Din Filocalie…

Octombrie 31, 2016
  1. I n t r e b a r e a aceluiaş: Gandul îmi spune că dacă plec undeva şi vieţuiesc în retragere, ajung la linişte desăvarşită. Căci apăsat de datoria multor păcate, vreau să mă eliberez de ele. Ce să fac, Părinte ?

    R ă s p u n s u l lui Ioan: Frate, omul dator, pînă nu-şi plăteşte datoria, ori unde ar merge, fie la oraş, fie la sat, şi ori unde s-ar aşeza, rămane dator şi nu are libertatea să şadă în linişte. Dar dacă silit şi ruşinat de ocara oamenilor îşi plăteşte datoria şi se eliberează de ea, poate să se arate în lume şi să şadă unde vrea cu curaj şi cu multă îndrăz­neală. Deci dacă omul rabdă cu toată puterea ocările şi osandirile, necinstirile şi păgubirile pentru păcatele săvarşite de el, se deprinde cu smerenia şi cu osteneala. Şi aşa i se iartă păcatele lui, după cum s-a scris: ,,Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi iartă-mi toate păcatele” (Ps. 24, 18). Gandeşte-te cate ocări şi osandiri a răbdat Stăpanul nostru Hristos înainte de cruce şi că numai după ele a venit la cruce (Abbe Isaia, Recueil, 8.68; p. 104; 13, 23; p. 115, 117). Astfel nimenea nu poate ajunge cu rod la desăvarşire şi sfanta odihnă a desăvarşirii, dacă nu pătimeşte mai întîi împreună cu Hristos şi nu rabdă toate pătimirile Lui, aducandu-şi aminte de cuvantul Apostolului: „De pătimim împreună, ne vom şi slăvi împreună” (Rom. 8, 17) 502.
    Nu te amăgi deci, căci altă cale în afară de aceasta nu există. Domnul să-ţi vină în ajutor după voia Lui, ca, precum zice în Evanghelie, să întemeezi clădirea ta pe piatra cea tare, care este El însuşi (Mt. 7, 2; I Cor. 10, 14).

502 Nu se poate scoate răul din fire fără încordarea ei. Păcatul, patima reprezintă o slăbire a firii. Nu suferinţa pur şi simplu o întăreşte şi o izbăveşte de rău, ci răbdarea ei, care reprezintă o încordare, o folosire a tuturor rezervelor de putere, însoţită de cererea cu încredere a ajutorului lui Dumnezeu, care şi ea reprezintă o încordare a puterii. Iar înfranarea de la plăcerile ce ispitesc este şi ea o încordare, o răbdare, a ispitei fără încovoierea care cedează. Dar numele de răbdare, se foloseşte mai propriu împotriva ispitei de a fugi de durere, tendinţei de a ieşi de sub ea. Slava firii e starea în care nu mai simte nici atracţia superficială spre plăcere, nici durerea trupului, cînd duhul a copleşit viaţa trupului. Dar de duh ţine şi voinţa. Fără a se exercita în efortul voinţei duhul nu poale deveni puternic, ca să copleşească plăcerea şi durerea trupului. Acesta a fost rostul răbdării lui Hristos şi al crucii suportate de El. Firea Lui omenească trebuia să meargă pînă la supremul grad al răbdării, care e răbdarea morţii, pentru a se întări deplin. O cedare în ultimul moment ar fi fost o lunecare din tot ce a dobandit prin răbdările anterioare. Trebue săţi dai însăşi viaţa, ca să o dobandeşti, prin suprema tărie a ei, pe planul superior oricărei slăbiciuni. Aceasta nu exclude faptul că Hristos a suferit şi din compătimire pentru noi, sau şi ca să ne arate iubirea Sa. Propriu zis acestea au stat la baza răbdării Lui prin care a învins slăbiciunea din firea noastră de pe urma păcatului, slăbiciune care mergea prin cedarea sub plăcere şi durere, pînă la biruirea ei prin moarte. Trebuia să se întîmple această întărire şi eliberare în parga firii noastre asumate de El, pentru ca să treacă şi la noi puterea biruirii plăcerii şi durerii legate de patimi. Deci nu e vorba de a fi plătit Hristos pentru noi o jignire a onoarei lui Dumnezeu, căci în acest caz n-ar mai trebui să „pătimim” şi noi cu Hristos. Ci e vorba să ne întărim şi noi înşine prin răbdarea durerii. Hristos a pătimit pentru noi în sensul că numai El a putut, întări Cel dintîi în mod real firea noastră prin crucea Lui şi din comunicarea cu El primim şi noi puterea de a întări firea noastră, liberînd-o de slăbiciune. Răbdarea Lui e izvorul răbdării noastre, care ne întăreşte şi pe noi.

Filocalia Volumul XI, Sfintii Varsanufie si Ioan 

Anunțuri

Sfantul Gherasim din Kefalonia (+ 20 Octombrie), vindecatorul bolilor psihice

Octombrie 20, 2016

sfantul%20gherasim%20din%20kefaloniaSfantul Gherasim s-a nascut in anul 1508 in satul Trikkala din Peloponez. De tanar, a fost calugarit in insula Zakintos, ulterior primind Schima Mare in Muntele Athos. A mers la Ierusalim unde a stat timp de 12 ani. In acest timp a fost hirotonit diacon si preot de catre Patriarhul Gherman. Va petrece apoi o vreme in Creta si Zakyntos, iar in 1555 a soseste in Kefalonia (insula in sud vestul Greciei, in Marea Ionica, nu departe de tarm).

Primii cinci ani i-a petrecut intr-o pestera din regiunea Lassi. In anul 1560, Cuviosul Gherasim s-a mutat in Omala, o regiune centrala a Kefaloniei, unde a restaurat o veche biserica inchinata Adormirii Maicii Domnului si a infiintat o manastire de maici pe care a numit-o „Noul Ierusalim”. Manastirea pe care a intemeiat-o avea un important rol social, purtand de grija celor saraci. In scurt timp, aceasta a devenit un important centru de caritate.

Sfantul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de multe daruri, ajungand vestit pentru vindecarile trupesti si sufletesti pe care le savarsea, si mai ales pentru puterea de a alunga duhurile necurate. Sfantul Gherasim cunoscandu-si dinainte sfarsitul vietii pamantesti s-a mutat la Domnul pe 15 august 1579.

Dupa moartea sa, trupul a fost de doua ori inhumat si deshumat intact, ceea ce a si condus la canonizarea oficiala din partea Bisericii.

In ziua de 20 octombrie 1581, odata cu deschidere mormantului sau, sfintele sale moaste si vesmintele erau intregi, iar mormantul raspandea buna mireasma. Moastele Sfantului Gherasim se gasesc intr-o racla din sticla si argint, in manastire, fiind plasata langa mormantul sfantului.

Acatistul Sfantului Gherasim din Kefalonia – aici

Sfantul Gherasim din Kefalonia, vindecatorul bolilor psihice

Datorita multor minuni pe care le-a savarsit, Sfantul Gherasim din Kefalonia este cunoscut ca protector si tamaduitor atat al bolilor psihice, cat si al persoanelor demonizate. In zilele de praznuire ale Sfantului Gherasim – 16 August si 20 Octombrie -, trupul sau este purtat in racla in picioare, pe deasupra persoanelor bolnave.

In anul 1953, imediat dupa ce s-a inregistrat puternicul cutremur de pamant, care a distrus insula Kefalonia in proportie de 90%, au fost foarte multe aratari ale Sfantului Gherasim de-a lungul intregii insule. Cei care au fost vatamati si au fost prinsi in interiorul locuintelor si al cladirilor au spus ca acesta i-a mangaiat si i-a intarit.

Sfantul Gherasim – ocrotitorul insulei Kefalonia

Multi locuitori ai insulei au dat numele copiilor lor, dupa cel al Sfantului Gherasim, avand mare evlavie catre sfant. Mica Biserica a Sfantului Gherasim a fost construita langa mormant si pestera unde a trait. O biserica noua, impunatoare, inchinata Sfantului Gherasim a fost finalizata in 1992.

O biserica cu hramul Sfantul Gherasim din Kefalonia a fost ridicata in New York de catre emigrantii proveniti din insula, la inceputul secolului al XX-lea.

Rugaciune pentru izbavirea de duhurile necurate

m „Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei si ocrotitorule al ortodocsilor, primeste putina mea rugaciune pentru (numele), care mult se chinuieste. Stiu ca ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiti de duhurile necurate, si pentru aceasta te rog sa ii dezlegi de legaturile diavolesti cu care este legat. Arata-ti si acum puterea, sfinte, ajutand aceasta faptura care mult patimeste. Stiu ca pe tanarul care vroia sa isi curme viata, aruncandu-se din clopotnita, nu doar ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si izbavit de diavolul care il chinuia. Stiu ca pe femeia pe care diavolul voia sa o inece ai tinut-o in chip minunat deasupra apei pana ce maicile au venit sa o ajute. Si nu numai ca nu a murit, dar prin rugaciunile tale a si scapat din ghearele diavolului care o chinuia.
Mare este durerea parintilor care sufera vazandu-si copiii patimind, mare este durerea rudelor cand un om este bantuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu ma lasa. Stiu ca rugaciunea mea este slaba, dar nu pentru credinta mea, ci pentru iubirea ta fata de neamul crestinesc te rog cu inima zdrobita: indura-te, sfinte, si alunga de la (numele) toata lucrarea draceasca, pentru ca el, cunoscand puterea dumnezeiasca, sa duca o viata bineplacuta lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale, multumindu-ti pentru ajutorul primit si laudandu-L pe Dumnezeu, Cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Amin.”