Citatul săptămânii

Iulie 21, 2017

cross_
„Frica lui Dumnezeu întărește credința, fiul meu, iar înfrânarea în schimb întărește această frică. Răbdarea și nădejdea fac ca această înfrânare să fie neclintită și dau naștere nepătimirii (apatheia). Iar această nepătimire are o fiică ce se cheamă dragoste (agape).”

Evagrie Ponticul, Scrisoare către Anatolie


Acatistul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul (+14 Iulie)

Iulie 14, 2017

sfantul-nicodim-aghioritul

Troparul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul, glasul 1:
Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Condacul 1
Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul 1
În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi.
Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni;
Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;
Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului;
Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui;
Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci;
Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii;
Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;
Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului;
Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii;
Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească;
Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 2-lea
Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.
Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos;
Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire;
Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;
Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii;
Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc;
Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;
Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător;
Bucură-te, inimă în închinare;
Bucură-te, înaltă smerită cugetare;
Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 3-lea
Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.
Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri;
Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;
Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor;
Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor;
Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor;
Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;
Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi;
Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă;
Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă;
Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;
Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti;
Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 4-lea
Pe Sfântul Paisie Velicikovski, care călăuzea în Moldova peste o mie de fraţi şi îi învăţa rugăciunea minţii, ai râvnit a-l întâlni şi de dânsul a fi povăţuit întru dumnezeiasca lucrare. Pentru aceea te-ai îmbarcat într-o corabie, dar din pricina unei furtuni nu ţi-ai putut atinge ţelul. Mişcat de semnul cereştii Pronii, te-ai hotărât să nu mai părăseşti Sfântul Munte şi cu viaţa cea sihăstrească însoţindu-te, neîncetat cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Înaintea Domnului zi şi noapte privegheai, sub ascultarea bătrânului Arsenie curăţindu-ţi mintea întru neîncetată rugăciune şi înfrânare, cu chipul luminat de contemplaţia Sfintelor Scripturi şi Predanii. În acelea, ca într-un rai cuvântător sălăşluit, de închinarea în duh a inimii ca dintr-un pom al vieţii te împărtăşeai, Sfinte Nicodim.
Bucură-te, privighetoare a pustiei;
Bucură-te, fântână a cuvintelor Duhului;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Izvorul şi Ţinta cuvintelor;
Bucură-te, privire mai presus de vedere a locului inimii;
Bucură-te, auzire mai presus de auzire a cuvintelor rugăciunii;
Bucură-te, iubire a libertăţii Duhului, celei neîngrădite de patimi;
Bucură-te, tăcere cuvântătoare ce odrăsleşti rodul înţelepciunii;
Bucură-te, chip luminat şi păzit de sabia de foc a Numelui lui Iisus;
Bucură-te, inimă învăpăiată de credinţă şi întipărită cu Numele lui Hristos;
Bucură-te, liniştire mai presus de fire întru Numele mântuitor;
Bucură-te, purtare a crucii, altar al iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, iubire smerită, ce îmbrăţişezi voia Tatălui ceresc;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 5-lea
Prin mântuitoarea călăuzire şi întregimea cuvântătoare a frumoaselor tale alcătuiri, ne păzim cu putere simţurile de toată pofta şi ne izbăvim de toată intrarea demonilor care se furişează ascuns prin simţuri, strălucind în sfintele încăperi ale minţii icoana de pururea închinare a Cuvântului: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Urmându-ţi povăţuitorul în insula pustie Skyropoulla în căutarea unei singurătăţi şi linişti mai mari, iar în viaţa cea cu multă osteneală sporind, ţi-ai făcut inima vistierie a Numelui lui Iisus Hristos şi darurilor suprafireşti ale harului, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, liniştire, altar al vorbirii cu Dumnezeu;
Bucură-te, veghere şi atenţie, chip al stării înaintea Domnului;
Bucură-te, ascultare ce odihneşti chipul de fiu al lui Dumnezeu;
Bucură-te, lepădare de sine ce străbaţi cărarea cea strâmtă a mântuirii;
Bucură-te, smerenie mulţumitoare, vas al credinţei;
Bucură-te, întreagă înţelepciune ce închini lui Hristos pământul inimii;
Bucură-te, nemâniere şi nejudecare păzind senin cerul minţii;
Bucură-te, dispreţuire a seminţelor diavolului;
Bucură-te, tăcere de icoană, ce nu bagi în seamă lătrăturile lui;
Bucură-te, necontenită cugetare la preadulcele Nume al lui Iisus;
Bucură-te, inimă în asemănare cu chipul Preacuratei Fecioare;
Bucură-te, iubire nevoitoare ce alungi frica de moarte;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 6-lea
Plecând din pricina unei boli părintele tău, ai trăit câteva luni singur, după care te-ai întors la Athos, fiind tuns şi îmbrăcat de către bătrânul Damaschin în schima cea mare. Iar cuvintele tale îndulcite de harul neîncetatei rugăciuni au adunat mulţi fraţi în chiliile dimprejur, dornici a se împărtăşi din izvorul curat al învăţăturilor tale şi împreună cu tine să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Îndemnat de binecuvântatul Macarie al Corintului, te nevoiai, Cuvioase Nicodim, să dăruieşti tuturor prin traduceri şi tâlcuiri preaînfrumuseţate scrierile Sfinţilor, ca pe nişte izvoare ale Vieţii celei veşnice. Iar mistuit de dumnezeiasca râvnă pentru Biserica lui Hristos, te-ai arătat cârmaci de Sus luminat al Sfintei Corăbii a mântuirii.
Bucură-te, far al Bisericii şi mare povăţuitor al creştinătăţii;
Bucură-te, râvnă apostolică pentru unirea cu Hristos ce şterge păcatul;
Bucură-te, cântăreţ iscusit al măririi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, doctor de suflete şi călăuză spre mărturisirea curată;
Bucură-te, evlavie pentru canoanele Bisericii cele dezlegătoare de patimi;
Bucură-te, învăţătorule al durerii lucrătoare a pocăinţei;
Bucură-te, că ai arătat că aceasta te face monah, chiar şi în lume fiind;
Bucură-te, cuvânt cu putere, ce smulgi relele rădăcini ale păcatului;
Bucură-te, trezvitoare aducere-aminte de chipurile cuielor lui;
Bucură-te, sădire în inimă a pomilor de rai ai virtuţilor;
Bucură-te, simţire a nevredniciei proprii ce te răsădeşti în iubirea Sfintei Treimi;
Bucură-te, păzire cu toată fiinţa a frumuseţii recâştigate a Chipului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 7-lea
Cu cuvântul viu al harului aprindeai în inimi râvna după îndreptarea vieţii prin pocăinţă, către mai deasa împărtăşire cu Trupul şi Sângele lui Hristos, spre tămăduire, luminare şi sfinţire, spre îndreptare, întărire şi pază de diavoleasca lucrare, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Domnul, înmulţirea faptei celei bune şi desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, nu spre judecată şi osândă, ci întru odihna şi bucuria Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Multe neînţelegeri şi răstălmăciri, multe acuze, calomnii şi chiar condamnări s-au abătut asupra ta când împreună cu Mitropolitul Macarie al Corintului ai publicat cartea despre deasa împărtăşire. Însă de sus întărit, şi crucea ţi-ai purtat nepărăsind locul virtuţii, şi ca o gură a Cuvântului Biserica o ai luminat cu mărturisirea evlaviei şi credinţei tale celei drepte, pentru care cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, năvod care scoţi din marea uitării mărgăritarele Sfintei Tradiţii;
Bucură-te, cerească şi înfricoşată chemare la Cina de Taină a Împărăţiei;
Bucură-te, chemare întărită pe mărturiile Sfintei Scripturi, ale Apostolilor şi Părinţilor;
Bucură-te, călăuză spre Izvorul vieţii celei veşnice;
Bucură-te, sfântă îndemnare spre paharul mântuirii şi cereasca hrană;
Bucură-te, iubire de vrăjmaşi îndelung răbdătoare ce birui răul cu binele;
Bucură-te, viaţă şi mărturisire apărate de însăşi Sfânta Comunitate a Athosului;
Bucură-te, hrănitor al dogmelor Bisericii de către ea numit;
Bucură-te, apărător al binecuvântatului obicei al vechilor creştini;
Bucură-te, că însuşi Patriarhul Grigorie al V-lea a primit mărturisirea ta în privinţa Sfintei Împărtăşanii;
Bucură-te, nevoinţă a înnoirii duhovniceşti încununată de Hristos;
Bucură-te, râvnă a plămădirii Bisericii în Trupul lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 8-lea
Prin mâhnirea şi amărăciunea încercărilor ca printr-un foc lămuritor trecând, mai tare străluceau pe chipul tău pacea şi iubirea lui Hristos. Atât erai de viteaz în isihie, încât acolo unde privegheai şi scriai, demonii şuşoteau în afara uşii chiliei şi tu scriai fără să te înfricoşezi, iar uneori râdeai chiar de feţele lor pământii, netulburat cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Ruşinând cursele vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, harul lui Dumnezeu lucra în tine spre desăvârşire prin neputinţele trupului. Iar tu, ca pe un altar de închinare răstignit, nu încetai a liturghisi iubirea lui Hristos.
Bucură-te, om mare în lumea cea mică;
Bucură-te, strajă neadormită a dreptei socoteli;
Bucură-te, uitare de cele fireşti întru dăruirea duhovnicească;
Bucură-te, iubire de pătimire pentru Hristos;
Bucură-te, răbdare a suferinţei ce te umpli de mirul mângâierii dumnezeieşti;
Bucură-te, liman de mângâiere şi vindecare a celor răniţi de păcate;
Bucură-te, povăţuitorul monahilor în îngereasca slujire;
Bucură-te, dar şi mirenilor chemare la duhovniceasca prefacere;
Bucură-te, hrănire a poporului însetat după Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă întru care Însuşi Duhul Se roagă cu negrăite suspine;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 9-lea
Sub jugul otoman, mulţi credincioşi plăteau cu viaţa mărturisirea lor, iar tu, Sfinte Nicodim, neîncetat te rugai să nu piară în focul urgiei credinţa creştinilor. Pe cei ce slăbeau cu duhul îi întăreai, pe cei căzuţi care se pocăiau îi pregăteai pentru martiriu, celor biruitori le alcătuiai slujbe de pururea pomenire, iar Biserica strălucea de slava Crucii şi Învierii lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Luminat de Sfântul Duh, arătai că Pronia dumnezeiască binevoia întru noii martiri spre slava Bisericii Ortodoxe şi înnoirea dreptei credinţe, dar şi spre mustrarea celor de alte credinţe, ce vor rămâne fără cuvânt de apărare în Ziua Judecăţii. Apoi celor robiţi pildă de răbdare, ba chiar îndrăzneală şi îndemn spre a-i imita cu fapta pentru toţi creştinii siliţi după împrejurări la martiriu şi mai cu seamă câţi au ajuns să lepede credinţa ortodoxă.
Bucură-te, chip îngeresc ce găteşti calea Domnului;
Bucură-te, cuvânt ce întorci inimile spre Chipul lui Hristos;
Bucură-te, doctor de suflete şi povăţuitor de mucenici;
Bucură-te, adânc al smereniei ce izbăveşti din iadul deznădejdii;
Bucură-te, povăţuitor Sfântului Mucenic Constantin din Hydra;
Bucură-te, că cel ce trecuse la islam desăvârşit s-a pocăit de lepădarea sa;
Bucură-te, că s-a hotărât să şi-o retracteze public, înfruntând moartea;
Bucură-te, că cinci luni l-ai pregătit la Iviron pentru martiriu;
Bucură-te, neobosită căutare a oii rătăcite;
Bucură-te, că şi dintre musulmani se converteau şi pătimeau pentru Hristos;
Bucură-te, pană a Duhului Sfânt, zugrăvind vieţile Noilor Martiri;
Bucură-te, stâlp de foc al Bisericii, ce uneşti pământul cu cerul;
Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 10-lea
Cine ar putea spune minunile săvârşite Citește restul acestei intrări »


12 Iulie – Cinstirea icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

Iulie 12, 2017

prodromita

„Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea, izbăvește-mă de robia celor ce mă războiesc neîncetat și mă învrednicește luminii celei neînserate.”
Sfântul Porfirie Kafsokalivitul


Citatul săptămânii

Iulie 12, 2017

icoana-paisie-aghioritul

„Pentru ca să ni se înmoaie inima, trebuie să ne punem nu numai în situaţia celorlalţi oameni, ci şi a animalelor, chiar şi a şarpelui. Să ne gândim: ,,Mi-ar place să fiu şarpe, să ies puţin la soare ca să mă încălzesc şi să vină altul să mă lovească, să-mi zdrobească capul? Nu”. Atunci ni se va face milă şi vom iubi chiar şi şerpii. Dacă omul nu se pune în situaţia celuilalt, chiar şi a animalelor şi a insectelor, nu devine „om”.”
Sfântul Paisie Aghioritul 


Acatistul Sfintilor Petru si Pavel (+29 Iunie)

Iunie 29, 2017

Sfintii_Apostoli_Petru_si_Pavel2
Troparul:
Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa, pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Condacul 1:
Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor!

Icosul 1:
Fara de inceput fiind cu vremea, inceput de vreme a luat facatorul vremurilor Dumnezeu-Cuvantul si, trimis fiind la noi de la Tatal, apostol preales te-a aratat pe tine, Petre. Pentru aceea cantam tie:
Bucura-te, al cetei ucenicilor incepatorule;
Bucura-te, al tainelor lui Hristos tainuitorule;
Bucura-te, decat toti cuvantatorii de Dumnezeu mai inaltule;
Bucura-te, decat iconomii duhului mai intaiule;
Bucura-te, ca pe Hristos tie Tatal L-a descoperit;
Bucura-te, ca pe acesta Adevarat Dumnezeu l-ai propovaduit;
Bucura-te, piatra a Bisericii prea nesfaramata;
Bucura-te, temelie a marturisirii prea intemeiata;
Bucura-te, incepatura cea in chipul stihiilor a credintei;
Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
Bucura-te, prin care Hristos s-a slavit;
Bucura-te, prin care satana a fost rusinat;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 2:
Vederea ta cea intelegatoare curatind-o, ai intrat in sanurile parintesti, o, minune, si printr-insele ai vazut, fara ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu impreuna fara de inceput cu Tatal si cu Duhul; si propovaduindu-L pe dansul ai strigat: Aliluia!

Icosul 2:
Luminat fiind de fulgerari neapropiate intelegerii, cand ti s-a aratat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinta indumnezeita, si vas alegerii te-ai facut. Pentru aceea auzi:
Bucura-te, privitorule al luminii celei nemarginite;
Bucura-te, tainuitorule al tainelor lui Hristos;
Bucura-te, ritorului cel bine graitor al Bisericii;
Bucura-te, preaintelepte propovaduitor al lumii;
Bucura-te, ca intru tine vietuieste Hristos, Care pentru lume S-a rastignit;
Bucura-te, ca pana la al treilea cer te-ai suit;
Bucura-te, ca la inaltimea Raiului ai fost rapit;
Bucura-te, mare invatator al neamurilor;
Bucura-te, al credinciosilor prin duhul nascator;
Bucura-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucura-te, cel prin care intunericul s-a alungat;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 3:
Trecand toata firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tau, si te-ai aratat impreuna cu dansul un duh, numai lui Hristos vietuind, pe Hristos indragind, pe Hristos socotindu-L rasuflare, lumina si dragoste, cantandu-I: Aliluia!

Icosul 3:
Intrand in norul cel mai presus de lumina al privirii, ti-ai muiat buzele tale, Petre; si umplandu-te intai de dumnezeire, ne-ai impartasit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glasuim tie acestea:
Bucura-te, indumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucura-te, nascutule al lumii celei neinserate;
Bucura-te, pescarule, al pescarilor mai intaiule;
Bucura-te, cerule decat cerurile mai inaltule;
Bucura-te, ca te-ai aratat al dumnezeiestii firi partas;
Bucura-te, ca pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucura-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
Bucura-te, batran folositorule al turmei lui Hristos;
Bucura-te, indulcire preadesfatata a mintilor;
Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
Bucura-te, cel prin care credinta s-a latit;
Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a zadarnicit;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 4:
Graiuri de viata vesnica a rostit Petru catre piatra Vietii zicand: La cine, afara de Tine, vom merge si sa fim vii? Aratand astfel dragostea cea catre Stapanul, a strigat catre El: Aliluia!

Icosul 4:
Ai fost rapit la inaltimile cele vesnice si ai trait, Pavele, in afara de cele simtite si gandite, nu cu gandul, ci intru Duhul care era unit cu trupul, sau era fara de trup, Dumnezeu stie; pentru aceasta strigam tie:
Bucura-te, indragirea lui Hristos cea neoprita;
Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucura-te, cel ce ai cunoscut taina rapirii;
Bucura-te, camara tacerii celei intelegatoare;
Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucura-te, ca toate le-ai facut ca pe cei multi sa ii mantuiesti;
Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult incapator;
Bucura-te, Apostole al darului celui din lege aratator;
Bucura-te, al lui Hristos deasa indeletnicire;
Bucura-te, al lui Iisus dulce gandire;
Bucura-te, miros de viata purtator pentru uni;
Bucura-te, miros omorator pentru altii;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 5:
Luminile cinstitelor tale trimiteri, in toate zilele indumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei intelegatori cu adevarat ajung la indumnezeire si oglindesc slava lui Dumnezeu, strigand: Aliluia!

Icosul 5:
Ne-ai castigat la brau aur sau argint de-al tau, pe pamant, o, Simon Petre ci avand infricosator numele lui Iisus, ai impartasit zestre fericita si prinr-Insul minunile lucrai celor ce striga tie acestea:
Bucura-te, straina hrana a sufletului;
Bucura-te, prea dulce bautura a trupului;
Bucura-te, dumnezeiasca alifie a celor orbiti;
Bucura-te, neauzita doctorie a celor ce bolesc;
Bucura-te, ca pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;
Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o;
Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut;
Bucura-te, cel ce numai cu un cuvant pe slabanog l-ai indreptat;
Bucura-te, izvor care varsa sanatate;
Bucura-te, fantana odraslitoare de vindecari;
Bucura-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucura-te, cel ce cu rugaciunea pe Simon ai omorat;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 6:
Tras ai fost, Petre, de frumusetea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat in munte. Pentru aceea vazand-o impodobita ca pe o camara de nunta cu stralucirile lumii celei nemarginite, inspaimantat m-ai strigat: bine este a petrece aici cantand: Aliluia!

Icosul 6:
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preainalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le talcuiesti mai presus de fire, ridicand pe cei credinciosi cu minune a striga tie:
Bucura-te, minunea Apostolilor cea laudata;
Bucura-te, frumusete cea incuviintata a scripturii celei noi;
Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucura-te, noianul intelegerilor celor inteleptite de Dumnezeu;
Bucura-te, inaltule talcuitor al dumnezeiestii intrupari;
Bucura-te, carte inchipuita de Dumnezeu, mintii la vedere inspaimantatoare;
Bucura-te, camara dumnezeiasca a cerestilor comori;
Bucura-te, materia cea trebuincioasa a celor invatatori;
Bucura-te, cel ce ai luat spre propovaduire neamurile;
Bucura-te, cel ce savarsesti minuni dese;
Bucura-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat mare mester al cortului nou;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 7:
Minune mare s-a vazut la sfarsitul vietii tale celei dumnezeiesti, o, fericite Pavele: caci, taiat fiind capul tau, de trei ori la inaltime de la pamant a saltat cu saltarile ca si cu niste cantari, laudant Treimea asa: Aliluia!

Icosul 7:
Popor nou ai facut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nasterii de Dumnezeu innoindu-l, pururea pomenite Petre, si locas darului aratandu-l, strigand tie:
Bucura-te, surpatorule al umbrei legii;
Bucura-te, stalp intaritor al adevarului;
Bucura-te, cel ce pe Israel din slava l-ai schimbat;
Bucura-te, cel ce intru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucura-te, ca in Tabor lumina Dumnezeirii ai vazut;
Bucura-te, ca alt soare cu totul luminos te-ai facut;
Bucura-te, cel ce ai fost ales sa auzi glasul parintesc;
Bucura-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucura-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
Bucura-te, cel ce in cuvinte te-ai imbogatit de stapanire;
Bucura-te, cel ce pe credinciosi in rabdare I-ai mantuit;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 8:
Strain pe munte, indoita patima ai patimit, dupa simtire si gandire, Petre; caci biruite fiind cele firesti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet si prin trup, Caruia si cazand jos indumnezeit ai strigat: Aliluia!

Icosul 8:
Cer intelegator te-ai aratat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; si vestirea ta a iesit in tot pamantul, propovaduind pe Treimea cea nezidita, si pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce striga tie asa:
Bucura-te, cel ce cu adancurile duhului te imbogatesti;
Bucura-te, cel ce cu cunostinta cea nejefuita te falesti;
Bucura-te, casa cea preacinstita a Treimii;
Bucura-te, Biserica celor doua firi;
Bucura-te, necuprinsa latime a dragostei celei indoite;
Bucura-te, lungime a dumnezeiestii randuieli celei mai inalte de veci;
Bucura-te, neapropiata inaltime a teologiei;
Bucura-te, nevazuta adancime a iconomiei;
Bucura-te, vazatorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucura-te, minte ascutita a descoperirilor;
Bucura-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucura-te, fantana adanca a intelepciunii de Dumnezeu;
Bucura-te, Pavele, Apostole!

Condacul 9:
Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:
Pe ritorii cei zadarnici in cuvinte si intelepti, ca pe niste neintelepti I-a aratat Petru cel simplu, luand grai al inteleptirii de Dumnezeu si limba de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicand pe cei ce cred, ca sa-I strige lui din inima:
Bucura-te, gura cinstita a Mangaietorului;
Bucura-te, limba cu foc ingradita;
Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
Bucura-te, Petre, porumbita cea alba a bucuriei;
Bucura-te, de Dumnezeu inchipuita tablita tuturor fericitilor;
Bucura-te, primitorule al cheilor Imparatiei Cerurilor;
Bucura-te, vistierul tainelor lui Hristos;
Bucura-te, cugetarea cea veche a credinciosilor;
Bucura-te, podoaba darului cea preamarita;
Bucura-te, saratura a focului ceresc;
Bucura-te, invatatura a Luminii celei neasemanate;
Bucura-te, Petre, Apostole!

Condacul 10:
Semn al dragostei Sale aratand Hristos pasterea oilor, ti-a zis tie: Daca Ma iubesti Petre, paste cu osardie oile Mele. Pecare le-ai si pascut, bucurandu-te pentru dumnezeiasca indragire si strigand: Aliluia!

Icosul 10:
Ce-mi este mie bogatia si slava si desfatarea, cea care se strica, Biserica lui Hristos striga. A mea bogatie si slava si desfatare este Pavel, dulce graind si preainalt ritoricind; pe care si sarutandu-l strig:
Bucura-te, trambita adevarului;
Bucura-te, chitara teologiei;
Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
Bucura-te, randuneaua lui Hristos, cea mult glasuitoare;
Bucura-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucura-te, organ insuflat de suflarile Mangaietorului;
Bucura-te, limba de foc suflatoare care faci sa rasune cele dumnezeiesti;
Bucura-te, canon, alauta, si muza a duhului;
Bucura-te, indulcire cuviinta a urechilor mele;
Bucura-te, odihna a tamplelor mele;
Bucura-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
Bucura-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
Bucura-te, Citește restul acestei intrări »


Da-mi si alta durere (6)

Iunie 16, 2017

Calea cea scurta a mantuirii

Oamenii de astazi sunt in general foarte ocupati, de aceea si crestinii ar dori cai de mantuire scurte, ar voi sa nu mai piarda mult timp ca sa ajunga acolo unde trebuie, sa-si atinga scopul imediat si fara multe ocolisuri. Ei, bine, una dintre aceste cai scurte spre mantuire este suferinta. Am spus ca omul in fiecare moment, in fiecare clipa are parte de suferinta. In loc sa lasi sa se iroseasca suferinta, poti avea o atitudine potrivita inaintea lui Dumnezeu, fie ca te afli in casa, in sala de clasa sau in orice alt loc. Desi iti vine sa oftezi pentru ca suferi, binecuvinteaza pe Dumnezeu si pe neasteptate, fara zgomot, vei simti in sufletul tau binele, acel bine care nu se intampla in nici un alt fel.
Un Avva in Pateric spune ca: ,,Dimineata se poate sa fii in iad, iar spre seara sa te afli in Rai”, lasand sa se inteleaga ca dimineata omul poate sa savarseasca pacate, dar pe parcurusl zilei isi revine la constiinta de sine, revine la priveghere, se pocaieste, plange, si nu este mare lucru pentru Dumnezeu ca sa-l aduca in Rai. Lucrurile sunt usoare si calea mantuirii este scurta, noi, insa, prin purtarea noastra gresita, le facem dificile si ingreunam calea mantuirii.
Omule, in orice stare te-ai afla, daca te pocaiesti, Dumnezeu te primeste si te mantuiesti, dar numai daca te caiesti cu adevarat. Este cu putinta sa te caiesti pentru ceea ce ai facut numai pentru ca ti-a fost ranit egoismul! Ia seama si la acest aspect: cineva poate sa mearga sa se marturiseasca din pricina faptului ca egoismul lui a fost ranit si nu pentru ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu.
De multe ori omul se mahneste pentru pacatele pe care le-a facut si se caieste pentru ele, dar nu pentru ca L-a intristat pe Dumnezeu, ci din cauza egoismului ranit. Adica, inainte de a pacatui, omul avea o parere buna despre sine, dar cand a pacatuit nu mai poate sa aiba aceeasi parere, si aceasta il face sa sufere. In cazul acesta nu este vorba despre pocainta adevarata. Pocainta voita de Dumnezeu, autentica, din tot sufletul, nu pretinde in acel ceas nimic pentru sine, ci toata atitudinea omului inaintea lui Dumnezeu este aceasta: ,,Dumnezeul meu, chiar de-ar fi sa mor in acest moment, sa mor pentru iubirea Ta! Sa nu ma lasi sa cad din nou in pacat!” Atunci, intr-adevar, din acest moment omul trece de la o stare la alta, poate merge din iar in Paradis, iar drumul mantuirii este cel mai scurt, asa cum a fost pentru talharul de pe cruce. Ce faradelegi n-a facut acel talhar in viata lui! Dar acolo, pe cruce, langa Hristos, cand se sfarsea, in acel ceas, fara sa aiba nici o alta nadejde, I-a aratat intreaga sa cainta, nadajduind in mila Lui, si a auzit cunoscutele cuvinte ale Domnului. In timp ce era osandit la moarte, a luat atitudine corecta inaintea Domnului. Ce minunat este acest lucru! Cat de frumos este sa stea omul inaintea liu Dumnezeu, ca unul pregatit sa moara!
De aceea, Vechiul Testament ne invata: ,,Adu-ti aminte de cele din urma ale tale si in veac nu vei gresi”. Sa-ti amintesti ca vei muri si aceasta te va ajuta sa nu pacatuiesti. Ceva asemanator este amintit si in alte carti bisericesti. Omul pacatuieste pentru ca voieste sa se bucure in aceasta viata. Cand este pregatit in orice moment sa moara, cand se gandeste ca in orice clipa poate sa moara, atunci nu mai savarseste pacatul. Talharul de pe cruce, cand nu mai avea nici o nadejde sa traiasca, in putine clipe, a spus cuvinte pe care nu le-au spus nici ucenicii lui Hristos si a inteles lucruri pe care nici aceia nu le–au putut intelege.
Dupa ce mai inainte, mustrandu-l pe celalalt talhar, i-a zis: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda cu El? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite pentru faptele noastre. Acesta, insa, n-a facut nici un rau!” in continuare a rostit acel cuvant infricosator: ,,Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta!”. Si in acel ceas a primit fagaduinta de la Domnul Insusi: ,,Amin iti spun tie, astazi vei fi cu Mine in Rai!”
Astfel, in putine cuvinte, talharul din cele mai de jos ale pamantului, am spune ale iadului, s-a aflat in partea cea mai de sus a Raiului. Daca s-a intamplat sa vedeti in biserici imaginea pictata a celei de-a doua Veniri, ati luat seama ca primul intrat in Rai este infatisat talharul.
Asadar, fratilor, avem aceasta realitate a suferintei care sfasie existenta noastra pana in strafunduri si ne face sa suferim tainic. Poate de deja ne-a si infricosat vreodata, si mintea noastra s-o fi dus cu gandul ca puteam sa si murim. Este cel mai frumos gand! Ma ietati ca zic asa. Sa traim lucrurile asa cum am spus mai sus. Este cu adevarat minunat sa sufere cineva si sa simta ceea ce am spus, sa ia lucrurile asa cum am spus. Desigur, eu sunt indreptatit, sa spun acestea in asta seara, pentru ca sunt cam bolnav. De aceea v-am spus ca vom duce discutia in aceasta directie, pentru ca ma influenteaza si indispozitia mea.
Este cel mai bun lucru sa constientizeze cineva si sa creada ca peste putin timp poate sa nu mai fie in aceastal lume, ca poate sa plece in lumea cealalta. Atunci, in acel moment, sufletul se dezleaga, se dezlipeste si se desface de toate lucrurile de care era legat, si ramane singur numai cu Dumnezeu. Si omul, ajutat de anumite lucruri pe care le-a auzit, pe care le stie, se pocaieste inaintea lui Dumnezeu, si astfel, se izbaveste, isi mantuieste sufletul, simte intr-adevar ca Raiul vine inlauntrul lui si constientizeaza marele bine pe care il aduce suferinta. Si oricat ar parea de ciudat, omul spune: ,,Nimic altceva nu foloseste omului ca suferinta!” Si cand spunem suferinta, le intelegem pe toate acestea impreuna: boala, toata stricaciunea trupeasca a omului in general si moartea. Daca nu erau acestea, toti am fi fost animale dezlantuite, iar societatea ar fi fost o jungla. Dar ele exista si ne imblanzesc pe noi, oamenii. Crestinul mai ales trebuie sa priveasca astfel lucrurile, sa valorifice, sa exploateze suferinta, incat continua sa se afle in Paradis.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Taina suferintei


Da-mi si alta durere (5)

Iunie 15, 2017

,,Sa fii binecuvantat, Dumnezeul meu!”
Iata cum se pune in valoare suferinta

Iubitii mei, asa cum am spus si la inceput, intr-un chip sau altul, toti suferim. Durerea pe care o experiem este prezenta in orice moment. Am putea spune ca nu exista clipa in viata omului in care acesta sa nu sufere de ceva, de o durere pricinuita de el insusi sau venita de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalti oameni. Apoi, atunci cand aflam in fiecare zi despre raul care se intampla intr-un loc sau altul de pe glob, cand aflam ca in Africa copiii sunt infometati si mor de foame, sau altele asemenea, un suflet crestinesc nu poate sa nu simta durere pentru toate cate se intampla. Prin urmare, fiecare clipa este plina de patimre si, voim sau nu voim, vom suferi. Toti vom implini acest canon.
Problema nu este, asadar ca suferim, ci in felul in care reactionam la suferinta. Cat de minunat ar fi sa nu lasam sa se iroseasca suferinta! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul suferintei va fi in zadar daca nu valorificam pozitiv aceasta patimire, daca n-o exploatam. Si valorificam suferinta, o exploatam pozitiv, cand cugetam asa cum am spus mai sus si avem o atitudine potrivita. Intai de toate, sa nu ne impotrivim deloc si sa nu ne vaitam. Chiar daca-ti face rau toata lumea, sa nu zici: ,,Acesta mi-a facut rau…!” Nu ti-ar fi facut nimic, daca n-ar fi ingaduit Dumnezeu. Iar El a lasat asa lucrurile pentru ca aveai nevoie de suferinta. Nu inseamna ca cel care a facut raul a savarsit un lucru bun. In aceasta postura se afla si Iuda. El L-a tradat pe Hristos si aceasta este cea mai mare crima, insa era in iconomia lui Dumnezeu sa fie tradat tocmai de Iuda si sa moara pe Cruce. De asemenea, cei care L-au rastignit sunt rastignitorii Lui adevarati. Dar tradarea, Crucea lui Hristos, moartea Lui inseamna mantuire pentru lume. Asa si aici. Cel care ti-a facut raul este raufacator si va da raspuns intr-o zi pentru aceasta, tu insa nu te folosesti, nu castigi nimic daca in continuare spui: ,,Mi-a facut asa si asa, sa pateasca si el la fel…!” Este pacat! Dumnezeu ingaduie unui om sa-ti faca rau si sa suferi. Lasa-l pe acela, ia seama la suferinta ta si sa-L ai inaintea ochilor pe Dumnezeu. Asadar, nici un necaz, nici o patimire sa n-o infrunti asa, ci daca este posibil, suferinta s-o intampini zicand aceste cuvinte: ,,Dumnezeul meu, fii binecuvantat, fie asa cum voiesti tu!” Astfel durerea nu se va irosi, ci va fi valorificata, adica ne va folosi si va deveni pentru sufletul nostru marele bine despre care am vorbit.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Taina suferintei