Conferința Pr. Prof Theodoros Zissis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, ținută în Basarabia în Ianuarie 2016

Matei 12

„30. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea și cel ce nu adună cu Mine risipește.
  31. De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu li se va ierta.”

Cinstiți părinți, iubiți frați în Hristos,

Vin din Tesalonic, un oraș cu mulți Sfinți și cu multe binecuvântări, orașul Sf. Dimitrie și al Sf. Grigorie Palama și am o mare bucurie să vă aduc binecuvântarea acestui sfânt oraș al Tesalonicului.

Motivul pentru care ne aflăm astăzi aici, la Chișinău, este că IPS Mitropolit Vladimir a avut inițiativa, împreună cu colaboratorii săi, să organizeze o întâlnire inter-ortodoxă pe tema ecumenismului inter-religios.

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre sincretismul religios, dați-mi voie să vă spun că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă va rămâne în veac. Avem adeverire pentru aceasta de la Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos că „Porțile Iadului nu o vor birui. ”

De-a lungul istoriei Biserica a întâmpinat foarte multe prigoane și foarte multe erezii. Și toate aceste prigoane și erezii le-a început Satana (în ebr.= împotrivitorul), diavolul (în gr. = separatorul), care nu suferea și nu suferă să vadă că oamenii renasc prin Botez și Evanghelie.

A întâmpinat marea erezie a lui Arie, a lui Nestorie, a monoteliților și monofiziților, a iconomahilor, și din secolul al IX –lea a trebuit să se lupte cu marea erezie a papismului (catolicismul) și învățătura lor despre Filioque.

Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, care a trăit în secolul al XIV-lea zice că niciodată diavolul nu a încetat să șoptească la urechile oamenilor căzuți, a celor înșelați, care de multe ori se găsesc chiar înlăuntrul Bisericii și chiar în rândul clericilor, diferite erezii cu care a încercat să dărâme Biserica. Și pentru că n-a avut succes prin lucrarea din exterior, a încercat și încearcă din interiorul Bisericii prin erezii.

Un alt mare sfânt din țara noastră, Sf. Cosma Etolianul, mare învățător al neamului, care a făcut 1200 de școli, pentru că exista Islamismul și se încerca să se islamizeze Grecia, a spus: „Să vă bucurați că v-ați născut ortodocși, și să-i compătimiți pe cei ce s-au născut în întunerecul ereziilor. Toate celelalte credințe, toate celelalte religii sunt lucrarea Satanei”.

Din nefericire, în secolul al XX-lea, și iarăși prin lucrarea Satanei, a apărut o nouă erezie, o foarte mare erezie, pe care Sf. Iustin Popovici al Serbiei anumit-o Panerezia Ecumenismului. Și a numit-o panerezie pentru că ea cuprinde toate ereziile existente până în prezent, este o supraerezie.

Motivul pentru care suntem neliniștiți de apariția acestei erezii este că există în rândul clericilor ortodocși persoane care sprijină această erezie a ecumenismului. Și la Sfântul și marele Sinod care se pregătește pentru luna iunie a anului acestuia (2016), motivul principal al întrunirii și al dezbaterilor este să arate că ecumenismul este bun. Și să ia adică hotărâri prin care să spună că și ereticii sunt Biserică, că și Papa este Biserică,  că și Protestanții sunt Biserică, că și monofiziții sunt Biserică, și alții la fel, și că nu trebuie să ne lăudăm că numai noi ortodocșii suntem Biserică.

Între aceste hotărâri, după cum se vede din textele care au fost pregătite, vor să decidă că și Botezul ereticilor este canonic. Dar credința Bisericii din toate veacurile, și hotărârile tuturor Sfintelor Sinoade și a ale Sf. Părinți ai Bisericii este că în afară de Biserica Ortodoxă nu există Harul Duhului Sfânt. În afara Bisericii Ortodoxe nu există mântuire. Și hai să completăm aici că această panerezie a secolului al XXI-lea a ecumenismului a început, în esență, prin schimbarea calendarului.

Prima decizie pe care au făcut-o ca să ne despartă, între noi ortodocșii, și să lovească în unitatea noastră a fost la un Sinod Panortodox în Constantinopol la 1923 când au hotărât să schimbe și să dea la o parte vechiul calendar adoptându-l pe cel nou. Și să notăm că acea decizie nu a fost panortodoxă (n-a fost votată în unanimitate), și chiar și numai pentru acest motiv, acea hotărâre este greșită și distrugătoare și a generat în lumea ortodoxă schisma schismelor.

Una dintre temele care va fi discutată în agenda acestui mare și sfânt Sinod este și calendarul, și nu ne ajunge că până acum au creat atâtea schisme acum vor să schimbe și data Paștelui. Vor să hotărască, ca toți, papistașii (catolicii), protestanții și ortodocșii să sărbătorească împreună Paștele. Același Patriarh ecumenic, Bartolomeu, în același gând cu Papa și cu alți eretici, copți etc., au hotărât să schimbe data Paștelui.

Există însă o șansă și o nădejde că, la întâlnirile presinodale pe care le-au făcut pentru acest Sinod, Biserica Rusiei, a Georgiei, a Serbiei, și alte Biserici ortodoxe au declarat că nu vor accepta nici o schimbare a calendarului sau a Paștelui. Și pentru că s-a hotărât că toate deciziile luate trebuie să fie în unanimitate de acord, adică să fie acceptate de către toate Bisericile, și că dacă o singură Biserică este împotrivă, Sinodul nu poate adopta hotărârea, mai avem o nădejde.

Ne pare foarte rău și suntem răniți văzând pe episcopii noștri și pe Patriarhii noștri, că de multe ori se roagă cu ereticii. Mulți credincioși ortodocși, pentru că nu au informații despre aceste teme, nu știu ce lucruri grozave se întâmplă în lumea ecumenismului. Cu toții știm că este oprită cu stristețe de către sfintele canoane rugăciunea împreună cu ereticii.

Există un binecuvântat canon apostolic care spune că „Episcopul, preotul, diaconul sau mireanul care se roagă cu ereticul trebuie să se caterisească sau să se afurisească.” Și numai ’Tatăl nostru’ de l-am zice împreună cu ereticii cădem în afurisanie și anatemă.

Deși există aceste canoane, patriarhii noștri se roagă împreună cu ereticii. A făcut înconjurul lumii vizita Papei la Constantinopol și de asemenea cea a Patriarhului ecumenic Bartolomeu la Roma, vizite la care s-au făcut rugăciuni de necrezut. Diaconii ortodocși, ținând cădelnițele cu tămâie în mâini, l-au tămâiat pe Papa când intra în Biserica din Constantinopol și cântau : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. Iar în Biserică, de asemenea, Patriarhul a coborât de pe tron la momentul: „Să ne iubim unii pe alții, ca întrun gând să mărturisim” și s-a sărutat cu Papa, apoi au spus crezul împreună.

Anumitor monahi din Sfântul Munte, care nu au posibilitatea să vadă toate câte se întâmplă în lumea ecumenismului, neavând posibilitatea (internet, televizor), nu le vine să creadă că se întâmplă toate acestea. De aceea, unii părinți din afara Athosului s-au dus acolo cu telefon mobil și laptop, și le-au arătat părinților ceea ce se întâmplă. Iar unul dintre ieromonahi, care slujea în Karyes la Protaton, Biserica ce adăpostește icoana Maicii Domnului „Axion Estin” („Cuvine-se cu Adevărat”), când a văzut toate aceste împreună rugăciuni cu ereticii, a zis: „Eu mai mult nu voi sluji în Biserica Protatonului și n-am să-l mai pomenesc pe Patriarhul ecumenic”.

Și nu este numai Patriarhul ecumenic care face aceste împreună rugăciuni, din nefericire, ci și țara noastră vecină, România, a înaintat pe această cale a ecumenismului. Și Patriarhul României Daniel se roagă împreună cu papiștii și alți eretici.

Această săptămână de sfârșit de ianuarie a fost declarată „săptămâna rugăciunii în comun” (a tuturor religiilor), și mai ales în Europa și America toți episcopii ortodocși se roagă cu papistașii și protestanții. Este un fenomen de neînțeles, niște imagini cutremurătoare pentru tradiția noastră patristică. Poate cineva, de exemplu, să și-l imagineze pe Sf. Atanasie al Alexandriei rugându-se cu Arie ereticul? Sau poate cineva să și-l imagineze pe Sf. Chiril al Alexandriei rugându-se împreună cu Nestorie ereticul? (Sau poate vreun român să-și imagineze pe Sf. Martiri Brâncoveni rugându-se cu turcii? n. trad.). Și așa vedem prin aceste fenomene că credința ortodocșilor este în pericol.

Într-o întâlnire asemănătoare, în Grecia, m-au chemat să vorbesc pe tema : „Este în pericol Ortodoxia?” Și desigur, poziția mea a fost că Biserica nu este în pericol, pentru că și dacă doi sau trei sau 10 ar rămâne fideli adevărului, Biserica va exista în continuare.

La Sinodul de la Ferrara Florența din 1438-1439, atunci când toți episcopii ortodocși au semnat rătăcirile și ereziile papistașilor (catolicilor), și când numai un singur episcop ortodox nu a semnat, marele luptător și mărturisitor Sfântul Marcu al Efesului, Papa, care știa că și numai un singur om poate salva credința, a declarat: „Deci n-am rezolvat nimic!”

Când s-au întors în Constantinopol acei episcopi apostați care au trădat Ortodoxia poporul i-a întâmpinat cu pietre, și numai pe Sf. Marcu l-au primit cu mare dragoste.

Dați-mi voie să actualizez această temă. Mă bucur foarte mult să văd această adunare a noastră aici, adunare care este o minune, pentru că în astfel de vremuri grele și condiții potrivnice, ne adunăm cu toții, frați ortodocși, să ne întărim credința și s-o ducem mai departe, așa cum cei drept credincioși au spus atunci la Ferrara-Florența: „Noi credincioșii nu vom trăda Ortodoxia (în gr. = dreapta slăvire) niciodată!”

Văzându-vă chipurile și expresiile, consider că, dacă acest Sfânt și mare Sinod din iunie va trăda Ortodoxia, noi toți și voi toți vom dezaproba și vom respinge acest Sinod. Atunci tot poporul din Constantinopol a strigat: „Nu te vom nega pe tine Sfântă Ortodoxie! Preferăm să murim decât să ne trădăm credința!”

Nu știm clar că pe pe timpul turcocrației din țările noastre ei au făcut mii și mii de creștini martiri? Dar și în perioada ateismului comunist câți martiri nu și-au dat viața în Rusia, în Moldova, în România, în Serbia. Această credință, pe care am păstrat-o cu sângele nostru, nu vom permite episcopilor și patriarhilor să o distrugă. Pericolul pentru Ortodoxie nu este mic. Este foarte mare! Biserica nu se va pierde, însă se pierd foarte multe suflete de creștini ortodocși! În special acei ortodocși tineri care urmează curentului ecumenist.

Până în momentul în care vă vorbesc, timp de 40 de ani, am fost profesor de teologie la Facultatea de Teologie din Tesalonic. Și vreau să vă spun următoarea descoperire dureroasă. Cei mai mulți dintre vechii profesori au fost ortodocși și aveau o credință statornică. Din nefericire cei mai mulți dintre profesorii mai tineri sunt ecumeniști acum, adică susțin erezia ecumenismului. Și pe aceștia îi folosește Patriarhul Ecumenic ca și alți patriarhi ca să introducă aceste teorii și teologii ecumeniste.

Nu am fi putut vreodată să ne imaginăm că în facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic vor exista profesori ortodocși care să hotărască să predea Coranul și Islamul în această școală. În aceste zile, în Grecia, primul ministru care conduce un guvern ateist, a semnat că din anul universitar următor 2016-2017, va exista în școlile teologice ca materie de învățământ Coranul și Islamul. Imaginați-vă acum, cum se leagă toate aceste lucruri, atunci când patriarhul oferă în dar Coranul precum în vizita pe care a făcut-o în America. În loc ca, în calitate de patriarh ortodox, să aducă drept cadou o Evanghelie, o icoană, el a făcut cadou un Coran. Iar asta vine în sprijinul ecumenismului. Vedeți cât de mare erezie este această mișcare, cum că toți, și musulmani, și budiști, și evrei, și creștini cred într-același Dumnezeu. Și că nu doar Evanghelia este sfântă, ci și Coranul și îl numesc „sfântul coran”!

Acest exemplu pe care l-a dat patriarhul l-au imitat și alți patriarhi și episcopi. Iar profesorii ecumeniști din școlile teologice zic așa: „De vreme ce patriarhul consideră Coranul a fi sfânt dimpreună cu alți patriarhi, și de vreme ce alți ecumeniști învață că nu doar în Biserică se poate mântui cine dorește, ci se pot mântui oamenii în toate religiile, toate credințele mântuiesc și toate ereziile mântuiesc. De ce, atâta vreme cât Coranul este sfânt, să nu-l predăm și noi într-o școală teologică?”

Eu care am slujit acestă școală de teologie am simțit o mare amărăciune și îngrijorare, deoarece școala teologică din Tesalonic, care este considerată școala teologică a Părinților Bisericii și a Sf. Grigorie Palama, a ajuns să fie o școală de teologie în care se predă Coranul.

Această erezie a ecumenismului are și alte prelungiri. Mulți dintre papistași și protestanți își dau seama că trăiesc într-un climat eretic. De fapt nici nu e foarte greu să-și dea cineva seama că așa-zisul creștinism apusean e distrus. Europa s-a descreștinat.

În Franța, la Paris, există 5000 de geamii musulmane, pentru că acolo nu există creștinism adevărat, nu există Biserică adevărată deoarece și papismul și protestantismul au modificat și strâmbat Evanghelia.

Mi-aduc aminte cu multă părere de rău că la un moment dat am văzut în reclame că se vând biserici protestante și catolice: „Puteți să cumpărați biserică .” Slavă Domnului că în lumea ortodoxă nu numai că nu distrugem și nu vindem Biserici, ci construim noi Biserici și noi Mănăstiri. Și în Grecia, și în Moldova, și în Rusia după căderea comunismului există o înflorire a Ortodoxiei.

Mulți dintre eretici, înțelegând că nu trăiesc în adevărata Biserică, cer să devină ortodocși. Și mulți au devenit ortodocși! Dar atunci când se duc la episcopi ortodocși care slujesc în diaspora Europei și a Americii (cerându-le să-i boteze), care credeți că ar trebui să fie răspunsul unui episcop ortodox autentic? Nu ar trebui să se bucure și să facă tot ce îi stă în putință ca să-i facă ortodocși? Însă cei mai mulți dintre episcopi le spun așa: „Nu e nevoie să deveniți ortodocși. În curând se va face unirea Bisericilor și-atunci oriunde ați fi, și în papism, și în Protestantism, și acolo vă mântuiți. De aceea rămâneți în erezie.”

În astfel de situații se întâmplă ceea ce spune Domnul nostru Iisus Hristos despre cărturari și farisei: „ … închideți Împărăția Cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce intră nu-i lăsați să intre” (Mt 23, 13). Există foarte mulți dintre eterodocși, papiști și protestanți, care au devenit ortodocși, dar nu povățuiți de către episcopi la ortodoxie ci de către bătrâni povățuitori duhovnicești din Sfântul Munte sau stareți din alte locuri. Avem ca pildă exemplul părintelui Efrem care a fost egumen al Mănăstirii Filoteu din Muntele Athos, care s-a dus în America și acolo a construit până acum 19 mănăstiri. Iar monahii din aceste mănăstiti nu sunt ortodocși născuți în țările ortodoxe, ci sunt americani convertiți prin Botez care vin și îmbrățișează rânduiala monahicească.

Eu am avut binecuvântarea și bucuria să fac o vizită acum câțiva ani într-o mănăstire de călugări a părintelui Efrem din America, și anume Mănăstirea Sf. Antonie cel Mare din Arizona. Și m-am mirat să văd acolo că există două coruri în Biserică, una la strana dreaptă, alta la cea stângă, unde cântau fie nord americani fie americani de culoare (afroamericani). Și cântau excelent muzică bizantină aghiorită. Iată minunile pe care le face Dumnezeu! În vreme ce episcopii și patriarhii noștri le interzic să vină la ortodoxie, zicând că toți suntem la fel, există stareți și duhovnici care aduc noi mădulare în Biserica lui Hristos.

Am amintit aici un pericol care înseamnă această stricare a școlilor noastre de teologie, însă trebuie să vă menționez și alte două pericole, pentru că toți cei din Biserică trebuie să cunoască acestea. Noi credincioșii nu suntem doar oi și cai, ci suntem oi raționale, suntem turma cea cuvântătoare și precum spune Evanghelia, turma oilor cuvântătoare cunosc glasul Bunului Păstor și-I urmează Lui. În schimb pe păstorul cel rău nu-l urmează. De aceea trebuie să cunoaștem cine sunt păstorii cei buni și să-i urmăm, și care sunt păstorii cei răi.

În lupta mea de a arăta că nu trebuie să-i urmăm pe răii păstori ecumeniști, în urmă cu câțiva ani am scris o carte: „Reaua ascultare și sfânta neascultare.” Nu trebuie să facem ascultare (supunere oarbă) la păstorii cei răi, la cei căzuți în erezii, ci în cazul în care păstorii sunt eretici, trebuie să acționăm cu toții, și în astfel de cazuri neascultarea este sfântă!

Cartea pe care am scris-o cu titlul „Reaua ascultare și sfânta neascultare” s-a tradus și-n limba rusă, a circulat și în Ucraina, în Moldova, și din ceea ce am fost informat în aceste zile, cartea s-a vândut ca pâinea caldă. Însă câțiva păstori răi care s-au tulburat din cauza acestei cărți, și care vor ca turma lor să fie ca animalele, au interzis circulația acestei cărți.

Mi-aduc aminte din istoria Bisericii când patriarhul eretic Nestorie din Constantinopol a predicat erezia sa împotriva Maicii Domnului de la amvonul Bisericii Sfintei Sofia, și a zis că nu trebuie să o numim pe Maica Domnului – Născătoare de Dumnezeu – că acela care l-a contrazis pe Nestorie în timpul cuvântării a fost un mirean care i-a zis: „ – Ce este aceasta ce-o zici patriarhe? Asta-i erezie!!” Și-atunci toată mulțimea din Biserică s-a ridicat prinzănd curaj de la reacția unui simplu mirean și așa cum știm Nestorie a fost condamnat la Sinodul al III-lea ecumenic.

Reamintesc și cazul Sf. Maxim Mărturisitorul care nu a fost vreun preot ieromonah, ci a fost simplu monah. Când Sf. Maxim a înțeles că erezia monotelismului se răspândește în toată împărăția a plecat din Constantinopol, a traversat toată Palestina, Africa, și apoi a plecat la Roma unde s-a întâlnit cu Papa al Romei de atunci, care era ortodox, și au făcut un Sinod pentru a condamna erezia monotelismului. Nu o spun pentru aceasta ci pentru un motiv mai important! Când patriarhul de la Constantinopol și împăratul, care era susținătorul ereziei monotelismului, au auzit că monahul Maxim s-a dus la Roma și e împreună cu Papa ortodox, au dat poruncă de l-au prins și l-au dus legat în Constantinopol. Și l-a întrebat atunci patriarhul: „-Maxime, de unde ai acest curaj? Cine ești tu? Tu nu ești nici patriarh, nici preot! La care Biserică aparții: la Biserica Constantinopolului, la Biserica Antiohiei, la Biserica Alexandriei? Toate aceste Biserici au acceptat monotelismul.” Și minunați-vă de răspunsul lui care trebuie să fie și răspunsul nostru la Sinodul ce urmează să fie: „Eu nu aparțin la aceste Biserici acum pentru că sunt eretice! Eu aparțin Adevărului, și unde există adevăr, acolo există Biserica! Acolo unde nu există adevăr, acolo nu există Ortodoxie (dreaptă slăvire).”

 Dați-mi voie să vă spun și un alt exemplu al unui alt mare Sfânt Părinte al Ortodoxiei, pentru că m-am ocupat foarte mult cu această temă și ca profesor universitar la Facultatea de Teologie unde am predat Patrologia și Părinții Bisericești.

Un alt mare sfânt al Bisericii noastre care împreună cu Sf. Ioan Damaschin au fost cei mai mari apărători ai Sfintelor Icoane împotriva iconomahilor, este Sf. Teodor Studitul, care a avut în Constantinopol o foarte mare Mănăstire, cu 1000 de monahi. El nu a luat în seamă amenințările că îi vor închide mănăstirea și îi vor prigoni pe călugări, ci dimpotrivă i-a întărit pe toți monahii și au ieșit cu toții din mănăstire cu lumânări aprinse și au protestat împotriva distrugerii icoanelor.

Există unii duhovnici și egumeni din zilele noastre, sunt și-n Grecia, s-ar putea să nu existe aici în Moldova, care le spun credincioșilor: „Nu trebuie să luptați și să mărturisiți, voi să vă faceți pravila, postul, să vă spovediți și să vă împărtășiți.” La astfel de duhovnici Teodor Studitul le spune așa: „Bine,dar pietrele vor striga împotriva acestor erezii și voi spuneți să fim indiferenți?! Nu avem nevoie de mănăstiri, căci mănăstirile sunt doar pereți! Să le ia! Credința noatră să nu ne-o ia!”

Și vreau să amintesc ceva care am spus și ieri într-o conferință, un lucru foarte important din învățăturile Sf. Grigorie Palama pe care azi o arătăm foarte des în Grecia, și care a întărit pe mulți ca să înceapă să se lupte. Sf. Grigorie Palama a fost învinuit cum că , deși în Sfântul Munte era simplu ieromonah, a organizat lupta împotriva ereziei papistașe a lui Varlaam Calabritul. Și i-au zis din Constantinopol: „Ceea ce faci tu, că aduni ieromonahi, preoți și laici ca să vorbiți împotriva lui Varlaam, aceasta este o adunare ilicită.” Și de același lucru încearcă să ne învinuiască și pe noi în Grecia, iar acest lucru este întăritor să vi-l spun, că Grecia este singura țară ortodoxă în care lucrează, fără legătură cu Biserica oficială (cu episcopii) , o sinaxă ortodoxă de clerici și monahi. Ne întâlnim la o mănăstire la fiecare două luni și discutăm aceste probleme privind ecumenismul.

Sf. Grigorie Palama, răspunzând acestora care ne spun că trebuie să tăcem, să nu vorbim, zice următoarele: Există 3 tipuri de ateism! La primul tip de ateism aprțin aceia care nu cred că există Dumnezeu, tipul clasic de ateism. La al doilea tip de ateism aparțin aceia care strâmbă și distrug rânduielile lăsate de Dumnezeu, adică ereticii și celelalte religii. Aceste două tipuri sunt în mod logic atee, însă așteptați acum cel de-al treilea tip de ateism, pe care trebuie să și-l asume aceia care ne spun : „nu faceți nimic, nu mărturisiți!” După Sf. Grigorie Palama la al treilea tip de ateism aparțin aceia care  tac și nu vorbesc, și pentru că tac și nu mărturisesc, lasă pe celelalte două tipuri să progreseze.

De aceea, de când învăț și predau teologia, nu am găsit un părinte al Ortodoxiei, un sfânt care să nu mărturisească și să nu lupte împotriva ereziilor. Și primul exemplu ni l-a dat Sf. Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul atunci când a văzut că împăratul Irod a căzut într-un păcat foarte mare, cel al preacurviei, căci luase de nevastă pe femeia fratelui său. El era un călugăr, un pustnic, însă nu s-a temut de Irod și i-a zis: „Nu ți se cuvine să iai de nevastă pe femeia fratelui tău!” Așa și noi trebuie să le spunem ecumeniștilor: „Nu vă este îngăduit să schimbați învățătura și credința Bisericii.” Și Sf. Ioan Înaintemergătorul, binențeles, a plătit acel curaj și manifestarea lui, pentru că, așa cum știm , la sfatul Irodiadei, Irod a dat poruncă și i-au tăiat capul. Dar a rămas în conștiința noastră a tuturor, ca primul mărturisitor martir care și-a dat viața pentru credința cea adevărată și pentru adevăr.

Voi încheia cuvântarea spunându-vă câteva lucruri despre alte teme care au legătură cu ecumenismul. Vreau să mă refer la taina Sf. Botez, pentru că în multe țări ortodoxe începe să se obișnuiască să nu se facă Botez după Sfintele Canoane ,prin cele trei afundări, ci doar prin trei stropiri. Botezul prin stropire nu este ortodox, ci papistaș. Aceasta este o încercare a ecumeniștilor să începem cu toții să facem același lucru ca să ne potrivim prin aceleași obiceiuri.

Botezul canonic aste atunci când, fie pruncul, fie adultul, se afundă de trei ori în apă în numele Sfintei Treimi, cu tot trupul și capul. Acum în Grecia mi-au spus câteva persoane mai în vârstă: „Părinte, ne-am tulburat pentru că am văzut că mai nou preoții nu botează prin afundare cu totul în colimvitră. Noi am fost botezați prin afundare completă, și capul, dar acum vedem că mulți preoți, nu toți, nu-i bagă cu totul în colimvitră pe cei ce se botează, ci folosesc doar puțină apă în colimvitră din care iau și le toarnă pe cap.”

 Acesta nu este Botez ortodox. Este interzis cu strictețe de către Sfintele Canoane. Și de aceea trebuie ca episcopii, acolo unde există astfel de cazuri, să le corecteze. Mi-a spus o doamnă în Grecia că atunci când l-a întrebat pe preot de ce nu l-a afundat pe prunc cu totul în colimvitră, acesta i-a răspuns: „Ca să nu protesteze părinții, poate va răci copilul!” Va îngădui oare vreodată  Dumnezeu să se îmbolnăvească un copil primind Harul Sfântului Botez?!

Eu sunt copil de preot și mi-amintesc că toți preoții din Grecia botezau canonic prin afundarea completă. Iar acesta nu este doar un simplu obicei, o simplă practică, ci are o însemnătate teologică foarte importantă. și să ia aminte părinții care sunt aici și să o spună și la alți preoți. Sf. Ap. Pavel zice: „Ne-am îngropat împreună cu Hristos prin Botez.” Atunci când preotul îl bagă pe cel ce se botează cu totul în apă, este îngropat omul cel vechi, omul care are păcatul originar, și îl scoate om nou. Este simbolul Morții și-al Învierii. Dacă nu îngroapă cu totul pe copil, aceea nu este îngropare, nu se face simbolul Îngropării și Învierii.

Trebuie știut că în Apus, până la Schismă botezau și ei prin trei afundări, în butoaie speciale, sau baptisterii.

*************************************************************

Pr. Dumitru Stăniloaie:

„Eu nu sunt pentru ecumenism. A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre.”

Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa:

„Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru.”

Arhim. Iustin Pârvu:

„Ecumenismul nu e născut din părerile Bisericilor, ci din gândirea proprie a unor păstori ce nu au nimic profund creștin și religios în ei, ci doar o viață politică.”

Pr. Arsenie Papacioc:

„Sunt împotrivă! Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?”

Sf. Paisie Aghioritul:

„Cu durere în suflet mărturisesc că dintre toți filo-unioniștii (ecumeniștii) pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe niciunul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, știu să vorbească despre dragoste și unire, deși ei înșiși nu sunt uniți cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit!”

Sf. Efrem Sirul:

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de câți murdăresc sfânta credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii!”