Cap. IV – Impartasirea duhovniceasca si mintala

Noiembrie 18, 2013

Desi prin Impartasire nu putem primi pe Domnul decat odata pe zi, totusi duhovniceste si mintal Il putem primi in orice ora si in orice minut, prin savarsirea tuturor virtutitor si a poruncilor, indeosebi a dumnezeiestii rugaciuni – mai ales cea mintala. (+)
(+) Caci celelalte virtuti fac indemanatec pe cel imbunatatit a se uni cu Dumnezeu, dar nu-l unesc. Insa rugaciunea mintala are aceiasi putere ca-l si uneste cu Dumnezeu. (Vezi cap. XLV, part, I). Celelalte virtuti se aseamana cu uneltele ce potrivesc doua scanduri, iar rugaciunea cu cleiul care lipeste aceste scanduri potrivite.

De aceea marele Grigorie al Tesalonicului a zis: Puterea rugaciunii lucreaza intinderea omului la Dumnezeu si munirea cu El. Aceasta e legatura cuvantatorilor cu Creatorul creaturilor.
Caci Domnul se afla tainuit in virtuti si in sfintele porunci. Cine face o virtute ori indeplineste o porunca, primeste indata in sufletul sau pe Domnul cel ascuns intr-insele, caci El a randuit a locui cu Tatal in cel ce va pazi poruncile Lui: „De ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu Il va iubi si la el vom veni si vom locui intr-insul”.(+)
(+) Sfantul Maxim, din acest citat, a scos concluzla ca cel ce face poruncile Domnului primeste in sufletul sau nu numai pe Domnul ci pe Parintele Sau si pe Sfantul Duh cel nedespartit de Tatal.

Primeste in sine toata Sfanta Treime si sa devii locasul Ei.
Aceasta impartasire si unire nu poate fi luata dela noi de vreo creatura decat de lene ori alta gresala a noastra. Uneori e atat de roditoare si bine placuta lui Dumnezeu, incat intrece multe impartasiri tainice primite cu nevrednicie. De cate ori te vei pregati de acest fel de impartasire vei afla sarguitor si gata pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce te poate hrani duhovniceste cu mainile Sale.
Pregatirea aceste impartasiri mintale fa-o astfel: Intoarce-te cu gandul la Dumnezeu. Arunca o scurta privire, deoparte la pacatele tale, iar de alta la Dumnezeu, intristeaza-te pentru mahnirea ce I-ai facut si, cu toata smerenia si credinta, roaga-L sa primeasca a veni in sufletui tau cel sarac, cu nou har, pentru a-l tamadui si imputernici contra vrajmasilor.
Ori, cand voiesti a te ridica contra unei pasiuni, a face vreo noua virtute, a pazi vreo porunca, fa aceasta cu scopul a-ti gati inima pentru Dumnezeu, Cel ce ti-o cere totdeauna. Apoi intoarce-te la El, striga-L cu pofta sa vie cu Darul Sau, sa te vindece si sa te libereze de vrajmasi, ca numai El sa fie Stapanul inimii tale.
Aminteste-ti rugaciunile inainte de Impartasire si zi cu inima aprinsa: „Cand, Domnul meu, sa te primesc …”
Iar daca voiesti a te impartasi duhovniceste si mai bine, de cu seara propune-ti asprele petreceri, indeplinirea virtutilor si orice ai face spre aceasta tinta: sa primesti duhovniceste pe Domnul. Dimineata, cum se face ziua socoate: Ce bine! Ce buna norocire! Ce fericire e in acel suflet care se impartaseste tainic cu credinta! Caci prin sfanta Taina a Eucharistiei se recastiga virtutile pierdute si sufletul se intoarce la frumusetea de mai inainte.

De la impartasirea tainica treci la cea duhovniceasca. Sileste-te a aprinde in inima ta o mare pofta a de a-L primi duhovniceste si mintal. Dupa ce te vei aprinde, intoarce-te la Domnul si zi: „Domnul meu, fiindca nu te pot primi azi tainic, Tu, bunatate si putere nezidita, fa sa te primesc duhovniceste cu vrednicie, acum si in orice ora si in orice zi, dandu-mi un nou har si putere contra pasiunii si vrajmasului. (+)
(+) Cei ce nu se pot impartasi tainic cu Hristos in Sfintele Taine, fie ca sunt in pustie unde nu e preot, jertfelnic si biserica, fie ca sunt la lume, dar sunt opriti de duhovnic pentru vreun pacat, pentru un viciu, – acestia desi au pofta si dragoste a se impartasi tainic cu Hristos dar pentru cauzele amintite sunt opriti – pot insa sa priveasca, mintal si duhovniceste pe Hristos, dupa cum spune Nicolae Cabasila, in „Talcuirea Liturghiei” (cap. 42).

Caci Hristos aflator in Taine, mintal si nevazut le da sfintenia cea din Taine, in chipul stiut de Dansul.

Nicodim Aghioritul – Razboiul nevazut

Anunțuri

Cap. 3 – Pregatirea de impartasire pentru a ne apropia de dragostea lui Dumnezeu

Noiembrie 15, 2013

Pentru a ajunge prin aceasta taina la iubirea de Dumnezeu, intoarce-te, cu gandul la dragostea ce o are catre tine. De cu seara cugeta ca marele si atotiitorul Dumnezeu nu s-a multumit numai sa ne zideasca dupa a Lui chip, ci a trimis pe pamant pe Unul nascut Fiu al Sau, sa umble treizeci si trei de ani, sa te caute, sa sufere patimi grozave si moartea dureroasa a Crucii si sa te rascumpere din mainele diavolului. Mai mult, El a voit a-ti lasa pe Hristos pentru trebuinta si hrana ta, in prea Sfanta Taina aceasta.

O, fiule, mediteaza bine tainele covarsitoare ale acestei iubiri.

1. Daca cugetam la lungimea vremii a acestei iubiri, intelegem, ca dupa cum e vecinic si fara inceput, mai inainte de toti vecii a planuit, in a Sa iconomie, trimiterea Fiului, pe o cale atat de minunata!
De aceea bucura-te duhovniceste si zi astfel: „In adancul veciniciei, micsorarea mea a fost atat de iubita si bineranduita de necuprinsul Dumnezeu, incat, cu o dragoste inexprimabila, a voit a-mi da pe al Sau Fiu spre mancare”.

2. Oricat de mari ar fi toate celelalte iubiri ale fapturilor au masura si un hotar peste care nu pot trece. Aceasta dragoste insa a lui Dumnezeu fata de noi, este nemasurata si nemarginita.
De aceea, pentru a-i gasi multumirea si-a dat pe Fiul Sau de aceeasi marime si nemarginire cu Sine, de aceeasi fire si fiinta.
Atat de mare e dragostea Lui cat e de mare jertfa, si atat darul cat iubirea. Ambele sunt atat de mari cum nu se poate inchipui de o minte creata…

3. Dumnezeu n-a fost silit de vreo cauza a ne iubi, ci numai de bunatatea si necuprinsa Lui dragoste.

4. N-a asteptat nici vreo rasplata dela nevrednicia noastra pentru aceasta iubire, ci numai din buna placere s-a dat noua, zidirile Lui nevrednice.

5. Meditand curatenia acestei iubiri, observi: ea nu e ca iubirile lumii, amestecata cu vreun castig; Dumnezeu n-are nevoie de bunatatile noastre, caci fara noi El este fericit si prea marit.
A folosit nespusa bunatate, nu pentru folosul Sau ci pentru ai nostru!

Da-ti bine seama de aceasta si zi: „Cum se face ca un Dumnezeu atat de inalt si-a pus inima intr-o zidire atat de slaba? Ce voesti tu Imparatul maririi? Ce astepti dela mine care nu sunt decat lut si praf? Vad bine, o Dumnezeul meu, ca n-ai alt scop in lumina dragostei tale fierbinti decat a-mi arata loialitatea drggostei catre mine. Mi te dai mancare tii bautura numai pentru ca traind Tu in mine si eu in Tine sa ma unesc prin dragoste si sa ma aseman Tie. Iar din unirea inimii mele pamantesti si a celei ceresti a Ta, in mine sa se faca o singura inima mintala si dumnezeeasca”.

Din astfel de meditatii, trebue sa te umpli de groaza si de bucurie, vazandu-te ridicat la astfel de cinste si iubit de Dumnezeu. Intelege ca prin a Sa atotputernica iubire nu cauta si nu voeste altceva dela tine decat a trage la Sine toata iubirea, a te desparti intai fata de toate fapturile, apoi si de tine insuti, ca sa te aduci tot lui Dumnezeu, ca sa porunceasca de acum inainte inteligentii, vointii si simtirii tale numai dragostea Lui.

Si dupa ce ti-ai dat seama ca nimic nu poate lucra in fiinta ta desavarsirea Dumnezeeasca ca prea sfanta taina a Eucharistiei, deschide-i inima cu aceste rugaciuni si inspiratii: „O, hrana cereasca, cand va veni acel ceas de a ma jertfi tot Tie, nu cu alt foc, ci cu cel al dragostei Tale! Cand? Cand? O, nezidita dragoste! O, painea vietii! Cand voi trai numai din Tine, pentru Tine si in Tine? O, cand, o, vieata mea! Viata frumoasa, viata dulce si vecinica! O, mana cereasca, cand ma voi dezgusta de orice alta mancare pamanteasca si voi dori a ma hrani numai cu Tine? Cand va fi aceasta, o, dulceata mea? Cand, o, singura mea bunatate! O, Doamne al meu prea iubite si atotputernice, libereaza-mi inima ticaloasa de orice patima prihanitoare. Impodobeste-o cu sfintele Tale virtuti si cu acel sfarsit lamurit pentru care am a-ti face tot lucrul placut. In acest fel Iti voi deschide inima, Te voi chema si Te voi sili cu dulceata sa intri intr-insa si acolo Domnul meu vei lucra inlauntrul meu acele desavarsiri ce-Ti sunt totdeauna bine placute”.

Pentru pregatirea de Sfanta Impartasire poti medita acestea seara si dimineata. Cand vine vremea, ia seama ce vrei sa iei, adica este Fiul lui Dumaezeu, inaintea caruia tremura cerurile si toate Stapaniiie! Este Sfantul sfintilor! Oglinda neintinata! Curatenia neinteleasa, Cu care nu se poate compara nici o creatura curata! E cel ce ca un vierme al pamantului si drojdie a vinului, pentru iubirea de tine, a voit a fi defaimat, batjocorit si rastignit de rautatea si nelegiuirea lumii. E acel Dumnezeu in ale carui maini sta vieata si moartea intregii lumi!

Iar tu cel ce te impartaseti cu El esti un nimic si prin rautatea ta te-ai facut mai rau decat nimic, decat toata faptura netrebnica si necurata, vrednic numai a fi rusinat si batjocorit de dracii cei mai dedesubt! Tu in loc a-I multumi pentru atatea binefaceri ai defaimat cu inchipuirile si poftele tale pe un Stapan atat de mare si nemuritor si ai calcat sangele Lui cel scump!

Totusi, El pentru vecinica dragoste de tine si neschimbata bunatate, te cheama la dumnezeeasca Lui masa si uneori te sileste sa mergi cu ingroziri purtatoare de moarte, zicandu-ti: „De nu veti manca trupul Fiului Omului si de nu veti bea sangele Lui, nu veti avea vieata intru voi” (Ioan 6, 53).

El nu-ti inchide usa milostivirii, nu-ti intoarce umerii desi tu din fire esti lepros, schiop, uscat, orb, indracit, robit patimilor si maniei.

Atat cere dela tine :

1. Inima sa sufere pentru ca L-ai ranit,
2. Sa urasti de moarte orice pacat,
3. Sa te aduci tot si cu iubire sa te dai Lui, in toate cu supunere;
4. Nadajdueste si fii tare in credinta ca El te va ierta, te va curati si te va pazi de toti vrajmasii tai.

Dupa ce te-ai intarit cu aceasta nespusa iubire a lui Domnezeu, apropie-te de Sfanta Impartasire, cu o frica sfanta si iubitoare, zicand: „Eu, Domnul meu, nu sunt vrednic a te primi, caci de atatea si atatea ori te-am vatamat, fara a plange deajuns ranirea ce ti-am facut. Tu, Doamne, nu sunt vrednic a te primi caci nu sunt curatat de pasiunile pacatelor mele. Doamne, nu sunt vrednic sa te primesc, caci inca nu m-am dat curat dragostei, vointii si supunerii Tale. O, Dumnezeule, atotputernice si nemarginit de bun, numai Tu, cu puterea bunatatii Tale, invredniceste-ma a Te primi cu aceasta credinta”.

Dupa impartasire, incuie-te indata in tainicul inimii tale, uita orice faptura zidita si vorbeste cu Dumnezeu in acest chip: „O prea inalte Imparate al Cerurilor, cine te-a adus in inima mea celui ticalos, sarac, orb si gol? Iar El iti va raspunde: „Iubirea”. Si tu zi: „O dragoste negraita, o dragoste dulce! Ce voiesti de la mine”? Iar el iti va spune ca nu doreste decat iubire, zicand: „Nu voesc a aprinde alt foc in jertfelnicul inimii tale si in toate ale tale lucruri, decat focul dragostei Mele, ca se arda orice alta dragoste si toata vointa ta si sa mi-o dea Mie spre miros de buna mireasma. Aceasta am cerut si o cer totdeauna dela Tine, caci doresc a fi tot al tau si tu tot al Meu. Aceasta nu se poate pana ce nu te vei supune, pana ce nu te vei deslipi de dragostea, de planurile tale si de toata dorinta si iubirea de cinste.

Cer neiubirea de tine ca sa-ti dau dragostea Mea; cer inima ta sa se uneasca cu a Mea, care pentru aceasta Mi s-a deschis cu sulita pe cruce. Te cer tot pe tine, ca sa fiu si Eu tot al tau. Vezi ca sunt de neasemanata cinste, totusi ma cobor la cinstea ta. Deci cumpara-Ma o suflete iubite, dandu-te Mie. Eu voiesc, prea dulcele meu fiu, sa nu voiesti, sa nu auzi nimic afara de Mine si afara de vointa Mea; ca sa voiesc si Eu tot lucrul la tine, inteleg sa auzi si sa vad la tine, incat nimicnicia ta lucrand in nemarginirea Mea se preface in aceasta. Astfel tu vei fi in Mine desavarsit, norocit si fericit, iar Eu in tine impacat si multumit „.

Sileste-te a creste si a spori in fiecare zi credinta din suflet fata de aceasta Prea Sfanta Taina a Eucharistiei.

Nu inceta vreodata a te minuna de o Taina atat de necuprinsa. Bucura-te si intelege ca Dumnezeu se coboara sub smerita forma a painii si vinului, ca sa te faca mai sfant, mai vrednic si mai fericit. Caci fericiti sunt cei ce nu vad si cred, dupa cuvantul Domnului: „Fericiti cei ce nu au vazut si au crezut” (Ioan 20, 22).

Toata vieata ta nu dori sa ti se arate Dumnezeu altfel decat sub aceasta a Tainelor. Infierbanta-ti vointa catre aceasta taina si, zi de zi, sa fii mai sarguincios a face voia lui Dumnezeu in toate lucrurile. Totdeauna cand te aduci lui Dumnezeu prin aceasta Taina, cand te impartasesti, fii gata a patimi pentru dragostea Lui toate chinurile si toate necazurile si ocarile ce ti se vor intampla si orice boala trupeasca ( + ).


( + ) Din cuvintele Apostolului, pentru cei ce se impartasesc, Sfantul Vasilie scoate o alta datorie. Cei ce se impartasesc vestesc moartea Domnului: „Pentru ca ori de cate ori mancati painea aceasta si beti acest pahar, vestiti moartea Domnului pana va veni” (1 Cor. 11, 26). Moartea Domnului a fost savarsita pentru cei ce se impartasesc, si pentru toti oamenii, cum spune tot Sfantul Pavel: Daca unul a murit pentru toti, iata toti au murit. Hristos insa a murit pentru toti” (2 Cor. 5, 14).

Deci cei ce se impartasesc sunt datori a se supune pana la moarte dragostei, credintei si poruncilor Lui, a nu mai trai lumii, pacatului si lorusi ci numai lui Dumnezeu Care se da lor, Cel ce pentru dansii a murit si a inviat.


Apoi, vei multumi cerescului Parinte, intai pentru multumirea Fiului sau apoi pentru pacea ta, pentru toata sfanta Biserica, pentru cei carora esti dator pentru sufletele adormite in credinta.

Aceasta jertfa o vei face spre aducerea aminte si unirea aceea cu care Fiul lui Dumnezeu se aducea pe sine, adica cand El, sangerat si rastignit pe cruce s-a adus Tatalui.

Dupa aceasta poti sa-I aduci toate jertfele, adica sfintitele lucrari si rugaciuni ce se fac in acea zi in Biserica.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut


Cap.2 – Cum se cuvine a primi Sfanta Taina a Euharistiei

Noiembrie 14, 2013

Pregatirea ce avem a face in vederea acestei Sfinte Taine se imparte in trei: inainte, in timpul si dupa Impartasire.

Inainte de Impartasire se cuvine a ne curati cu taina pocaintei si a marturisirei de intinaciunea pacatului de moarte cat si a celorlalte pacate ce am savarsit. Trebue pazit canonul dat de duhovnic.

Apoi, cu toata inima si cu tot sufletul, trebue sa ne dam lui Iisus Hristos si la tot ce ii place Lui caci El in aceasta Taina ne da Trupul si Sangele Sau, cu sufletul si cu Dumnezeirea. Mai mult, avand in vedere ca darul nostru comparat cu al lui nu e nimic, ori este foarte mic, se cade sa dorim a avea un dar atat de mare cat i-ar aduce toate fapturile omenesti si ceresti si sa-l dam dumnezeestii Lui mariri.

De aceea, cand vrei sa primesti aceasta Taina, pentru a fi biruit vrajmasul tau si ai Lui, inainte de Impartasire, de cu seara, sau si mai inainte, cugeta la pofta Fiului lui Dumnezeu a-i da loc sa intre in inima ta prin aceasta Taine, a se uni cu Tine si a-ti ajuta sa invingi orice pasiune.

Aceasta pofta a Domnului e atat de mare si nemarginita, incat nu poate fi cuprinsa deplin de mintea creata.

Pentru a te face cumva incapator ei, du-te cu mintea la doua lucruri. unul e placerea inexprimabila a prea bunului Dumnezeu a afla cu noi, caci aceasta unire cu oamenii a numit-o desfatarea si rasfatarea Lui: „Desfatarea mea cu fiii oamenilor”; iar cealalalta este a socoti ca Dumnezeu uraste foarte mult pacatul, caci e potrivnic unirii Lui cu noi cea atat dorita, si potrivnic dumezestilor Lui savarsiri. Din fire desavarsita, bunatate, lumina curata si nemarginita frumusete, Domnul nu poate decat sa urasca din fire pacatul. Acesta nu este decat rautate desavarsita, intunerec, lipsa si grozava nesuferire a sufletelor noastre.

Aceasta uraciune a lui Dumnezeu este atat de arzatoare si mare contra pacatului, incat pentru stricaciunea lui s-au randuit si s-au facut de la inceput pana la sfarsit toate lucrurile asezamantului vechiu si nou. Mai ales ale Patimilor Lui.De aceea, unii teologi si dascali zic ca Iisus Hristos pentru a sterge de la noi toata gresala, pana la cea mai mica, daca ar fi fost nevoie, era gata ca iar sa primeasca nenumarate morti.

Oricat de putin ai intelege din aceste cugetari marea dorinta a lui Dumnezeu de a intra in inima ta, pentru a zdrobi pe ai tai si ai Lui vrajmasi, se va aprinde in tine o mare dorinta de a-L primi, ca sa lucreze in tine aceasta desavarsire. Imbarbatat si cu indrasneala din nadejde, ca la tine va veni cerescul tau voevod, chiama de multe ori la lupta acea patima ce voesti a o birui, sa o surpi cu mai multa putere, cu indoita si intreita tarie, urandu-o si ridicand virtuti contra acelei patimi.

Aceasta sa o faci seara.

Dimineata, putin inainte de Cuminecatura, arunca o mica privire a gandului la cele facute, de la ultima Cuminecatura pana atunci, toate savarsite cu atata nepasare ca si cand n-ar fi fost Dumnezeu sa te vada si sa te judece, ori n-ar fi suferit pentru tine atatea patimi pe cruce.

Caci si tu ai ales si ai cinstit mai ales poftele urate iar nu vointa lui Dumnezeu. Cugetand astfel spre marea ta rusine si sfanta frica, vei fi rusinat de nerecunostinta si nevrednicia ta.

Apoi, mediteaza ca adancul neajuns ai bunatatii Dumnezeului tau chiama la ale Lui taine adancul ingratitudinei tale si al micii tale credinte, apropie-te, cu indrazneala, ofera-i loc desfatat in inima ca sa devina de-a binelea Stapan si Domn. Cum? Ce fel?

Cand vei smulge din inima ta orice asezare si dragoste de creaturi, inchide-o pentru a nu intra nimeni altul decat Dumnezeul tau.

Dupa ce te-ai impartasit, intra indata in cele ascunse ale inimii tale, inchina-te Domnului cu toata smerenia si cucernicia si vorbeste cu El astfel: „Vezi Tu bunatatea mea cat de lesne te vatam si cata putere are asupra-mi aceasta patima ce ma ataca; vezi ca prin mine insumi nu pot birui, de aceea acest razboiu este al Tau si numai de la Tine astept biruinta, desi trebue sa lupt si eu”.

Apoi, intoarce-te la Parintele ceresc, multumeste-i pentru biruinta ta. Multumeste-i pentru binecuvantatul Fiu dat tie in Sfintele Taine ce acum se afla in launtrul tau. Ataca vitejeste acea patima ce te ataca, asteapta cu credinta biruinta de la Dumnezeu, caci nu se poate sa nu vina, daca din parte-ti vei face cat poti, chiar atunci cand ti s-ar parea ca intarzie a veni.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut

Cap. 1 – Despre Sfanta Taina a Euharistiei

Noiembrie 13, 2013

Pana aici am avut grija, cititorule, sa-ti procur patru arme necesare in acest razboiu pentru a dobandi
biruinta contra vrajmasilor. Acestea sunt: sa nu te increzi in tine, sa nadajduesti in Domnul, sa lupti totdeauna si sa te rogi.

Acum iti prezint o alta arma: Prea Sfanta Taina a Eucharistiei. Caci dupa cum aceasta Taina este mai mare decat celelalte, tot astfel este si mai puternica. Cele patru arme pomenite iau puterea de la darul de care ne-a invrednicit Sangele lui Hristos, dar aceasta arma este insusi Sangele si Trupul cu Dumnezeirea lui Hristos.

Cu acelea castigam biruinta prin puterea lui Hristos, cu acestea luptam chiar alaturi de Hristos. Domnul Insusi lupta cu noi. Caci cel ce mananca Trupul lui Hristos si bea Sangele lui petrece cu Hristos si Hristos cu dansul: „Cela ce mananca trupul meu si bea Sangele meu: ramane intru mine si Eu intru el ” (Ioan, 6, 56).

De aceea, daca biruim pe vrajmas, apoi numai cu puterea acestui Sange o putem face, cum zice Apocalipsa: „L-a biruit pentru Sangele Mielului „.

Aceasta prea sfanta Taina si aceasta arma, si mai ales Hristos cel prezent in aceasta Taina, poate lucra in doua feluri: a fi primit tainic si de cate ori poate cineva (daca nu-i oprit de duhovnic) cu pregatirea cuvenita, cu zdrobire, spovedanie, implinirea canonului, postirea dupa putere; si a se lua duhovniceste si mintal in fiecare ceas si in fiecare minut. De aceea sa o primesti deseori in al doilea fel, si cand poti si in primul fel.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut