211. Pana cand sa ne lasam inselati de lume? Si ce este mai vrednic de cinste decat sufletul, buna mea sora? Ce poate precumpani Imparatia Cerurilor? Ce sfetnic e mai vrednic de crezare decat Dumnezeu? Cine e vrednic de iubire, mai mult decat Hristos? Prietenia cu oamenii si cunoscutii lumii este pana la o vreme. Atata timp cat ei vad ca ai ce le da, iti sunt prieteni, iar cand vor vedea ca nu ai nimic, devin dusmanii tai. Dar Dumnezeul nostru nu este asa. Ci cand vei lasa lumea, toata prietenia omeneasca, toate bunatatile vazute, alergand la bunatatea Lui, te vei imprieteni cu El prin dragoste si frica; atunci el iti va da Imparatia Cerurilor. Si eu iti voi spune cum putem dobandi iubirea Lui. Linistea, tacerea, postul, infranarea, castitatea, rugaciunea, ingenuncherea, citirea – iata prin ce se arata in afara iubirea omului pentru Hristos.
212. Nu te lenevi si nu deznadajdui, buna mea Doamna, in rugaciune, in cantarea de psalmi, in citirea oricarei invataturi insuflate de Duhul Sfant. Caci in cuvintele dumnezeiestilor Scripturi este ascunsa imparatia lui Dumnezeu si ea se descopera celor ce sed in tacere, in liniste si in rugaciune. Daca vrei sa traiesti in evlavie, buna mea sora, mananca painea linistii cu suspine si cu lacrimi. Caci la Iezechiel scria: „Fiul omului, sa-ti mananci painea ta cu durere si apa ta sa ti-o bei cu chinuri si necazuri”.
213. Cei ce nu vor sa se mantuiasca prin supunerea fata de cuvant si de credinta, potrivit cu negraitul har dumnezeiesc, se inteleptesc prin boli si prin necazuri lumesti. Ia aminte dar cu chibzuinta si linisteste-te cu grija.
214. „Intru rabdarea voastra – spune Mantuitorul – veti dobandi sufletele voastre”. Caci fara rabdare, nu este mantuire. Domnul da cu bagare de seama celor care pentru Imparatia Cerurilor, cu credinta si cu nadejde, poarte cu rabdare jugul linistii, tacerii si rugaciunii, ceea ce nici un om nu poate astepta. Ia aminte dar la tine cu chibzuinta si linisteste-te cu grija.
215. Cel ce nu este inarmat cu rabdare, lesne devine o prada in ghearele satanei. Mii de curse, ici si colo, sunt intinse pentru a-l prinde pe bietul monah. De aceea Domnul ne invata, spunand: „intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre”. Caci „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”. Ia aminte dar, cu grija si linisteste-te cu chibzuinta.
216. Daca vrei, buna mea Doamna, ca si la noi sa vina Domnul, ca odinioara la Apostoli, „prin usile incuiate”, sa ne sarguim sa inchidem si usile noastre – gura, cu tacerea cea buna, ochii – ca sa nu privim cu rautate si cu patima, urechile – ca sa nu auzim vorbe putrede, mirosul si pipaitul, cu indepartarea de poftele trupesti. Ia aminte dar cu chibzuinta si linisteste-te cu grija.
217. Dumnezeu nu-i uita, buna mea sora, pe aceia care pastreaza o neincetata aducere aminte de El si intotdeauna isi amintesc de sufletul in care petrec cuvintele Lui, dupa cum spune insusi proorocul Ieremia: pentru ca cuvintele Mele sunt la el, cu pomenire il voi pomeni. Ia deci aminte cu chibzuinta si linisteste-te cu grija.
218. Noi singuri suntem pricinuitorii pierzarii noastre, dar daca ne voi cai, chiar daca am fi niste caini netrebnici, vom fi mai bine pretuiti decat fiii cei nepasatori. Ceea ce insa nu poate face dragostea, aceea o poate inlocui linistea, tacerea si rugaciunea neincetata. Ia aminte deci cu chibzuinta si linisteste-te cu grija.
219. Daca ne voi linisti, daca ne vom indeletnici in linistea noastra cu rugaciunea, daca ne vom ocupa cu citirea si nu-i vom plictisi pe altii cu trebuintele noastre trupesti, atunci Dumnezeu ii va aduce pe acestia la noi, si cu pronia Sa, ii va face sa ni le puna la indemana cu toata osardia. Caci Se ingrijeste de noi Dumnezeu, cand si noi ne ingrijim de cele duhovnicesti, adica de rugaciune, de tacere si de liniste. Ia deci aminte cu chibzuinta si linisteste-te pe de-a-ntregul.
220. Nevoieste-te, buna mea sora, ca sa nu tragi nici o rasuflare in tine, fara Dumnezeu. Ea iti va ajuta tie in ceasul mortii si in ceasul Judecatii. Iar aducerea aminte de Dumnezeu este rugaciunea despre care ti-am spus.
221. Mai intai de toate, cunoaste-te pe tine insati. Cand te vei cunoaste pe tine insati, atunci Il vei cunoaste si pe Dumnezeu si uitand cu totul faptura, iti vei aduce aminte neincetat numai de Facatorul ei.
222. In loc sa dormi, vegheaza, caci altfel vremea curge, iar inima ti-o impletesti cu desertaciuni.
Intre timp, incetul cu incetul, ti se umple sorocul vietii, desi tu nici nu simti acest lucru. Roada si desavarsirea infranarii sta in aceea ca prin suferinta trupului sa contribui la curatirea sufletului si inima s-o izbavesti din cursele diavolului. Cunoaste-te asadar pe tine insati si linisteste-te cu tarie.
223. Cel ce este legat cu lanturi nu poate alerga, iar mintea care lucreaza patimilor si pantecelui nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Pe ea o ademenesc si o risipesc gandurile patimase si ea nu poate sta neclintita in sinea ei, iar rugaciunea este tacerea oricarui gand.
Cunoaste-te asadar pe tine insati si linisteste-te cu buna cuviinta.
224. Cand sufletul este cuprins de rugaciune, patima dispare. Intunericul nu va suferi prezenta luminii si boala nu va sta in fata sanatatii care se restabileste; si patimile isi pierd puterea cand salasluieste in suflet Duhul Sfant. Cunoaste-te asadar pe tine insati si ia aminte la tine cu grija.
225. Nu e pacat, buna mea sora, sa mananci in fiecare zi cate putin, in ceasul al noualea. Dar dupa mancarea painii, trebuie sa te ocupi si cu citirea, pentru ca sa-ti inalti din nou la ceruri cugetul slabit si sa nu-i ingadui sa se amestece in treburile vietii desarte.
226. Daca vrei, buna mea sora, sa intri in Imparatia lui Dumnezeu, indrageste necazul. Cel ce n-are necazuri, nu va intra in Imparatia Cerurilor, caci portile ei sunt foarte inguste si nu-i incap pe cei ce s-au ingrosat. Cunoaste-te deci pe tine insati si linisteste-te cu toata fiinta ta.
227. Mare lucru este rugaciunea pentru cei ce se linistesc, ea insa isi primeste puterea din neagoniseala. De aceea, buna mea sora, lepadandu-te de toate, roaga-te neincetat in taina inimii tale, cum te-am invat eu. Si nu trandavi. Trandavia este pierzania sufletului, caci ea este aceea care instraineaza sufletul de Dumnezeu, intretaind aducerea aminte de Sfant Numele Lui. Cunoaste-te asadar pe tine insati si adu-ti aminte intotdeauna de Dumnezeu.
228. Atata vreme cat iti vei aduce aminte cu toata evlavia, dragostea si frica de Stapanul tau si vei privi la El cu ochii mintii la rugaciune, ei El va lua aminte la tine cu dragoste de tata si atunci nu vor avea putere asupra ta, buna mea Doamna, nici satana, nici patima, nici nenorocirea, nici pacatul. De indata insa ce tu vei da inapoi de la frica si aducerea aminte de Stapan si vei uita de Mantuitorul si Dumnezeul tau, Isi va intoarce si El fata de la tine si atunci iti va fi inima robita de orice rau.
Stiind acestea, cineva dintre sfinti Il chema neincetat pe Dumnezeu, cu glasul psalmului: „Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, Dumnezeule, Dumnezeul meu – si nu Te abate intru manie de la robul Tau”; si asa, ia aminte la tine si adu-ti intotdeauna aminte de Dumnezeu si nimic din cele vazute in lumea aceasta nu socoti ca este mai de pret decat mantuirea sufletului tau.
229. Niciodata nu trebuie sa trandavim si sa curmam invatatura din dumnezeiestile Scripturi, linistea, tacerea si rugaciunea pentru ca, neglijandu-ne pe noi insine, prin slabiciunea pantecelui, sa pierdem caldura aducerii aminte de Prea Dulcele nostru Dumnezeu. De aceea ne si porunceste noua dumnezeiescul Apostol: „Duhul sa nu stingeti, adica aducerea aminte de Dumnezeu”. Si in Vechiul Testament e scris: „focul sa fie intotdeauna jertfelnic”, adica sa fie intiparita in inima neincetata aducere aminte de Dumnezeu.
230. Indrazneste sa intri cu lacrimi la cerescul Doctor si El iti va vindeca toate ranele sufletului tau, caci nu exista patimi pe care sa nu le poata vindeca iubitorul de oameni Hristos.
231. Intrucat ispitele ne vin din afara prin cele cinci simturi, adica prin vedere, auz, miros, gust si pipait, atunci trebuie sa le pazim pe cat ne sta in putinta, si observand prin care din ele ne vine vatamarea, sa aratam o deosebita agerime in observarea ei.
232. Nu va vedea mintea locul lui Dumnezeu in inima, daca mai intai nu va sta in afara de toate lucrurile, iar in afara tuturor lucrurilor ea nu va sta, daca nu va dezradacina toate patimile si nu va introduce in locul lor virtutile. Cunoaste acest lucru si ravneste pentru faptele bune.
233. Citirea, rugaciunea neincetata inima si o mica rucodelie sunt o puternica ingradire impotriva ispitelor. Daca le vei pazi cu rabdare in chilia ta, atunci te va pazi Dumnezeu de toate cursele vrajmasului si nu va ingadui celui viclean sa te ispiteasca si sa te arunce in prapastia patimilor.
234. Intelege, buna mea sora, viclenia navalirilor diavolesti. La inceput, diavolul se sileste sa ne risipeasca mintea cu grijile lumesti si sa intrerupa rugaciunea cea neincetata din inima, apoi s-o abata de la obisnuita cantare de psalmi, de la citire si rugaciune, mai departe, sa ne convinga sa iesim din chilie, sa ratacim de colo pana colo si sa stam de vorba cu barbatii si cu tinerii. Din acestea, in sfarsit, gandul slabeste si bietul monah nu mai are rabdare sa nu guste pana la al noualea ceas si sa nu bea, pe deasupra, putin vin. Toate acestea i se par de putina importanta si ca un lucru firesc, dar cu toate acestea, cu cata abilitate este ascunsa aici inselaciunea diavoleasca pe care el nici n-o poate observa. Dupa aceasta, diavolul, vazand ca acest nenorocit rob face voia lui, il ia sub stapanirea sa si intrucat pentru nepasarea lui, Ingerul Pazitor il paraseste, il arunca cu tiranie dintr-o patima in alta, dintr-un pacat intr-altul, pana cand il arunca in prapastia deznadejdii, daca Dumnezeu Cel iubitor de oameni nu-l va aduce la pocainta. Astfel de curse le-au cunoscut si le-au transmis, spre prevenire si paza, aceia care au cazut in ele si, cu darul lui Dumnezeu, iarasi s-au inteleptit si s-au ridicat.
235. Gandurile diavolesti se silesc pe toate caile sa intunece ochiul luminos al sufletului pentru ca, in intuneric, sa faca ce vrea el. Stiind acest lucru, ca pasarea din lat fugi de ele pe cat te tin puterile, ca sa te mantuiesti.
236. Sa ai frica de Dumnezeu si dragostea de Dumnezeu, linistea si tacerea, rugaciunea si infranarea, si niciodata nu te vei teme de ingrozirile demonilor.
237. Tine minte, buna mea sora, ca Dumnezeu sta intotdeauna alaturi de tine si teme-te, cutremura-te, ca sa nu faci ceva ce nu este dupa voia Lui. Bucura-te cand faci fapte bune, dar nu te inalta (caci aceasta este slava desarta), pentru ca nu cumva sa nu te impiedici chiar la liman. Cunoscand acest lucru, fii cu luare-aminte si fugi de inaltare.
238. Nu te bucura de mangaierile vietii, caci ele, ca floarea ierbii, repede se vestejesc. Cand esti amarata, multumeste-I lui Dumnezeu si cand te vei ruga Lui, ti se va usura jugul amaraciunii.
239. Sa luam aminte la noi insine si sa nu osandim pe altii, caci multe din cele cu care ii osandim nu sunt straine nici de noi insine. Cunoaste acest lucru si nu osandi pe nimeni.
240. Psalmul sa fie intotdeauna in gura ta si aducerea aminte de Dumnezeu in gura ta. Dumnezeu pe care-L tii minte si pe care-L pomenesti ii alunga pe demoni. Cunoaste acest lucru si adu-ti aminte mereu de Dumnezeu.
241. Pazeste-ti limba, caci ea adesea pronunta ceea ce nu vrei. Acest lucru tu il vei dobandi, daca in gandul tau Il vei tine intotdeauna pe Dulcele nostru Iisus Hristos, care este si Dumnezeul nostru, iar aceasta aducere aminte dezradacineaza gandurile rele. Cunoaste acest lucru si cauta deci sa nu te inseli.
242. Pe cat iti sta in putinta, buna mea Doamna, sa urasti mangaierile trupesti, caci ele, o data cu trupul apuca si sufletul. Cunoaste acest lucru ce este pagubitor pentru suflet.
243. Nu sta de vorba cu barbatii, chiar daca ei ti-ar fi rude, caci „dragostea de lume este vrajmasie de Dumnezeu”. Tu ai alergat la Dumnezeu si El ti-a luat apararea, ce nevoie mai ai, buna mea sora, sa te intorci din nou la rude si, cu aceasta, sa-L superi pe Dumnezeu? De cunosti acest lucru, fugi de ai tai, ca sa nu se intample si cu tine ce s-a intamplat cu femeia lui Lot.
244. Postul, linistea si fericita tacere sa-ti fie arma, rugaciunea – perete, plansul pentru pacate – baie. Cunoscand dar acest lucru, fecioara, sa plangi pentru greselile tale.
245. Daca ai bogatie, imparte-o, iar daca nu o ai, sa nu te gandesti s-o aduni. De cunosti acest lucru, fugi de iubirea de agoniseala.
246. Tot ce ai gresit din tinerete, marturiste cu suspinuri si cu lacrimi Prea Dulcelui nostru Iisus, in fiecare zi, si din aceasta se va naste in sufletul tau o neincetata infrangere. Stiind, fecioara, aceasta, plangi intotdeauna.
247. Multumeste-te cu cele necesare si lasa in grija lui Dumnezeu hrana ta. Da-ti trupul pentru ostenelile bune, adica spre post, priveghere, rugaciune si altele si sa nu-i dai deloc odihna aici. Pe cat iti sta in putinta, nu te atinge de vin, pentru ca el nu este deloc potrivit monahilor, mai ales tie, care esti tanara. Tine minte caderea lui Lot si fuge de bautura.
248. In vremea bolii, neputand sa-ti savarsesti pravila obisnuita, nu lasa in nebagare de seama invatatura mintii, adica aducerea aminte de Dumnezeu si alearga la Hristos, ca la doctorul cel mai iscusit. Stiind acest lucru, fecioara, suporta cu rabdare bolile.
249. Cinsteste, dar fugi de toti preotii si monahii, ca sa nu se nasca un vierme in sufletul tau. Stiind acest lucru, fecioara, indeparteaza-te de tot ceea ce este desart.
250. Iubeste bisericile lui Dumnezeu, dar mai vartos fa din tine insati o biserica a lui Dumnezeu. Nu iesi niciodata din chilie si acest lucru te va izbavi de tulburarile si furtunile din afara. Nu-ti lega inima de nimic din cele pamantesti si pieritoare, si vei dobandi o lesnicioasa inaltare spre cele ceresti. Stiind acest lucru, fecioara, indeparteaza-te de tot ce este desart.
251. Inchide, buna mea sora, auzul si ochii, caci prin ei intra toate sagetile pacatului. Tu insa nu le poti ingradi altfel decat numai cu linistea cea buna, cu slavita tacere si cu rugaciunea. Stiind asadar toate acestea, linisteste-te si taci.
252. Cand vrei sa te rogi, ridica-ti gandul la Dumnezeu si daca, fiind impiedicat, va cadea jos, ridica-l repede iarasi sus. Mintea nu inceteaza sa nasca gandurile, iar tu taie-le pe cele rele si spurcate, iar pe cele bune pastreaza-le si intoarce-le. Stiind acest lucru, fecioara, roaga-te neincetat.
253. Sa socotesti amintirile cele rele ca pe o samanta diavoleasca. Ele se taie cu linistea cea buna, cu tacerea si cu rugaciunea, iar semanatorul lor, adica diavolul, se rusineaza. Te rog deci pe tine, nu intra singura in lat.
254 Nu-ti cruta sufletul si trupul, cand e vorba de fapte bune. Aceste fapte sunt: postul, privegherea, tacerea, ingenuncherea, rugaciunea, infranarea, castitatea. Cand te vei inconjura in felul acesta cu virtutile dumnezeiesti, atunci diavolul nu va gasi in tine multe intrari. Dar te rog: ia aminte la sufletul tau.
255. Una din primele lucrari ale sufletului trebuie socotita cititul, dar sileste-te ca si mintea ta sa fie cu limba, si atunci vei cunoaste cele citite. Cand te asezi sa citesti, citeste in liniste. Te rog dar pe tine, ia aminte la citire.
256. Cand sezi la rucodelie si lucrezi, vezi sa nu ti se departeze mintea de pomenirea de Dumnezeu. Altminteri, diavolul isi va afla o intrare usoara si va tulbura sufletul tau. Observa acest lucru si vei fi afara de primejdie.
257. Tine intotdeauna nerautatea in inima, castitatea in trup, precum si linistea si rugaciunea. Aceasta te va face biserica lui Dumnezeu. Daca vei pastra curat templul trupului si sufletului, in ziua Judecatii te va cunoaste Domnul si te va conduce la Imparatia Sa cea prea fericita.
258. Vorbirile despre cele lumesti si ale vietii indeparteaza gandul de la Dumnezeu. Pentru aceea, sa nu vorbesti despre toate acestea si sa nu sezi cu cei ce vorbesc despre toate acestea, fie ca sunt ei mireni sau monahi. In felul acesta, cu darul lui Hristos, vei putea sa scapi de cursele diavolului.
259. Ia aminte la tine, sora, si fugi de oameni. Cand vezi bogatia si slava sau altceva lumesc, cugeta la putreziciunea lor, precum si la moarte, care te desparte de ele si vei scapa de inselaciunea diavolului.
260. Petrecand in chilia ta, sufera cu rabdare necazurile care iti vin de la demoni. In necazuri infloresc faptele bune, ca trandafirii. Ia aminte deci, sora mea, si petrece in chilie.
261. Nimic sa nu socotesti mai vrednic decat linistea, tacerea si rugaciunea. Caci prin ele, vei vedea pe Dumnezeu. Cunoaste acest lucru si nu parasi chilia.
262. Slabirea si trandavia trebuiesc socotite ca o mama a rautatilor. Caci ele pierd binele pe care il ai si nu ingaduie sa aduni nimic. Cunoaste acest lucru, sora mea, si fugi de slabire.
263. Departarea de lume este calea spre fapte bune – o cale buna si scurta. Dar ce este lumea? Tot ce tine de viata si toate legaturile asemanatoare. Cel ce doreste mantuirea trebuie sa nu ia aminte deloc la cele pieritoare. Cunoaste acest adevar si linisteste-te bine.
264. Daca vrei sa dobandesti viata cea adevarata, buna mea sora, pregateste-te intotdeauna de moarte si urmareste viata de acum. Vezi cat de necuviincios se invarte roata ei. Nu dori bunatatile pamantesti, caci ele trec ca umbra si dispar ca fumul.
265. Nu te bucura de bogatie si nu te incurca cu grijile si desertaciunile vietii. Astfel de griji abat mintea omului de la Dumnezeu. Lasa asadar toate, daca vrei sa petreci intru Dumnezeu.
266. Sfarsitul este aproape, fiica mea. Cine isi petrece zilele sale in nepasare si neingrijire, pe acela il va primi chinul cel vesnic. Nu este al meu acest cuvant, ci al lui Hristos Mantuitorul: „sluga vicleana si lenesa…” si celelalte…
267. Nu e departe sfarsitul, buna mea Teodora. Asadar, curata mai repede campul sufletului tau de maracini.
268. Adu-ti aminte de infricosata Judecata si arunca din mintea si inima ta tot ce este netrebnic, desart si necurat.
269. Sa nu te marginesti numai la liniste, ci cu linistea cea buna sileste-te sa aduni si toate celelalte fapte bune si sa nu faci nimic din cele ce in ziua cea infricosata te pot acoperi de rusine si te pot alunga afara.
270. Cugeta intotdeauna la necredinciosia vietii si vei scapa de grijile vietii.
271. Sa nu te ademeneasca bunul chip si frumusetea pamanteasca si vremelnica, caci aceasta este o momeala pentru sufletul tau, care te atrage si te raneste.
272. Fapta buna, haina lui Dumnezeu. Dumnezeu iubeste faptele bune si Se indulceste de ele. Sa le tesi dar sa le si cosi. Dar cum? Cu liniste, cu tacere, cu rugaciune, cu smerenie. Stiind acestea, invata-te sa te linistesti.
273. Nu te indulci la vin, la peste si la untdelemn pana la saturare. Aceasta te va atrage spre fapte din care iti vor veni suspinuri si amaraciuni.
274. Oare vrei sa faci fapte bune fara osteneala? Tine minte intotdeauna ca osteneala este vremelnica, iar rasplata ei – vesnica.
275. Tot ceea ce este bun in lume sa socotesti ca e pieritor si numai fapta buna s-o socotesti nepieritoare. Sileste-te sa-I placi lui Dumnezeu prin fapte bune si curand te vei face mostenitoarea Imparatiei lui Dumnezeu.
276. Ravneste la fapta cea buna, caci ea, prin mijlocirea linistii, il face pe om al lui Dumnezeu. Pe cat iti sta in putere, sileste-te sa nu te imbraci in afara de Dumnezeu, caci cel ce se imbraca in afara de Dumnezeu se va duce cu demonii in locul cel mai din afara, dupa cuvantul Domnului. Stiind acest lucru, ravneste la fapta cea buna.
277. Daca iti vei infrana pantecele si limba, buna mea sora, te vei salaslui in rai, iar daca nu le vei stapani, vei deveni o agonisire a mortii vesnice.
278. Buna este postirea postului, caci ea este straina de acreala postului.
279. Frumos este postul si putina mancarea cand, iubind saracia hranei, fugi de placerea oamenilor.
280. Toate darurile lui Dumnezeu se atrag cu linistea, cu tacerea si cu sfanta rugaciune. Prin ele, curand, dobandeste monahul sporirea.
Sursa: Matericul – Adunare de cuvinte folositoare pentru maici
pagina casianei 