Dragostea care ne sminteste

„Crestinismul este dragoste, crestinismul este si durere. Crestinismul este dragoste izvorata din durere. Si ce este aceasta porunca stranie adusa de Hristos, daca nu durere? Ce inseamna, de fapt, a iubi pe aproapele tau? Sa-i cumperi un hamburger? Sa-i dai zece lei? Uneori si asta. Dar daca necazul aproapelui tau nu poate fi alinat cu un hamburger si nici cu zece lei, daca el depaseste puterile tale? Iar mie mi se pare ca orice necaz si orice durere depaseste puterile noastre. Atunci singurul lucru pe care il putem noi face este sa ne indureram cu durerea aproapelui nostru, cu durerea intregii lumi, daca se poate. Arhimandritul Sofronie Saharov, scriindu-i unei femei bolnave, careia ii murise fiul in varsta de opt ani, povesteste aceasta intamplare: „Eram odata impreuna cu Sf. Siluan si priveam de langa chilia noastra din Sfantul Munte o corabioara nimerita in furtuna. Oamenii panicati aveau de ales intre a ramane in corabie, asteptand terminarea furtunii sau a veni cu luntrea pana la mal. Amandoua variantele erau la fel de primejdioase. Atunci unul din calugari a suspinat si a zis: „Ah, cum ma doare sufletul meu pentru ei!” Sf. Siluan i-a raspuns: „Daca sufletul tau s-a indurerat pentru ei, inseamna ca ei sunt salvati!”. Si-ntr-adevar, oamenii aceia au ajuns toti la mal. Asa si eu, isi continua fericitul Sofronie scrisoarea, cred ca boala in care va aflati va va lasa, pentru ca sufletul meu ma doare pentru dumneavoastra”.

fragment din „Dragostea care ne sminteste” de Ieromonah Savatie Bastovoi

Acatistul Sfinților Mucenici din familia împărătească Romanov

Condacul 1
Alesilor si de toata lumea laudati tari mucenici, mijlocitori ai pamantului rusesc si rugatori sfinti ai poporului rus, dreptcredinciosului tar Nicolae, tarinei Alexandra si copiilor lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei, cantare de lauda sa le aducem, cu credinta si cu dragoste. Pentru ca aveti indrazneala catre Domnul, care v-a proslavit, ocrotiti-ne de toate relel si nevoile cu rugaciunile voastre, pentru ca noi sa va cantam asa: Bucurati-va sfintilor tari mucenici, care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Icosul 1
Facatorul ingerilor, Imparatul si Domnul tuturor fapturilor, care soarta popoarelor si a imparatiilor o conduce dupa voia Sa, a daruit Rusiei o cununa de tari binecuvantati, alegandu-l pe tarul Nicolae si pe cei din familia sa ca sa-I fie jertfa vie si bineplacuta. Iar noi, minunandu-ne de aceasta purtare de grija a lui Dumnezeu, cu inima smerita le aducem lauda acestea:
Bucura-te, unsule al Domnului, Nicolae, podoaba tronului imparatesc al Rusiei;
Bucura-te, tarina Alexandra, frumusetea si slava inteleptelor femei crestine;
Bucura-te, tareviciule Alexie, jertfa nevinovata adusa Domnului;
Bucurati-va, adevarate mirese ale lui Hristos si mucenite Olga, Tatiana, Maria si Anastasia;
Bucurati-va, ca pe Hristos, din toata inima L-ati iubit;
Bucurati-va, ca pana la moarte credinta in Dumnezeu ati pastrat;
Bucurati-va, ca in viata voastra multe necazuri ati indurat;
Bucurati-va, ca din suferinta lui Hristos cu barbatie v-ati impartasit;
Bucurati-va, ca in ceruri si pe pamant de Dumnezeu ati fost proslaviti;
Bucurati-va, ca cetei sfintilor noi mucenici v-ati alaturat;
Bucurati-va, ca Rusia cu mila voastra ati aparat;
Bucurati-va, ca tamaia rugaciunii pentru noi lui Dumnezeu ati adus;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 2
Stiutorul inimilor, Dumnezeu, vazand dorinta ta cea tare de a-I sluji cu credinta si in adevar Lui si poporului credincios, a binevoit sa te unga pe tine, de Dumnezeu unsule tar Nicolae, peste pamantul Rusiei. Iar tu, primind coroana imparateasca precum o asculatre data de Dumnezeu, te-ai straduit mult pentru inflorirea si intarirea Rusiei, cantandu-I Milostivului care ti-a dat putere si binecuvantare ingereasca: Aliluia!

Icosul 2
Cu minte luminata si inima curata supunandu-te voii lui Dumnezeu, luand ca exemplu bunatatea lui Hristos, ai primit conducerea Rusiei, tarule Nicolae. Ai zidit cu ravna biserici si manastiri, intarind Biserica Ortodoxa, si i-ai cinstit pe slujitorii lui Dumnezeu. Pentru aceasta laudam straduinta ta si iti cantam acestea:
Bucura-te, ca din tinerete ti-ai daruit inima lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai fost alesul si unsul Lui;
Bucura-te, cel ce sceptrul imparatesc cu demnitate l-ai purtat;
Bucura-te, ca slujirea imparateasca cu frica de Dumnezeu ai plinit;
Bucura-te, ca puterea si slava Rusiei ai intarit;
Bucura-te, cel ce in popor dreapta inchinare si buna cinstire ai sadit;
Bucura-te, ca de binele poporuli te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca de atunci si pana acum, pentru cei nevoiasi in fata Domnului ai mijlocit;
Bucura-te, cel ce cu biserici si manastiri, pamantul Rusiei ai impodobit;
Bucura-te, cel ce aparator drept al Bisericii Ortodoxe ai fost;
Bucura-te, ca pentru Rusia si poporul rus sufletul ti-ai pus;
Bucura-te, cel ce cu coroana imparatiei de Imparatul Slavei ai fost incoronat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 3
Cu putere de sus fiind intarit, cu barbatie ai slujit Domnului, tarii, nemului tau si popoarelor ortodoxe, fiind aparatorul lor. Ai condus spre biruinta oastea ruseasca pentru salvarea Serbiei si purtator de biruinta dusmanilor Rusiei si a credintei ortodoxe te-ai aratat. Pentru acesta, cu multumire Ii cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 3
Avand in inima ta increderea nemarginita in ajutorul Atotputernicului Dumnezeu si dorinta arzatoare de a sluji Rusiei, ai spus, sfinte patimitorule, ca jertfa ta pentru binele tarii este adusa. Invata-ne si pe noi sa ne jertfim pentru credinta nostra, implinind porunca dragostei, si cantandu-ti, Sfinte Tar Nicolae, acestea:
Bucura-te, mare ravnitor al credintei ortodoxe;
Bucura-te, cel ce ai fost aprig pazitor al legii si dreptatii;
Bucura-te, milostivule si blandule domnitor;
Bucura-te, podoaba imparatilor si a tarilor;
Bucura-te, bunule slujitor, care de tara ta ai fost iubit;
Bucura-te, cel ce de mersul tarii cu sarguinta te-ai ingrijit;
Bucura-te, ca sfaturile rele ale dusmanilor Rusiei le-ai dispretuit;
Bucura-te, cel ce in vremuri de restriste barbatie in hotarari ai dovedit;
Bucura-te, ca tarile si popoarele ortodoxe le-ai ocrotit;
Bucura-te, ca aparator al Rusiei de Domnul ai fost randuit;
Bucura-te, cel ce impreuna cu toti sfintii pentru sufletele noastre mijlocesti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 4
Furtuni de ispite a ridicat tatal minciunii, diavolul, cu rautatea, cartirea si clevetirea celor fara de lege, aducandu-i pe cei departati de Domnul ca sa distruga si sa risipeasca imparatia Rusiei. Tu, insa, Dreptcredinciosule Tar Nicolae, dorind sa inlaturi uciderea intre frati, ai parasit puterea si slava pamanteasca, rugandu-L pe Dumnezeu sa-i pazeasca pe cei drepti, ca toti sa-I cante Lui: Aliluia!

Icosul 4
Auzind si vazand distrugerea tarii tale, te-ai rugat, sfinte tar, ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa izbaveasca imparatia Rusiei. S-a aratat Imparateasa Cerurilor luand sceptrul si conducerea imparatiei din mana imparatului pamantesc nedorit de popor, spre marea bucurie a credinciosilor cara iti canta, sfinte patimitorule:
Bucura-te, ca voia ta voii lui Dumnezeu o ai dat;
Bucura-te, ca slava pamantesca nepatata o ai pastrat;
Bucura-te, ca ai schimbat coroana imparateasca pe una de spini;
Bucura-te, ca rabdarii lui Hristos i-ai urmat;
Bucura-te, ca hule si napaste fara sa cartesti ai rabdat;
Bucura-te, cel ce asemenea lui Iov multpatimitorul rabdare in suferinte ai aratat;
Bucura-te, ca ocrotirii Maicii Domnului, tara Rusiei o ai incredintat;
Bucura-te, ca rugaciuni lui Dumnezeu pentru tara ai adus inflacarat;
Bucura-te, ca dreapata credinta pana la sfarsit o ai pastrat;
Bucura-te, ca de slava imparateasca in cer si pe pamant ai fost invrednicit;
Bucura-te, ca porfira imparateasca cu sangele tau o ai inrosit;
Bucura-te, ca, asemenea Domnului, suferinta de bunavoie ai primit;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 5
Ca o stea calauzita de Dumnezeu te-ai aratat slavita tarina Alexandra, si primind credinta ortodoxa ai iubit din toata inima rugaciunile, locasurile Domnului si intreaga zidire a Tatalui Ceresc. In aceeasi avlavie ti-ai educat copiii si i-ai pregatit ca o jertfa curata si fara prihana pentru Hristos, cantandu-I cu multumire: Aliluia!

Icosul 5
Vazand Domnul taria credintei tale si puterea de a rabda, Sfanta Tarina Alexandra, ti-a dat tie, sotului tau si copiilor vostri sa beti cupa cea amara a suferintelor si moarte de mucenici sa primiti. Tu te-ai asemanat Mielului Hristos si sufletul tau a cunoscut amara suferinta, iar noi, amintindu-ne de chinurile tale, iti cantam acestea:
Bucura-te, ca orfana fiind, de Maica Domnului in grija ai fost luata;
Bucura-te, ca in fata iacoanei Feodorovkaia, Maicii Domnului ai fost inchinata;
Bucura-te, cea care cu dragoste si intelepciune de Dumnezeu ai fost inzestrata;
Bucura-te, cea care sfintenia Ortodoxiei o ai pretuit;
Bucura-te, ca impreuna cu sotul tau in dragoste si bunacuviinta ai trait;
Bucura-te, ca mama iubitoare copiilor tai te-ai aratat;
Bucura-te, cea care suferintele ostasilor ai usurat;
Bucura-te, ca Celui ce a spalat picioarele ucenicilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca pe mamele Rusiei in intristari le-ai mangaiat;
Bucura-te, ca esti lauda si bucuriasotiilor din Rusia;
Bucura-te, ca in vasul tau, ca pe un mir ai strans milostenia;
Bucura-te, cea care fata de tara si Ortodoxie pana la moarte credinciosia ai pastrat;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 6
Propovaduitori ai slavei lui Dumnezeu si ravnitori ai bunei-cuviinte fiind, Sfintilor Nicolae si Alexandra, chipul casatoriei binecuvantate unita prin dragoste ati aratat oamenilor credinciosi si tuturor celor ce va cinstesc. Multumind, sa-I cantam Celui ce v-a proslavit: Aliluia!

Icosul 6
Ati stralucit ca stelele in dreptcredincioasa Imparatie ruseasca, incununati fiind de Dumnezeu, tarule Nicolae si tarina Alexandra. Voi ati avut in viata si lucrarea vostra dragostea, milostenia si credinta. V-ati crescut si educat copiii in evlavie si, fiind luati prizonieri de cei ce luptau impotriva lui Dumnezeu, impreuna v-ati pastrat credinta, nadejdea si dragostea pentru Domnul. Iar sfarsit mucenicesc primind, v-ati facut partasi imparatiei Cerurilor. Cei ce sunteti ocroritori ai pamantului rusesc, rugati-L pe Dumnezeu sa salveze tara si pe toti cei ce va pomenesc si canta acestea:
Bucurati-va, ca ati aratat chipul adevaratei casnicii crestine;
Bucurati-va, ca dragostea cereasca in voi cu adevarat a sporit;
Bucurati-va, ca saracilor si celor din nevoi ocrotitori v-ati aratat;
Bucurati-va, podoabe ale smereniei crestine;
Bucurati-va, cei ce ati fost izgoniti pentru adevar, ca a voastra este Imparatia Cerurilor;
Bucurati-va, ca plata voastra multa este in Ceruri;
Bucurati-va, cei ce calea ingusta si anevoioasa ati urmat;
Bucurati-va, ai bunatatilor ceresti mostenitori;
Bucurati-va, ca ingerii cu voi in cer se bucura;
Bucurati-va, ca poporul pe pamant va slaveste;
Bucurati-va, cei ce de poporul rus sunteti proslaviti;
Bucurati-va, cei ce cu Domnul si Preacurata Sa Maica vesnic imparatiti;
Bucurati-va, sfintilor tari mucenici care pentru Rusia inaintea lui Dumnezeu sunteti rugatori si preaslaviti facatori de minuni!

Condacul 7
Iubitorul de oameni Dumnezeu a adus bucurie poporului rus, daruindu-i-l pe tareviciul Alexei, copil luminat si minunat mijlocitor si

Invataturi ale Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul (12 Iulie)

• Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
•  Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
• Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.
•  Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…
•  Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiasca numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iarta-mă a spus și s-a mântuit.
• Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.
• Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.
• Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.
• I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.
• Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.
• Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.
• O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.
• Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.
• Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.
• Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.
• Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.
• Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.
• Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad. Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.

Acatistul Maicii Domnului Prodromita (12 Iulie)

Condacul 1:
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ne-ai daruit noua icoana in care chipul tau si al Pruncului tau s-au zugravit prin minune dumnezeiasca, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Icosul 1:
Ingerii si arhanghelii si soborul cuviosilor athoniti cu mare cinste te-au laudat, Nascatoare de Dumnezeu, si prooroceste i-a vazut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul. Caci palatele tale de aur, pe care le vazuse in partile Viglei, au inchipuit Schitul Prodromului, care mai apoi in acel loc s-a ridicat. Si prin venirea icoanei tale facatoare de minuni Prodromita, adica Inaintemergatoarea, ni l-ai aratat gradina a binecuvantarilor tale, pentru care iti zicem cu mare glas:
Bucura-te, ca Prodromita esti cu dreptate numita,
Bucura-te, a schitului inaintemergatoare smerita,
Bucura-te, roada pe care Sfantul Munte o a cules,
Bucura-te, al Schitului Prodromu chivot ales,
Bucura-te, egumena care sufletele in obstea ta cu grija le aduni,
Bucura-te, trambita care spre trezirea din patimi suni,
Bucura-te, ca in icoana te schimbi la fata, pe privitori uimind,
Bucura-te, ca uneori chipul ti se intuneca, mustrator devenind,
Bucura-te, ca icoana stralucitoare la praznicele tale devine,
Bucura-te, ca inchinatorii credinciosi vie in icoana te vad pe tine,
Bucura-te, ca fata ta cea preafrumoasa ni s-a descoperit,
Bucura-te, ca si chipul Pruncului tau prin minune a fost zugravit,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea:
Vrand staretul Nifon sa dobandeasca o icoana facatoare de minuni pentru Schitul romanesc Prodromu, a cautat un iconar care sa vrea sa pazeasca o randuiala aspra de nevointa si rugaciune cand picta, si, bucurandu-se ca a aflat un zugrav ravnitor, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Intristandu-se parintii Nifon si Nectarie ca iconarul nu reusea sa ispraveasca de zugravit icoana ta, pe neasteptate au fost chemati: „Sa trimiteti degraba sa ia sfanta icoana, care singura s-a zugravit, caci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Si pentru aceasta iti zicem:
Bucura-te, ca iconarul sfintele fete sa le picteze nu a reusit,
Bucura-te, ca osteneala i-ai primit si nevointa i-ai rasplatit,
Bucura-te, ca, neterminand sa picteze icoana, a aflat-o desavarsita,
Bucura-te, ca de lucrarea ta mintea noastra este covarsita,
Bucura-te, ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost,
Bucura-te, ca tainelor tale inimile noastre le faci adapost,
Bucura-te, ca iconarul a scris minunea care s-a intamplat,
Bucura-te, ca marturia lui pana astazi ni s-a pastrat,
Bucura-te, ca de cuvintele sale credinciosii nu s-au indoit,
Bucura-te, ca in casa lui lume multa sa ti se inchine a venit,
Bucura-te, lumina, a parintelui Nifon sfanta dorire,
Bucura-te, a nadejdii sale neclintita rasplatire,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea:
Precum s-a mirat Sfantul Alipie de la Pecerska cand in chilia sa a venit ingerul si a pictat in chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, asa s-a mirat si iconarul Iordache vazand cum chipul Maicii Domnului si cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fusesera plinite nu de mana omeneasca, si uimindu-se I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Auzind mitropolitul marea minune care se facuse in Iasi, a venit cu preotii sa ti se inchine cu evlavie si a marturisit: „Cu adevarat, mare dar ne-a daruit Maica Domnului prin aceasta minunata si slavita icoana a sa”, si pentru aceasta cu multumire cantam tie:
Bucura-te, ca apa cea vie si fara de moarte o ai revarsat,
Bucura-te, ca boierul pentru fiul sau care zacea ti s-a rugat,
Bucura-te, ca bolnavul luand agheasma s-a vindecat,
Bucura-te, ca fiul impreuna cu tatal sau ti s-au inchinat,
Bucura-te, ca pe lepros l-ai tamaduit cand agheasma a baut,
Bucura-te, ca indata lepra de pe el ca niste solzi a cazut,
Bucura-te, ca omul care avea albeata pe ochi vedere a dobandit,
Bucura-te, ca sirul tamaduirilor tale nici pana astazi nu s-a oprit,
Bucura-te, ca pe cei parasiti de doctori din paturi ii ridici,
Bucura-te, ca neputintele noastre cu prisos de har le vindeci,
Bucura-te, luminarea preotilor si cinstea ierarhilor,
Bucura-te, ca ii inteleptesti pe urmasii apostolilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea:
Neputand parintii sa scrie minunile pe care le auzisera, pentru ca erau covarsiti de credinciosii care le cereau sa se roage pentru ei, au marturisit insa noianul minunilor cu glas de bucurie, si, pregatindu-se de calatoria spre Sfantul Munte, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Mult au avut de mers parintii prodromiti, dar multe au fost si minunile tale, Nascatoare de Dumnezeu, ca in fiecare oras in care a ajuns icoana poporul a venit sa ti se inchine cu credinta, si cei care au primit ajutor in nevoile lor au devenit apostoli ai harului tau, cantandu-ti:
Bucura-te, bucuria noastra, nadejde neinfruntata,
Bucura-te, ca celor ce te cinstesc le gatesti rasplata,
Bucura-te, ca impreuna cu icoana ta ai calatorit,
Bucura-te, ca la fiecare popas semnele tale au stralucit,
Bucura-te, ca dupa plecarea icoanei ele nu se imputinau,
Bucura-te, ca in mintile oamenilor minunile vii ramaneau,
Bucura-te, ca celor truditi si impovarati le esti aparatoare,
Bucura-te, ca de dusmanii vazuti si nevazuti le esti ingraditoare,
Bucura-te, ca ai surpat jugul minciunii si navalirea diavolilor,
Bucura-te, roaba aleasa a Domnului si stapana a tuturor,
Bucura-te, Fecioara, a Imparatiei Cerurilor mireasma,
Bucura-te, pecete pusa pe a inimilor noastre mahrama,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea:
S-a mahnit femeia cea bolnava ca nu putea sa mearga sa se inchine icoanei care izvora tamaduiri, dar Fecioara preaslavita i s-a aratat in vis, poruncindu-i sa se scoale degraba si sa mearga sa ia binecuvantarea multdorita. Si, pornind la drum, indata s-a aratat desavarsit sanatoasa, pentru care I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Tamaduindu-se femeia cea bolnava, nu s-a lenevit sa mearga sa se inchine sfintei tale icoane, vrand sa marturiseasca tuturor ca se vindecase. Iar ajungand la icoana ta, a dat marturie ca o vazuse de mai inainte in vis si a vestit multimii cum a dobandit tamaduire, iar preotii si credinciosii ti-au cantat:
Bucura-te, ceea ce credinta femeii bolnave o ai rasplatit,
Bucura-te, ceea ce de visele inselatoare ne-ai ferit,
Bucura-te, ca prin icoana ta multe si felurite minuni ai savarsit,
Bucura-te, ca in casa invatatorului putin-credincios sa fie dusa nu ai primit,
Bucura-te, ca el de doua ori a trimis trasura dupa odor, dar parintii sa i-l dea nu au voit,
Bucura-te, ca mai potrivit sa vina inchinatorul la icoana au socotit,
Bucura-te, ca a treia oara trimitand acela trasura s-a aratat minunea ta,
Bucura-te, ca oricat s-au straduit parintii nu au reusit sa ia icoana,
Bucura-te, ca pana la trasura patru oameni sa o duca cu greu au putut,
Bucura-te, ca impotrivirea ta s-a cunoscut cand tocul icoanei s-a desfacut,
Bucura-te, ca de la zgomotul mare oamenii si caii s-au spaimantat,
Bucura-te, ca l-ai smerit pe invatatorul care avea cugetul de necredinta intunecat,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea:
In biserica Sfintilor Imparati din Galati, zugravul care nu credea ca icoana a fost pictata prin minune dumnezeiasca a inceput a-i batjocori pe crestinii care nu se indoiau de aceasta, dar s-a ingrozit cand a vazut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoana, si, pocaindu-se, I-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Nimeni sa nu se indoiasca, nimeni sa nu fie necredincios minunii dumnezeiesti, ca sa nu isi agoniseasca osanda, ci toti sa ii cante cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nadajduind ca vor primi luminarea mintii si intarire in credinta:
Bucura-te, ca risipind tu cursele diavolesti agonisim folos,
Bucura-te, ca nu ai rabdat hulele zugravului necredincios,
Bucura-te, ca prin schimbarea fetei tale din icoana l-ai mustrat,
Bucura-te, ca pricepandu-si greseala minunile tale le-a trambitat,
Bucura-te, ca nu i-ai ingaduit sa semene indoiala in popor,
Bucura-te, ca ai venit in apararea credinciosilor,
Bucura-te, ca din indreptarea sa si altii s-au folosit,
Bucura-te, ca nu pierderea, ci inteleptirea lui ai dorit,
Bucura-te, a hulitorilor chemare la pocainta,
Bucura-te, a binecredinciosilor slavita biruinta,
Bucura-te, ca celor ispititi de necredinta le ajuti,
Bucura-te, ca cei ce vestesc minunile tale iti sunt bineplacuti,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea:
Pentru a lua averea hangiului raposat, sluga cea vicleana a incercat sa o omoare pe vaduva evreica, si i-a pregatit spanzuratoarea, dar femeia si-a adus aminte de vestea minunilor Prodromitei si rugandu-se a fagaduit ca, daca va ramane in viata, se va boteza impreuna cu toti cei din casa ei, si Ii va zice lui Dumnezeu cu multumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Pregatind latul pentru femeie, fara sa vrea sluga cea netrebnica s-a spanzurat pe sine, iar evreica a vazut lucrarea Maicii Domnului si a crezut cu toti cei din casa ei, facandu-se pilda pentru toti cei din neamul evreiesc, pentru pagani si pentru necredinciosi. Si prin Sfantul Botez a intrat in Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te laudam pe tine, care esti nadejdea celor deznadajduiti:
Bucura-te, ca vestea minunilor tale si printre evrei s-a raspandit,
Bucura-te, ca la necaz vaduva hangiului de ele si-a amintit,
Bucura-te, ca ai primit rugaciunea ei deznadajduita,
Bucura-te, ca ai vrut sa lepede credinta ei cea gresita,
Bucura-te, ca viata i-ai salvat in ceasul de pe urma,
Bucura-te, ca prin tine a intrat in a Bunului Pastor turma,
Bucura-te, ca impreuna cu copiii ei a primit botezul,
Bucura-te, ca datorita tie peste casa ei a stralucit harul,
Bucura-te, ca dreapta credinta prin tine se intareste,
Bucura-te, ca gura paganilor care nu se inchina icoanei tale amuteste,
Bucura-te, spre Biserica lui Hristos far calauzitor,
Bucura-te, ceea ce calci serpii ratacirilor si eresurilor,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea:
Din randuiala dumnezeiasca a venit icoana la Schitul romanesc Prodromu, pentru ca domnitorul vroia sa pastreze icoana in tara in care s-a facut minunea, dar Maica Domnului a adus-o in gradina ei duhovniceasca, ferindu-i pe parinti de ispitele drumului, si ei I-au cantat Celui ce ii pazise in calatorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Ai binecuvantat prin venirea ta schitul athonit si, asezand-o pe ea nu departe de icoana facatoare de minuni a Sfantului Botezator, i-ai acoperit cu sfantul tau acoperamant pe toti cei ce au venit sa se inchine tie, monahi, preoti, ierarhi si mireni de toate neamurile, pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca schitul romanesc l-ai umplut de binecuvantare,
Bucura-te, ca obstile athonite cinstesc icoanele tale de minuni facatoare,
Bucura-te, ca din numele date icoanelor tale cunoastem lucrarea lor,
Bucura-te, ca prin icoana Portarita esti Poarta a manastirii ivirilor,
Bucura-te, ca icoana Dulcea sarutare e cununa Filotheiului,
Bucura-te, ca esti Calauzitoarea obstii Xenofontului,
Bucura-te, Imparateasa tuturor, lauda Vatopedului,
Bucura-te, grabnica ajutatoare a inchinatorilor Dochiarului,
Bucura-te, ca in icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vadit,
Bucura-te, a Marii Lavre podoaba, ca Sfantul Ioan Cucuzel glasul ti l-a auzit,
Bucura-te, ca in fata icoanei ti-au cerut ajutor staretii Pantocratorului,
Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, comoara a Prodromului,
Bucura-te, slavita Prodromita a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea:
Zacand de trei saptamani