Una este sa fii atent, alta este sa fii ipohondru (1)

Aprilie 30, 2014

Ceva referitor la preot

Un preot trebuie sa fie foarte atent. Dupa ce a fost hirotonit ia in maini Agnetul, Trupul lui Hristos, Il taie in patru bucati si una din bucati o pune in Sfantul Potir. Dupa ce se impatasesc credinciosii face curatenie. Trebuie sa fie foarte atent ca nu cumva sa arunce, fara sa-si dea seama, vreo farama, vreun „margaritar”, cum spunem, de pe Antimis, dar nici pe Antimis sa nu ramana nimic, dupa cum se spune in carti. Cand ii impartaseste pe credinciosi trebuie sa fie foarte atent sa nu verse ceva. La sfarsit consuma intreg Trupul si celelalte miride si bea tot Sangele lui Hristos, apoi trebuie sa clateasca bine potirul, dupa care il sterge cu buretele.
Pe toate acestea trebuie sa le faca cu multa atentie, altfel pacatuieste. Insa este posibil ca cineva sa fie atent in chip bolnavicios, sa sufere de nevroza ipohondrica.
Nu stiu daca ati citit o traducere care a circulat in urma cu multi ani. Autorul era un cleric protestant si psihiatru. Vorbeste si despre un cleric care avea ipohondrie. Acesta auzise ca trebuie sa fie foarte atent cu lucrurile sfinte si verifica, si iarasi verifica daca toate sunt in ordine, curata si iarasi curata si, desi Liturghia incepea dimineata aceasta se termina spre dupa-amiaza.
Asa cum este scris in carti, clericul trebuie sa fie foarte atent, dar sa nu aiba un comportament bolnavicios. Este nevoie de multa atentie. Se poate ca cineva, in ipohondria lui, sa creada ca este foarte evlavios si foarte virtuos. In cazul acesta trebuie ajutat sa inteleaga ca ceea ce face este o exagerare.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Oamenii cu probleme care vin la Biserica (5)

Aprilie 29, 2014

Ego-ul se impotriveste vindecarii sufletului

Sa va relatez o intamplare din anii copilariei mele. Acasa aveam o catea careia i-a venit ceasul sa nasca. A nascut undeva, departe de casa si eu m-am dus sa vad unde a nascut. M-am luat dupa ea si cand am ajuns intr-o padurice am pierdut-o. Cautand-o, fara sa-mi dau seama, m-am asezat in fata micutei grote in care nascuse. Imediat ce a observat ca sunt langa catelusii ei, m-a atacat. N-a mai stiut ca sunt stapanul ei. Cand s-a repezit sa ma muste, am reusit sa tip, mi-a recunoscut vocea si s-a dat inapoi, In clipa aceea critica, cainele nu se mai ingrijea doar de el, ci si de catelusii lui. Asa se intampla si in noi. Vai de cel care are lucrare sa scoata sarpele din gaura lui. Vai de cel caruia Dumnezeu i-a incredintat o asemenea lucrare, sa sparga fortareata numita ego. Va fi sfasit. Va fi muscat si sfasiat, fiindca fortareata nu se preda usor. In functie de cunostintele si insusirile pe care le are cineva, va aduce argumente pentru a se convinge pe sine si pentru a se amagi pe sine, fireste, chiar si spre pieirea lui, spre nimicirea lui.
Asadar, cand soseste acest ceas critic, oricata dispozitie ar avea cineva sa asculte, nu va asculta. Putini sunt aceia care, cu simplitate si cu lipsa de viclenie, pot spune: „Asa sa fie, asa sa fie” si inainteaza spre sfintenie. Multi sufera si ii fac si pe altii sa sufere. Dar dupa cum a spus apostolul Pavel: „multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”. Da, prin Iisus Hristos, in cele din urma, toate se vor rezolva, toate se vor randui.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Oameni cu probleme care vin la Biserica (4)

Aprilie 28, 2014

Cine si cum ii va ajuta pe crestinii cu astfel de probleme?

Trebuie ca acesti oameni sa fie ajutati sa constientizeze ca nu se afla in Biserica pentru ca sunt buni crestini, pentru ca au inlauntrul lor intentie buna si cinstita. Trebuie sa inteleaga ca nevoia i-a impins sa mearga la Biserica. Nu conteaza, sa nu se supere, sa nu se nelinisteasca. Dumnezeu a gasit o cale sa-i aduca in Biserica, altfel n-ar fi venit. Este nevoie, asadar, sa fie ajutati mai intai sa constientizeze starea lor, sa o inteleaga, sa se smereasca, sa se nevoiasca corespunzator si sa se vindece. Cei care se vindeca, vor vedea cine sunt si daca vor ramane in Biserica. Cei mai multi raman. Sunt si putini care, de indata ce-si gasesc echilibrul pleaca din Biserica pentru ca numai nevoia i-a facut sa mearga acolo.
Cel mai important pentru ei este cine ii va ajuta si cum ii va ajuta. Eu cred ca Dumnezeu iconomiseste lucrurile astfel incat, in fiecare epoca si in fiecare loc sa existe acei oameni care pot ajuta un suflet, in functie de probleme. Nu exista imprejurare in care un suflet sa nu poata fi ajutat duhovniceste. Este de-ajuns ca el sa aiba dispozitie buna si sa nu astepte ca lucrurile sa evolueze cum vrea el. Cel ce va asculta, se va folosi. Cel ce va asculta va inainta. Uneori acest moment este foarte critic. Omul asculta, asculta, pana in momentul in care nu este ofensat ego-ul lui. In clipa in care este ofensata iubirea de sine, ego-ul, fortareata care se afla inauntru, se va impotrivi din toate puterile.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Oamenii cu probleme care vin la biserica (3)

Aprilie 27, 2014

Pe unii oameni nevoia ii conduce la Biserica

Din cate am inteles, foarte multi dintre membrii Bisericii care se straduiesc sa fie crestini se afla in curtea Bisericii, se afla in sanul Bisericii, se afla aproape de Biserica tocmai pentru ca au astfel de probleme. Daca n-ar fi avut probleme, n-ar fi fost acolo. Ei nu se pot descurca in viata, nu pot rezista concurentei cumplite care exista in viata, sunt aproape de prapastie. Unde sa mearga? Alearga la Biserica. Asadar, se afla in nevoi, nu-si pot implini nevoile in alta parte si alearga la Biserica. Acestia constituie o mare parte dintre membrii Bisericii.
Acest lucru nu este rau daca-l vedem corect, dar daca nu-l vedem corect, ne vom vatama grav. Un lucru de care trebuie sa tinem seama, atunci cand vedem o multime de credinciosi, este sa nu credem ca toti acestia sunt adevarati credinciosi. Sunt adusi de nevoi. Asadar sa nu ne entuziasmam prea tare. Iarasi, sa nu ne lasam influentati de aceia pe care-i vedem facand metanii, facandu-si cruce, intrand in Biserica! Este bine ca merg la Biserica, pentru ca altfel cine stie ce s-ar fi intamplat cu viata lor. Insa, aceasta nu inseamna ca reprezinta Biserica si ca ei exprima viata duhovniceasca a Bisericii.

Arhim, Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea. 


ACATISTUL SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Aprilie 14, 2014

cross
După obişnuitul început, se zic: Condacele şi Icoasele

Condacul 1: Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Icosul 1: Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 2: Văzându-te pe Tine Îngerul în gradina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţa şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul 2: Înţelegerea cea neînţeleasă a patimii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te cautau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: ” Eu sunt”, iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 3: Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre mine, Doamne, şi inima mea cea împietrită umple-o de dragostea Ta, iar ochilor mei dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să-mi spăl păcatele mele, strigând către tine: Aliluia!

Icosul 3: Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu , Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu mă lepăda pe mine, păcătosul, ci mă mântuieşte;
Iisuse, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine; Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-mă şi pe mine de vrăjmaşi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăteşte-mă şi pe mine cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele mele cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 4: Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!

Icosul 4: Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fără-de-lege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 5: Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştiu cu Proorocul, ştiu cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; eu, Doamne, cu păcatele mele Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru mine, Îţi strig cu credinţă: Aliluia!

Icosul 5: Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte-grăitorul-de-Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: ” Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă Îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-mă întreg şi sănătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!!

Condacul 6: Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: ” Răstigneşte-L, răstigneşte-L „, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!

Icosul 6: Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit „Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-mi alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inima mea de dragostea Ta;
Iisuse, primeşte-mă în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 7: Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!

Icosul 7: Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele patimi ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi;
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 8: În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!

Icosul 8: Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: ” Ia-L şi răstigneşte-L !”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul meu, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 9: Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Patimi, cântăm: Aliluia!

Icosul 9: Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Patimi, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în munci, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni;
Iisuse, Multmilostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 10: Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul 10: Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 11: Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: ” Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul 11: Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Patimilor tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, mult pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutam sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi;
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 12: Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul 12: Cinstind şi slăvind Patima Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca vii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 13-lea: O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Patimi, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletescă şi trupescă, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! – (Acest Condac se zice de trei ori.) –

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat; Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

şi Condacul întâi: Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Apoi se citeste această RUGĂCIUNE
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne. Că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru-tot-Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Patimile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului. Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Patimi şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Patimilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!


Oamenii cu probleme care vin in Biserica (3)

Aprilie 8, 2014

Nu cumva iti plangi soarta?

Nimeni nu trebuie sa-si planga soarta. Nici cel care intelege ca alcatuirea lui psihica este de vina pentru starile rele pe care le are, nici cel care nu pricepe nimic. Starea fiecarui om este iconomisita de Dumnezeu spre binele lui, si fiecare va vedea ca tot ceea ce i se intampla este spre binele lui.
Omul gaseste rezolvare tocmai atunci cand nu se macina inlauntrul sau, cand nu-si plange de mila, ci-si spune: „Omul nu poate fi o prada usoara. Bunul Dumnezeu exista, este bun mereu si iconomiseste bine totul pentru fiecare in parte. Indiferent de ce se intampla, este spre binele meu!”.
Imaginati-va ce-ar insemna daca fiecare om ar gandi asa!

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Oamenii cu probleme care vin in Biserica (2)

Aprilie 7, 2014

Nu este obligatoriu ca alcatuirea noastra psihica sa ne amageasca

Persoanele cu o anumita alcatuire psihica nu pot asimila viata crestina in intregime, nu o pot trai si exprima in intregime. Aceasta este in iconomia lui Dumnezeu. Insa, nu inseamna ca este obligatoriu sa fie asa. Este obligatoriu sa fie asa doar daca nu inteleg despre ce este vorba si nu iau lucrurile cum trebuie. Adica, Dumnezeu a ingaduit sa aiba aceasta alcatuire psihica pentru ca altfel, cine stie ce-ar fi fost. Cu timpul, aceasta stare poate fi depasita si pot sa devina normali. Cu alte cuvinte, nu sunt obligati sa ramana in acea stare, doar ca sa-i consolom noi.
Cati nu sunt amagiti de alcatuirea psihica, fara ca acest lucru sa fie obligatoriu! Acestia sunt mai intelesi de Dumnezeu, in sensul ca, deoarece alcatuirea lor psihica contribuie la amagirea lor, pot vedea mai repede si intr-o masura mai mare, de pilda, tendinta pe care o are omul spre amagire, tendinta pe care o are omul sa fie influentat de sinele sau si sa fie tarat de acesta.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.