea pe care am scris-o cu titlul „Reaua ascultare și sfânta neascultare” s-a tradus și-n limba rusă, a circulat și în Ucraina, în Moldova, și din ceea ce am fost informat în aceste zile, cartea s-a vândut ca pâinea caldă. Însă câțiva păstori răi care s-au tulburat din cauza acestei cărți, și care vor ca turma lor să fie ca animalele, au interzis circulația acestei cărți.

Mi-aduc aminte din istoria Bisericii când patriarhul eretic Nestorie din Constantinopol a predicat erezia sa împotriva Maicii Domnului de la amvonul Bisericii Sfintei Sofia, și a zis că nu trebuie să o numim pe Maica Domnului – Născătoare de Dumnezeu – că acela care l-a contrazis pe Nestorie în timpul cuvântării a fost un mirean care i-a zis: „ – Ce este aceasta ce-o zici patriarhe? Asta-i erezie!!” Și-atunci toată mulțimea din Biserică s-a ridicat prinzănd curaj de la reacția unui simplu mirean și așa cum știm Nestorie a fost condamnat la Sinodul al III-lea ecumenic.

Reamintesc și cazul Sf. Maxim Mărturisitorul care nu a fost vreun preot ieromonah, ci a fost simplu monah. Când Sf. Maxim a înțeles că erezia monotelismului se răspândește în toată împărăția a plecat din Constantinopol, a traversat toată Palestina, Africa, și apoi a plecat la Roma unde s-a întâlnit cu Papa al Romei de atunci, care era ortodox, și au făcut un Sinod pentru a condamna erezia monotelismului. Nu o spun pentru aceasta ci pentru un motiv mai important! Când patriarhul de la Constantinopol și împăratul, care era susținătorul ereziei monotelismului, au auzit că monahul Maxim s-a dus la Roma și e împreună cu Papa ortodox, au dat poruncă de l-au prins și l-au dus legat în Constantinopol. Și l-a întrebat atunci patriarhul: „-Maxime, de unde ai acest curaj? Cine ești tu? Tu nu ești nici patriarh, nici preot! La care Biserică aparții: la Biserica Constantinopolului, la Biserica Antiohiei, la Biserica Alexandriei? Toate aceste Biserici au acceptat monotelismul.” Și minunați-vă de răspunsul lui care trebuie să fie și răspunsul nostru la Sinodul ce urmează să fie: „Eu nu aparțin la aceste Biserici acum pentru că sunt eretice! Eu aparțin Adevărului, și unde există adevăr, acolo există Biserica! Acolo unde nu există adevăr, acolo nu există Ortodoxie (dreaptă slăvire).”

 Dați-mi voie să vă spun și un alt exemplu al unui alt mare Sfânt Părinte al Ortodoxiei, pentru că m-am ocupat foarte mult cu această temă și ca profesor universitar la Facultatea de Teologie unde am predat Patrologia și Părinții Bisericești.

Un alt mare sfânt al Bisericii noastre care împreună cu Sf. Ioan Damaschin au fost cei mai mari apărători ai Sfintelor Icoane împotriva iconomahilor, este Sf. Teodor Studitul, care a avut în Constantinopol o foarte mare Mănăstire, cu 1000 de monahi. El nu a luat în seamă amenințările că îi vor închide mănăstirea și îi vor prigoni pe călugări, ci dimpotrivă i-a întărit pe toți monahii și au ieșit cu toții din mănăstire cu lumânări aprinse și au protestat împotriva distrugerii icoanelor.

Există unii duhovnici și egumeni din zilele noastre, sunt și-n Grecia, s-ar putea să nu existe aici în Moldova, care le spun credincioșilor: „Nu trebuie să luptați și să mărturisiți, voi să vă faceți pravila, postul, să vă spovediți și să vă împărtășiți.” La astfel de duhovnici Teodor Studitul le spune așa: „Bine,dar pietrele vor striga împotriva acestor erezii și voi spuneți să fim indiferenți?! Nu avem nevoie de mănăstiri, căci mănăstirile sunt doar pereți! Să le ia! Credința noatră să nu ne-o ia!”

Și vreau să amintesc ceva care am spus și ieri într-o conferință, un lucru foarte important din învățăturile Sf. Grigorie Palama pe care azi o arătăm foarte des în Grecia, și care a întărit pe mulți ca să înceapă să se lupte. Sf. Grigorie Palama a fost învinuit cum că , deși în Sfântul Munte era simplu ieromonah, a organizat lupta împotriva ereziei papistașe a lui Varlaam Calabritul. Și i-au zis din Constantinopol: „Ceea ce faci tu, că aduni ieromonahi, preoți și laici ca să vorbiți împotriva lui Varlaam, aceasta este o adunare ilicită.” Și de același lucru încearcă să ne învinuiască și pe noi în Grecia, iar acest lucru este întăritor să vi-l spun, că Grecia este singura țară ortodoxă în care lucrează, fără legătură cu Biserica oficială (cu episcopii) , o sinaxă ortodoxă de clerici și monahi. Ne întâlnim la o mănăstire la fiecare două luni și discutăm aceste probleme privind ecumenismul.

Sf. Grigorie Palama, răspunzând acestora care ne spun că trebuie să tăcem, să nu vorbim, zice următoarele: Există 3 tipuri de ateism! La primul tip de ateism aprțin aceia care nu cred că există Dumnezeu, tipul clasic de ateism. La al doilea tip de ateism aparțin aceia care strâmbă și distrug rânduielile lăsate de Dumnezeu, adică ereticii și celelalte religii. Aceste două tipuri sunt în mod logic atee, însă așteptați acum cel de-al treilea tip de ateism, pe care trebuie să și-l asume aceia care ne spun : „nu faceți nimic, nu mărturisiți!” După Sf. Grigorie Palama la al treilea tip de ateism aparțin aceia care  tac și nu vorbesc, și pentru că tac și nu mărturisesc, lasă pe celelalte două tipuri să progreseze.

De aceea, de când învăț și predau teologia, nu am găsit un părinte al Ortodoxiei, un sfânt care să nu mărturisească și să nu lupte împotriva ereziilor. Și primul exemplu ni l-a dat Sf. Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul atunci când a văzut că împăratul Irod a căzut într-un păcat foarte mare, cel al preacurviei, căci luase de nevastă pe femeia fratelui său. El era un călugăr, un pustnic, însă nu s-a temut de Irod și i-a zis: „Nu ți se cuvine să iai de nevastă pe femeia fratelui tău!” Așa și noi trebuie să le spunem ecumeniștilor: „Nu vă este îngăduit să schimbați învățătura și credința Bisericii.” Și Sf. Ioan Înaintemergătorul, binențeles, a plătit acel curaj și manifestarea lui, pentru că, așa cum știm , la sfatul Irodiadei, Irod a dat poruncă și i-au tăiat capul. Dar a rămas în conștiința noastră a tuturor, ca primul mărturisitor martir care și-a dat viața pentru credința cea adevărată și pentru adevăr.

Voi încheia cuvântarea spunându-vă câteva lucruri despre alte teme care au legătură cu ecumenismul. Vreau să mă refer la taina Sf. Botez, pentru că în multe țări ortodoxe începe să se obișnuiască să nu se facă Botez după Sfintele Canoane ,prin cele trei afundări, ci doar prin trei stropiri. Botezul prin stropire nu este ortodox, ci papistaș. Aceasta este o încercare a ecumeniștilor să începem cu toții să facem același lucru ca să ne potrivim prin aceleași obiceiuri.

Botezul canonic aste atunci când, fie pruncul, fie adultul, se afundă de trei ori în apă în numele Sfintei Treimi, cu tot trupul și capul. Acum în Grecia mi-au spus câteva persoane mai în vârstă: „Părinte, ne-am tulburat pentru că am văzut că mai nou preoții nu botează prin afundare cu totul în colimvitră. Noi am fost botezați prin afundare completă, și capul, dar acum vedem că mulți preoți, nu toți, nu-i bagă cu totul în colimvitră pe cei ce se botează, ci folosesc doar puțină apă în colimvitră din care iau și le toarnă pe cap.”

 Acesta nu este Botez ortodox. Este interzis cu strictețe de către Sfintele Canoane. Și de aceea trebuie ca episcopii, acolo unde există astfel de cazuri, să le corecteze. Mi-a spus o doamnă în Grecia că atunci când l-a întrebat pe preot de ce nu l-a afundat pe prunc cu totul în colimvitră, acesta i-a răspuns: „Ca să nu protesteze părinții, poate va răci copilul!” Va îngădui oare vreodată  Dumnezeu să se îmbolnăvească un copil primind Harul Sfântului Botez?!

Eu sunt copil de preot și mi-amintesc că toți preoții din Grecia botezau canonic prin afundarea completă. Iar acesta nu este doar un simplu obicei, o simplă practică, ci are o însemnătate teologică foarte importantă. și să ia aminte părinții care sunt aici și să o spună și la alți preoți. Sf. Ap. Pavel zice: „Ne-am îngropat împreună cu Hristos prin Botez.” Atunci când preotul îl bagă pe cel ce se botează cu totul în apă, este îngropat omul cel vechi, omul care are păcatul originar, și îl scoate om nou. Este simbolul Morții și-al Învierii. Dacă nu îngroapă cu totul pe copil, aceea nu este îngropare, nu se face simbolul Îngropării și Învierii.

Trebuie știut că în Apus, până la Schismă botezau și ei prin trei afundări, în butoaie speciale, sau baptisterii.

*************************************************************

Pr. Dumitru Stăniloaie:

„Eu nu sunt pentru ecumenism. A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre.”

Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa:

„Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru.”

Arhim. Iustin Pârvu:

„Ecumenismul nu e născut din părerile Bisericilor, ci din gândirea proprie a unor păstori ce nu au nimic profund creștin și religios în ei, ci doar o viață politică.”

Pr. Arsenie Papacioc:

„Sunt împotrivă! Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?”

Sf. Paisie Aghioritul:

„Cu durere în suflet mărturisesc că dintre toți filo-unioniștii (ecumeniștii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe niciunul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, știu să vorbească despre dragoste și unire, deși ei înșiși nu sunt uniți cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit!”

Sf. Efrem Sirul:

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de câți murdăresc sfânta credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii!”


Rugaciune

octombrie 28, 2015

ruga_
Doamne, fa-ma vrednic sa-i inteleg pe altii si sa nu caut intelegere, sa-i consolez pe altii si sa nu caut consolare, sa-i iubesc pe altii si sa nu caut sa fiu iubit.


Acatistul Sfantului Gherasim Kefalonitul, Izgonitorul demonilor (20 Octombrie)

octombrie 20, 2015

sfantul-gherasim-din-kefalonia

Condacul 1:
Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim, care prin multimea nevointelor sale a primit cununa cea nestricacioasa, pe cel care prin sfintele sale moaste revarsa rauri de tamaduiri, veniti, credinciosilor, sa-l laudam intr-un glas, zicand: Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Icosul 1:
Viata ta a fost o viata rastignita, sfinte al lui Dumnezeu, ca lepadand poftele lumesti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevointa si defaimand trecatoarele desfatari. Invatandu-ne de la tine sa mergem pe calea Evangheliei si a rugaciunii, iti zicem cu inima smerita:

Bucura-te, ca pamantul Trikalei l-ai binecuvantat,
Bucura-te, ca din copilaria ta ai mers pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca in insula Zakintului te-ai indeletnicit cu rugaciunea,
Bucura-te, ca impreuna cu sfintii aghioriti o lauzi pe Nascatoarea de Dumnezeu,
Bucura-te, ca te-ai invrednicit sa te inchini la Locurile Sfinte,
Bucura-te, ca in biserica Sfantului Mormant ai primit mangaiere cereasca,
Bucura-te, ca aprinzand acolo candele ai aprins si candela inimii tale,
Bucura-te, ca fiind hirotonit preot nu ti-ai imputinat nevointele,
Bucura-te, ca intorcandu-te in Zakint in pestera ai vietuit,
Bucura-te, ca in Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 2:
Ocrotitor al drept-credinciosilor te-ai aratat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni care cautau sa atraga lumea in inselare. Ca prin taria cuvantului si prin multimea minunilor ai inchis gurile ritorilor mult-vorbitori, cantandu-I lui Dumnezeu cel in Treime laudat: Aliluia.

Icosul 2:
Si dupa moartea ta ai fost prigonit de carturarii si preotii slujitori ai papei, care nu voiau sa recunoasca sfintenia ta si darul dat tie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaste, care statusera in pamant mai mult de doi ani si fusesera descoperite intregi si binemirositoare. Trupul tau binecuvantat a fost ingropat iarasi in pamant, spre mahnirea credinciosilor, dar nu dupa multa vreme a fost pus in biserica spre inchinare, spre bucuria celor care te laudau, zicand:
Bucura-te, ca prigonitorii sfintelor tale moaste au fost rusinati,
Bucura-te, ca prin neputrezirea trupului te-ai aratat templu al Duhului Sfant,
Bucura-te, semn de netagaduit al Invierii Mantuitorului Hristos,
Bucura-te, mustratorule al celor care defaima predaniile Sfintilor Parinti,
Bucura-te, ca prin minuni ai rusinat propovaduirea catolicilor,
Bucura-te, ca pe hotul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit,
Bucura-te, cel ce ii pedepsesti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucura-te, aprig dusman al schismelor si ereziilor,
Bucura-te, indreptatorul al celor rataciti pe calea adevarului,
Bucura-te, ca pe multi i-ai adus la cunoasterea dreptei credinte,
Bucura-te, povatuitorule al preotilor pe calea marturisirii adevarului,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 3
Cine poate spune multimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Ca poporul te lauda, multumindu-ti pentru grabnicul tau ajutor, ca nu s-a pomenit sa alerge cineva la tine si sa ramana fara raspuns. Si, pentru aceasta, Ii cantam Celui ce te-a incununat: Aliluia!
Icosul 3:
Te-ai aratat omului care voia sa aduca la manastirea ta zece capre, ca multumire pentru ajutorul primit de la tine, si i-ai aratat drumul, ca sa nu se rataceasca. Si cand te-ai facut nevazut, el a inteles purtarea ta de grija, ca si dupa moarte ai primit puterea de a fi calauza crestinilor. Pentru aceasta ti-a cantat unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce ne arati calea spre Imparatia Cerurilor,
Bucura-te, ca primesti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai vaduvei,
Bucura-te, nadejde a celor ispititi de deznadejde,
Bucura-te, lumina cereasca care luminezi vietile noastre,
Bucura-te, ca alungi indoiala de la cei slabi in credinta,
Bucura-te, ca pelerinii simt chemarea ta si se grabesc sa ajunga la tine,
Bucura-te, ca manastirea ta, Noul Ierusalim, s-a aratat comoara duhovniceasca,
Bucura-te, indrumator al monahilor pe calea muceniciei fara de sange,
Bucura-te, ca impreuna cu Sfantul Spiridon esti surpator al ereziilor,
Bucura-te, ca impreuna cu Dionisie ocrotitor esti al drept credinciosilor,
Bucura-te, ca ai binecuvantat pamantul Zakintului,
Bucura-te, ca nu doar insulele, ci tot pamantul grecesc te cinsteste,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 4:
Sa alerge multimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, sa caute cei istoviti din pricina durerilor spre Sfantul Gherasim, care s-a aratat doctorie dumnezeiasca, nou sarpe de arama ridicat de Dumnezeul lui Moise in pustia sufletelor noastre, si sa ii cantam Celui ce l-a acoperit cu multumire de daruri: Aliluia.
Icosul 4 :
Pe negustorul cu mana bolnava nu l-ai lasat sa alerge prin tari straine dupa ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la manastirea ta din Kefalonia. Si, atingandu-se de racla ta, dupa ce s-a rugat cu credinta, a dobandit tamaduire. Si, impreuna cu sotia sa, I-a multumit lui Dumnezeu, pentru care noi iti zicem unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce auzi rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ai primit de sus darul tamaduirilor,
Bucura-te, far spre care se indreapta multimea celor suferinzi,
Bucura-te, cel ce vii in intampinarea celor apasati de boala,
Bucura-te, doctor ceresc care ii cercetezi pe bolnavi,
Bucura-te, ca ii pazesti pe credinciosi de doctorii cei nepriceputi,
Bucura-te, ca gonesti frica celor ce se tem de doctori,
Bucura-te, ca stingi focul durerilor de nesuportat,
Bucura-te, ca ii ajuti pe cei pe care nu ii vindeci sa rabde fara sa carteasca,
Bucura-te, scapare a celor care nu mai asteapta ajutor de la oameni,
Bucura-te, ca in ceasul mortii veghezi sufletele care parasesc aceasta lume,
Bucura-te, ingrijitor al celor care ii ingrijesc pe bolnavi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!
Condacul 5:
Minune nemaiauzita s-a aratat prin tine, sfinte, ca prin femeia stapanita de duhul necurat care voia sa o arunce in apa si sa o inece ai tinut-o prin rugaciunile tale deasupra apei. Si le-ai cerut maicilor sa alerge sa o ajute, iar ele, gasind-o stand deasupra apei ca pe uscat si vazand ca se tamaduise, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 5 :
„Gherasime, ma arzi ca un foc, voi pleca, caci m-au ajuns flacarile pe care le scoti din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusa la racla cu sfintele tale moaste, marturisind darul dat tie de Dumnezeu. Si tanara, tamaduindu-se, ti-a adus multumiri cu inima zdrobita, zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cuvioase, ca mare este darul dat tie de sus,
Bucura-te, ca cei chinuiti de diavol primesc usurare prin tine,
Bucura-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,
Bucura-te, lumina care gonesti intunericul,
Bucura-te, rugator pentru cei pentru care nu are cine sa se roage,
Bucura-te, primind cuvintele de multumire de la cei pe care i-ai ajutat,
Bucura-te, ca ai tinut-o deasupra apei pe femeia indracita,
Bucura-te, ca ai vindecat-o prin rugaciunile tale,
Bucura-te, ca maicile au cunoscut puterea rugaciunilor tale,
Bucura-te, ca prin aceasta minune le-ai indemnat sa recunoasca sfintenia ta,
Bucura-te, ca atunci sfintele tale moaste au fost puse spre inchinare,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 6:
Vazand cum unii crestini biruiti de deznadejde au fost ispititi de gandul sinuciderii, ai venit in ajutorul lor in chip minunat, indemnandu-i sa lepede cugetele dracesti si sa ii cante lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 6:
Pe tanarul indracit care vroia sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat din clopotnita, nu numai ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si tamaduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut ca, din pricina caderii, tanarul va muri i-ai intarit in credinta in Dumnezeu, pentru care a zis catre tine unele ca acestea:

Bucura-te, ca strici urzelile diavolesti,
Bucura-te, ca tanarul care s-a aruncat din clopotnita nu a murit,
Bucura-te, ca l-ai scos nevatamat din gura iadului,
Bucura-te, ca ii feresti pe crestini de pacatul sinuciderii,
Bucura-te, sfinte, care te rogi pentru toata lumea,
Bucura-te, ca nu te scarbesti de patimile noastre,
Bucura-te, ca ne arati calea lepadarii de patimi,
Bucura-te, ca ne chemi la razboiul duhovnicesc,
Bucura-te, mustratorule al leneviei si iubirii de sine,
Bucura-te, ca aduci lumina in mintile intunecate,
Bucura-te, ca cei pe care i-ai scapat din ghearele iadului iti multumesc,
Bucura-te, apus al disperarii si rasarit al nadejdii,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 7:
„Crucea este arma nebiruita, sabie cu doua taisuri”, striga copilul chinuit de diavol, muscand crucea ta pe care o tinea preotul care citea rugaciuni in fata sfintelor tale moaste. Si diavolul, strigand ca nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul i-a cantat Domnului: Aliluia.

Icosul 7:
Mult au suferit parintii lui Spiridon, vazindu-l pe copilul lor stapanit de diavol cum iti spunea cuvinte hulitoare. Dar, avand in sufletele lor nadejdea in Dumnezeu si stiind multimea minunilor tale, au staruit in rugaciune si rugaciunea le-a fost ascultata. Iar noi, crezand ca vii in ajutorul tuturor celor care se roaga tie cu credinta, iti aducem aceste putine laude:

Bucura-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilaria,
Bucura-te, ca ai implinit rugaciunile parintilor lor,
Bucura-te, cel ce ai sters multimea lacrimilor lor,
Bucura-te, ca prin nevointa ta ai primit putere impotriva demonilor,
Bucura-te, ca puterea crucii ti-a fost pavaza in ispite,
Bucura-te, ca cei ce saruta crucea ta iau binecuvantare,
Bucura-te, chemarea pe calea cea ingusta a mantuirii,
Bucura-te, pilda de nevointa si dreptar de rugaciune,
Bucura-te, ca ne inveti sa iubim nevointa,
Bucura-te, ca te-ai asemanat pustnicilor din vechime,
Bucura-te, ca impreuna cu acestia te rogi pentru noi pacatosii,
Bucura-te, ca ne calauzesti spre Ierusalimul cel de sus,
Bucura-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!

Condacul 8:
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicandu-ti: ”Nu am putere asupra ta, caci prin rugaciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tamaduire bolnavei si impreuna cu parintii sai, aceasta I-a adus Domnului cantarea de multumire: Aliluia.

Icosul 8:
Nu te-ai scarbit de femeia indracita, care te blestema in fel si chip, ci ti-a fost mila de ea, ca mult patimise din lucrarea diavolului. Si, plecand urechile la rugaciunea indureratului ei barbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din manastirea ta multumindu-ti pentru ajutor si zicandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, foc ceresc care ii arzi pe diavoli,
Bucura-te, ca pe cei care ajung la sfintele tale moaste ii binecuvantezi,
Bucura-te, ca pe cei care nu pot ajunge la tine ii ajuti dupa credinta lor,
Bucura-te, tamaie cu bun miros care alungi demonii,
Bucura-te, ca risipesti puterea farmecelor,
Bucura-te, cel ce ne feresti de rautatile dusmanilor,
Bucura-te, ca in fata ta vrajitorii se arata neputinciosi,
Bucura-te, ca pana la sfarsitul vremurilor vei lupta impotriva lor,
Bucura-te, ca intaresti in rabdare rudele celor indraciti,
Bucura-te, ca in ispite aduci alinare sufletelor lor,
Bucura-te, glas care canta laude Dumnezeului celui viu,
Bucura-te, ca pomenirea numelui tau le este rana demonilor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 9:
Doi ani de zile au patimit cei doi frati indraciti din Mavrata, si prin rugaciunile tale ingerii intunericului au plecat, zicand: ”Ne-ai ars, nu mai putem sa ramanem mai mult”. Iar noi, cunoscand puterea data tie de la Dumnezeu, Il laudam si cu multumire Ii cantam: Aliluia.

Icosul 9:
”Mama, dezleaga-ma”, a zis catre mama Citește în continuare »


Dragostea care ne sminteste

iulie 27, 2015

„Crestinismul este dragoste, crestinismul este si durere. Crestinismul este dragoste izvorata din durere. Si ce este aceasta porunca stranie adusa de Hristos, daca nu durere? Ce inseamna, de fapt, a iubi pe aproapele tau? Sa-i cumperi un hamburger? Sa-i dai zece lei? Uneori si asta. Dar daca necazul aproapelui tau nu poate fi alinat cu un hamburger si nici cu zece lei, daca el depaseste puterile tale? Iar mie mi se pare ca orice necaz si orice durere depaseste puterile noastre. Atunci singurul lucru pe care il putem noi face este sa ne indureram cu durerea aproapelui nostru, cu durerea intregii lumi, daca se poate. Arhimandritul Sofronie Saharov, scriindu-i unei femei bolnave, careia ii murise fiul in varsta de opt ani, povesteste aceasta intamplare: „Eram odata impreuna cu Sf. Siluan si priveam de langa chilia noastra din Sfantul Munte o corabioara nimerita in furtuna. Oamenii panicati aveau de ales intre a ramane in corabie, asteptand terminarea furtunii sau a veni cu luntrea pana la mal. Amandoua variantele erau la fel de primejdioase. Atunci unul din calugari a suspinat si a zis: „Ah, cum ma doare sufletul meu pentru ei!” Sf. Siluan i-a raspuns: „Daca sufletul tau s-a indurerat pentru ei, inseamna ca ei sunt salvati!”. Si-ntr-adevar, oamenii aceia au ajuns toti la mal. Asa si eu, isi continua fericitul Sofronie scrisoarea, cred ca boala in care va aflati va va lasa, pentru ca sufletul meu ma doare pentru dumneavoastra”.

fragment din „Dragostea care ne sminteste” de Ieromonah Savatie Bastovoi


Acatistul Sfinților Mucenici din familia împărătească Romanov

iulie 17, 2015

msroyal_family
Condacul 1
Alesilor si de toata lumea laudati tari mucenici, mijlocitori ai pamantului rusesc si rugatori sfinti ai poporului rus, dreptcredinciosului tar Nicolae, tarinei Alexandra si copiilor lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, cantare de lauda sa le aducem, cu credinta si cu dragoste. Pentru ca aveti indrazneala catre Domnul, care v-a proslavit, ocrotiti-ne de toate relel si nevoile cu rugaciunile voastre, pentru ca noi sa va cantam asa: Bucurati-va sfintilor tari mucenici, care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Icosul 1
Facatorul ingerilor, Imparatul si Domnul tuturor fapturilor, care soarta popoarelor si a imparatiilor o conduce dupa voia Sa, a daruit Rusiei o cununa de tari binecuvantati, alegandu-l pe tarul Nicolae si pe cei din familia sa ca sa-I fie jertfa vie si bineplacuta. Iar noi, minunandu-ne de aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu, cu inima smerita le aducem lauda acestea:
Bucura-te, unsule al Domnului, Nicolae, podoaba tronului imparatesc al Rusiei;
Bucura-te, tarina Alexandra, frumusetea si slava inteleptelor femei crestine;
Bucura-te, tareviciule Alexie, jertfa nevinovata adusa Domnului;
Bucurati-va, adevarate mirese ale lui Hristos si mucenite Olga, Tatiana, Maria si Anastasia;
Bucurati-va, ca pe Hristos, din toata inima L-ati iubit;
Bucurati-va, ca pana la moarte credinta in Dumnezeu ati pastrat;
Bucurati-va, ca in viata voastra multe necazuri ati indurat;
Bucurati-va, ca din suferinta lui Hristos cu barbatie v-ati impartasit;
Bucurati-va, ca in ceruri si pe pamant de Dumnezeu ati fost proslaviti;
Bucurati-va, ca cetei sfintilor noi mucenici v-ati alaturat;
Bucurati-va, ca Rusia cu mila voastra ati aparat;
Bucurati-va, ca tamaia rugaciunii pentru noi lui Dumnezeu ati adus;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 2
Stiutorul inimilor, Dumnezeu, vazand dorinta ta cea tare de a-I sluji cu credinta si in adevar Lui si poporului credincios, a binevoit sa te unga pe tine, de Dumnezeu unsule tar Nicolae, peste pamantul Rusiei. Iar tu, primind coroana imparateasca precum o asculatre data de Dumnezeu, te-ai straduit mult pentru inflorirea si intarirea Rusiei, cantandu-I Milostivului care ti-a dat putere si binecuvantare ingereasca: Aliluia!

Icosul 2
Cu minte luminata si inima curata supunandu-te voii lui Dumnezeu, luand ca exemplu bunatatea lui Hristos, ai primit conducerea Rusiei, tarule Nicolae. Ai zidit cu ravna biserici si manastiri, intarind Biserica Ortodoxa, si i-ai cinstit pe slujitorii lui Dumnezeu. Pentru aceasta laudam straduinta ta si iti cantam acestea:
Bucura-te, ca din tinerete ti-ai daruit inima lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai fost alesul si unsul Lui;
Bucura-te, cel ce sceptrul imparatesc cu demnitate l-ai purtat;
Bucura-te, ca slujirea imparateasca cu frica de Dumnezeu ai plinit;
Bucura-te, ca puterea si slava Rusiei ai intarit;
Bucura-te, cel ce in popor dreapta inchinare si buna cinstire ai sadit;
Bucura-te, ca de binele poporuli te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca de atunci si pana acum, pentru cei nevoiasi in fata Domnului ai mijlocit;
Bucura-te, cel ce cu biserici si manastiri, pamantul Rusiei ai impodobit;
Bucura-te, cel ce aparator drept al Bisericii Ortodoxe ai fost;
Bucura-te, ca pentru Rusia si poporul rus sufletul ti-ai pus;
Bucura-te, cel ce cu coroana imparatiei de Imparatul Slavei ai fost incoronat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 3
Cu putere de sus fiind intarit, cu barbatie ai slujit Domnului, tarii, nemului tau si popoarelor ortodoxe, fiind aparatorul lor. Ai condus spre biruinta oastea ruseasca pentru salvarea Serbiei si purtator de biruinta dusmanilor Rusiei si a credintei ortodoxe te-ai aratat. Pentru acesta, cu multumire Ii cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 3
Avand in inima ta increderea nemarginita in ajutorul Atotputernicului Dumnezeu si dorinta arzatoare de a sluji Rusiei, ai spus, sfinte patimitorule, ca jertfa ta pentru binele tarii este adusa. Invata-ne si pe noi sa ne jertfim pentru credinta nostra, implinind porunca dragostei, si cantandu-ti, Sfinte Tar Nicolae, acestea:
Bucura-te, mare ravnitor al credintei ortodoxe;
Bucura-te, cel ce ai fost aprig pazitor al legii si dreptatii;
Bucura-te, milostivule si blandule domnitor;
Bucura-te, podoaba imparatilor si a tarilor;
Bucura-te, bunule slujitor, care de tara ta ai fost iubit;
Bucura-te, cel ce de mersul tarii cu sarguinta te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca sfaturile rele ale dusmanilor Rusiei le-ai dispretuit;
Bucura-te, cel ce in vremuri de restriste barbatie in hotarari ai dovedit;
Bucura-te, ca tarile si popoarele ortodoxe le-ai ocrotit;
Bucura-te, ca aparator al Rusiei de Domnul ai fost randuit;
Bucura-te, cel ce impreuna cu toti sfintii pentru sufletele noastre mijlocesti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 4
Furtuni de ispite a ridicat tatal minciunii, diavolul, cu rautatea, cartirea si clevetirea celor fara de lege, aducandu-i pe cei departati de Domnul ca sa distruga si sa risipeasca imparatia Rusiei. Tu, insa, Dreptcredinciosule Tar Nicolae, dorind sa inlaturi uciderea intre frati, ai parasit puterea si slava pamanteasca, rugandu-L pe Dumnezeu sa-i pazeasca pe cei drepti, ca toti sa-I cante Lui: Aliluia!

Icosul 4
Auzind si vazand distrugerea tarii tale, te-ai rugat, sfinte tar, ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa izbaveasca imparatia Rusiei. S-a aratat Imparateasa Cerurilor luand sceptrul si conducerea imparatiei din mana imparatului pamantesc nedorit de popor, spre marea bucurie a credinciosilor cara iti canta, sfinte patimitorule:
Bucura-te, ca voia ta voii lui Dumnezeu o ai dat;
Bucura-te, ca slava pamantesca nepatata o ai pastrat;
Bucura-te, ca ai schimbat coroana imparateasca pe una de spini;
Bucura-te, ca rabdarii lui Hristos i-ai urmat;
Bucura-te, ca hule si napaste fara sa cartesti ai rabdat;
Bucura-te, cel ce asemenea lui Iov multpatimitorul rabdare in suferinte ai aratat;
Bucura-te, ca ocrotirii Maicii Domnului, tara Rusiei o ai incredintat;
Bucura-te, ca rugaciuni lui Dumnezeu pentru tara ai adus inflacarat;
Bucura-te, ca dreapata credinta pana la sfarsit o ai pastrat;
Bucura-te, ca de slava imparateasca in cer si pe pamant ai fost invrednicit;
Bucura-te, ca porfira imparateasca cu sangele tau o ai inrosit;
Bucura-te, ca, asemenea Domnului, suferinta de bunavoie ai primit;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 5
Ca o stea calauzita de Dumnezeu te-ai aratat slavita tarina Alexandra, si primind credinta ortodoxa ai iubit din toata inima rugaciunile, locasurile Domnului si intreaga zidire a Tatalui Ceresc. In aceeasi avlavie ti-ai educat copiii si i-ai pregatit ca o jertfa curata si fara prihana pentru Hristos, cantandu-I cu multumire: Aliluia!

Icosul 5
Vazand Domnul taria credintei tale si puterea de a rabda, Sfanta Tarina Alexandra, ti-a dat tie, sotului tau si copiilor vostri sa beti cupa cea amara a suferintelor si moarte de mucenici sa primiti. Tu te-ai asemanat Mielului Hristos si sufletul tau a cunoscut amara suferinta, iar noi, amintindu-ne de chinurile tale, iti cantam acestea:
Bucura-te, ca orfana fiind, de Maica Domnului in grija ai fost luata;
Bucura-te, ca in fata iacoanei Feodorovkaia, Maicii Domnului ai fost inchinata;
Bucura-te, cea care cu dragoste si intelepciune de Dumnezeu ai fost inzestrata;
Bucura-te, cea care sfintenia Ortodoxiei o ai pretuit;
Bucura-te, ca impreuna cu sotul tau in dragoste si bunacuviinta ai trait;
Bucura-te, ca mama iubitoare copiilor tai te-ai aratat;
Bucura-te, cea care suferintele ostasilor ai usurat;
Bucura-te, ca Celui ce a spalat picioarele ucenicilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca pe mamele Rusiei in intristari le-ai mangaiat;
Bucura-te, ca esti lauda si bucuriasotiilor din Rusia;
Bucura-te, ca in vasul tau, ca pe un mir ai strans milostenia;
Bucura-te, cea care fata de tara si Ortodoxie pana la moarte credinciosia ai pastrat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 6
Propovaduitori ai slavei lui Dumnezeu si ravnitori ai bunei-cuviinte fiind, Sfintilor Nicolae si Alexandra, chipul casatoriei binecuvantate unita prin dragoste ati aratat oamenilor credinciosi si tuturor celor ce va cinstesc. Multumind, sa-I cantam Celui ce v-a proslavit: Aliluia!

Icosul 6
Ati stralucit ca stelele in dreptcredincioasa Imparatie ruseasca, incununati fiind de Dumnezeu, tarule Nicolae si tarina Alexandra. Voi ati avut in viata si lucrarea vostra dragostea, milostenia si credinta. V-ati crescut si educat copiii in evlavie si, fiind luati prizonieri de cei ce luptau impotriva lui Dumnezeu, impreuna v-ati pastrat credinta, nadejdea si dragostea pentru Domnul. Iar sfarsit mucenicesc primind, v-ati facut partasi imparatiei Cerurilor. Cei ce sunteti ocroritori ai pamantului rusesc, rugati-L pe Dumnezeu sa salveze tara si pe toti cei ce va pomenesc si canta acestea:
Bucurati-va, ca ati aratat chipul adevaratei casnicii crestine;
Bucurati-va, ca dragostea cereasca in voi cu adevarat a sporit;
Bucurati-va, ca saracilor si celor din nevoi ocrotitori v-ati aratat;
Bucurati-va, podoabe ale smereniei crestine;
Bucurati-va, cei ce ati fost izgoniti pentru adevar, ca a voastra este Imparatia Cerurilor;
Bucurati-va, ca plata voastra multa este in Ceruri;
Bucurati-va, cei ce calea ingusta si anevoioasa ati urmat;
Bucurati-va, ai bunatatilor ceresti mostenitori;
Bucurati-va, ca ingerii cu voi in cer se bucura;
Bucurati-va, ca poporul pe pamant va slaveste;
Bucurati-va, cei ce de poporul rus sunteti proslaviti;
Bucurati-va, cei ce cu Domnul si Preacurata Sa Maica vesnic imparatiti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 7
Iubitorul de oameni Dumnezeu a adus bucurie poporului rus, daruindu-i-l pe tareviciul Alexei, copil luminat si minunat mijlocitor si Citește în continuare »


Invataturi ale Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul (12 Iulie)

iulie 12, 2015

sf paisie-

• Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
•  Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
• Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.
•  Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…
•  Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiasca numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iarta-mă a spus și s-a mântuit.
• Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.
• Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
• Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.
• I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.
• Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.
• Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.
• O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.
• Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.
• Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.
• Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.
• Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.
• Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.
• Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad. Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.


Acatistul Maicii Domnului Prodromita (12 Iulie)

iulie 12, 2015

prodromita

Condacul 1:
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ne-ai daruit noua icoana in care chipul tau si al Pruncului tau s-au zugravit prin minune dumnezeiasca, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Icosul 1:
Ingerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti cu mare cinste te-au laudat, Nascatoare de Dumnezeu, si prooroceste i-a vazut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul. Caci palatele tale de aur, pe care le vazuse in partile Viglei, au inchipuit Schitul Prodromului, care mai apoi in acel loc s-a ridicat. Si prin venirea icoanei tale facatoare de minuni Prodromita, adica Inaintemergatoarea, ni l-ai aratat gradina a binecuvantarilor tale, pentru care iti zicem cu mare glas:
Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita,
Bucura-te, a schitului inaintemergatoare smerita,
Bucura-te, roada pe care Sfantul Munte o a cules,
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales,
Bucura-te, egumena care sufletele in obstea ta cu grija le aduni,
Bucura-te, trambita care spre trezirea din patimi suni,
Bucura-te, ca in icoana te schimbi la fata, pe privitori uimind,
Bucura-te, ca uneori chipul ti se intuneca, mustrator devenind,
Bucura-te, ca icoana stralucitoare la praznicele tale devine,
Bucura-te, ca inchinatorii credinciosi vie in icoana te vad pe tine,
Bucura-te, ca fata ta cea preafrumoasa ni s-a descoperit,
Bucura-te, ca si chipul Pruncului tau prin minune a fost zugravit,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea:
Vrand staretul Nifon sa dobandeasca o icoana facatoare de minuni pentru Schitul romanesc Prodromu, a cautat un iconar care sa vrea sa pazeasca o randuiala aspra de nevointa si rugaciune cand picta, si, bucurandu-se ca a aflat un zugrav ravnitor, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Intristandu-se parintii Nifon si Nectarie ca iconarul nu reusea sa ispraveasca de zugravit icoana ta, pe neasteptate au fost chemati: „Sa trimiteti degraba sa ia sfanta icoana, care singura s-a zugravit, caci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Si pentru aceasta iti zicem:
Bucura-te, ca iconarul sfintele fete sa le picteze nu a reusit,
Bucura-te, ca osteneala i-ai primit si nevointa i-ai rasplatit,
Bucura-te, ca, neterminand sa picteze icoana, a aflat-o desavarsita,
Bucura-te, ca de lucrarea ta mintea noastra este covarsita,
Bucura-te, ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost,
Bucura-te, ca tainelor tale inimile noastre le faci adapost,
Bucura-te, ca iconarul a scris minunea care s-a intamplat,
Bucura-te, ca marturia lui pana astazi ni s-a pastrat,
Bucura-te, ca de cuvintele sale credinciosii nu s-au indoit,
Bucura-te, ca in casa lui lume multa sa ti se inchine a venit,
Bucura-te, lumina, a parintelui Nifon sfanta dorire,
Bucura-te, a nadejdii sale neclintita rasplatire,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea:
Precum s-a mirat Sfantul Alipie de la Pecerska cand in chilia sa a venit ingerul si a pictat in chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, asa s-a mirat si iconarul Iordache vazand cum chipul Maicii Domnului si cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fusesera plinite nu de mana omeneasca, si uimindu-se I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Auzind mitropolitul marea minune care se facuse in Iasi, a venit cu preotii sa ti se inchine cu evlavie si a marturisit: „Cu adevarat, mare dar ne-a daruit Maica Domnului prin aceasta minunata si slavita icoana a sa”, si pentru aceasta cu multumire cantam tie:
Bucura-te, ca apa cea vie si fara de moarte o ai revarsat,
Bucura-te, ca boierul pentru fiul sau care zacea ti s-a rugat,
Bucura-te, ca bolnavul luand agheasma s-a vindecat,
Bucura-te, ca fiul impreuna cu tatal sau ti s-au inchinat,
Bucura-te, ca pe lepros l-ai tamaduit cand agheasma a baut,
Bucura-te, ca indata lepra de pe el ca niste solzi a cazut,
Bucura-te, ca omul care avea albeata pe ochi vedere a dobandit,
Bucura-te, ca sirul tamaduirilor tale nici pana astazi nu s-a oprit,
Bucura-te, ca pe cei parasiti de doctori din paturi ii ridici,
Bucura-te, ca neputintele noastre cu prisos de har le vindeci,
Bucura-te, luminarea preotilor si cinstea ierarhilor,
Bucura-te, ca ii inteleptesti pe urmasii apostolilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea:
Neputand parintii sa scrie minunile pe care le auzisera, pentru ca erau covarsiti de credinciosii care le cereau sa se roage pentru ei, au marturisit insa noianul minunilor cu glas de bucurie, si, pregatindu-se de calatoria spre Sfantul Munte, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Mult au avut de mers parintii prodromiti, dar multe au fost si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu, ca in fiecare oras in care a ajuns icoana poporul a venit sa ti se inchine cu credinta, si cei care au primit ajutor in nevoile lor au devenit apostoli ai harului tau, cantandu-ti:
Bucura-te, bucuria noastra, nadejde neinfruntata,
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le gatesti rasplata,
Bucura-te, ca impreuna cu icoana ta ai calatorit,
Bucura-te, ca la fiecare popas semnele tale au stralucit,
Bucura-te, ca dupa plecarea icoanei ele nu se imputinau,
Bucura-te, ca in mintile oamenilor minunile vii ramaneau,
Bucura-te, ca celor truditi si impovarati le esti aparatoare,
Bucura-te, ca de dusmanii vazuti si nevazuti le esti ingraditoare,
Bucura-te, ca ai surpat jugul minciunii si navalirea diavolilor,
Bucura-te, roaba aleasa a Domnului si stapana a tuturor,
Bucura-te, Fecioara, a Imparatiei Cerurilor mireasma,
Bucura-te, pecete pusa pe a inimilor noastre mahrama,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea:
S-a mahnit femeia cea bolnava ca nu putea sa mearga sa se inchine icoanei care izvora tamaduiri, dar Fecioara preaslavita i s-a aratat in vis, poruncindu-i sa se scoale degraba si sa mearga sa ia binecuvantarea multdorita. Si, pornind la drum, indata s-a aratat desavarsit sanatoasa, pentru care I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Tamaduindu-se femeia cea bolnava, nu s-a lenevit sa mearga sa se inchine sfintei tale icoane, vrand sa marturiseasca tuturor ca se vindecase. Iar ajungand la icoana ta, a dat marturie ca o vazuse de mai inainte in vis si a vestit multimii cum a dobandit tamaduire, iar preotii si credinciosii ti-au cantat:
Bucura-te, ceea ce credinta femeii bolnave o ai rasplatit,
Bucura-te, ceea ce de visele inselatoare ne-ai ferit,
Bucura-te, ca prin icoana ta multe si felurite minuni ai savarsit,
Bucura-te, ca in casa invatatorului putin-credincios sa fie dusa nu ai primit,
Bucura-te, ca el de doua ori a trimis trasura dupa odor, dar parintii sa i-l dea nu au voit,
Bucura-te, ca mai potrivit sa vina inchinatorul la icoana au socotit,
Bucura-te, ca a treia oara trimitand acela trasura s-a aratat minunea ta,
Bucura-te, ca oricat s-au straduit parintii nu au reusit sa ia icoana,
Bucura-te, ca pana la trasura patru oameni sa o duca cu greu au putut,
Bucura-te, ca impotrivirea ta s-a cunoscut cand tocul icoanei s-a desfacut,
Bucura-te, ca de la zgomotul mare oamenii si caii s-au spaimantat,
Bucura-te, ca l-ai smerit pe invatatorul care avea cugetul de necredinta intunecat,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea:
In biserica Sfintilor Imparati din Galati, zugravul care nu credea ca icoana a fost pictata prin minune dumnezeiasca a inceput a-i batjocori pe crestinii care nu se indoiau de aceasta, dar s-a ingrozit cand a vazut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoana, si, pocaindu-se, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Nimeni sa nu se indoiasca, nimeni sa nu fie necredincios minunii dumnezeiesti, ca sa nu isi agoniseasca osanda, ci toti sa ii cante cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nadajduind ca vor primi luminarea mintii si intarire in credinta:
Bucura-te, ca risipind tu cursele diavolesti agonisim folos,
Bucura-te, ca nu ai rabdat hulele zugravului necredincios,
Bucura-te, ca prin schimbarea fetei tale din icoana l-ai mustrat,
Bucura-te, ca pricepandu-si greseala minunile tale le-a trambitat,
Bucura-te, ca nu i-ai ingaduit sa semene indoiala in popor,
Bucura-te, ca ai venit in apararea credinciosilor,
Bucura-te, ca din indreptarea sa si altii s-au folosit,
Bucura-te, ca nu pierderea, ci inteleptirea lui ai dorit,
Bucura-te, a hulitorilor chemare la pocainta,
Bucura-te, a binecredinciosilor slavita biruinta,
Bucura-te, ca celor ispititi de necredinta le ajuti,
Bucura-te, ca cei ce vestesc minunile tale iti sunt bineplacuti,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea:
Pentru a lua averea hangiului raposat, sluga cea vicleana a incercat sa o omoare pe vaduva evreica, si i-a pregatit spanzuratoarea, dar femeia si-a adus aminte de vestea minunilor Prodromitei si rugandu-se a fagaduit ca, daca va ramane in viata, se va boteza impreuna cu toti cei din casa ei, si Ii va zice lui Dumnezeu cu multumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Pregatind latul pentru femeie, fara sa vrea sluga cea netrebnica s-a spanzurat pe sine, iar evreica a vazut lucrarea Maicii Domnului si a crezut cu toti cei din casa ei, facandu-se pilda pentru toti cei din neamul evreiesc, pentru pagani si pentru necredinciosi. Si prin Sfantul Botez a intrat in Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te laudam pe tine, care esti nadejdea celor deznadajduiti:
Bucura-te, ca vestea minunilor tale si printre evrei s-a raspandit,
Bucura-te, ca la necaz vaduva hangiului de ele si-a amintit,
Bucura-te, ca ai primit rugaciunea ei deznadajduita,
Bucura-te, ca ai vrut sa lepede credinta ei cea gresita,
Bucura-te, ca viata i-ai salvat in ceasul de pe urma,
Bucura-te, ca prin tine a intrat in a Bunului Pastor turma,
Bucura-te, ca impreuna cu copiii ei a primit botezul,
Bucura-te, ca datorita tie peste casa ei a stralucit harul,
Bucura-te, ca dreapta credinta prin tine se intareste,
Bucura-te, ca gura paganilor care nu se inchina icoanei tale amuteste,
Bucura-te, spre Biserica lui Hristos far calauzitor,
Bucura-te, ceea ce calci serpii ratacirilor si eresurilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea:
Din randuiala dumnezeiasca a venit icoana la Schitul romanesc Prodromu, pentru ca domnitorul vroia sa pastreze icoana in tara in care s-a facut minunea, dar Maica Domnului a adus-o in gradina ei duhovniceasca, ferindu-i pe parinti de ispitele drumului, si ei I-au cantat Celui ce ii pazise in calatorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Ai binecuvantat prin venirea ta schitul athonit si, asezand-o pe ea nu departe de icoana facatoare de minuni a Sfantului Botezator, i-ai acoperit cu sfantul tau acoperamant pe toti cei ce au venit sa se inchine tie, monahi, preoti, ierarhi si mireni de toate neamurile, pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca schitul romanesc l-ai umplut de binecuvantare,
Bucura-te, ca obstile athonite cinstesc icoanele tale de minuni facatoare,
Bucura-te, ca din numele date icoanelor tale cunoastem lucrarea lor,
Bucura-te, ca prin icoana Portarita esti Poarta a manastirii ivirilor,
Bucura-te, ca icoana Dulcea sarutare e cununa Filotheiului,
Bucura-te, ca esti Calauzitoarea obstii Xenofontului,
Bucura-te, Imparateasa tuturor, lauda Vatopedului,
Bucura-te, grabnica ajutatoare a inchinatorilor Dochiarului,
Bucura-te, ca in icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vadit,
Bucura-te, a Marii Lavre podoaba, ca Sfantul Ioan Cucuzel glasul ti l-a auzit,
Bucura-te, ca in fata icoanei ti-au cerut ajutor staretii Pantocratorului,
Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, comoara a Prodromului,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea:
Zacand de trei saptamani Citește în continuare »


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 48 de alți urmăritori