Rugaciunea Preasfintitului Eremei (Schimnicul) catre Sfantul Mare Mucenic Pantelimon

Iulie 27, 2012
O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre.

Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.  sf_pantelimon
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon …
Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase …
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.

Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, desarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere– tămăduieşte-ne, o, Milostive!

Tot trupul nostru este bolnav:

  • Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
  • Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Creşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne.
  • Ne doare totul în noi.
  • În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui.
  • În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.

   Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

 Rugăciune pentru vindecare

   Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zideşti spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (…), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindecă-l de toată boala trupească şi slobozeşte-l de păcat şi de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, şi orice asuprire vrăjmăşească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului şi îl aşează în Sfânta Ta Biserică – sănătos cu trupul şi cu sufletul ca să slăvească împreună cu toţi oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ţie îţi înălţăm slavă împreună cu cel fără de început al Tău Fiu şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Rugaciunea bolnavului inainte de operatie

Iulie 21, 2012


Doamne, Dumnezeul meu, mărturisesc înaintea feței Tale neputințele și slăbiciunile mele cele multe. Frică mare m-a cuprins înaintea acestei încercări, în loc să mă cuprindă încrederea în pronia Ta și în grija pe care o porți oamenilor.  

Dacă nu m-ar fi acoperit harul Tău, furtuna deznădejdii m-ar fi doborât la pământ. Nu am, Atotputernice Doamne, curajul pe care îl au aleșii Tăi înaintea încercărilor vieții, dar tot ce pot să fac este să cad cu frângere de inimă înaintea Ta și să Te rog să nu mă lași fără ajutor.

Tu, Doamne, Cela Ce ești doctor ceresc, taămăduiește-mă prin mână doctorului pământesc, că să Te laud în toate zilele vieții mele. Amin.

Sfantul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanul – 20 Iulie

Iulie 20, 2012

Acesta era feciorul lui Sovac, preotul Legii vechi, locuind in cetatea Tesve, din Galaad, de dincolo de Iordan, de unde si numele Proorocului, Iliie Tesviteanul, si a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor.  sf prooroc ilie

Acest rege isi luase de sotie o printesa feniciana, Isabela din Sidon, femeie de alt neam si inchinatoare lui Baal, zeul fenicienilor. Si ea indemna pe rege sa paraseasca vechea credinta a iudeilor, in Dumnezeul cel adevarat, si sa se inchine lui Baal, nu numai el, ci sa sileasca tot poporul sa-l urmeze, intorcandu-se la paganatate. Deci, regele, pretuind mai mult desarta frumusete a femeii, decat mantuirea sufletului sau, a parasit credinta cea buna si imbratisand el insusi legea idoleasca, a dat porunca, si mult ajutor, spre aducerea poporului credincios la inchinarea idolilor, prigonind pe aparatorii dreptei credinte, ridicand capisti idolesti, pretutindeni pe pamantul lui Israel, si tinand in mare cinste pe preotii lui Baal.

I-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul si, venind la curtea regelui, il mustra, prin cuvintele aspre, pentru ratacirea lui. Dar vazand ca nu poate aduce pe rege la calea cea dreapta a credintei stramosesti, l-a vestit ca se va abate asupra tarii o foamete mare, care va tine trei ani si jumatate, ca pedeapsa pentru lepadarea lui de credinta. Regele, cautand sa-l omoare, Proorocul Domnului s-a ascuns, in cele din urma, in Fenicia, unde mania regelui nu-l mai putea atinge.

Dupa trei ani si jumatate insa Proorocul s-a intors la curtea lui Ahab. Cu jertfa adusa pe muntele Carmel, Proorocul a dovedit ca stravechea credinta, pe care o apara el, era credinta cea adevarata. Poporul insusi, vazand minunata dovada a Proorocului, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevarat„. Si, prinzand pe slujitorii cei mincinosi ai lui Baal, i-a ucis, ca sa nu mai insele pe nimeni. Si foametea a incetat, printr-o ploaie binecuvantata, la rugaciunea Proorocului.

Marele Prooroc Ilie a savarsit multe alte fapte minunate: A inviat pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului, a vazut pe Dumnezeu, la muntele Horeb „in vant subtire”, pe cat este cu putinta omului a-L vedea, a despartit Iordanul, lovindu-l cu cojocul, trecand ca pe uscat, si a stat inaintea lui Hristos, la Schimbarea Lui la Fata, pe Tabor. Iar, cand s-au sfarsit zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri intr-un vartej de flacari si intr-un car de foc. Sfanta Scriptura si traditia Bisericii ne spun ca Sfantul Ilie va veni, iarasi, pe pamant, la sfarsitul veacurilor, ca Inainte mergator, la cea de a doua venire a lui Hristos, in slava.

Acatistul Sfantului Prooroc Ilie (text) – aici


Rugaciune la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutatoarea”

Iulie 11, 2012


Stapana Preabinecuvantata, pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, Ceea ce ai nascut mai presus de cuvant pe Dumnezeu Cuvantul spre mantuirea noastra si darul Lui mai presus decat toti din belsug l-ai primit, Ceea ce esti o mare de daruri dumnezeiesti si rau de minuni pururea curgator, revarsand bunatatea ta tuturor celor ce cu credinta alearga la tine!

Cazand la Icoana ta cea de minuni facatoare, ne rugam tie, intru tot induratei Maici a Stapanului Celui iubitor de oameni: revarsa asupra noastra, Stapana, prea bogate milele tale si cererile noastre cele aduse tie, celei Grabnic Ascultatoare, grabeste a le implini, intocmindu-le fiecaruia spre folos, spre mangaiere si mantuire.

Cerceteaza-ne, Preabuna, pe noi, robii tai, cu darul tau si da celor neputinciosi tamaduire si sanatate desavarsita, liniste celor inviforati, celor robiti slobozire, si mangaie pe toti cei ce patimesc in felurite chipuri. Izbaveste, Atotmilostiva Stapana, toate orasele si satele, tara aceasta (si Manastirea aceasta) de cutremur, de vatamare, de potop, de foc, de sabie si de alte pedepse vremelnice si vesnice si de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, intorcand mania lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maica.

Si slobozeste pe robii tai (N) si ma slobozeste pe mine robul tau (N) de toata boala sufleteasca, de navalirea patimilor si de caderea in pacat, ca fara impiedicare intru dreapta credinta traind veacul acesta, sa ne invrednicim si in cel viitor de bunatatile cele vesnice, cu harul si cu iubirea de oameni a Fiului si Dumnezeului tau, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu Cel fara de inceput al Sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Citatul saptamanii

Iulie 10, 2012


„L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune.
Si atunci L-am auzit spunandu-mi: indrazneste sa intelegi ca te iubesc. Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am inteles treptat ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca umplandu-ma de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalti.
Am inteles ca iubirea e comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si ca fara aceasta comuniune, lumea nu e decat tristete, ruina, distrugere, masacre. Sa vrea numai, lumea, sa traiasca in aceasta iubire, si atunci ar cunoaste viata vesnica”
(Parintele Dumitru Staniloae)


Xenia, ratacitoarea fara de adapost

Iulie 4, 2012

   Xenia s-a nascut in secolul al XVIII-lea in Rusia si ducea o viata privilegiata. Se casatorise cu un colonel imperial pe nume Andrei si nu duceau lipsa de nimic. Parea sa aiba o casnicie fericita si era total devotata sotului ei, care era putin cam monden. Era inca tanar si sanatos, cand intr-o noapte, la o petrecere, muri pe neasteptate.
Moartea fulgeratoare a sotului ei mult iubit i-a zdruncinat viata din temelii. Implinise douazeci si sase de ani si nu avea nici un copil. Privind acum in jurul ei la toate averile si vazand cat de mica si de lipsita de sens e lumea ei, intristata vaduva a inteles deodata desertaciunea acestei vieti trecatoare si goliciunea bucuriilor ei. Spre totala uimire a tuturor prietenilor si rudelor, Xenia a inceput sa-si imparta intreaga avere. Banii si bunurile personale le-a dat saracilor, iar casa i-a dat-o unei prietene. Rudele sale credeau sa si-a pierdut mintile si o considerau nebuna.

Acatistul Sfintei Xenia – aici

Intelegand ca nu poate exista fericire adevarata in aceasta lume si ca averile sunt doar o piedica in calea dobandirii adevaratei paci in Dumnezeu, Xenia a disparut pentru opt ani de zile. In acest timp ea a fost chemata la cea mai inalta treapta de desavarsire duhovniceasca, aceea a „nebuniei pentru Hristos”. Un nebun pentru Hristos este un nebun adevarat conform criteriilor noastre lumesti, cand de fapt el (sau ea) a atins o inalta stare de desavarsire, mai presus de lumea aceasta. In nebunia pentru Hristos e o desavarsita intelegere a vietii si a mortii, a binelui si a raului, a dragostei si a urii, e o impacare totala cu Dumnezeu, in timp ce lumea o considera nebunie.
Xenia s-a intors in orasul natal imbracata in vechea uniforma a raposatului ei sot si raspundea doar la numele lui. Pana la moarte oamenii au strigat-o Andrei. Era ca si cum isi asumase o viata de virtute ascunsa, nu numai pentru sine insasi, ci si pentru sotul ei care murise beat. Parandu-i rau pentru greselile lui si pentru propriile ei slabiciuni, a inceput sa rataceasca pe strazile din cartierele sarace ale  Sankt-Petersburgului. Oriunde se ducea, oamenii o alungau si radeau de ea; uneori chiar aruncau cu pietre in ea. Cu toate aceastea avea neincetat inaintea ochilor mintii, cu desavarsita smerenie si rabdare, imaginea lui Hristos, Care a suferit fara impotrivire, a ascultat toate invinuirile nedrepte, a indurat toate prigonirile, a rabdat tortura si rastignirea. Datorita exemplului lui Dumnezeu, ea rabda toate necazurile cu bucurie si in tacere, spunand doar atat: „Dumnezeu sa-i ierte, ca nu stiu ce fac”.
Cei carora le pareau rau de Xenia ii dadeau cativa banuti sau haine, dar ea, in nemarginita sa iubire de oameni, mergea si dadea altora tot ceea ce primise, fara sa mai opreasca ceva pentru sine. Afla mare bucurie in suferinta ei, caci in saracie gasise cea mai mare bogatie. Prin viata ei ascunsa, de rugaciune, a dobandit comoara fara margini a imparatiei lui Dumnezeu. Astfel, i s-a dat darul nelumesc al inainte-vederii. Putea vedea in viitor ca si cand ar fi fost de fata; putea citi gandurile din inimile celor pe care ii intalnea. Uneori, Dumnezeu ii descoperea moartea apropiata a cuiva, incat putea sa-l previna de mai inainte si moartea nu-l mai prindea nepregatit.
Odata Xenia a fost vazuta alergand tulburata pe strazile acoperite de zapada si strigand cu glas tare: „Pregatiti clatite! Pregatiti clatite! In curand toata Rusia va pregati clatite!” Cu toate ca la rusi era obiceiul de a pregati clatite pentru pomenirea mortilor, nimeni n-a putut pricepe sensul acestor cuvinte ciudate. La cateva zile dupa aceea, imparateasa a fost gasita moarta; atunci au inteles ei ciudatele cuvinte ale proorocitei Xenia.
Oamenii au inceput treptat sa accepte purtarea ei ciudata ca pe un semn din partea lui Dumnezeu si deseori comportamentul ei era cu adevarat ciudat. Alta data Xenia, a fost vazuta plangand zi si noapte. Cand cineva o intreba de ce plange, ea raspundea doar atat: „E sange! E sange! Acolo e un rau de sange!” Si apoi incepea sa planga din nou. Nimeni nu putea intelege ce anume o tulbura atat de mult pe Xenia, care de obicei era linistita, si nici semnificatia cuvintelor ei infricosatoare. Cateva zile mai tarziu a avut loc un masacru sangeros. Lacrimile ei au dat marturie despre masacru inainte de a se fi intamplat.
Nu avea absolut nici un lucru al sau, cu exceptia zdrentelor de pe ea. Adeseori cand sosea in casa unei prietene, se prezenta cu zambetul pe buze: „Iata-ma, cu tot ce am!”
Multa vreme nimeni n-a stiut unde isi petrece Xenia noptile. Intr-o noapte insa, politia locala a urmarit-o si a descoperit ca isi petrecea toata noaptea in rugaciune pe un camp, sub cerul liber, indiferent de vreme. In sfarsit, sosi si vremea cand Xenia nu mai fu vazuta nici pe strazi, nici pe camp. Fata ei luminoasa nu mai stralucea in mahalale, pe stradutele Sankt-Petersburgului. Astfel a trait si a murit pentru Dumnezeu o alta iubitoare de adevar in timp ce lumea o credea nebuna.

Fragment din cartea „Tinerii vremurilor de pe urma – ultima si adevarata razvratire”