Binecuvântarea lui Dumnezeu vine când dăm binecuvântare

Bătrânul Sava de la Filoteu mi-a povestit că în timpul foametei mari din 1917 iviriții, văzând că se golesc magaziile Mănăstirii au micșorat milostenia. Ba chiar un întâi stătător mai zgârcit insista să o taie de tot. Ca urmare și Hristos a oprit orice binecuvântare pentru Mănăstire. Atunci părinții au început să flămânzească și să se plângă lui Hristos și Maicii Domnului că nu se îngrijesc de Mănăstirea lor, căci din păcate nu și-au înțeles greșeala.
Intr-o zi s-a arătat Hristos portarului mănăstirii ca un sărac și i-a cerut patina pâine. Portarul mâhnit i-a spus:
– Nu avem, frate, de aceea am și tăiat milostenia. Dar așteaptă puțin să îți aduc bucățica ce o am în chilie pentru mine.
A alergat la chilia sa și i-a adus pâinea ce o avea pentru sine și i-a dat-o.
Deodată vede că fața Săracului strălucește. După ce Săracul acela a luat pâinea, a spus Portarului:
– Știi de ce a venit această nenorocire peste Mănăstire? Deoarece ați alungat de aici două lucruri: pe ..dați” și pe ,,vi se va da”.
După aceste cuvinte s-a făcut nevăzut, răspândind o strălucire care l-a orbit pe portar. Portarul s-a pierdut, dar după puțin a alergat înfricoșat la proestosii mănăstirii și le-a povestit întâmplarea. La început părinții își chinuiau mintea să-și aducă aminte pe care oameni i-au alungat. După aceea au înțeles însă că săracul acela a fost Hristos și au priceput, și cuvintele Sale evanghelicești: ,,Dați și vi se va da”.
S-au căit îndată pentru greșeala lor și, de cum au început să dea din lipsa lor la săraci, degrab au sosit și binecuvântările bogate ale lui Dumnezeu.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Sfântul Spiridon se îngrijește de praznic

Odată, la Chilia Sfântului Spiridon al Kerkireilor (monahii Chiliei au fost și sunt din Insula Kerkira, acolo unde sunt moaștele Sfântului Spiridon) din hotarele Mănăstirii Cutlumuș, părinții nu găsiseră încă pește, deși se apropiase sărbătoarea Sfântului, și pentru aceasta erau îngrijorați. Călugării spuneau Starețului să cumpere morun uscat. Dar Bătrânul le-a răspuns:
– Faceți răbdare, Sfântul Spiridon ne va aduce pește. Și spuneau mereu ,,Doamne Iisuse Hristoase…”.
In timp ce părinții își pierduseră răbdarea, fiind foarte mâhniți că vremea se apropiase și trebuiau să bucătărească, aud deodată bătăi în poartă. Deschid, și ce să vadă! Doi pescari cu două panere pline de pește care întrebau de stareț. Călugării îl chemară pe Stareț, dar pescarii au spus:
– Nu acesta este Starețul. La noi a venit un alt Stareț și ne-a spus: ,,Să aduceți peștele la Chilia Sfântului Spiridon, care prăznuiește, și veți fi plătiți cu un preț bun. Dacă vreți, vă dau și arvună”.
Starețul a înțeles minunea și i-a dus în biserică să se închine. Cum au zărit icoana Sfântului Spiridon au spus:
– Iată, acesta este Starețul care ne-a spus să aducem peștele aici!
Atunci Starețul le-a spus:
– Ah, măi băieți, cum de n-ați luat arvuna de la Sfânt, s-o fi avut de binecuvântare.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Sfântul Gheorghe se îngrijește de praznic

La Chilia Sfântului Gheorghe ,,Cel ce s-a arătat”, ucenicul lui Hagi – Gheorghe, bătrânul Evloghie, odată la Hramul chiliei n-a putut afla pește și a lăsat aceasta în grija Sfântului Gheorghe.
în ajun aude deodată niște lovituri de animal în poartă. Iese afară și, ce să vadă! Un animal încărcat cu pește proaspăt, 70 de ocale. A slăvit pe Dumnezeu și a mulțumit Sfântului. A hrănit apoi animalul, care venise singur de departe, povățuit de Sfântul Gheorghe.

Ce se întâmplase? Un pescar de la Ierisso avea doi catâri încărcați cu pește și mergea spre Mănăstirea Zografu. Sfântul luă un catâr și îl îndemnă spre chilia Sfântului Gheorghe ,,Cel ce s-a arătat”, auzind rugăciunea Cuviosului bătrân Evloghie. Pescarul a căutat și a întrebat în dreapta și în stânga și apoi a aflat că animalul lui a mers cu peștele la Chilia Sfântului Gheorghe. A înțeles și el minunea și purtarea de grijă a Sfântului pentru praznic, și cu toții au slăvit pe Dumnezeu.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Monahii trebuie să fie pildă bună pentru mireni

Odată a mers un pescar la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, și i-a dus pește proaspăt pentru hramul chiliei lui. Starețul s-a mirat întrebându-se când i-a prins, căci era duminică. Și îl întrebă pe pescar:
– Când i-ai prins?
– Azi dimineață, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeți. Atunci Părintele Mina îi spune:
– Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiți deoarece i-ai prins duminica.
Pescarul nu pricepea aceasta. Atunci Starețul îi spune:
– Vrei să te încredințezi de asta? Dă un pește la pisică și vei vedea de îl va mânca.
într-adevăr, pisica n-a mâncat peștele, ci s-a scârbit de el. Asta, firește, l-a zguduit pe pescar și de atunci înainte cinstea duminicile și sărbătorile.

Părintele Mina era foarte călugăros și se distingea prin evlavie și nevoință. Mânca odată pe zi, după ceasul al noulea (ora trei după amiaza) mâncare fără undelemn. Firesc era așadar să se sălășluiască în el harul dumnezeiesc, mai ales că era foarte smerit.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Liniștea și lipsa de grijă sunt condițiile cele mai însemnate pentru viața duhovnicească de care se bucură Maica Domnului

Sus, la Schitul Sfânta Ana, la Chilia Sfântului Pantelimon a pustnicit Cuviosul Gherontie, întemeietorul Schitului Sfânta Ana, care a fost egumen al Mănăstirii Buleftiria (astăzi se mai păstrează o Chilie cu același nume în partea de jos a Sfintei Ana, pe malul mării). Deoarece nu era apă la Sihăstrie și ucenicul său se plângea de aceasta, Cuviosul Gherontie a făcut rugăciune și a rugat pe Maica Domnului să scoată din stâncă puțină apă, ca să bea. Maica Domnului, firește, ca o Mamă duioasă l-a ascultat și a scos apă dintr-o crăpătură a stâncii, acolo aproape, ca să bea. Apa aceasta era Aghiazmă. Mai târziu însă ucenicul Cuviosului a vrut să facă grădină. A zidit terase, a adus pământ și a început să alunece de la viața pustnicească, neglijând îndatoririle lui duhovnicești și rugăciunea lui pentru lume. S-a gândit să deschidă cu o daltă crăpătura stâncii de unde ieșea apa, ca să scoată mai multă apă, ca să ude grădina.
Atunci i s-a arătat Maica Domnului și i-a spus:
– Dacă vrei grădini, să cari apă pe umerii tăi de jos.
De atunci și până astăzi apa, care este Aghiazmă, iese mai jos.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Logica lumească aduce catastrofă duhovnicească

Mai demult, când un monah a adus găini în Sfântul Munte, i-a apărut Maica Domnului și l-a certat spunându-i:
– Ai venit aici să strici Grădina mea?
De asemenea, un alt bătrân de la Sfânta Ana a adus o capră ca să bea lapte ucenicul său, că era bolnăvicios, dar capra în loc de lapte dădea sânge. A înțeles bătrânul greșeala sa, că Maica Domnului nu vrea capre în Grădina ei, și s-a îngrijit să cumpere lapte la cutie pentru ucenicul său.
Precum vedem, mai demult Maica Domnului mustra pe pricinuitorii răului. Acum ce să mustre mai întâi, când duhul lumesc s-a înmulțit în Grădina ei! Ne rabdă ca o Mamă bună.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Din comoditatea lumească vine nefericirea duhovnicească a monahului

Intr-o zi Bătrânul Teofilact de la Nea Schiti a văzut pe satana trecând pe la chiliile schitului cu limba scoasă, bătându-și joc de monahi și spunând:
– Ha, ha, ha! Călugării au lăsat rugăciunea (,,Doamne Iisuse…”) și s-au dat la grija lumească. Se ocupă cu multe treburi…
Când unii monahi au făcut instalația telefonică în schit, Bătrânul Teofilact l-a văzut pe Sfântul Ioan Botezătorul foarte mâhnit.
Oare cum să nu se mâhnească Sfântul Ioan Botezătorul și toți Sfinții Părinți Atoniți când unii monahi imită pe mireni în viața cea comodă și nu pe Sfinții noștri Părinți, care s-au sfințit nu numai pe ei, ci și muntele cel sălbatec, Atonul, l-au sfințit, numindu-se Sfântul Munte, iar noi astăzi ne umflam în pene că suntem aghioriți.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Rugăciunea cu osteneală

Spunea Bătrânul Arsenie cel din peșteră: Când spun rugăciunea ,,Doamne Iisuse…” în picioare, simt o puternică mireasmă dumnezeiască. Iar când o spun șezând, simt numai puțină mireasmă.
Cu toate că Bătrânul avea atunci 95 de ani se nevoia mereu cu mărime de suflet și mereu se îmbogățea duhovnicește cu toate că avea depuse multe capitaluri duhovnicești.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Puterea rugăciunii

Bătrânul Zaharia spunea că la Chilia ,,Schimbarea la Față” de la Nea Schiti părinții spuneau ,,Rugăciunea lui Iisus” cu voce tare.
Odată, s-au adunat diavolii mânioși și unul dintre ei a strigat:
– Spun rugăciunea cu voce tare. Dar nu are putere rugăciunea lor.
Atunci unul din diavolii cei mai mari a spus:
– Fie că spun rugăciunea cu voce tare, fie că o spun cu mintea ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Puterea rugăciunii „Doamne Iisuse…”

Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. In vremea Sfintei Liturghii stătea în altar și spunea cu mintea rugăciunea ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Au adus la biserică și un demonizat, ca să fie vindecat de Sfântul Gherasim.
Deci, în timp ce monahul rostea rugăciunea în altar, diavolul în biserică era ars și a început să strige:
– Bre călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi. A auzit aceasta și preotul și a spus monahului:
– Frate, fă rugăciune cât poți, ca să se slobozească făptura lui Dumnezeu de diavol.
Atunci diavolul mânios a strigat:
– Bre, popă ticălos, ce-i spui să tragă de sfoară? Nu vezi ca mă arde!
Atunci monahul s-a rugat cu mai multă durere, și omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul