Rugaciune de Anul Nou

Decembrie 31, 2009


Doamne, mai e puţin timp şi vei deschide uşa unui nou an. În timp ce îmi iau rămas bun de la cel vechi, îl îmbrăţişez pe cel nou. Sunt fericit de certitudinea pe care ne-o dai, asigurându-ne că Te afli între ani.

Dar înainte de a închide uşa înspre trecut, te rog, lasă-mă să mă mai uit odată înapoi şi să-Ţi mulţumesc pentru ajutorul preţios pe care mi L-ai dat în anul care a trecut. M-ai dotat cu răbdare în încercări. M-ai susţinut cu braţul Tău când m-am clătinat. Îţi mulţumesc pentru acest ajutor.

Atunci când cei din jur m-au dezamăgit şi nu de puţine ori m-au jignit, Tu ai fost lângă mine cu mângâierea Ta sublimă. Când sufletul îmi era tulburat, Cuvântul Tău m-a susţinut. Tu ai fost Acela care mi-ai şters lacrimile şi m-ai consolat.

Ori de câte ori m-am simţit singur şi părăsit, mi-ai arătat că eşti cu mine. M-ai luat de mână şi mi-ai spus că întunericul va trece. Mulţumesc, Doamne.

Când m-am aflat la răspântie, neştiind încotro să apuc, Tu m-ai călăuzit. Duhul Tău mi-a arătat în ce direcţie să o iau. Tu m-ai înviorat şi mi-ai dat putere, când am obosit pe cale. Tu m-ai cheamat deoparte ca să mă odihnesc. Dragostea Ta mi-a dat forţe noi. Puterea Ta m-a însufleţit şi mi-a dat curaj. Mulţumesc şi pentru aceasta, Tată.

În pericole, Tu m-ai protejat. Îngerii Tăi nevăzuţi m-au înconjurat. Mulţumesc, Dumnezeul meu iubit.

Când descurajarea m-a cuprins, Tu m-ai îndemnat să merg mai departe. Mi-ai dat asigurarea că eforturile mele nu sunt zadarnice. M-ai ajutat să-mi recapăt încrederea în mine, amintindu-mi că Tu îmi eşti deajuns. Doamne, cât de mult te iubesc pentru acesta.

Atunci când prietenii nu m-au înţeles, Tu nu m-ai părăsit şi ai stat alături de mine. Tu m-ai înţeles, cum numai Tu o poţi face. Mulţumesc, Doamne.

Doamne înainte de a închide uşa în faţa trecutului meu personal, vreau să am certitudinea că las în urma mea o casă curată. Ajută-mă, ca nu cumva să duc vreun gunoi cu mine în viitor, sau, ceea ce este şi mai grav, să-l ascund undeva, sub vreun covor.

Ştiu că dacă voi ascunde îndoieli, temeri, resentimente şi dacă nu voi ierta, taote acestea mă vor urmări şi nu îmi vor da pace. Aşa că, înainte de intra pe uşa noului an, ajută-mă să rezolv orice problemă pe care o am. Te rog, să-mi dai tăria să pot înfrunta problemele pe care le-am ascuns sau ignorat. Ajută-mă să nu dau vina pe alţii, ci să-mi asum eu toată responsabilitatea pentru reacţiile mele.

Te invit Doamne, în cele mai întunecate şi intime locuri ale mele. Arată-mi Tu care sunt lucrurile pe care am refuzat să le înfrunt. Dă-mi curajul să pot merge împreună cu Tine în locurile cele mai tăinuite ale elui meu. Apoi, dă-mi Tu răbdarea ca să rezolv ceea ce trebuie rezolvat. Mă predau cu totul Ţie. Curăţeşte-mă. Pregăteşte-mă pentru ceea ce îmi rezervă viitorul.

Doamne, acum Tu ai deschis larg uşa noului an. Mă bucur că Tu poţi vedea ceea ce este în faţă, eu nu. Pentru mine este ca şi cum aş încerca să văd prin ceaţă. Îţi mulţumesc Doamne, că Tu nu numai că ştii încotro trebuie să merg, dar Tu ai pregătit şi drumul pe care să păşesc. Şi eu am convingerea că este calea cea bună, fiindcă Tu eşti un Dumnezeu al iubirii. Atunci când mă voi izbi de încercări şi experienţe neplăcute, aminteşte-mi că Tu controlezi viaţa mea şi că toate lucrurile lucrează spre binele meu, şi mai ales spre creşterea mea spirituală.

Aşa cum Tu deschizi uşa noului an şi eu îmi deschid uşa inimii. O deschid larg, ca briza înviorătoare a Duhului Tău să producă prospeţime în sufletul meu. Mătură Tu toate pânzele de păianjen ale îndoielii de sine. Aminteşte-mi Tu cine sunt eu în Cristos. Împrospătează-mi memoria. Prin Tine, pot face tot ceea ce pretinzi de la mine.

Uşa mea personală o deschid larg. Parcă te aud cum îmi şopteşti ca lui Iosua: “După cum am fost cu Moise, voi fi şi cu tine. Eu nu te voi părăsi. Întăreşte-te şi îmbărbătează-te.” Am hotărât să te pun la încercare.

Deschid uşa şi mai larg şi te aud cum îmi spui, ca lui Ghedeon: “Domnul este cu tine, viteazule.” Am hotărât să te cred pe cuvânt şi să fac tot ceea ce Tu vrei ca eu să fac.

Deschi uşa tot mai larg şi te aud vorbindu-mi prin apostolul Pavel: “Bucură-te în Domnul.” Doamne, am hotărât să mă bucur mai mult în Tine, în anul care vine decât am făcut-o în cel trecut. Ajută-mă să nu mă las furat de forţa împrejurărilor, ci să mă concentrez numai asupra Ta. Dacă mă uit în jur, s-ar putea să mă descurajez. Dar dacă mă uit la Tine, voi ştii mereu că Tu controlezi totul şi că mă pot bucura, indiferent de împrejurările în care mă aflu.

Da, Doamne, ai deschis larg uşa noului an. Dar repet. Nu pot vedea înainte mai mult decât un abur. Şi aceasta nu este deajuns. Am vise şi mi-am propus anumite scopuri. Dacă mă las călăuzit, lumina Ta va străluci şi aburul va dispărea. Atunci scopurile mele vor fi voia Ta pentru mine.

Dar înainte de a păşi pragul noului an, mai am o ultimă cerinţă. Este vorba de aceia pentru care ceaţa este dureros de deasă. Lasă ca lumina Ta să strălucească prin mine, pentru ei.

Fă-mă un canal prin care să curgă râuri de iubire, de lumină, de căldură. Vreau ca să-i iau de mână şi să-i călăuzesc în noul an. Şi poate că la sfârşitul călătoriei lor se vor opri şi vor spune şi ei: “Doamne, lasă-mă să mă uit înapoi şi să-Ţi mulţumesc”.

AMIN!

(preluat de aici)


Fii intotdeauna asa cum ai dori sa fii in clipa sfarsitului tau

Decembrie 30, 2009

Cine vrea sa-L primesca pe Hristos in inima sa, acela trebuie sa se curete printr-o pocainta adevarata! Sa cunoasca din legea lui Dumnezeu pacatele sale si sa le curete prin pocainta, dar mai ales sa ceara iertarea lor de la Dumnezeu si atunci va veni la el Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu Evanghelia Sa si-i va da nu o mangaiere a lumii acesteia, ci una pe care lumea nu o poate primi. Sa ne pocaim si noi si sa ne socotim vrednici de orice: si Hristos Dumnezeu, ca un iubitor de oameni, ne va invrednici de mila Sa; caci El priveste spre cei smeriti si le da lor harul Sau.

Omul are numai o inima: cand ea cauta pe cele vremelnice, atunci uita de cele vesnice; iar cand se intoarce spre cele vesnice si se adanceste in ele, atunci uita de cele vremelnice si nu-i pasa de ele.

Doua feluri de griji: fata de cele vremelnice si fata de cele vesnice, doua feluri de iubire, fata de cele vremelnice si fata de cele vesnice, nu pot fi in inima. Neaparat va precumpani una din cele doua: sau cele vremelnice, sau cele vesnice.

Moartea pe nevazute umbla dupa om. Ea il ajunge pe el acolo unde el nu a asteptat-o niciodata; il ajunge cand el nici nu s-a asteptat; il ajunge astfel cum nu s-a gandit niciodata.

Deci fii intotdeauna asa cum ai dori sa fii in clipa sfarsitului tau. Cugeta la acest lucru, ia aminte la tine insuti si nu vei vrea nici cinste, nici slava, nici bogatie, nici alte privilegii si desfatari ale lumii. Gandeste-te ca vei muri astazi sau maine; atunci toata desertaciunea va pieri din inima ta.

Ce folos are din cinste, slava, bogatie si privilegii aceia care a ajuns la sfarsitul vietii ? Da-i imparatie, da-i munti de aur, el nu le va da nici un fel de atentie. Un singur gand, o singura grija are el: cum sa plece de aici cu o nadejde de mantuire si de fericire.

Deci agoniseste-ti o astfel de intocmire si tu; fiecare zi sa o socoti ca este cea de urma zi a vietii tale si asteapta, ca Domnul te va chema. Cu o astfel de intocmire nimic in lumea aceasta nu iti va parea atragator si daca vei sta mereu la aceasta straja si vei veghea, apoi vei avea un sfarsit bun.

Deci acum, in timpul vietii pamantesti, coboara-te des cu mintea in iad, ca sa nu te cobori acolo cu trupul si cu sufletul pentru vesnicie.

Sfantul Tihon, episcop de Voronej


Rugaciune catre Sfintii Heruvimi, Serafimi, Arhangheli, Ingeri de Lumina, Sfintele Scaune Ceresti, Domnii, Puteri Ceresti, Stapanii, Incepatorii

Decembrie 29, 2009


Sfintilor Serafimi
va rugam ajutati-ne sa aprindem iubirea pentru Dumnezeu in inimile noastre, ajutati-ne sa incalzim si sa Indumnezeim iubirea pentru Dumnezeu. Sfintilor Heruvimi va rugam inteleptiti-ne, ajutati-ne si luminati-ne sufletele cu Duhul Cunoasterii Cea de Sus. Sfintelor Scaune Ceresti va rugam daruitin-ne Duhul Dreptei Judecati, pentru noi si mai ales pentru cei care stapanesc peste oameni si-i inteleptesc. Sfintelor Domnii, daruiti-ne noua oamenilor, puterea stapanirii si a inteleptei folosiri a celor incredintate vietii noastre, in aceasta lume. Sfintelor Puteri Ceresti va rugam ajutati-ne in toate lucrarile noastre si dati-ne marire de suflet in ispite si in puteri, ajutati-ne sa lucram pentru castigarea Imparatiei Cerurilor. Sfintelor Stapanii care aveti puteri peste lucrurile diavolesti, va rugam luminati-ne, protejati-ne si ajutati-ne sa iesim biruitori in lupta cu cel rau, pentru castigarea Imparatiei Cerurilor, care se castiga cu biruinta asupra oamenilor si a gandurilor vrajmase lor. Sfintelor Incepatorii, care randuiti Ingerii cei mai de jos, pentru slujiri poruncite de Dumnezeu peste neamuri si tinuturi, va rugam ridicati-i pe trepte de cinste pe cei destoinici intre oameni si povatuiti-i spre cinstirea de Dumnezeu si spre necautarea castigului lor. Sfintilor Arhangheli, care vestiti tainele Lui Dumnezeu, prorociile si Voia Domnului, inmultiti in oameni credinta si intelegerea Voii Lui Dumnezeu si ajutati-ne cum puteti si cat puteti, ca sa iesim biruitori in lupta cu cei rai. Sfintilor Ingeri de Lumina, Ocrotitori, Inspiratori, Pazitori, voi Toti Sfintilor Ingeri, va rugam sa ne iertati ca prin pacatele noastre adesea va ingreunam lucrarea voastra in raport cu noi, va rugam sa ne ridicati atunci cand cadem sub povara pacatelor. Ne rugam Bunului Dumnezeu sa daruiasca putere multa, Haruri Sfinte si mari daruri Sfintilor Serafimi, Heruvimi, Sfintelor Scaune Ceresti, Domnii, Stapanii, Incepatorii, Sfintilor Arhangheli si Tuturor Sfintilor Ingeri pentru tot ajutorul lor cel sfant. Amin!


Citatul saptamanii

Decembrie 28, 2009


„Binecuvântată este acea persoană care a consimţit să devină cel mai bun prieten al credinţei şi rugăciunii: el are mintea liniştită iar credinţa şi rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porţile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu şi este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potoleşte mânia şi furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porţile compasiunii.”
(Sfantul Efrem Sirul)


Sfantul Apostol, intaiul mucenic si arhidiacon Stefan, unul din cei sapte diaconi (27 Decembrie)

Decembrie 27, 2009

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Acatistul Sfantului Arhidiacon Stefan – aici

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, şi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaţi de apostoli.

Sursa: Calendar Ortodox


26 Decembrie – Soborul Preacuratei Fecioarei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu

Decembrie 26, 2009

In ziua de astazi, 26 decembrie, praznuim sarbatoarea cu numele de „Soborul Maicii Domnului.” Cuvant bisericesc, „sobor” insemneaza „adunare de oameni” si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul „sobor” ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri. Adunarea cea cereasca, adica, se uneste, astazi, cu adunarea noastra pamanteasca, la cinstirea Maicii Domnului.
        Si, este drept sa fie asa, dupa ce am praznuit ieri Taina in care Maica Domnului este aceea care uneste pe veci toata omenirea cu Dumnezeu, nascand ca mama pe Domnul Hristos, adica pe Dumnezeu cel intrupat si ascuns intr-un prunc de om.
        E ca si cand Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, in primul rand, si apoi la noi toti, cei credinciosi, „frati mai mici” ai Domnului, care-i aducem aceasta cinstire, ar spune astazi, catre Tatal ceresc, cuvantul acesta de fericita si adanca multumire, de la Apostolul din ajunul Craciunului; „Iata, Doamne, eu si toti pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvantat in veci! Amin.”

        „Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Mireasa, pururea Fecioara.”

Sursa: Proloagele, Ed. Mitropoliei Olteniei-1991


Invatatura la inaintepraznuirea Nasterii lui Hristos

Decembrie 24, 2009

Sa aveti instiintare, fratilor, ca intru aceasta zi este postul inaintepraznuirii Nasterii lui Hristos, intru care cu dragoste si cu curatie sa va adunati, intru al saselea ceas (ora 12 din zi), la rugaciune; mania calcand, de spurcaciunile trupesti curatindu-va si toate necuvioasele lucruri lepadandu-le, ca vrednici sa fim, cu buze curate si cu inima fara prihana, sa ne impartasim cu trupul Domnului, intru care pentru noi S-a imbracat Domnul si a saracit de buna voie. 

Ca ne-a vazut pe noi afundati in rautatea pacatului, robit de diavolul, prin lucruri urate de Dumnezeu, si n-a rabdat sa ne mai vada cazuti in atatea nenorociri. Si, plecand cerurile S-a pogorat pe pamant si, fara de prihana si fara de amestecare, a luat trup de om, in pantecele Preacuratei Fecioare Maria salasluindu-Se. Si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel fara de inceput, S-a facut, cu trupul, om, adica Dumnezeu si Om, indoit cu firea. Ca a vrut sa innoiasca neamul omenesc si sa-l duca la locul cel dintai, dintru care a cazut, cand a ascultat pe vrajmasul care, amagind pe stramosul nostru Adam, omul cel dintai, l-a surpat si in viata muritoare l-a mutat. Deci, pentru aceasta, s-a facut aratarea lui Dumnezeu, pogorandu-se la noi Fiul lui Dumnezeu. 

Bucurie ca aceasta nu s-a mai facut de cand este lumea, ca Fiul lui Dumnezeu a venit, nu ca in vremea veche, prin prooroci si prin pilde, ci, prin nasterea cea din Fecioara, S-a aratat noua fata catre fata. Nu este nici un lucru mai fericit si mai mantuitor decat acesta. Este minunea cea mai inalta, decat toate minunile pe care le-a facut Dumnezeu, de la inceputul lumii. Drept aceea, ingerii propovaduiesc taina si steaua vesteste pamantului pe Imparatul ceresc. Iata, pastorii alearga sa vada pe pruncul Care li s-a propovaduit. Magii, cu daruri imparatesti, I se inchina, iar ingerii lauda pe Dumnezeu, Care Se Slaveste de cei de sus; si pe pamant se vesteste pacea. Ca, iata marturiseste si Apostolul: „Aceasta este pacea noastra care a impreunat pe ingeri cu oamenii, amandoua cetele le-a facut una, facand pace prin cruce, omorand vrajmasia si impacandu-ne cu Dumnezeu. In El viata s-a aratat si fiii lui Dumnezeu ne-am facut” (Efes. 2, 14, 16). 

Deci, ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua? Sa ne veselim, mai intai, ca si pe noi ne-a invrednicit Dumnezeu sa-i dam un raspuns pentru toate cate ni le-a dat. Iar raspunsul nostru este viata noastra crestineasca de fii ai lui Dumnezeu si frati intr-olalta, viata noastra cea cu stradanie, pe care am iubit-o si fagaduinta am dat pentru ea la Sfantul Botez, viata noastra care este adevarata slujire a lui Dumnezeu si a semenilor nostri. 

Deci, de poftim sa umblam si noi pe urmele Domnului, si ale Sfintilor Lui, sa nu ne ingrijim numai de mantuirea noastra, ci de toti oamenii din lume. Nu suntem noi frati cu toti oamenii? Nu suntem ziditi dintr-un pamant? Nu ne-am botezat intr-o sfanta scaldatoare toti? Sa ne ostenim si sa ne rugam, dar, pentru toti fratii nostri din lume, intristandu-ne de pacatosi, de eretici, chiar si de limbile pagane, care se afla in intunericul necredintei; cu un cuvant, pentru toti oamenii, precum porunceste Apostolul Pavel. Folosul nostru va fi cu atat mai mare. Ne vom implini o sfanta datorie, vom dobandi curatirea si iertarea pacatelor noastre si vom castiga viata cea vesnica a Imparatiei ceresti, intru Hristos Iisus, Domnul nostru. 

Sursa: Proloagele