Sentimentul de inferioritate (1)

Mai 31, 2014

Orice faptura care vine pe lume, chiar si bebelusii care sunt in fasa, spune Alder, vor sa aiba siguranta. Alder absolutizeaza un pic lucrurile, dar acesta este un adevar. Omul trebuie sa simta ca sta pe picioarele lui si totodata ca este recunoscut de ceilalti. Aceasta este durerea si truda omului. Daca nu reuseste ceea ce doreste, sau crede ca nu reuseste, se naste sentimentul de inferioritate. Sentimentul de inferioritate nu este doar un sentiment exterior, ci unul foarte profund. Astfel, omul se poate chinui o viata intreaga, fara sa stie care este cauza chinului sau.

Cateva lucruri introductive despre sentimentul de inferioritate

Cei care sunt intr-o stare de schizofrenie si nu-si pot controla sinele, nu sunt rationali, nu sunt un caz aparte. Ei insisi nu pot face nimic, numai Dumnezeu poate face ceva pentru ei. Nu este exclus ca ei sa fie intr-o situatie mai buna decat toti ceilalti, fiindca nu au nici o responsabilitate si Dumnezeu ii va lua in rai fara sa ceara nimic de la ei. Nu cunoastem tainele lui Dumnezeu.
Din cate am inteles, cred ca la oamenii rationali cea mai rea situatie, cel mai des intalnit este sentimentul de inferioritate. In vechime oamenii, fie ca traiau la sat lucrand in agricultura, fie la oras avand mici magazine, nu aveau prea multa concurenta si nu se intrebau: „nu cumva nu sunt ca ceilalti?”, si nu constientizau starea de inferioritate. Acest sentiment este mai mult un rod al epocii noastre. Viata, asa cum este acum, are un caracter concurential.
Structura si duhul societatii de astazi il gasesc bolnav pe om la acest capitol; pe unul mai mult, pe altul mai putin. Chiar si cei care au sentimente de superioritate, tot de la sentimentul de inferioritate pornesc, adica, sentimentul de superioritate are la baza sentimentul de inferioritate.
Este o tema foarte serioasa care-i tulbura si-i chinuieste pe oameni. Este o problema care lucreaza in suflete si, de regula, cei care o au nu o cunosc, nu o constientizeaza, nu pot vedea concret ce se intampla; sunt doar tarati de aceasta stare. Doar in cazurile foarte evidente omul intelege cate ceva.
Dupa umila mea parere, nu putem depasi sau nesocoti aceasta problema. Ar fi pacat! Daca vrem sa ne cunoastem sinele, sa-l cunoastem si din aceasta perspectiva. In bolile trupesti, care nu-l influenteaza atat de mult pe om, acesta merge si in America, daca este nevoie, pentru a se cerceta si a vedea ce are. Cu atat mai mult trebuie sa ne intereseze sinele nostru, sa-l cercetam ca sa vedem cum stam din punct de vedere psihic.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Constrangerea psihica (10)

Mai 30, 2014

Cum devine melancolia pocainta si sentimentul de inferioritate smerenie

Omul care nu are stari de constrangere psihica, traieste starile duhovnicesti mai clar, pe cand cel care are stari de constrangere le confunda.
Un tip melancolic are deseori momente de melancolie, dar, la un moment dat, le va depasi. Dupa ce le va depasi, acestea nu-si vor mai gasi locul in el. Dar o sa le depaseasca? Tipul de om melancolic simte melancolia foarte des. Daca nu-si va limpezi starile launtrice, le va confunda si va spune: „A plecat Harul, de aceea ma simt melancolic!”. In realitate nu este asa.
Un altul, care nu sufera de melancolie, dar este un tip optimist, se simte mai bine, nu pentru ca are mai mult har decat ceilalti, ci pentru ca asa este firea lui si nu pentru ca are har, iar celalalt se simte melancolic pentru ca asa este firea lui, si nu pentru ca-i lipseste harul.
Cand omul cunoaste aceste situatii are posibilitatea sa actioneze corect. Este cuprins de melancolie, insa nu-l deranjeaza, nu se supara, face ascultare, deoarece se cunoaste pe sine. Cand alearga la Dumnezeu si isi implineste nevointele duhovnicesti, melancolia lui devine pocainta si sentimentele de inferioritate devin smerenie. As indrazni sa spun ca cel care are sentimente de inferioritate are smerenia pe tava, iar un altul se poate nevoi o suta de ani pentru a o dobandi. E de ajuns sa inteleaga lucrurile si sa vrea sa le accepte. Are smerenia la indemana. Astfel, daca melancolia devine pocainta, este bucurie; daca sentimentele de inferioritate devin smerenie, este izbavire si nu constrangere psihica.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Constrangerea psihica (9)

Mai 29, 2014

Virtutea, camuflaj al unei stari bolnavicioase adanci

Virtutea poate constitui o modalitate de aparare. Surdomutul se ajuta de simtul vederii. Tocmai pentru ca simte nevoia se se echilibreze, se ajuta mult de vedere. Noi, ceilalti nu dam vederii prea multa importanta. Pentru cel care nu are vederea, simtul tactil inseamna totul. Degetele lui au ochi si urechi si astfel se poate descurca.
Un copil care are trairi chinuitoare in viata cotidiana, la scoala poate exploata tipul de om linistit, cuminte, bun la invatatura, virtuos. Va cultiva aceste virtuti. Insa le va cultiva in mod constrangator, de nevoie, pentru a o scoate la capat. Pentru ceilalti va fi ca un ingeras, in realitate starea constrangatoare din el il face sa para virtuos. Copilul, fara sa-si dea seama, se incredinteaza acestei arme de aparare. Se incredinteaza acestui blocaj, acestui complex. Despre trairile dureroase de inferioritate, care sunt inabusite, nu stie nimic, nu spune nimic. Pe acestea le traieste inlauntrul sau, dar pe dinafara si constient este un copil bun, cuminte, un ingeras. Exploateaza acest lucru si face tot posibilul sa nu-l piarda. Insa pe dinauntru lucreaza acele trairi de care el nu tine cont. Virtutile lui sunt un camuflaj al starilor bolnavicioase adanci, iar starea bolnavicioasa este hrana acestor false virtuti.
Nu putem spune ca exista o granita bine determinata intre starile bolnavicoase si starile normale. Ceea ce putem spune este ca starile nebolnavicioase patrund in spatiul starilor bolnavicoase si invers. Adica, nimeni nu este pe deplin bolnav sau pe deplin sanatos. Prin urmare, nici unui om nu-i lipsesc starile bolnavicioase.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Constrangerea psihica (8)

Mai 28, 2014

Comportamentul nefiresc, un mod de „echilibru” psihic

Sa dam un exemplu. Un copil in anii copilariei, din anumite motive, simte ca nu este ca ceilalti copii. Nu reuseste sa faca lucrurile ca ceilalti, fapt pentru care se instaleaza in el un sentiment de inferioritate in relatie cu ceilalti copii. Nu constientizeaza aceasta stare, dar o traieste si il costa. Adica, are trairi chinuitoare.
Ce se intampla de fapt? Se intampla doua lucruri. Pe de o parte nu poate sa suporte trairile si fara voia lui, le inabusa adanc in fiinta lui. Pe de alta parte incepe sa actioneze astfel incat sa o poata scoate la capat datorita sentimentelor de inferioritate. Adica, ori recurge la viclenii, ori sta temator intr-un colt, ori atunci cand il necajesc copiii nu spune nimic, le inghite pe toate si pare un copil foarte cuminte, desi nu este asa. El nu se manifesta asa pentru ca este cuminte, ci  pentru ca nu se poate descurca si, in acest fel, isi gaseste echilibrul, poate sta pe picioarele lui. Acesta este un comportament de copil complexat. Un copil obisnuit se bate cu ei, se infurie, plange. Acesta nu. Traieste inlauntrul sau o adevarata drama. Pe de o parte isi inabusa trairile dureroase, iar pe de alta parte se comporta astfel incat sa o poata scoate la capat.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Constrangerea psihica (7)

Mai 27, 2014

Autonomia trairilor inabusite

Mod constrangator de actiune inseamna ca ceea ce facem, nu facem cu voia noastra si nici pentru ca omul este rau si tinde spre rautate. Constrangerea este o stare bolnavicioasa necontrolata care actioneaza autonom.
Este cunoscut ca, inabusirea trairilor le face pe acestea sa nu dispara, ci raman in adancul sufletului de unde actioneaza autonom. Ca si cand ar fi un alt sine al nostru. Vorbind duhovniceste, ca sa intelegem mai bine. exista omul nou, dar exista si omul vechi, bolnav din adancul sufletului.
Adica, sinele nostru nu suporta o traire si o inabusa in subconstient sau in inconstient. De aici incolo constientul nu mai exercita nici o putere, nu mai are nici o influenta asupra acelei trairi, si tocmai de aceea nici nu le poate controla. Ca si cand ar fi o entitate distincta, isi fauresc o lume a lor de unde acitoneaza in mod autonom. Constientul nu le mai poate percepe, constientiza sau controla.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

 


Constrangerea psihica (6)

Mai 26, 2014

Prin ascultare ne izbavim de starile constrangatoare

Pe cel de-al zecelea catar nu-l numara. Daca-i spun: „Crestine, e si cel pe care-l calaresti!”, are curajul sa spuna: „A, asa e, aveti dreptate, parinte!”. Si ori de cate ori se va incurca, isi va aminti si va spune: „Ia stai, ce mi-a spus parintele in ziua aceea? A, da, iata si catarul pe care-l calaresc,,,!”. Il vede si-l numara si pe acesta.
In orice caz, omul are nevoie de ajutor. Catarul poate fi vazut, e ditamai animalul, dar greu va vedea cineva ceea ce are inlauntrul sau. Greu va vedea! Doar daca gaseste pe cineva in care sa se increada si este dispus sa faca ascultare, va spune: „Fie ca-l vad fie ca nu-l vad pe cel de-al zecelea catar, daca tu-mi spui ca exista, inseamna ca asa este!”. Indata ce spune il si vede. Exista in om ceva negativ, care-l impiedica sa vada inlauntrul sau. De indata ce accepta sfatul, cataracta de pe ochi dispare si vede din nou.
Omul este foarte ciudat. Urechea lui aude anumite sunete. Pe altele, insa, nu le aude ca si cand ar fi inexistente pentru ureche. Adica, aude sunete joase pana la un anumit punct si de aici incolo nu mai aude. Si sunetele de inalta intensitate le aude, insa pana la un punct. Daca cineva aude celelalte sunete si spune altcuiva: „Nu auzi?”, acela ii va raspunde: „Nu aud nimic!”, si spune adevarul. Se pare ca la fel se intampla si cu ochii. Ochii percep anumite culori. Pot exista si altele pe care ochii nu le percep.
Imaginati-va ce se intampla in mintea omului. Nu doar in creier, ci in intreaga lui fiinta, in intreaga lui structura. Am observat ca un om, in ciuda bunei intentii pe care o are, a inteligentei pe care o are unele lucruri nu le pricepe, ca si cand ar fi inexistente. Nu pentru ca n-ar ajunge la creier, ci pentru ca sunt cauze care lucreaza in el si creeaza stari constrangatoare care-l impiedica sa perceapa, ca in exemplul catarilor.
Un bolnav merge la doctor si daca ceea ce-i spune doctorul nu este in acord cu cele din mintea lui, se va intoarce acasa si va continua sa le faca pe ale lui. Multi asemenea oameni au murit. De ce nu a ascultat ce a spus doctorul? Pentru ca parerea doctorului nu a coincis cu parerile din capul lui.
Aceste stari se vindeca doar prin ascultare. Singura izbarire este ascultarea. „Fac cum ziceti”. Prin ascultare se smereste, accepta ce i se spune, crede si se si vindeca. Se vindeca si intelege in acelasi timp.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Constrangerea psihica (5)

Mai 23, 2014

Sufletul nu este constrans intamplator

Aceasta situatie care exista in sufletul omului ii influenteaza spovedania, influenteaza manifestarile lui, actioneaza automat in orice actiune si nu poate face o lucrare corecta.
M-a impresionat cineva care, desi i-am facut multe observatii, vine mereu cu intentia sa-si marturiseasca pacatele. Incepe sa se spovedeasca, insa dupa un timp, deoarece sufletul ei lucreaza in mod constrangator, incepe sa vorbeasca despre alte persoane. Si pentru ca vorbeste in mod constrangator este foarte convingatoare. Foarte convingatoare si pentru sine si pentru ceilalti oameni. Modul constrangator de gandire ajunge pana in punctul in care omul delireaza. Sunt si astfel de situatii. Dar si daca nu ajunge acolo, este foarte convingatoare pentru sine, convingatoare si pentru ceilalti oameni.
Repet, ma impresioneaza faptul ca, chiar si dupa observatiile pe care i le-am facut, desi exista intentia ca acea persoana sa-si inceapa marturisirea fara sa se refere la alte pesoane, pana la urma este invinsa de sinele sau si, in loc sa se marturiseasca pe sine, marturiseste celelalte persoane. In asemenea situatie, sufletul nu poate lucra corect, nu se poate deschide, nu poate deschide calea catre o comunicare adevarata. Pentru a intelege mai bine, vreau sa spun ca aceasta constrangere psihica lucreaza impotriva lui Dumnezeu. Nu lucreaza doar impotriva omului, ci si impotriva lui Dumnezeu. Adica, acea persoana este asezata impotriva lui Dumnezeu in mod constrangator. De aceea nu i se deschide calea adevarata spre Dumnezeu, ca sa-L simta pe Dumnezeu. Dar, Dumnezeu este milostiv si se straduieste sa ne daruiasca cate putin pentru a ne indulci, dar nu inseamna ca au fost daramate toate piedicile care exista in noi si ca s-a deschis calea adevaratei comuniuni, a adevaratei bucurii si fericiri.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.