Sfantul Ghelasie de la Ramet – 30 Iunie

Iunie 30, 2010

Viata
Cu mult înainte de a fi descoperitã inscriptia care-l pomeneste pe Ghelasie ca Arhiepiscop al românilor din Transilvania, locuitorii satelor din împrejurimile mãnãstirii cinsteau cu mare evlavie amintirea unui monah cuvios cu acelasi nume.
Sf Ghelasie_Ramet

Traditia popularã relateazã mai multe minuni fãcute de Dumnezeu prin rugãciunile lui. Considerãm cã acest cuvios este identic cu Arhiepiscopul Ghelasie si cã el ar fi fost mai la început egumenul mãnãstirii Râmet. El si-a continuat viata aici, departe de zgomotul lumii, si dupã ce i s-a încredintat conducerea vietii duhovnicesti a românilor transilvãneni, va fi strâns la mãnãstire si tineri pentru a-i învãta si a-i hirotoni preoti.

Moastele
Prin anii 1937 -1938 a revenit la Râmet de la Sfântul Munte ieromonahul Evloghie Ota originar din Geoagiul de Sus. Efectuându-se lucrãri importante de restaurare, printre care si înlãturarea straturilor de pãmânt si pietris depuse de viituri pe lângã bisericã pânã sub ferestre, s-a descoperit un craniu gãlbui, frumos si care, rãspândea mireasmã plãcutã. Se spune cã luat de apa ce iesise pe lângã bisericã în urma sãpãturilor, a ocolit-o de trei ori si s-a asezat pe fereastra sfintului altar. Cãlugãrii I-au asezat cu evlavie într-un loc curat nestiind al cui este.

Acatistul Sfantului Ghelasie de la Ramet – aici

Dupã o vreme la mãnãstire a venit o femeie din Maramures, pe nume Maria, care fiind bolnavã de epilepsie i-a relatat pãrintelui staret cã a avut o descoperire cum cã acel craniu este al Sfintului Ghelasie si are darul vindecãrii neputintelor omenesti. Pãrintii au sãvârsit Taina Sfântului Maslu pentru femeie si dupã ce aceasta s-a atins cu evlavie de capul Sfântului s-a vindecat de suferinta ei. Pãrintele Dometie Manolache si maicile mai vârstnice au cunoscut-o pe aceastã femeie; a stat de vorbã cu ea si actualul duhovnic, pãrintele Ioachim Popa.

În anii trecuti se spune cã o mireasmã se rãspândea din capul Sfântului învãluind mãnãstirea si împrejurimile. Capul se pãstreazã într-o raclã de lemn în paraclis.

Mãrturii si minuni
O credincioasã în vârstã, ce locuieste aproape de mãnãstire, Leontina Groza, relata si ea minunea cã femeia striga cu voce groasã, cu voce ca de bãrbat: „suntem doisprezece,… ba suntem o sutã!”.

Mos Nicolae Bec, localnic din Râmet, povestea si el câteva întâmplãri deosebite legate de viata Cuviosului Ghelasie: niste oameni din jur au mers la strâns de fân în zi de duminicã. Sfântul s-a dus si i-a mustrat pentru fapta lor, poruncindu-le sã dea foc fânului adunat. Îndatã din claia aprinsã a iesit o arãtare în chip de iepure. „Iatã acesta v-a îndemnat pe voi sã lucrati în ziua Domnului”, a zis Cuviosul.

Tot traditia localã a pãstrat o întâmplare cu fântâna de la Hopagi, care se cheamã si astãzi „Fântâna Vlãdichii”. Locul respectiv se aflã la câtiva km de mãnãstire. Într-o varã cãlugãrii s-au dus acolo sã coseascã fânul. Fiind cald au început sã cârteascã fiindcã nu aveau apã. Egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu si fãcând de trei ori semnul Crucii cu toiagul si lovind cu el în pãmânt, a iesit apã. Izvorul existã si astãzi.

 Traditia despre moartea Sfântului Ghelasie
Moartea lui a avut loc în chip minunat. Coborând de la Hopagi înspre mãnãstire a murit cãlãre pe asin, care l-a dus singur acasã. În fata bisericii, unde s-a oprit, mãgãrusului i-a rãmas imprimatã copita în piatra care si astãzi se aflã în muzeu. Urma copitei a mai rãmas atunci si pe o piatrã în satul Brãdesti. Se povesteste cã la sapte biserici, între care si la mãnãstire, clopotele au început sã batã singure.

Multe alte fapte minunate le stie doar Dumnezeu si cei ce s-au bucurat de ajutorul Sfântului. În aceste vremuri de cumpãnã, când tara îsi cautã echilibrul, si încã nu si-l gãseste, când singura salvare ne poate veni de la Dumnezeu prin Biserica strãmosilor nostri, îl socotim pe Sfântul Ierarh Ghelasie ca un dar al cerului, fãcut transilvãnenilor.

Sursa: nistea.com

Anunțuri

Sfintii Apostoli Petru si Pavel (29 Iunie)

Iunie 29, 2010

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” şi “lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. E greu a tălmăci în grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covârşesc mintea, iar învăţăturile lor, precum şi inspiratele interpretări ale slovei revelate, întrec la număr nisipul mării şi stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm 18, 8). petrusipavel
Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeaşi zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Amândoi au fost încununaţi cu cununa martiriului în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67.
            Dar în afară de coincidenţa zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este şi “Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: “raze ale Soarelui celui înţelegător”, “prietenii lui Hristos”, “luminătorii celor din întuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeieştilor învăţături”, “căpetenii învăţăceilor” ş.a.
            Dintre aceste aprecieri, cea mai cuprinzătoare este aceea de “prieteni ai lui Hristos”, fiindcă îi înfăţişează într-o unitate desăvârşită, ca “slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1).
            Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost la aceeaşi înălţime religioasă şi morală, neavând alt scop al vieţii şi activităţii lor, decât a mărturisi pe Hristos, a vesti cuvântul Lui, a fi de folos oamenilor şi a-şi împăca cugetul lor (Faptele Apostolilor 24, 16).
            Sfântul Apostol Petru a fost pescar şi se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei îşi câştigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: “Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19). Era într-o dimineaţă. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un peşte.
            La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja şi, spre uimirea lor, – căci experienţa de până atunci îi făcea să creadă că dimineaţa nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de peşte, atât de mulţi încât abia au putut să o tragă la mal.
            După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus şi îi urmară. Au lăsat uneltele, familia, rude şi au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi de a împărtăşi harul divin. De atunci cei doi fraţi au fost nedespărţiţi de Hristos şi martori ai minunilor pe care le-a făcut.
            Bucuria de a fi aproape cu Iisus, a exprimat-o Sf. Apostol Petru, când s-a aflat pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă, zicând: “Învăţătorule ce bine este să fim noi aici” (Luca 9,33).
            De la Sf. Apostol Petru avem mărturisirea adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus întrebarea: “Cine ziceţi voi că sunt ?”. Răspunzând Simon Petru a zis: ”Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).
            În vremea Patimilor Domnului, Apostolul Petru, deşi făgăduise că nu se va despărţi de Iisus, chiar dacă toţi ceilalţi Îl vor părăsi, a avut o clipă de slăbiciune, spunând că nu-L cunoaşte pe Iisus şi că nu face parte dintre ucenicii Săi. Îndată, însă, s-a căit de fapta sa şi ieşind afară din curtea arhiereului, a plâns cu amar. (Matei 26, 75).
            Greşeala i-a fost iertată căci, după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor şi l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubeşte. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaşte, acum spune de trei ori: “Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paşte oile Mele” (Ioan 21, 17), reaşezându-l în misiunea de apostol.
            După Înălţarea Mântuitorului la cer, plin de curaj şi de Duh Sfânt, Sf. Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Ţara Sfântă, în cetăţile din Asia Mică, şi până a ajuns la Roma împăraţilor păgâni.
De mai multe ori a fost închis în temniţă.
            Şi-a sfârşit viaţa şi osârdia apostolică în Roma cezarilor, fiind răstignit cu capul în jos, acolo unde se înalţă astăzi magnifica bazilică San Pietro.
Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (“cel dorit”) şi era iudeu de origine din oraşul Tars, capitala provinciei Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat “legea”, adică Scriptura Vechiului Testament, în şcoala învăţatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. Într-adevăr, a devenit un cunoscător şi apărător al “legii” şi tradiţiilor iudaice, aparţinând la secta fariseilor.
În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan; el păzea hainele ucigaşilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În zelul lui anticreştin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creştini şi a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecaţi şi condamnaţi la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credinţa cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit şi i-a luat vederea; el a căzut cu faţa la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: “Saule, Saule, de ce mă prigoneşti ?”. Citește restul acestei intrări »


Citatul saptamanii

Iunie 28, 2010


“Desi scarbele, nenorocirile si nevoile de tot felul sunt nedespartite de viata noastra pe pamant, totusi Domnul Dumnezeu n-a vrut si nu vrea ca noi sa traim numai in scarbe si napaste, de aceea ne si porunceste prin apostoli sa purtam sarcinile unii altora, prin aceasta implinind legea lui Hristos. Insusi Domnul Iisus Hristos ne da aceasta porunca, de a ne iubi unul pe altul si consolandu-ne intre noi cu aceasta dragoste frateasca, sa ne usuram calea cea dureroasa si ingusta a calatoriei noastre catre patria cereasca“.
(Sfantul Serafim de Sarov)


Duminica vindecarii demonizatilor din tinutul Gadarei

Iunie 27, 2010

Matei 8, 28-34
„Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.
Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.”

Predici:
 – Sfantul Chiril al Alexandriei   
 – 
Sfantul Teofan Zavoratul
– Sfantul Nicolae Velimirovici


Cuvant de mangaiere

Iunie 26, 2010

Atunci cand spui cuiva un cuvant greu, jignitor, batjocoritor, ironic , zeflemitor esti un om crud.

Esti un tiran sadea.

Provoci Celuilalt suferinte de nedescris.

Cuvantul care loveste raneste si e mai tare, mai dur, mai terifiant decat pumnul, palma, piroanele, biciul cu care iti “persecuti” adversarul.

Cred ca Iisus a suferit mai mult atunci cand I s-au aruncat vorbe de hula, inchipuite si neadevarate, blasfemeitoare, nerusinate si batjocoritoare si a suferit mai putin atunci cand a fost pur si simplu biciuit, torturat si rastignit… in orice caz , rabdand, a depasit suferinta fizica si El prin cuvant (dar ce Cuvant!) cuvantul bun, salvator, mantuitor, de IERTARE ABSOLUTA:”Parinte, iarta-le ca nu stiu ce fac ”

Nu intamplator Iisus Domnul a primit cu atata bucurie si satisfactie dumnezeiasca interventia – prin cuvant – a talharului celui bun, caruia drept rasplata i-a si promis, daruindu-i pe loc Raiul:”Adevarat graiesc tie astazi vei fi cu Mine in Rai”

Talharul I-a spus Domnului cuvant de mangaiere, cuvant bun.

Ferice de el!

(Fragment din “Jurnal dicontinuu cu N. Steinhardt”, Ioan Pintea)


Parintele Paisie – Cuvinte de folos

Iunie 25, 2010

Despre patimi

Draga tatii, viata asta e foarte grea, trebuie să te lupti până la moarte cu patimile astea ale firii. Focul, iadul si curvia niciodată nu spun că-i de-ajuns. Sunt oameni bătrâni care nu scapă de patima asta. Nu stii sfintii ce luptati erau? Dar te păzeste Maica Domnului. Dacă ai credintă si frică de Dumnezeu, te acoperă si Maica Domnului. Ai văzut câte minuni face ea. Dar tu să nu stai de vorbă cu gândurile. Dacă nu te învoiesti cu ele, nu ai păcat. Gândurile mai vin, dar nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Asa, gânduri si ispite poate ne vin si nouă; poate si mie mi-au venit niste gânduri dintr-astea. Dar dacă nu le bagi în seamă, ele pleacă… D’apoi tie, care mergi asa de rar la biserică si uiti să te rogi!
Să ne păzim cele cinci simturi, tată. Să-ti păzesti curătia, dar nu numai curătia trupească. Curătia este si a inimii, si a gândurilor. Roagă-te mereu. Si să nu te învoiesti, Doamne fereste, cu ceea ce îti spune gândul. Si când ai gânduri si patimi si ispite, gândeste-te la Maica Domnului si încearcă să-i cânti ei: „Vrednică esti…”, că Maica Domnului te acoperă. Si dacă te-a păzit până acum, eu cred că o să te păzească si de acum înainte. Trebuie să te strecori în viată ca tiganul printre stropi – asa trebuie să ne strecurăm noi prin viata aceasta. Trupul si diavolul trebuie înselati – spui: „Lasă, mai lasă anul ăsta”… si, până la anul celălalt, cine stie ce se poate întâmpla? Asa, tată… Nu vorbi cu gândurile. Spune-le: „Fugiti de-aici!” Numai atunci ai păcat, când stai si te gândesti: „cum să fac, cum să apuc…”
Să te feresti ca de foc de băieti. Când vezi un băiat sau un bărbat, să fie ca si cum ai vedea o piatră. Si de imaginatie să te feresti. Să nu te gândesti vreodată cum e trupul bărbatului, cum e trupul femeii… sau din astea. Să nu te intereseze. Că de la gândurile astea pornesc altele. Si pe mine mă fulgerau poate gânduri din astea, dar ele trec, zboară pe deasupra, ca un stol de păsări. Acum nu-mi mai vin. Că nici nu stiu, nici nu mă interesează si nici nu vreau să stiu asta, Doamne fereste. Poate si mie mi-au trecut asa, prin cap, ca un fulger, ca o scânteie. Dar te rogi si-ti muti gândul în altă parte, nu stai de vorbă cu ele.
Gândurile trebuie spuse din vreme duhovnicului, tătucută. Si la mărturisit nu spui pe tigăneste ce ti-a venit în gând, ci spui asa: „Părinte, am gânduri de hulă, am gânduri spurcate, am patimi si pofte…” sau „Am gânduri spurcate asupra călugărilor, asupra preotilor, am patimi spurcate…” Si când te speli, să nu cumva să te speli vreodată cu mâna goală, să ai totdeauna o cârpă. Că trupu-si cere ale lui, tată… Asa că de acuma să te feresti de toate poftele si patimile pe care le-ai avut. Si să nu uiti nici asta: că sărutul e arvuna păcatului.
Dacă vrei să-ti petreci viata în curătie, nici prin cap să nu-ti treacă să placi oamenilor. Să fii cât mai nepretuită de oameni, asta da. Si nici să fii lăudată, tătucă – lauda e tot un fel de mândrie. Si când îti vine în cap gândul că esti mai bună ca altul si că meriti să fii lăudată, să-ti spui asa: „Cine a mai făcut asa păcate rusinoase cum am făcut eu?” Că nu-i putin lucru, tătucă, păcatul ăsta. Gândeste-te: dacă atunci când iesim pentru noi afară, îngerasul nostru bun se întoarce cu spatele, că se rusinează, d’apoi când facem alte prostii sau când ne facem noi singuri poftele, cum plânge, săracul…
A fost Victoria pe-aici si mi-a spus asa: „Părinte, să nu bea si Emilia din paharul pe care l-am băut eu…” Dacă esti hotărâtă să trăiesti în curătie si nu ti-e gândul la prostii si te hotărăsti – „N-am să fac asta până oi muri” -, apoi nici gândul n-o să-ti mai stea la prostii, si o să te lupti mai putin. Asa, tătucă; din astea trei căi, trebuie să-ti alegi una: sau te căsătoresti, sau intri în mânăstire, sau stai asa si-ti păzesti fecioria în lume, si faci voia lui Dumnezeu asa cum poti, fără să te stie nimeni. Când esti în mânăstire esti sub o rânduială, cu făgăduintă. Dacă nu esti în mânăstire, esti de bunăvoie, fără să faci făgăduintă. Sunt multi care si-au tinut fecioria în lume si n-au apucat să vină în mânăstire, si sunt socotiti în rândul călugărilor. Dacă mori în lume si esti cu gândul în mânăstire, apoi esti în rând cu maicile. Pentru că omul sfinteste locul, nu locul sfinteste omul. Te poti mântui oriunde – în Bucuresti sau în altă parte. Dar, în primul rând, seriozitatea…
Ai jurat că te duci la mânăstire? Draga tatii, să nu mai faci jurăminte dintr-astea. Nu trebuia să juri. Dacă vrei să mergi la mânăstire, să vezi cum te trage Maica Domnului, încetul cu încetul… Dar să nu mai juri, tată. Să spui întotdeauna: „Uite, dacă o să-mi stea în putere si dacă o să mă ajute Dumnezeu, am să fac cutare si cutare…” Asa, tătucă. Nu-ti pierde gândul bun. Si dacă ai să te rogi, Maica Domnului o să te lumineze, puisorule… Ai toată blagoslovenia să iubesti viata curată. Da… Ai jurat… ai jurat de mai multe ori că te duci la mânăstire. Apoi atunci, dacă-i asa, mireasa Lui să fii…
În mânăstire e mult mai usor ca în lume, tătucă. Nici să te căsătoresti nu te obligă nimeni, nici să intri în mânăstire nu te obligă nimeni. Dar să stii că putini au regretat că au intrat în mânăstire si mult mai multi au plâns că le-a părut rău că s-au căsătorit (mă refer la cei care-si caută mântuirea). Nu poti să-ti iei bărbat numai ca să te uiti la el. Ai niste obligatii, si e tare greu. Apoi vin copiii… Puisorule, tu deocamdată fii în lume, cu gândul la mânăstire. Pentru că multi tineri au vrut să meargă la mânăstire si au murit în lume, si au ajuns în rândul călugărilor. Si multi călugări au trăit în mânăstire cu gândul în lume, si au ajuns în rândul mirenilor. Tu să ai frică de Dumnezeu si să fii cuminte si să te feresti de patimi. Nu uita că fiecare patimă scurtează viata si este echivalentă cu sinuciderea. Asa să faci, draga tatii, si Maica Domnului o să te acopere.


Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Iunie 24, 2010

Sf Ioan BotezatorulNaşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost cu jumătate de an înaintea Crăciunului – când se celebrează naşterea lui Isus Cristos – şi numele său înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit” (a fost numit şi „Înaintemergătorul” pentru că a pregătit venirea Mântuitorului). Rabinul Zaharia şi soţia lui, Elisabeta – deşi erau oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu – nu au putut până la bătrâneţe să aibă copii (la Evrei acesta era considerat un  mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu; uneori nici jertfele nu le erau primite la templul celor ce nu aveau copii). În timpul săptămânii când era de rând la templu, Zaharia a intrat să tămâieze. Pe când tot poporul era afară şi se ruga, i s-a arătat îngerul Domnului stând de-a dreapta altarului tămâierii. A fost anunţat că i-au fost ascultate rugăciunile şi că Dumnezeu le va da un copil, căruia trebuie să-i pună numele Ioan. Pentru că a fost neîncrezător în vestea adusă de Arhanghelul Gavril, Zaharia a rămas mut până în ziua când s-au împlinit acestea. Când a venit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. În a  opta zi, când trebuia tăiat împrejur, s-au strâns vecinii şi rudele şi voiau să-l numească pe prunc Zaharia, ca pe tată. Pentru că era soţie de proroc şi avea şi ea darul prorociei, Elisabeta a spus că se va chema Ioan. Pentru că cei strânşi obiectau şi îi cereau părerea, Zaharia a scris pe o tăbliţă „Ioan este numele lui” iar în clipa următoare a putut din nou să vorbească. Fiind martorii atâtor minuni (stearpa a născut la bătrâneţe, mutul a început  să vorbească) cei strânşi au început să se întrebe „Ce va fi oare acest copil?” Când a crescut, Ioan a plecat să trăiască în deşert, unde se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste şi se îmbrăca cu haine din păr de cămilă. Cunoscut pentru viaţa sa ascetică şi – cu deosebire – prin regimul alimentar bazat pe consumul vegetal, Sfântul Ioan Botezătorul  a devenit patronul zilei în care se desfăşoară complexele rituale populare în centrul cărora se află simbolul vegetal, asociat în mentalitatea tradiţională cu Paradisul şi viaţa veşnică. Ioan l-a botezat pe Isus în Iordan şi a spus tuturor că Acela e trimisul lui Dumnezeu. Fiindcă l-a criticat pe regele Irod Antipa al Evreilor a fost întemniţat şi apoi decapitat.nasterea_ioan   Anual, la data de 24 Iunie, se celebrează în lumea creştină Naşterea lui Ioan Botezătorul, ca o mare excepţie făcută acestuia, întrucât sfinţii şi martirii sunt comemoraţi în ziua morţii lor – considerată a fi ziua naşterii lor pentru Împărăţia Cerurilor. De Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este dezlegare la vin, untdelemn şi peşte.

Sursa: Calendar Intercultural

Acatistul Sf Ioan Botezatorulaici

Paraclisul Sf Ioan Botezatorulaici