O invatatura gresita a crestinilor occidentali (5)

Ianuarie 31, 2014

Taranca si gunoaiele din subsolul casei

O femeie a venit sa locuiasca la oras. Era taranca de felul ei, dar a venit in oras si voia sa faca pe aristocrata. Ar fi putut sa gandeasca si sa spuna: Eu sunt taranca si voi ramane asa. Nu a gandit asa ca sa nu se faca de ras. Asadar, nestiind cum stau lucrurile, i-a fost rusine sa ia gunoiul si sa-l scoata afara. Dar ce putea sa faca? Gunoiul era in casa! Trebuia sa gaseasca o solutie. A sapat o groapa in casa si a aruncat toate gunoaiele acolo, in subsolul casei. Cu timpul au devenit scarboase si au inceput sa raspandeasca si miros urat.
Nu stiu daca stiti, atunci cand se face tuica, strugurii, prunele sau alte fructe sunt puse intr-o putina ca sa fiarba. Acestea zemuiesc, se umfla si raspandesc un miros cumplit. Cu multi ani in urma, cineva din Sfantul Munte a intrat intr-un asemenea spatiu si din cauza duhorii a murit.
Tot asa si in subsolul casei femeii, gunoaiele s-au umflat, au aruncat capacul si camera s-a umplut de mizerie. Erau gunoaiele pe care le aruncase acolo femeia, dar nu in forma in care le aruncase. Ele se transformasera, devenisera scarboase si urat mirositoare. Ce era de facut? Femeia s-a infricosat si a facut ceea ce trebuia sa faca de la inceput, adica sa curete totul si sa scoata gunoaiele afara, chiar daca ii era rusine.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Anunțuri

O invatatura gresita a crestinilor occidentali (4)

Ianuarie 30, 2014

O tendinta pe care o au astazi oamenii

Si astazi, in secolul nostru, pentru ca nu avem curajul sa infruntam lucrurile asa cum sunt si vrand sa mergem piezis dam vina pe altceva, exista tendinta ca oamenii sa dea usor vina pe demoni.
Astazi de iau si se dau farmece. Doar dintr-o suta de ori, exista posibilitatea, cu adevarat, sa fie din pricina farmecelor. Ca exista farmece, este adevarat. Dar daca auziti o suta de oameni care spun ca li s-au facut farmece, doar un singur caz din acestea este adevarat. Celelalte nouazeci si noua de cazuri sunt doar inchipuiri.
Si nu doar atat. Foarte des – cel putin eu intalnesc asta foarte des – oamenii au atata convingere in ceea ce spun, incat nu este cu putinta sa le spui ca lucrurile nu stau asa. Sunt convinsi ca ii inconjoara demonii, ca ii vaneaza demonii, ca demonii nu le dau pace, ca au demoni in ei. Foarte multi sunt cei care cred asemenea lucruri.
Astazi vom tine seama de cunostintele pe care le avem. In domeniul acesta stim destule si putem usor sa spunem ca nu sunt de la diavol multe din cazurile pe care noi le consideram  ca sunt. Ca exista demoni, ca demonii lucreaza este foarte adevarat. Dar una este sa apara sute de cazuri provocate de diavol si alta este sa apara doar zece sau cinci.
Dupa cum ati auzit, monahul vedea in visele lui si fiare salbatice. Avva Varsanufie daca ar fi trait astazi, n-ar fi spus aceste lucruri.
Referitor la fiarele salbatice pe care le vedea in vise, spunea ca sunt inchipuiri demonice. Cel care a intrebat credea ca si durerile de reumatism pe care le avea erau de la demoni, dar Avva, care stia mai multe, i-a raspuns: “Nu, acestea nu sunt de la demoni”. Asadar, astazi putem cu usurinta sa spunem, si cred ca si Avva Varsanufie ar fi spus la fel daca ar fi trait astazi, ca fiarele salbatice pe care le vedea in vis nu sunt inchipuiri demonice. Ca pot fi si inchipuiri demonice, este adevarat. Accentuez aceasta, fara sa spun mai mult. Am avut prilejul sa spunem ce sunt visele, de unde provin, ca pot fi atribuite si diavolului, dar ca ele de foarte multe ori se datoreaza altor cauze.
Daca Avva Varsanufie ar fi trait in vremea noastra si ar fi primit o astfel de intrebare ar fi spus: “Da, fiarele salbatice pot sa fie de la demoni, dar pot si sa nu fie. Lucruri caudate pot veni la om si prin vise, dar pot veni si atunci cand este treaz!”.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


O invatatura gresita a crestinilor occidentali (3)

Ianuarie 29, 2014

Sa nu vedem lucrare diavoleasca acolo unde nu exista

Intrebare catre marele Avva Varsanufie: “Deoarece picioarele si mainile ma dor cumplit din pricina reumatismului, nu cumva este de la demoni? … Ce sa fie cand vad in vise fiare salbatice?”.
Raspuns: “Nu te necaji, dragul meu; caci nu este de la demon cum crezi tu… Cat despre fiarele salbatice care-ti apar in vise sunt inchipuirile demonilor, vrand ca prin aceasta sa te amageasca. Insa Domnul ii va nimici pe ei prin puterea cuvantului Sau. Amin!”.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


O invatatura gresita a crestinilor occidentali (2)

Ianuarie 28, 2014

Ceva care nu poate fi conceput la Sfinti

Este usor sa facem experienta cu pepenele ca sa intelegem cum trebuie sa punem inceput in fiecare zi. Nu este o joaca, ci o realitate prin care se ajunge in punctul in care sufletul  va fi simplu si toate vor fi constiente. Nu va mai avea subconstient si inconstient.
Dupa occidentali, inainte de cadere omul avea constient, subconstient si inconstient. Dar nu este asa. Este cu neputinta sa acceptam ca un Sfant nu controleaza sinele sau si, la un moment dat, ceva zvacneste din subconstient sau din inconstient ca sa-l tradeze. Sa spunem ca, desi acesta vrea sa actioneze corect, la un moment dat, poate iesi la iveala o rautate care se afla inlauntrul lui necontrolata. Nu este asa. La omul sfant Harul lui Dumnezeu ajunge in strafunduri, patrunde in constient, in subconstient si in inconstient. Aceasta inseamna ca,  inainte de cadere, omul avea doar constient. Nu avea nici subconstient, nici inconstient. Diferenta dintre ortodocsi si catolici consta si in faptul ca, la catolici, Harul era ceva adaugat. La ortodocsi Harul nu este ceva adaugat, nu este ceva in plus, ci Harul patrunde launtrul omului in adancime. Omul devine om adevarat, om al lui Dumnezeu, are in el viata teantropica, nu doar viata omeneasca, are comuniune adevarata cu Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


O invatatura gresita a crestinilor occidentali (1)

Ianuarie 27, 2014

Fara Har omul isi pierde mintile

Catolicii spun despre omul din rai ca este desarsit la trup si la suflet, iar Dumnezeu ii da Harul ca pe ceva in plus, ca pe ceva care se adauga. La fel gandesc si protestantii. Pentru Parintii Bisericii Ortodoxe, a caror invatatura este universala, adica are duh sobornicesc, valabil pentru toata lumea, Harul pe care l-a dat Dumnezeu lui Adam si lui Eva nu este ceva in plus, asa incat si fara el omul sa fie bine. Harul, dupa invatatura ortodoxa, este in toata fiinta omului si omul se afla intr-o stare normala si intr-o relatie normala cu Dumnezeu si pe o cale normal catre scopul lui, doar daca are inlauntrul lui Harul lui Dumnezeu. Daca nu are Harul, omul isi pierde mintile.
Pacatul este motivul pentru care omul pierde Harul. Daca omul nu ramane in ascultare si in iubirea fata de Dumnezeu el desparte sinele sau, indeparteaza sinele sau de Dumnezeu si nu mai poate avea comuniune cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu se realizeaza doar daca omul are in el Harul lui Dumnezeu. Prin cadere, prin pacat omul pierde Harul, sufletul i se innegreste, mintea i se intuneca, constiinta i se toceste, se afunda in intuneric si viata lui devine lipsita de orice bucurie. Dupa invatatura ortodoxa omul pierde Harul si isi pierde si mintile, innebuneste.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Sa facem ceea ce trebuie pentru a normaliza sinele nostru (3)

Ianuarie 26, 2014

Sa nu ne lasam prinsi in cursa de logica noastra

Este necesar, asadar, din partea noastra, sa ne angajam in aceasta lucrare. Pentru a face aceasta, este nevoie ca omul sa aiba in vedere si unele cunostinte teoretice, sa se afle si in ascultare, sa se si nevoiasca. Numai ca trebuie sa mearga impotriva logicii sale. Nu impotriva logicii, ci impotriva logicii sale. Vedem un bolnav psihic, mai ales in faza de apogeu a bolii, care are despre o tema anume, o parere cu totul si cu totul stranie si nu-i poate iesi din cap. Crede nezdruncinat ca asa este. Toti oamenii care gandesc logic vad ca acest om gandeste anormal, dar el nu intelege, nu accepta.
Prin urmare, fiecare om care se angajeaza in lucrarea de mantuire, cel mai bun lucru pe care-l are de facut este sa mearga impotriva logicii sale. Repet, nu impotriva logicii, ci a logicii sale. Eu as spune fara rezerve, nesovaielnic, tot secretul este sa nu ne lasam prinsi in cursa de logica noastra, sa nu fim tarati de logica noastra, sa nu ne lasam sfatuiti de logica noastra. Cel care face aceasta, chiar astazi, inainte de a se termina zi, va incepe sa devina un alt om.
Ce credeti ca-i face pe oameni astazi sa fie ca niste demonizati? Chiar si unii elevi, unii copii, repeta cu indarjire: ”O sa fac ceea ce vreau, ceea ce-mi place mie!”. Cred ca fac o fapta mare. Nu-si dau seama ca, in cele din urma, este o lucrare demonica care-i influenteaza. Adica, in felul in care gandim si in felul in care actionam, il ajutam foarte mult pe diavol ca sa facem voia lui. Diavolul sarbatoreste, pentru ca pune mana pe noi si face ce vrea din noi. Corect este sa spunem: “Hai sa las logica mea deoparte!”. Oricat ar fi cineva de prins in cursa, oricat de intunecat ar fi, cred ca este greu sa inteleaga ca acesta este adevarul. Cand ne referim la o terta persoana, intelegem imediat. Pe celalalt il vedem ca gandeste gresit. Cand este vorba despre noi insine nu intelegem.
Insa ca fiinta logica ce este omul ar trebui sa lase deoparte cursa logicii sale. Va incepe numaidecat sporirea, va incepe numaidecat schimbarea. Se va intampla ceea ce spuneam mai devreme, va incepe normalizarea sinelui propriu.
Sa facem deci ceea ce este nevoie, pentru ca sinele nostru sa devina corect, normal. Sa fie ca o carte deschisa in fata lui Dumnezeu si sa se daruiasca cu totul lui Hristos. Dupa aceea Hristos va hotari ce se va intampla. Trebuie doar sa ne incredintam Lui. Hristos insusi ne va ajuta sa o facem. Ne va umple de har, vom fi izbaviti, vom fi vindecati, vom deveni ai Lui, vom fi ai lui Hristos.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Sa facem ceea ce trebuie pentru a normaliza sinele nostru (2)

Ianuarie 25, 2014

Cata treaba avem de facut in suflet…!

Dupa cum spuneam, cand cineva spune sincer si cinstit: “ma daruiesc lui Hristos”, daruieste doar ceea ce cunoaste din sinele sau. A doua zi, insa, il vezi facand aceleasi lucruri neingaduite si te intrebi daca a inteles ceva din povetele tale? Nu numai ca face aceleasi greseli, dar nici nu intelege ca nu este corect ceea ce face. Nu intelege si nu iese la nici un capat. Astazi fiecare sta ascuns in cochilia lui. Te intrebi, cum sa ne mai intelegem intre noi? Exista, desigur, unele nevoi in viata cotidiana, care-i unesc pe oameni, insa, in adanc, fiecare este prizonierul propriului sine, fiecare este victima sinelui sau.
Intelegeti acum cata treaba are fiecare de facut in sinele propriu, pana cand toate straturile fiintei sale se vor supune lui Hristos? Nu se vor supune lui Hristos cu de-a sila, nu se vor supune lui Hristos fara ca noi sa stim, ci se vor supune cu stiinta noastra. Va indemn ca fiecare sa spuna, atat cat poate intelege: “Doamne, ma incredintez Tie! Fii stapanul meu!”. Faceti aceasta in mod cinstit, sincer si incepeti fiecare nevointa lui. Dar, ca sa spunem tot adevarul, este obligatoriu sa intrati in ascultare. Noi, crestinii, avem usurinta si prilejul de a face ascultare in Biserica.
Astfel, daca ii daruiesti lui Hristos stratul de sus al sufletului tau, a doua zi stratul urmator, care este putin mai in adanc si nu se vedea, iese la suprafata. Daca sincer si cinstit te daruiesti, alt strat necunoscut iese la suprafata si ti se face cunoscut. Sa te daruiesti fara sa fii mirat: “Daca ieri m-am daruit lui Hristos, astazi voi face acelasi lucru?”. Trebuie sa pui inceput, in fiecare zi. Si nu doar in fiecare zi, ci in fiecare clipa.
Va asigur ca aceasta lucrare nu se face de pe o zi pe alta. Se poate nevoi cineva luni de zile pentru a tine fagaduinta pe care a dat-o, de a se incredinta lui Dumnezeu. Cand incepe sa se realizeze in fapta aceasta incredintare, un alt strat iese de dedesupt. Daca omul incredinteaza si acea parte a inconstientului sau care iese in constient, un alt strat va iesi, aceasta pana cand va veni ceasul in care se va incredinta in intregime lui Hristos.
Vom deveni asemenea Sfintilor care nu au constient, subconstient, inconstient  La ei toate sunt constiente. De aceea este atat de simpla viata Sfintilor si, prin urmare, a fiecarui crestin care merge pe acest drum, care traieste in acest fel. Este nevoie sa intram in aceasta lupta, pentru ca, incet-incet, sinele nostru sa se normalizeze, sa se incredinteze in intregime lui Hristos. De aici incolo omul se va sfinti in  intregime.
Toate acestea se vor face cu credinta in Hristos. Dar nu asteptati ca lucrurile sa se rezolve de la sine, doar crezand in Hristos. Credinta trebuie sa aiba ca rezultat daruirea totala. Daruindu-se in intregime se va sfinti in intregime, se va elibera in intregime si va fi simplu si plin de har, asa cum simplu este Dumnezeu.
Stiti ca unii oameni, si indeosebi femeile, sunt gata sa moara de foame pentru a reusi ceea ce vor? Si reusesc. Pe mine ma impresioneaza! Am vazut acum un an o femeie plinuta, iar anul acesta cand am revazut-o era pe jumatate, slabise foarte mult. Si am zis un “bravo!” in sinea mea. Ce face si ce poate face omul cand vrea! Sunt gata sa moara de foame, dar nu se lasa pana nu izbutesc ceea ce vor. Nu cercetam acum ce inseamna aceasta din perspectiva duhovniceasca. Cand cineva o face din motive de sanatate, cand o face pentru ca a fost calic in viata si s-a ingrasat, iar acum vrea sa se usureze putin, este bine. Daca motivul este doar silueta, desigur, nu putem spune ca este de laudat, desi lucrul in sine este foarte bun.
Astfel, unii oameni se preocupa de problemele psihologice. Gasesc medical potrivit, fac sedinte de psihanaliza, scot din inconstientul lor multe trairi si se aranjeaza, oarecum, din punct de vedere psihologic, insa  nimic mai mult.
Noi, crestinii, daca vrem sa devenim ai lui Hristos, va trebui sa intram in lupta. Nu pentru ca nu ne-ar mantui Harul lui Hristos, nu pentru ca n-ar fi indeajuns credinta, ci pentru ca atunci cand spunem ca suntem credinciosi, nu crede tot sinele nostru; cand spunem ca ne incredintam lui Dumnezeu, nu se incredinteaza tot sinele nostru. Iar Harul lui Dumnezeu nu ajunge in straturile mai adanci care nu s-au incredintat inca Lui. Exista oameni care au trait ani multi, sunt batrani si au inlauntrul lor stari neprelucrate, pentru ca Harul nu a inaintat niciodata mai in adanc. In exterior se preocupau superficial in fiecare zi de cele duhovnicesti, dar fara a se darui in intregime Harului lui Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.