Rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare

 

Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem. O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate. Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Viata ca evanghelie vie, prin ascultare

Să asculţi de porunca lui Dumnezeu, în viziunea Sfântului Antonie cel Mare, exprimată în viaţa sa, înseamnă să o pui în practică în mod firesc, atât ca pe o chemare, cât şi ca pe un cuvânt de ultimă autoritate. Nu este permis să faci comentarii asupra ei şi nu trebuie să o priveşti prin prisma promisiunii pe care o cuprinde, nici să o păzeşti pentru recompensa câştigată prin observarea ei; trebuie să o primeşti ca pe un imperativ divin, demn de a fi urmat cu iubire şi credincioşie, şi care poartă în el însuşi forţa şi sprijinul care vor ajuta la împlinirea lui; este Duhul Sfânt, într-adevăr, care împinge în mod tainic pe om să iubească şi să se supună poruncii divine. 

Ţinta ascultării de porunca divină nu trebuie să se restrângă la recompensa care este promisă împreună de ea, ci prin zel aprins şi râvnă bucuroasă cu care Duhul Sfânt umple inima lui, omul trebuie să tindă a nu mai avea alt scop decât acela de a se conforma voinţei Domnului şi de a împlini porunca Sa prin iubire pentru El. Iată desăvârşirea ascezei! 

Cu Dumnezeu nu faci negoţ  

Când Sfântul Antonie ascultă de porunca Domnului, care-i spune: “Mergi şi vinde tot ce ai şi dă-le săracilor, apoi vino şi urmează-Mi Mie. Şi vei avea comoară în ceruri” (Mc. 10, 21), el nu viza dobândirea unei comori în ceruri, ca răsplată pentru renunţarea la bunurile sale, ci este evident că unicul său scop era plăcerea de a asculta de Dumnezeu şi de a deveni păzitorul bucuros şi credincios al poruncii Sale. Antonie nu a căutat niciodată propriul său interes în practicarea ascezei. Simpla ascultare de poruncă a fost întotdeauna singurul lui dor. Căci, dacă părăsirea bunurilor sale ar fi avut ca ţintă pentru el dobândirea unei bogăţii cereşti, i-ar fi fost suficient să renunţe la averile sale şi să împartă cea mai mare parte din ele. Dar a doua zi, când ar fi auzit o altă poruncă a Domnului: “Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mâine”, deşi nu ar fi avut inclusă de această dată vreo promisiune, noi l-am fi văzut ridicându-se imediat, ca şi prima oară, distribuind ceea ce păstrase şi consacrându-se în întregime ascezei, cum povesteşte Sfântul Atanasie cel Mare în “Viaţa Sfântului Antonie”.

Cu alte cuvinte, Sfântul Antonie şi-a consacrat viaţa sa, încă de la început, ascultării poruncilor Domnului şi practicării fiecăreia din ele, căci el nu urmărea decât împlinirea unei alte porunci a Mântuitorului. Dacă stăruia în rugăciune, era pentru dobândirea curăţiei inimii, şi aceasta pentru a face rugăciunea sa mai puternică şi bineplăcută lui Dumnezeu; la fel, dacă se smerea, era ca să primească ajutorul Duhului Sfânt, care-l întărea în umilinţa sufletului. Astfel, poruncile divine erau în acelaşi timp şi scop, dar şi cauză a ascezei sale. Virtuţile evanghelice erau ocupaţia continuă a inimii sale şi umpleau viaţa lui. Cuviosul Antonie nu înceta să ceară putere de la Dumnezeu şi ajutorul Duhului Sfânt pentru a obţine victoria asupra celui rău. “Începând să mergem pe drumul virtuţii, să continuăm cu curaj ca să ajungem la ţinta pe care ne-am propus-o”, se adresa marele eremit egiptean ucenicilor săi.

“Vă cer să vă descotorosiţi de voinţa voastră trupească şi să urmaţi pacea în orice lucru, pentru ca, graţie ajutorului Duhului Sfânt, puterile cereşti să locuiască în voi, si astfel ele să vă ajute să împliniţi voinţa Lui”. 

Evaluarea reuşitelor duhovniceşti, o capcană a demonilor 

Scop şi cauză în acelaşi timp, porunca divină îndemna pe Sfântul Antonie să progreseze în nevoinţele sale: post, rugăciune continuă, privegheri neîncetate, curăţie şi paza inimii, milă, blândeţe, jertfirea de sine. Viaţa sa devine o evanghelie vie, care răspândeşte lumină, căci în toate el nu se abătea deloc de la scopul pe care şi-l propusese: paza poruncilor Domnului. Niciodată nu se preocupa de răsplata promisă celor credincioşi cuvântului dumnezeiesc; nu acesta era ţinta lui. Când demonii lăudau nevoinţa sa pentru a-l amăgi prin gândul la slava pe care o va câştiga, el îi mustra, căci, pentru el, evaluarea propriilor sale reuşite duhovniceşti însemna ieşirea din limitele ascultării de porunca lui Dumnezeu.

“Dacă ei (demonii) laudă nevoinţa voastră şi vă spun că sunteţi fericiţi, nu-i ascultaţi, nu-i băgaţi în seamă… De câte ori nu m-au socotit sfânt şi preafericit, dar eu i-am dat blestemului în numele Domnului!”

Sfântul Antonie nu se îndoia că Duhul Sfânt împlinea în el această chemare, ca ea să devină un exemplu de credincioşie faţă de Evanghelie şi un model pentru viaţa monastică din lumea întreagă.

Această atitudine practică faţă de poruncile lui Hristos constituie expresia autenticei spiritualităţi ascetice, care nu este opera Sfântului Antonie, ci a Duhului Sfânt. Ea explică forţa, puterea care au reprezentat sprijinul de fiecare zi din viaţa cuviosului şi rămâne pentru noi exemplul concret al veritabilei asceze creştine, cu fundamentul în ascultarea de manieră personală a Domnului Iisus Hristos. 

Nu trebuie să ne trudim decât pentru a plăcea lui Dumnezeu  

Cel care se mulţumeşte cu ascultarea poruncii fără a privi înapoi, fără a căuta recompensa, arată că nevoinţa sa este inspirată direct de Dumnezeu şi exprimă justeţea cauzei care împinge inima sa să urmeze Domnului doar pentru iubirea faţă de El şi din ascultarea cuvântului său şi deloc pentru obţinerea de daruri duhovniceşti particulare, pentru ajungerea la o treaptă de desăvârşire mai înaltă.

Sfântul Antonie atrăgea atenţia ucenicilor săi asupra gratuităţii ascultării poruncilor: “Nu trebuie să ne trudim şi să luptăm pentru a prevedea viitorul sau a dobândi alt dar, ci pentru a plăcea lui Dumnezeu printr-o viaţă bună. Nu trebuie să ne rugăm pentru a avea viziuni, nici să dorim aceasta ca o răsplată a nevoinţei, ci ca Domnul să vină în ajutorul nostru”.

Cât priveşte pe cel care ia ca temei şi scop al eforturilor sale recompensa promisă prin păzirea poruncii, el trece fără îndoială pe lângă Hristos şi se pierde, departe de adevărata ascultare, căci în locul iubirii lui Hristos, râvna sa, îndreptată asupra sa, nu are altă raţiune de a fi decât de a ajunge la ceea ce doreşte; în loc de a tinde spre ascultarea necondiţionată faţă de Domnul, împlinirea poruncii este în întregime orientată spre bunurile pe care omul doreşte să le obţină.

Acest fapt este evident în exemplul poruncii smereniei: “Oricine se va smeri pe sine, se va înălţa”(Lc. 18, 14). Cel care se smereşte pentru a fi înălţat nu va putea în fapt niciodată să se smerească în realitate. Căci din start el este lipsit de orice smerenie, fiindcă este motivat de gândul înălţării sale. În zadar va pune în lucrare poruncile divine prin nevoinţele cele mai dure, duse chiar până la moarte, atâta timp cât va păstra în ochi răsplata (înălţarea lui) ca scop al ascezei. El nu va asculta de Dumnezeu, nici nu va trăi cuvântul Lui, ci va fi condus de patimile propriei inimi şi va urma voinţei sale.

Sfântul Isaac de Ninive spune referitor la acest lucru: “Pe cel care se smereşte pentru a fi slăvit de oameni, Dumnezeu îl descoperă”. Omul care se smereşte nu pune în evidenţă propria sa smerenie, ci pe Dumnezeu, care îi descoperă pe cei smeriţi. Omul nu poate aşadar să dobândească răsplata divină ca urmare doar a eforturilor sale.

Pentru ca nevoinţele noastre să fie bineplăcute lui Dumnezeu ele trebuie să fie oferite numai în vederea ascultării faţă de El, fără grija pentru răsplată şi fără cererea în schimb a vreunui dar duhovnicesc special. Când ascultăm de Hristos şi Îl urmăm, singura raţiunea interioară trebuie să fie aceea de a împlini cuvântul Domnului gratuit, din dragoste pentru El! (Traducere şi adaptare de Augustin Păunoiu din “Saint Antoine, ascète selon l’Évangile”, Père Matta El-Maskîne.)

Sursa: Ziarul Lumina

Rugăciune către Domnul ce S-a născut – Sf.Nicodim Aghioritul

Iisuse, Fiule al Tatălui fără de maică după dumnezeire, Te slăvesc pe Tine, Cel ce ai fost dintru început mai presus de pricină şi de cuvânt.

Iisuse, Fiule al Maicii fără de tată după omenire, Te slăvesc pe Tine, Cel ce la plinirea vremii Te-ai făcut om pentru noi.

Iisuse Emanuele în care nu este schimbare, purtător îngeresc al măritei veşti a mântuirii, îţi mulţumesc pentru marea Ta dragoste pentru om.

Iisuse, Mielul lui Dumnezeu fără de prihană, pururea mă mărturisesc Ţie, căci eu sunt oaia cea pierdută.

Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv, fă lucrător în mine harul Duhului Tău.

Iisuse, noule Adame, dezbracă-mă de omul cel vechi şi îmbracă-mă întru cel nou.

Iisuse, Care Te-ai pogorât pe pământ, învredniceşte-mă desfătării Raiului.

Iisuse, Care ai luat fire omenească, fă-mă părtaş îndumnezeirii.

Iisuse, suflarea mea, vino şi cercetează-mă.

Acela care ne inmulteste bucuria….

de Pr. Teofil Paraian

Cei mai multi sfinti sunt ai “oamenilor mari”, care le inteleg maretiile. Sfintul Nicolae este si al “oamenilor mici” si, prin aceasta, al tuturor. La el se gindesc toti cei care-l asteapta ca aducator de daruri. Indreptator credintei si chip blandetilor, de cand a propovaduit in Mira Lichiei – unde a fost episcop – s-a impus in constiinta credinciosilor contemporani cu el si a ramas contemporan cu toate generatiile de credinciosi. A cistigat cu smerenia cele inalte si cu saracia cele bogate. A fost sarac pentru ca n-a vrut sa fie bogat, a fost sarac pentru ca i-a ajutat pe cei saraci. I-a ajutat din prisosul lui pe semeni, pentru ca a stiut ca prin milostenia sa se apropie de Cel Ce a spus: “Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.” A fost doritor de inmultirea binelui si a bucuriei si a intervenit pentru ajutorarea celor ce erau sa piara in pacat.

E firesc sa ne intrebam: Oare, daca Sfintul Nicolae – care, dupa numele sau inseamna “Biruitor de popoare” – ar fi in vremea noastra si ar birui rautatile din sufletul nostru si gindurile cele rele din mintea noastra cu mijlocirile sale sfinte, daca ar fi, deci, contemporanul nostru, oare ce ne-ar indemna el mai mult sa facem?

Acatistul Sfantului Nicolae – aici

Fara indoiala ca, fiind el milostiv, ne-ar indemna sa fim milostivi, fiind datator de daruri, ne-ar indemna s-avem si noi ceva de dat. De dat Mintuitorului prin fratii sai cei mici. Sa avem si noi ceva de oferit Domnului Nostru Iisus Hristos, din ceea ce am agonisit noi prin munca noastra cinstita. Ne-ar indemna sa avem ceva, dar nu pentru noi, ci sa avem pentru altii, pentru fratii nostri care au trebuinta de ajutorul nostru. Sa facem in asa fel incit ceea ce la noi este de prisos sa fie de ajutor celor care au lipsa. Sfintul Nicolae Cel Milostiv ne-ar indemna sa fim ca el. Sfintul Nicolae Cel Datator de Daruri ne-ar indemna sa fim si noi oferitori de daruri. Si sa facem aceasta cu inima curata, cu dorinta de a implini lipsurile celor lipsiti. Sa o facem cu inima de parinte, de frate, de fiu, de prieten, cu inima care aduce multumire, aduce seninatate. Pentru ca, zice Isaac Sirul, atunci cind oferi ceva, cuiva, veselia fetei tale sa fie mai mare decit darul pe care-l oferi. Daca am putea face si noi asa, sigur s-ar bucura si Nicolae, a carui sfinta pomenire o facem astazi. Caci el ne e apropiat de suflet si-l putem cinsti numai daca suntem si noi milostivi si buni si iertatori si induratori cum a fost el, sau cum putem fi noi, la masurile noastre, indrumati de el. Sa spunem, deci, impreuna: “Cu mila ta, Sfinte, sfintilor te-ai aratat, ca Evanghelia lui Hristos, primind-o, cuvioase, ti-ai pus sufletul pentru poporul tau, mantuit-ai pe cei nevinovati din moarte, pentru acestia te-ai sfintit ca un mare tainuitor al darului lui Dumnezeu”.

Sfinte Nicolae, roaga-te Domnului pentru noi. Amin!

Paraclisul Sfantului Parintelui nostru Arsenie Boca

Preotul da binecuvantarea: Binecuvantat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfanta Treime…, Tatal nostru…, Doamne miluieste (12 ori).
Slava….Si acum…

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos. Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos. Imparatul si Dumnezeul nostru.

Psalmul 142
Slava…Si acum…
Aliluia ,Aliluia, Aliluia. Slava Tie, Dumnezeule (de 3 ori)
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului (de 3 ori)

Si troparele urmatoare glasul al 4-lea

Pe Sfantul Parinte Arsenie, slujitorul cel plin de ravna si dragoste dumnezeiasca, cu bucurie toti cei credinciosi sa-l laudam, caci sfant povatuitor si rugator fierbinte ni l-a daruit Dumnezeu spre izbavire din necazuri, boli si suferinte, spre mantuirea si sfintirea sufletelor noastre (de 2 ori).

Slava….Si acum….

Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururi a spune puterile tale noi nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandut-te,cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururi din toate nevoile.

Psalmul 50

Cantarea intai, glasul al 8-lea

Apa trecand-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand israeliteanul, striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostrum sa-I cantam.
Stih: Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Vlastar ales din pamant romanesc, plamadit cu har in gradina Maicii Sfinte, ai adunat, Parinte, cu imbelsugare daruri ceresti si roade nemuritoare, spre a Domnului slavire si a noastra mantuire.
Stih : Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi fiii tai.
Chemat spre a Domnului slujire, prin a Maicutei Ceresti ocrotire, ai purtat cu aleasa cinstire a preotiei jertfire, prin care ca un parinte adevarat cu vrednicie te-ai incununat.
Slava….
Faclie luminoasa te-ai aratat celor ce ratacesc in neguri de pacat.Lumineaza-ne si pe noi, Parinte Sfinte, cu harul si rugaciunea ta fierbinte, ca sa urmam spre innoire, liman de mantuire si sfintire.
Si acum….
Fecioara Preacurata ai mila si te roaga pentru noi, cei cufundati in patimi si nevoi, sa alegem calea de sfintenie, asemenea Sfantului Parinte Arsenie, care urmandu-ti tie, este salas stralucitor de curatie.

Cantarea a 3-a
Doamne, cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica. Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta ca tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, iubitorule de oameni.
Stih : Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Facandu-te asemenea serafimilor prin slujire neprihanita , prin post, rugaciune si aspra nevointa, te-ai imbogatit cu rodul ostenelilor, din care ne daruieste si noua grabnicul tau ajutor
Stih : Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Prin lacrima si nevointa, prin jertfa si suferinta, te-ai facut, Sfinte Parinte, pilda de curatie si rabdare, de aprinsa ruga si iubire, ajungand la limanul cel lin, de unde ne ajuta ca si noi sa ne sfintim.
Slava…
Dumnezeiescule Parinte, izbanda in viata si mangaiere in nevoi, usurare in ispite si vindecare de pacate ne daruieste, celor de am dobandit mijlocirea ta fierbinte si al tau ajutor.
Si acum….
Preasfanta Maicuta, podoaba de lumina cereasca si har dumnezeiesc, lumineaza si sufletele noastre, ca sa cunoasca pacea si bucuria Mirelui Ceresc.
Izbaveste-ne pe noi fiii tai, Sfinte Parinte Arsenie, purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinta curata alergam la tine, ca la un grabnic ajutator in nevoi si cere pentru toti indreptare, sufletelor luminare si trupurilor vindecare.
Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu,, la necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.
Ectenie…

Sedealna, glasul al 2-lea
Aparator puternic si turn nebiruit te-ai aratat preaintelepte, celor ce cu credinta si cucernicie alearga la tine, iar cu umilinta si nadejde iti striga : Sfinte Parinte Arsenie, de Dumnezeu purtatorule,vino degraba si din primejdii ne slobozeste, ca cel ce stai pururi inaintea Sfintei Treimi!

Cantarea a 4-a
Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile mainilor Tale si am preaslavit dumnezeirea Ta.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru, fiii tai..
Cel cee intreaga-ti faptura si inima le-ai impodobit cu iubirea cea sfanta si dumnezeiasca, prin mijlocire, dragoste si mangaiere parinteasca, nu inceta din sfintita rugaciune pentru pace intre oameni si bunavoire in lume.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru , fiii tai.
Scanteie de har, ce aprinde sufletele noastre de cainta, de ruga si ceresc dar, esti pentru noi, Parinte, faclie spre luminare si cale spre cer, prin smerita ascultare.
Slava…
Cu ravna si truda neobosita ai adunat, Parinte, visterii nemuritoare, podoabe si daruri alese, din care ne imbogatesti pe noi cei saraciti, ce suntem de patimi si pacate istoviti.
Si acum….
De dor ceresc si ravna sfanta, Preasfanta , Preacurata Maica, ne umple inimile noastre, iar prin a ta buna povatuire ridica-ne din multa lenevire.

Cantarea a 5-a
Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt, pacea Ta da-ne-o noua, iubitorule de oameni.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi , fiii tai.
Din dureri, pacate si amar, aducem lacrimi si ruga fierbinte, ca sa primim iertare si mangaiere de har, prin tine, bun si Sfant Parinte..
Sfinte Parinte Arsenie , roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Daruit de Cerul Preainalt, pentru a noastra mantuire, dreptar te-ai facut prin povatuire, inima curata arzand de foc ceresc si iubire ;arata-ne si noua calea ce duce la nepatimire prin iertare de pacate si dumnezeiasca intarire.
Slava….
Dumnezeiescule Parinte,a pamantului romanesc odrasla sfanta, sfesnic luminat si podoaba binecuvatata, alinare si vindecare a durerilor, te rugam scapa-ne de viforul primejdiilor.
Si acum….
Prea binecuvantata Stapana de Dumnezeu Nascatoare, de-a pururi a noastra mijlocitoare, cauta spre fiii duhovnicesti ai Parintelui Arsenie, povatuindu-ne pe calea de smerenie si te roaga Fiului tau sa ne pazeasca de ispita celui rau.

Cantarea a 6-a
Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune necazurile mele, caci s-a umplut sufletul meu de rautati, si viata mea s-a apropiat de iad, si ca Iona ma rog : Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Rogu-te pe tine,Sfinte, ca prin rugaciunile tala si cu a ta aparare degraba sa aflam usurare, de vicleniile cele multe, daruindu-ne cu indurarea ta, binecuvantare.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Cuvant de intelepciune, prin glasul tau ceresc, rosteste-l cu putere inimilor noastre, ca sa ne izbavim de patimi si napaste, prin multa straduinta si cu adanca pocainta.
Slava…
Ocrotitor si pavaza nebiruita esti celor ce te cheama la vreme de ispita, caci cu grabire ridici amara suferinta unde gasesti un bob de rodnica credinta, stropit cu lacrima de umilinta.
Si acum…..
Preasfanta Maica, a noastra buna rugatoare, ne fii de-a pururi lumina calauzitoare pe marea vietii involburate de rautate si pacate, sa ajungem la viata de sfintenie, asemenea Sfantului Parinte Arsenie.
Apoi troparele de dupa cantarea a 3-a
Izbaveste-ne pe noi, fiii tai, Sfinte Parinte Arsenie , purtatorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinta curata alergam la tine, ca la un grabnic ajutator in nevoi,si cere noua indreptare, sufletelor luminare si trupurilor vindecare.
Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu,la necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea sufletului meu.
Doamne miluieste(3ori)
Slava…Si acum…
Parinte, de trei ori fericite, jertfelnic slujitor al Tainelor Sfinte, fierbinte rugator si mare liturghisitor, stalp de rabdare si cale de indreptare, ai multa indurare spre cei de rele inlantuiti, spre cei din lume istoviti, ai mila si te roaga Cerescului Parinte, sa scape si ale noastre suflete prihanite.
Prochimen : glasul al 4-lea
Cinstita este inaintea Domnului moartea cuviosului
Stih :Ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua ?
Preotul rosteste: “Evanghelia dupa Ioan 15,7-16
Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman intru voi, cereti ceea ce voiti si se va da voua. Intru acesta a fost slavit Tatal Meu, ca sa aduceti roada multa si sa va faceti ucenici ai Mei. Precum M-a iubit pe Mine, Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi ; ramaneti intru iubirea Mea.
Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui.
Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina. Aceasta este porunca mea : sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ceea ce va poruncesc. De acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie ce face stapanul sau, ci v-am numit pe voi prieteni pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscute.
Nu voi m-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roada sa aduceti si roada voastra sa ramana , ca Tatal sa va dea orice-i veti cere in numele Meu.”

Marire Tie, Doamne, marire Tie!
Slava…
Pentru rugaciunile Cuviosului Tau, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.
Si acum…
Pentru rugaciunile Nascatoare de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.
Stih : Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegile noastre.

Stihira glasului al 6 –lea
Mare aparator si rugator te are pe tine neamul nostru romanesc, acoperamant si scapare te-au dobandit cei ce cu credinta te cheama in rugaciune.Pentru aceasta nu ne lipsi pe noi fiii tai de a ta sfanta ocrotire, ca sa laudam din adancul sufletelor noastre ale tale invataturi si lucrari bine placute lui Dumnezeu.
Mantuieste, Doamne, poporul Tau
Doamne miluieste (12 ori)
Cu mila si indurarile….

Cantarea a 7 –a
Tinerii cei ce au mers din Iudeea in Babilon oarecand, cu credinta Treimii, vapaia cuptorului au calcat-o, cantand : Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Sfinte Parinte Arsenie, cel plin de intelepciune si dar ceresc, arata pline de fericire sufletele celor ce te lauda si te cinstesc, invatandu-le sa cante totdeauna : Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Prin patima de mucenic ai devenit stralucitor aprinzandu-ti sufletul de cerescul dor, ne umple si ale noastre inimi robite de pacat, cu foc ceresc si-adevarat, ca sa cantam cu credinta : Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat.
Slava…
Cinstitul tau mormant, Parinte bun si sfant, e pentru ai tai fii chemati si binecuvantati, tarana de pace , liniste si har, in care noi cantam cu adevarat : Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat.
Si acum…
Viata curata si minte luminata, duh de smerenie si ravna spre sfintenie, daruieste-ne, Fecioara Preasfanta si Preacurata, in care noi cantam cu adevarat : Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Cantarea a 8-a
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi , fiii tai.
Sa nu ne lasi, Parinte, lipsiti de ajutorul tau, ca mult ne-am departat de Bunul Dumnezeu, de aceea te rugam : intinde a ta mana, sa ne asezi din nou intru lumina, ca sa-L cantam si sa-L prea inaltam pe Hristos intru toti vecii.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Bobul de credinta al sufletului meu, fa-l sa rodeasca , apa cereasca a darului tau, ca impreuna cu ai tai fii, sa fiu partas vesniciei bucurii, ca sa-L slavim pe Dumnezeu intru toti vecii.
Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh.
Hristoase, pre dulce Mantuitor, sa nu ne pierzi pe noi robiti de patimi si nevoi, ci ne iarta pentru al nostru solitor, Parintele Arsenie, scump si sfant odor.
Si acum…
Primeste sufletele noastre,O, Maica Sfanta Preacurata, si ruga noastra cea saraca o inalta in cerurile sfinte, de unde si al nostru bun Parinte, ne ajuta cu mult mai mult ca inainte.

Cantarea a 9 –a
Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Cine va putea lauda viata ta, fericite Parinte, si cine va spune multimea faptelor tale sfinte, de care se impartasesc ai tai fii ce te cinstesc, bucurati de a ta ocrotire si povatuire, spre a lor sfintire si induhovnicire.
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai.
Prin rugaciune , jertfa si viata neintinata, pilda aleasa si binecuvantata, te-ai facut spre bucuria celor pamantesti si preaslavirea celor sfinte si ceresti.
Slava…
Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, nu ne uita pe noi cei renascuti spre sfintenie, caci alergam la tine purtati de dragoste fireasca sin invredniciti de mangaierea cea dumnezeiasca.
Si acum…
Maicuta Sfanta Preacurata, a noastra minunata bucurie, acoperamantul celor ce te iubesc pe tine, roaga-te impreuna cu dumnezeiescul Arsenie, sa dobandim cu totii cereasca impartasire.
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fecioara si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru.Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marim !
Pe cel minunat intre slujitorii si sfintii Mantuitorului Hristos, margaritar ceresc s-a aratat prin viata ingereasca si truda pamanteasca, pe Parintele Arsenie cel binecuvantat, cu laude si cantari sa-l laudam.
Pe steaua cea stralucitoare si in chip cugetator luminatoare pe dumnezeiescul Parinte Arsenie, toti fiii sai cu mare dragoste cinstindu-l, sa-l laudam.
Se bucura pamantul romanesc, tresalta inimile toate de darul cel dumnezeiesc, cu care Domnul si Maicuta l-au incununat, caci sufletele noastre in adanc le-a cercetat si pentru aceasta multimea drept credinciosilor cu cantari sa-l laudam.
Vas ales de sfintenie si purtator al Duhului Sfant, comoara cereasca plamadita di al nostru stramosesc pamant, pe Arsenie Parinte Sfant, cu aleasa dragoste in rugaciuni sa-l cinstim.
Cu dragoste si mangaiere parinteasca, ne darui pace si liniste cereasca, pentru a trai spre a Domnului slavire si a ta pomenire si cinstire.
Bucura-te al tuturor crestinilor grabnic mijlocitor, bucura-te al bolnavilor tamaduitor si al intristatilor mangaietor.Bucura-te al Sfantului Altar ales liturghisitor, bucura-te cinstit Parinte cu sufletul aprins de foc si ceresc dor, bucura-te de-a pururi al nostru bun si sfant povatuitor.
Cu Nascatoarea de Dumnezeu, cu Inaintemergatorul Domnului, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu sfintii si toti cuviosii, roaga-te lui Dumnezeu, Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, pentru sufletele
noastre.
Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, povatuitor si rugator fierbinte pentru mantuirea sufletelor noastre, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, fiii tai!

Sfantul Maxim Marturisitorul – esente duhovnicesti

- Când auzi Scriptura zicand:«Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui» să ştii că Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute.
- Când patimile îşi încetează lucrarea, fie pentru că se ascund pricinile lor, fie pentru că se depărtează dracii în chip viclean, se strecoară mândria.
- Pentru cinci pricini spun unii că îngăduie Dumnezeu să fim războiţi de către draci. Cea dintâi, pentru ca, războiţi fiind şi războindu-ne în apărare, să venim la puterea de-a deosebi virtutea şi păcatul. A doua, ca dobândind prin luptă şi durere virtutea, să o avem sigură şi nestrămutată. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să învăţăm a ne smeri. A patra, ca după ce am fost ispitiţi de păcat să-l urâm cu ură desăvârşită. A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepătimaşi, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.
- Moartea înseamnă propriu zis despărţirea de Dumnezeu. Iar boldul morţii este păcatul, pe care primindu-l Adam a fost izgonit şi de la pomul vieţii şi din Rai şi de la Dumnezeu. Acestei morţi i-a urmat în chip necesar şi moartea trupului. Căci viaţa este propriu zis Cel ce a zis: «Eu sunt viaţa». Acesta coborându-se în moarte, l-a adus pe cel omorât iarăşi la viaţă.
- «Umbra mortii» este viaţa omenească. Dacă prin urmare cineva este cu Dumnezeu şi Dumnezeu este cu el, acela poate spune limpede: «Chiar de voi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine eşti.»
- Iubeşte liniştea şi singurătatea (isihia) cel ce nu se împătimeşte de lucrurile lumii. Iubeşte pe toţi oamenii cel ce nu iubeşte nimic omenesc. Şi are cunoştinţa lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti cel ce nu se sminteşte de cineva, fie că greşeşte, fie că nutreşte gânduri bănuitoare.
- Mulţi săraci cu duhul are lumea, dar nu cum se cuvine. Şi mulţi care plâng, dar pentru pagube de bani sau pentru pierderi de copii. Şi mulţi blânzi, dar faţă de patimile necurate. Mulţi care flămânzesc şi însetoşază, dar pentru a răpi cele străine şi a câştiga din nedreptate. Mulţi milostivi, dar faţă de trup şi cele ale trupului. Şi curaţi cu inima, dar pentru slava deşartă. Şi făcători de pace, dar prin aceea că supun sufletul trupului. Mulţi prigoniţi, dar fiindcă sunt fără rânduială. Mulţi ocărâţi, dar pentru păcate ruşinoase. Fericiţi sunt însă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos. De ce? Pentru că «a lor este împărăţia cerurilor» şi pentru că «aceştia vor vedea pe Dumnezeu», şi aşa mai departe. Aşadar nu fiindcă fac acestea şi le pătimesc sunt fericiţi căci şi cei mai-nainte pomeniţi fac acelaşi lucru. Ci pentru că fac şi pătimesc acestea pentru Hristos şi după pilda lui Hristos.
- În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s-a spus adeseori: de lucrăm pentru El, sau pentru altceva. Când vrem deci să facem vreun bine, să avem de scop nu plăcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El toate să le facem pentru El, ca nu cumva să răbdăm şi oboseala şi să pierdem şi plata.
 - Precum părinţii trupurilor sunt împătimiţi de dragostea faţa de cei născuţi din ei, la fel şi mintea se alipeşte din fire de cuvintele sale. Si precum celor mai împătimiţi dintre aceia, copiii lor, chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs, li se vor părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi dintre toţi, la fel minţii nebune îi vor părea cuvintele ei, chiar de vor fi cele mai prosteşti, cele mai înţelepte dintre toate. Înţeleptului însă nu-i apar aşa cuvintele sale, ci când i se va părea că e mai sigur că sunt adevărate şi bune, atunci se va încrede mai puţin în judecata lui. El ia pe alţi înţelepţi ca judecători ai cuvintelor şi gândurilor sale, ca «să nu alerge sau să nu fi alergat în deşert»; şi prin ei primeşte întărirea.
- Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.
- Cunoştinţa fără pasiune a celor dumnezeieşti încă nu înduplecă mintea să dispreţuiască până la capăt cele materiale, ci ea se aseamănă înţelesului simplu al unui lucru ce cade sub simţuri. De aceea se găsesc mulţi dintre oameni, care au multă cunoştinţă, dar care se tăvălesc în patimile trupului ca nişte porci în mocirlă. Căci curăţindu-se pentru puţină vreme cu sârguinţă şi dobândind cunoştinţă, nemaiavând pe urmă nici o grijă se aseamănă lui Saul, care învrednicindu-se de împărăţie dar purtânduse cu nevrednide, a fost lepădat cu mânie înfricoşată din ea.
- De vrei să fii cu pătrundere şi cu dreaptă măsură şi să nu slujeşti patimii închipuirii de sine, caută totdeauna să cunoşti ce ascund lucrurile bune pentru cunoştinţa ta. Şi aflând foarte multe şi felurite cunoştinţe ascunse de tine, te vei mira de neştiinţa ta şi-ţi vei înfrâna cugetul. Iar cunoscându-te pe tine, vei înţelege multe mari şi minunate lucruri. Fiindcă socotinţa că ştii nu te lasă să sporeşti în a şti.
- Numai acesta vrea cu dinadinsul să se mântuiască, care nu se împotriveşte leacurilor doftoriceşti. Iar acestea sunt durerile şi întristările aduse de diferitele lovituri. Cel ce se împotriveşte însă, nu ştie ce negustorie se face aici, nici cu ce câştig va ieşi de aici.
- Patru sunt felurile generale ale părăsirii: Una din iconomie, cum este la Domnul, ca prin păruta părăsire cei părăsiţi să se mântuiască. Alta spre dovedire, cum este la Iov şi Iosif, ca să se arate unul stâlp al bărbăţiei, altul al neprihănirii. A treia spre povăţuire duhovnicească, cum este la Apostolul, ca, smerindu-se în cugetare, să păstreze covârşirea harului. În sfârşit a patra este lepădarea, ca la iudei, ca pedepsiţi fiind, să fie încovoiaţi spre pocăinţă. Dar toate felurile sunt mântuitoare şi pline de bunătatea şi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.
- Mulţi au spus multe despre dragoste. Dar numai căutând-o între ucenicii lui Hristos o vei afla. Căci numai ei au avut Dragostea adevărată, ca învăţător al dragostei. Ei ziceau despre ea: «De aş avea proorocie şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa, iară dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte». Cel ce a dobândit prin urmare dragostea, a dobândit pe Dumnezeu însuşi, întrucât «Dumnezeu iubire este». A Lui e slava în veci. Amin.

Extrase din Filocalia II, Sf. Maxim Marturisitorul, “Capete despre dragoste”

Rugaciunea Sfantului Ioanichie

Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Sfantul Duh, Treime Sfanta, marire Tie !

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale preacuviosilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor Tai, mintuieste-ma pe mine pacatosul.

1 Octombrie – Pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria

Sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului este de data relativ recenta in calendarul romanesc, venind pe filiera slava. Ea comemoreaza aparitia Maicii Domnului la Constantinopol, in timpul unei privegheri de toata noaptea, la inceputul sec. al X-lea. Minunea s-a petrecut in Biserica Vlaherne, in timpul imparatului Leon al VI-lea cel Intelept (886-912). Aproape uitata de Biserica greceasca, traditia Sfantului Acoperamant a fost preluata in sec. al XII-lea de Biserica rusa. Desi aminteste de infrangerea armatelor rusesti in timpul asaltului asupra Constantinopolului (in 860) prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, rusii sarbatoresc Sfantul Acoperamant cu o solemnitate deosebita. Cultul Sfantului Acoperamant s-a extins ulterior in aproape toate Bisericile Ortodoxe, astfel incat astazi foarte multe biserici si manastiri au acest hram, prin care se invoca protectia Maicii Domnului.

Prima atestare a Sfantului Acoperamant dateaza din sec. al V-lea. Imparateasa Pulheria, sotia lui Marcian (450-457), a cerut patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului, in timpul celui de-al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, 451), sa ii trimita moastele Preasfintei Fecioare pentru a le aseza in Biserica Vlaherne, ctitoria sa. Patriarhul i-a raspuns ca, dupa adormire, Maica Domnului a fost ridicata cu trupul la cer, iar in mormant au fost gasite doar braul si acoperamantul ei. Cele doua pretioase relicve au fost aduse in capitala, braul fiind asezat la Chalkoprateia, iar acoperamantul la Vlaherne. Prin mijlocirea Maicii Domnului, ele au devenit protectoarele orasului (palladium), in special in timpul invaziilor: a avarilor in 626, a persilor in 677, a arabilor in 717, a rusilor in 860 etc., dar si in alte imprejurari grele.

“Nebunul pentru Hristos” si minunata aparitie

Aparitia Maicii Domnului este relatata in viata Sfantului Andrei “cel nebun pentru Hristos” († 956). Acest sfant se pare ca era slav de origine, fiind de tanar vandut drept sclav unei familii din Constantinopol. Apreciat de stapanul sau, a primit o educatie aleasa, devenind scrib. Din smerenie, el a ales insa o viata umila, ascunzandu-si intelepciunea sub haina nebuniei, drept pentru care era desconsiderat de toti. Maica Domnului l-a ales insa pentru a-i descoperi iubirea sa fata de oameni. Pe 1 octombrie, in timpul unei privegheri de toata noaptea, pe la ora 4 dimineata, Sfantul Andrei si ucenicul sau, Epifanie, au vazut-o pe Imparateasa cerului si a pamantului venind in biserica, impreuna cu Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Ioan Evanghelistul si alti sfinti. Ingenunchind, ea a inceput sa se roage cu atata caldura, incat lacrimile ii scaldau fata. Ridicandu-se, si-a scos acoperamantul si l-a ridicat deasupra capului, acoperindu-i pe toti cei prezenti in biserica.

Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor

Desi doar Sfintilor Andrei si lui Epifanie le-a fost randuit sa vada minunea, toti credinciosii au simtit harul Sfantului Acoperamant, semn al iubirii Maicii Domnului fata de oameni. Caci ocrotirea ei nevazuta nu este subordonata timpului si spatiului, ci ea mijloceste permanent inaintea Fiului sau pentru oameni. Slujba acestei sarbatori a fost alcatuita in sec. al XII-lea de Andrei Bogoliubov, mare print de Vladimir. Acatistul Sfantului Acoperamant este una dintre cele mai expresive si mai puternice rugaciuni crestine, acesta fiind considerat un scut de nebiruit al tuturor crestinilor. Este si motivul pentru care multe biserici si manastiri au acest hram, ca o invocare permanenta a ocrotirii Maicii Domnului.

Icoana

Icoana Praznicului o infatiseaza pe Maica Domnului in mijlocul bisericii, sezand pe un nor si tinand in maini Sfantul Acoperamant. Ea sta intre Hristos, aflat in planul de sus, si credinciosi, avand in dreapta si in stanga sa cetele sfintilor, intre care Sfantul Ioan Botezatorul, Sfantul Ioan Evanghelistul, Profetul David, Sfintii Apostoli, Ierarhi si Cuviosi, Femeile Mironosite etc. In amvon este un tanar cu aureola imbracat ca diacon, tinand in stanga un sul pe care este scris Condacul Nasterii Domnului, in timp ce cu dreapta pare sa dirijeze un cor. Este Sfantul Roman Melodul (sec. al VI-lea), confuzie datorata probabil sarbatoririi sale tot pe 1 octombrie. In stanga jos sunt reprezentati Marcian si Pulheria, ctitorii Bisericii Vlaherne, iar in dreapta jos, Sfantul Andrei vorbeste cu Epifanie despre minunata aparitie. Inspirandu-se din aceasta scena, iconografii au reprezentat-o pe Maica Domnului si singura, in rugaciune.

Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului – aici

Acatistul Sfantului Siluan Athonitul (24 Septembrie)

Condacul 1:

Tie, alesule nevoitor al Domnului si ingere pamantesc, Preacuvioase Parinte Siluane, acum cu bucurie cantare de lauda iti aducem! In veghe neincetata, in postire si in smerenie fiindu-le parintilor athoniti prea-ales urmas, prin insetarea dupa Dumnezeu si dragostea cea arzatoare catre El, har imbelsugat ai agonisit sufletului tau si urmator facandu-te lui Hristos, Cel ce S-a rastingnit, pentru toti oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc in iad, pentru cei vii si pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de aceasta dragoste a ta, caci in groapa gresalelor aflandu-ne, cerem solirea ta inaintea lui Dumnezeu si cu strapungere strigam: Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Icosul 1:

Facatorul ingerilor si Domnul Puterilor inca din pantecele maicii tale te-a ales pe tine si dupa cuvantul Psalmistului: “inima adanca” ti-a daruit, Parinte Siluane, pentru a incapea in ea ca intr-o camara prea-aleasa, neincaputul nume al lui Dumnezeu Celui Preainalt, ca prin puterea si intelepciunea lui Dumnezeu sa urmezi vietii ingeresti. Pentru acestea, laudand minunatele tale fapte si ostenelile pamantesti, cu sfiala te chemam:

Bucura-te, rod al curatiei din parinti binecinstitori de Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai iubit a parintilor tai cucernicie din tot sufletul tau;
Bucura-te, ca prin infranare si iubire de Dumnezeu sa te asemeni lor ai voit;
Bucura-te, ca din pruncie cautandu-ti bucuria in Dumnezeu, minunat te-ai inteleptit;
Bucura-te, ca inima ta sa cunoasca si sa se supuna voii lui Dumnezeu mereu a cautat;
Bucura-te, ca spre izvorul harului dumnezeiesc ca un cerb ai insetat;
Bucura-te, ca de Cuvantul lui Dumnezeu ca de o miere prea dulce mintea ti-ai indulcit din tinerete;
Bucura-te, floare inmiresmata cu fapte de credinta de o nepieritoare frumusete;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 2:

Vazandu-te pe tine Preabinecuvantata Nascatoare de Dumnezeu afundat in prapastia pierzarii, pe cand dulceata pacatului ca un sarpe rau mirositor patrundea in sanul tineretii tale, ca o maica indurerata te-a chemat in chip minunat: “Fiule, ma doare sa te vad spurcandu-te cu fapte pacatoase” si pricepand tu, Preacuvioase Parinte, milostivirea ei, sarpele pacatului cu barbateasca intelepciune l-ai izgonit, biruindu-l prin pocainta, smerenie si rugaciune, iar Mantuitorului Iubitor de oameni cantare de multumire I-ai adus pentru Preacurata Sa Maica, pururea strigand: Aliluia!

Icosul 2:

Dumnezeiasca intelepciune te-a umbrit, cand glasul Maicii Domnului te-ai invrednicit a-l asculta, alesule al lui Dumnezeu, Siluane, si harul Sfantului Duh a umplut inima ta. Prin lucrarea acestuia, ca o caprioara din lat scapand, catre gradina Maicii Domnului – Muntele Athos – ai nazuit, fugind de desertaciunea lumeasca, caci te-ai lipit de Dumnezeu ca un fiu iubitor. Drept aceea, vazand minunata bunavoire a Stapanei lumii fata de tine, cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca din intunericul pacatului la lumina adevarului lui Hristos de insasi Preacurata ai fost chemat;
Bucura-te, ca ai fost ales sa fii lucrator credincios al gradinii ei pamantesti, in chip minunat;
Bucura-te, vita dulce a pamantului rusesc care in Muntele Athos imbelsugat ai rodit;
Bucura-te, constiinta neadormita, ca prin smerita rugaciune, boldul pacatului l-ai tocit;
Bucura-te, ca in Sfanta Manastire Pantelimon, lui Dumnezeu in chip ingeresc ai slujit;
Bucura-te, ca prin nevointa, post si isihie pe dusmanul ce lupta impotriva ta desavarsit l-ai plecat;
Bucura-te, ca toate maiestriile diavolului prin smerenie le-ai surpat;
Bucura-te, ca tanjind dupa Dumnezeu, credinta curata in chip slavit ai dobandit;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 3:

Cu adevarat, de Dumnezeu iubitorule Parinte Siluane, te-a aparat puterea Celui Preainalt cand duhul iadului si al mortii te-a napadit si sufletul tau il invifora cu momeli pierzatoare si tu, cu totul istovit, cugetai ca Dumnezeu este de neinduplecat; dar Domnul cel Iubitor de oameni indata te-a cercetat prin lumina cea negraita a Taborului si cu focul harului Sfantului Apostol Pavel o noua nastere ai primit, cu frica si bucurie cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Avand bogatia harului, cu duhul la ceruri ai fost inaltat si acolo cuvinte de negrait cu adevarat ai ascultat. Bucuria ta cine o va povesti, Preacuvioase Siluane? Caci te-ai umplut de dragostea cea negraita a lui Dumnezeu cand, fiind in afara de cele ale lumii, intru vederea duhovniceasca a negraitei frumuseti dumnezeiesti, te-ai invrednicit a vedea Fata lui Hristos-Dumnezeu Cel fara-de-masura iubitor si iertator a toate. Iar noi, minunandu-ne de negraita vedere a lui Dumnezeu, iti cantam:

Bucura-te, ca intru credinta nevoindu-te, de cercetarea si mangaierea lui Hristos te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca ai fost vrednic sa vezi cu ochii tai frumusetea slavei Sale de negrait;
Bucura-te, ca in Ceruri la preaminunata frumusete prin Sfantul Duh ai fost inaltat;
Bucura-te, ca acolo din darurile harului Sfantului Duh Mangaietor te-ai adapat;
Bucura-te, ca de frumusetea de nedescris a Raiului te-ai impartasit;
Bucura-te, ca fiind iubit de Dumnezeu, de darurile frumusetii ceresti ai fost coplesit;
Bucura-te, ca acelasi har cu lacrimi ai cerut de la Dumnezeu pentru neamurile omenesti;
Bucura-te, ca spre zorii vietii vesnice ca o straja pururea veghetoare ne trezesti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 4:

Furtuna de aspre ispite a trimis asupra ta diavolul cel ucigas de oameni care dintru inceput a cautat sa piarda sufletele dreptilor; dar tu, Parinte Siluane, povatuind fiind de Domnul Iisus Hristos sa-ti tii mintea in iad si sa nu deznadajduiesti, cu darul Duhului Sfant, prin neintrerupta veghe si smerenie ai preintimpinat uneltirile vrajmasului desavarsind biruindu-l; iar el, rusinat fiind de tine, silit a fost a marturisi ca intru totul este mincinos. Si asa, sufletul tau din cursa neprietenului ca o porumbita blanda a fost izbavit de Dumnezeu, caruia neincetat I-ai cantat: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind despre tine ca in chip minunat ai fost chemat de la desertaciunea lumeasca spre nevointa calugareasca si prin harul lui Dumnezeu rod bun ai facut, Cuvioase, nu numai calugari tineri, dar si cei varstnici, mult incercati in nevointe, catre tine alergau si ca de miere indulcindu-se de faptele si cuvintele tale, viata cea ingereasca au urmat si Domnului s-au asemanat. Iar noi, cu smerita cugetare vazandu-te impodobit, cu bucurie iti strigam:

Bucura-te, ca izvor nesecat de smerita cugetare si infranare in Domnul ai devenit;
Bucura-te, ca in Muntele Sfant ai fost ca un crin bine mirositor si nevestejit;
Bucura-te, ca in nevointa ta jugul cel bun al lui Hristos cu dragoste l-ai purtat;
Bucura-te, ca mintea, inima si vointa in Dumnezeu prin rugaciune necontenit ti-ai intarit;
Bucura-te, ca plin de ravna, curatia trupeasca si sufleteasca ti-ai pazit;
Bucura-te, ca prin rugaciune neincetata la inaltimea nepatimirii ai urcat;
Bucura-te, ca pravila Sfintilor Parinti cu sarguinta ai urmat;
Bucura-te, ca despre iubirea lui Dumnezeu si cereasca Patrie neostenit ne-ai grait;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 5:

Ca pe o stea calauzitoare si de minte luminatoare ti-a daruit Domnul Harul cel Dumnezeiesc, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, intarindu-te prin aceasta in nevointa cea mantuitoare ca odinioara pe Proorocul Ilie la Paraul Horeb si hranindu-te in chip minunat din necheltuitele comori ale Sfantului Duh. Si asa, arzand de iubire pentru iubitorul de oameni Dumnezeu, din tinerete si pana la batranete priveghind si din straja diminetii pana in noapte pentru intreaga lume rugandu-te, ca o alauta dulce cantatoare, neincetat I-ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Vazandu-te pe tine, Preacuvioase Parinte Siluane, intru nevointa cea buna cautand dragostea lui Dumnezeu cum cauta pruncul laptele mamei sale si catre mangaierea Lui cu dor mare tanjind si cu lacrimi strigand: “Ia aminte, suflete al meu, la dragostea lui Dumnezeu si incalzeste-te, o inima a mea”, si inca “Cine-mi va da mie o astfel de ardere, ca sa nu cunosc odihna nici ziua, nici noaptea; de dragostea lui Dumnezeu?” ne cutremuram cu inima si ne umilim cu sufletul in fata unei asemenea iubiri catre Dumnezeu cel Atotindurat si cu strapungere iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca dreptatea lui Dumnezeu, ca pe o miere mult indulcitoare, pururea ai cerut;
Bucura-te, ca in dragostea de Domnul cu ingerii te-ai intrecut;
Bucura-te, ca din inima, ca dintr-o candela a rugaciunii curate, flacara focului launtric spre Domnul ti-ai suit;
Bucura-te, ca cele de sus si cele de jos cu frumusetea evlaviei tale ingeresti le-ai impodobit;
Bucura-te, ca inima ta s-a asemanat cu vapaia rugului nemistuit;
Bucura-te, ca precum Moise pentru poporul ales, tu pentru toti oamenii inalti mainile catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca in toata vremea ai dorit judecatile Domnului si indreptarile Sale le-ai cautat cu tot sufletul tau;
Bucura-te, ca fara incetare ai strigat: “Mantuieste Doamne, poporul tau si binecuvinteaza mostenirea Ta!”;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 6:

Propovaduitor neincetat al isihiei te-ai aratat, cel ce bine ai placut lui Dumnezeu, cand Domnul cel Iubitor de oameni, incercandu-ti dragostea, te-a lipsit de cercetarea Preasfantului Duh. Pentru aceasta, intelegand ca ai pierdut harul, precum odinioara Adam cand se tanguia de pierderea Raiului, L-ai chemat cu inima mahnita si cu lacrimi: “Doamne, Tu mai inainte m-ai cercetat si mai invrednicit de Sfantul Tau Duh si sufletul meu Te-a iubit, dar acum sufletul meu tanjeste dupa Tine”; si in acest chip tanguindu-te, dar nadajduind in mila lui Dumnezeu, Ii strigai: Aliluia!

Icosul 6:

Stralucit-ai, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, ca un nou vazator al Tainelor, caci prin smerenie si rugaciune cu lacrimi harul Sfantului Duh ai dobandit si de negraita dragoste inima ti s-a umplut. Si gustand tu si intelegand puterea harului, cu indraznirea lui Ilie ai strigat: “Doamne! Nu numai mie, ci intregii lumi daruieste sa cunoasca dragostea Ta si sa se mantuiasca!”. Drept aceea, avandu-te pe tine rugator neadormit inaintea lui Dumnezeu, cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca cerul ai deschis cand impreuna cu Domnul te rastigneai rugandu-te pentru cei morti, pentru cei vii si pentru cei ce pe lume inca nu au venit;
Bucura-te, ca prin aceasta dragoste Imparatia Cerurilor ai dobandit;
Bucura-te, ca adevarata intrupare a credintei curate si a nerautatii te-ai aratat;
Bucura-te, ca ai dobandit iertare de la Hristos pentru cei apropiati tie, cazuti in pacat;
Bucura-te, lucrator neadormit in gradina Maicii Domnului, care pe cei istoviti in nevointe ii intareste;
Bucura-te, dulce alauta a Muntelui Athos, care despre viata cea viitoare vesteste;
Bucura-te, visterie a darurilor Sfantului Duh si al Preabinecuvantatei Egumene ascultator slujitor;
Bucura-te, cu cei bineplacuti lui Dumnezeu credincios impreuna-nevoitor;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 7:

Voind Iubitorul de oameni Dumnezeu sa arate in tine o noua faclie a harului, Cuvioase Parinte Siluane, ca pe o ramura de maslin cu radacina in pamantul rusesc al pustiului Athosului te-a rasadit si cu harul Sfantului Duh te-a inrourat, mult roditor facandu-te: ca prin faptele si cuvintele tale, ca printr-un untdelemn de viata-datator, spre curatie si infranare, cucernicie si iubire de frati pe toti i-ai povatuit – iar ei, uniti fiind prin legatura dragostei, supunand cele mai rele prin cele mai bune, cantau lui Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 7:

Ca pe un nou impreuna nevoitor cu pustnicii, povatuitor si dascal monarhilor si mirenilor te-a aratat pe tine Domnul, Preacuvioase Siluane. Caci tu, inca pe cand traiai in lume, pe un oarecare soldat a carui femeie se lasase ademenita de caderea in pacat si, pentru aceasta, el spre manie se inversunase, l-ai invatat iertarea lui Hristos si astfel, familia lor – mica biserica – de destramare o ai izbavit; pe monahii cazuti in intristare la dobandirea pacii sufletesti i-ai chemat si frica Domnului invatandu-i, la pocainta i-ai adus; si astfel pe toti i-ai pregatit sa devina locuitori ai Raiului. Iar noi, stiindu-te pe tine ca te ingrijesti de mantuirea tuturor, cu dragoste iti cantam, dupa cuviinta datorata:

Bucura-te, ca in cautarea lui Hristos impreuna cu iubitorii vietii pusnicesti te-ai nevoit;
Bucura-te, ravnitorule traitor al iubirii fratesti si pentru toti fierbinte rugator;
Bucura-te, ca pe calea vietii, in dureri si in necazuri, esti celor ce te cheama credincios insotitor;
Bucura-te, ca celor aflati in boli, intristari si mahniri sufletesti le esti nefatarnic slujitor;
Bucura-te, vestitorule al dragostei lui Dumnezeu, care prin cuvantul tau bland la impacarea cu Dumnezeu si cu aproapele pe toti i-ai chemat;
Bucura-te, ca marturisind ca bun este Domnul, sufletele slabanogite de pacate cu nadejdea iertarii le-ai imbarbatat;
Bucura-te, Credinciosule nevoitor care mantuirea pentru toti oamenii cu lacrimi o mijlocesti;
Bucura-te, ca avand mintea in iad pentru toti pacatosii nepocaiti indurare doresti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 8:

Minune negraita ti-a descoperit Domnul, Preacuvioase Parinte Siluane, cand staretul-duhovnic Avraam ti-a aratat chipul Sau stralucind de nedescris si astfel, prin minunata schimbare te-a invatat curat a cinsti Taina Pocaintei; iar noi, vazandu-te pe tine ca ti-ai incredintat voia duhovnicescului parinte ca Domnul Insusi, taindu-ti prin smerenie si pocainta voirile cele rele, invatam a ne incredinta voii lui Dumnezeu celei descoperite prin slujitorii Bisericii lui Hristos si prin aceasta, inainte de iesirea noastra din trup, de mania lui Dumnezeu si de Judecata ce va sa vina ferindu-ne, cantam lui Dumnezeu intreit: Aliluia!

Icosul 8:

Din toata inima si cu tot sufletul cerand, smerenia lui Hristos ai dobandit, preaminunate si bineplacut lui Dumnezeu Parinte, si cu Cel iubit pentru lume impreuna te rastigneai, cu lacrimi rugandu-te: “O, Preadulce Iisuse! Tu ai facut ca sufletul meu sa Te iubeasca pe Tine si sa-l iubesc pe aproapele meu. Daruieste-mi sa vars lacrimi pentru lumea intreaga, pentru ca toti oamenii sa te cunoasca pe Tine si sa mosteneasca pacea ta si sa vada lumina Fetei Tale”. Iar noi, cei ce in pacate ne-am cheltuit viata, dobandind mantuire cu rugaciunile tale, te fericim cu graiuri ca acestea:

Bucura-te, ca nevoindu-te neobosit in rugaciunea pentru oameni pe Preaputernica Maica Ocrotitoare ai urmat;
Bucura-te, ca precum odinioara Ieremia plangea pentru popor, si tu in Sfantul Munte in lacrimi l-ai inrourat;
Bucura-te, preaminunate nevoitor al Athosului, care pentru intreaga lume ai cerut mantuire ca pentru sufletul tau;
Bucura-te, parinte iubitor de fii, care cu lacrimi pentru toti cei ce pier in pacate mijlocesti inaintea lui Dumnezeu;
Bucura-te, bucuria si minunarea ingerilor, care esti iubit si bineplacut lui Dumnezeu;
Bucura-te, stralucire luminoasa in pustiul athonit si oglindire curata a sfinteniei neamului tau;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare ai aratat lumii chipul frumusetii ingeresti in trupul tau pamantesc;
Bucura-te, ca prin caldura rugaciunii tale vrei sa ne faci pe noi camara a Duhului Dumnezeiesc;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 9:

Toate cetele ingeresti si multimea nevoitorilor s-au minunat de smerenia si de iubirea ta de oameni, Parinte Siluane, ca savarsindu-ti ascultarea ca econom, preasmeritului Iosif in Egipt te-ai asemuit cand nu numai de ceata Sfintilor impreuna vietuitori, dar si de ostenitorii din lume care lucrau in manastire, ca de niste copii a lui Dumnezeu te-ai ingrijit. Pentru aceasta lui Dumnezeu Celui ce iubeste intreaga zidire, ai strigat: “Doamne, trimite Duhul Tau cel Sfant si mangaie sufletele intristate ale acestor oameni necajiti”. Si in orice fiind ai aratat frumusetea smeritei cugetari cantand neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei mult graitori nu pot descrie puterea dragostei tale, preaminunate Parinte Siluane, ca tu cu lacrimi ai insetat a stinge orice vrajmasie si neoranduiala intre oameni i-ai impacat pe toti cu Dumnezeu, strigand Stapanului lumii: “Doamne, cu Tine insetez sa fiu si Tie pentru intreaga omenire ma rog, ca toti sa fie mantuiti!” si pe oameni invatandu-i: “Fiilor, rugati-va pentru vrajmasi, ca ei sunt fratii vostri si viata voastra, iar dusmanul lumii acesteia numai diavolul este”. Si prin acestea fiind si noi calauziti la iubirea de Dumnezeu, de frati si de vrajmasi, iti cantam:

Bucura-te, ca prin iubirea pentru vrajmasi lui Hristos pe Golgota te-ai asemanat;
Bucura-te, ca ridicandu-ti mainile la rugaciune pentru vrajmasii tai, cu sufletul si cu inima pe Cel ce S-a rastingnit pentru noi L-ai urmat;
Bucura-te, ca de cei apropiati te-ai ingrijit si de frumusetea isihiei harice nu te-ai lipsit;
Bucura-te, ca iubindu-i pe cei de aproape ai tai, puterea neincetata a rugaciunii ai dobandit;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune sageata celui viclean ai frant pana in sfarsit;
Bucura-te, ca rautatile si maiestriile diavolului sa le biruim ne-ai invatat;
Bucura-te, ca la moara lui Hristos trupul prin munca ti-ai istovit si inimii spre desfatare rugaciunea ca pe o paine Sfintita i-ai dat;
Bucura-te, ca pe lucratorii gradinii Imparatesei Ceresti i-ai hranit din belsug cu painea Preasfantului Nume;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 10:

Mantuirea sufletului cautand si dorind alipirea de Hristos, din pamantul parintilor tai ai plecat smerit la Sfantul Munte, unde petrecand in infranare si isihie ai dobandit frumusetea cea intocmai cu a ingerilor, prin sarguinta si iubire de oameni. Si astfel intr-o binecuvantata dimineata, cand ceilalti vietuitori athoniti inaltau Ziditorului cantari, bun sfarsit ai dobandit si sufletul cel hranit cu datatorul-de-viata Trup si Sange al Domnului I-ai incredintat in mainile Lui cele dumnezeiesti, ca impreuna cu toti Sfintii pururea sa-I canti Cuvantului celui fara de inceput si Dumnezeu, al Carui Nume in tine s-a Sfintit: Aliluia!

Icosul 10:

Imparatului Ceresc, pe Care Il preamaresc heruvimii si serafimii si cetele Sfintilor, I-ai slujit fara odihna prin viata, credinta si dragostea ta, Preacuvioase; iar acum ca un crin binemirositor stai inaintea scaunului Preasfintei Treimi impreuna cu toti alesii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. Fii, asadar, Preacuvioase, mijlocitor plin de osardie inaintea lui Dumnezeu pentru pacea si buna starea lumii, iar pentru Sfanta Biserica solie de necurmata rugaciune si cald ocrotitor, ca izbavindu-ne din nevoi, cu multumire sa-ti cantam:

Bucura-te, inger in trup din pamantul rusesc, care in chip preaales in Sfantul Munte te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pentru pamantul parintilor tai Tronul lui Dumnezeu ai fost solitor neobosit;
Bucura-te, indraznire iubitoare si fierbinte rugator pentru toti cei ce-L cauta pe Dumnezeu cu bunacredinta;
Bucura-te, grabnic ocrotitor al monahilor din gradina athonita si a celor ce te urmeaza in nevointa;
Bucura-te, ca fara cartire incercarile vietii de obste si durerile trupului tau le-ai purtat;
Bucura-te, ca sufletul tau curatit cu lacrimi de pocainta Celui Curat l-ai incredintat;
Bucura-te, lucrator credincios al viei lui Hristos, in Muntele Sionului de Domnul ai fost chemat;
Bucura-te, ca acolo impreuna praznuind cu Sfintii si ingerii, cu slava si cinste te-ai incununat;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 11:

Cantare de lauda aducem tie, celui ce bine ai placut lui Dumnezeu, Parinte Siluane, ca arzand de dragoste catre Domnul – care de mantuirea lumii a insetat si cu smerenia Sa pe diavol l-a biruit – L-ai urmat cu credinta, si pustia Athosului cu rugaciune curata bine o ai inmiresmat, aratandu-ne si noua chipul vietii ingeresti impodobit cu darurile cele mult-roditoare ale Sfantului Duh. Si asa, in Sfantul Munte ca in Rai vietuind, pe vrajmas l-ai rusinat si sufletul tau Imparatia Cereasca a agonisit, iar pe noi ne-ai povatuit prin dragoste sa ne alipim de Dumnezeu, cantandu-I: Aliluia!

Icosul 11:

In vremurile noastre Domnul te-a aratat lumii intregi, Preacuvioase Parinte, purtator al Duhului Sfant si al Luminii celei datatoare de lumina, atat in viata cat si dupa moartea ta, privind la tine, cel luminat cu frumusetea nevointelor pamantesti si ca un heruvim impreuna rugator cu cetele ceresti, de nadejdea mantuirii sa ne incredintam, vietii celei drepte cu toata osardia sa urmam, voia noastra s-o lepadam si cu bucurie iubirii lui Dumnezeu sa ne supunem, ca sa se intareasca si in trupurile si sufletele noastre proslavirea Iubitorului de oameni Dumnezeu si cu dragoste sa-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ne-ai intarit pe noi in dragoste de Dumnezeu prin pilda vietii tale celei curate si nevoitoare;
Bucura-te, ca plin de ardoare ai dat in vileag pe cei fara de lege si ne-ai invatat sa pastram tainele si predaniile credintei dreptmaritoare;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta cea pustniceasca, lui Petru Athonitul te-ai sarguit sa-i semeni in post si isihie;
Bucura-te, ca Avvei Atanasie cu credinta i-ai urmat prin grija pentru vietuirea monahilor in curatie;
Bucura-te, nou luminator al credintei, ca in zilele noastre “Calea cea Adevarata” catre Domnul ai aratat;
Bucura-te, ca de neimputinarea harului Sfantului Duh in Biserica Ortodoxa tuturor le dai martuire in chip minunat;
Bucura-te, ca inaintea Scaunului Slavei stai ca un rob credincios al Mantuitorului;
Bucura-te, ca acolo ceri pentru noi sfarsit crestinesc si raspuns bun la Infricosata Judecata a Lui;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 12:

Inca fiind tu pe pamant, Preacuvioase, ca in ceruri, unde totul viaza si se misca intru bucuria Sfantului Duh, Hristos, Dumnezeul nostru, a revarsat peste tine puterea negraita a harului, ca astfel luminat sa inalti rugaciuni pentru intreaga lume impreuna cu ceata nevoitorilor athoniti si cu toti Sfintii. Iar noi cunoscand acestea, te rugam: indreapta, Preacuvioase Parinte, fierbinte rugaciune catre Domnul ca sa se milostiveasca si Sfanta Sa Biserica s-o intareasca in veci spre mantuirea noastra, pe iubitorii de isihie sa-i apere si sa le dea tarie ca pururea sa preamareasca Numele lui Dumnezeu, ca impreuna cu cetele ingeresti sa cantam si noi: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand slavita pomenirea ta, iubitorule de Dumnezeu Parinte Siluane, dupa vrednicie fericim durerile si ostenelile tale, ca in priveghere si post impreuna cu toti alesii Maicii Domnului, cu osardie te-ai nevoit. Cine oare va numara ostenelile voastre si suspinarile din rugaciunile cu lacrimi inaltate pentru lume? Ca prin ele pururea intoarceti mania Domnului cea din pricina pacatelor noastre intru milostivire, ca prin iubirea Sa de oameni sa pazeasca Sfanta Biserica de pustiire pana la sfarsitul veacului dupa cuvantul fagaduit. Iar noi cunoscand acestea si multimindu-ti pentru mijlocire si ocrotire cu umilinta iti cantam:

Bucura-te, ca povatuirea cea prin Duhul Sfant plin de sarguinta ai urmat;
Bucura-te, ca Hristos – Puterea si Intelepciunea lui Dumnezeu – ochilor tai trupesti S-a aratat;
Bucura-te, smerit nevoitor a lui Hristos, bucuria si lauda Maicii Domnului in fata tuturor celor ceresti si pamantesti;
Bucura-te, neadormitule rugator pentru lume, ca mangaiere si nadejde pentru mantuire ne esti;
Bucura-te, mostenitor al Imparatiei lui Hristos, care prin nevointa ta Muntele Athos ai impodobit;
Bucura-te, impreuna lucrator al nadejdii noastre de mantuire, ca ne-ai luminat calea catre Dumnezeu si pe cale ne-ai intarit;
Bucura-te, trambita aurita, ca impreuna cu toti sfintii si ingerii slava lui Dumnezeu o vestesti;
Bucura-te, ca primind de la Domnul cununa biruintei nu ne uiti in rugaciunile tale pe noi, cei pamantesti;
Bucura-te, Parinte Siluane, ardere nestinsa de iubire in rugaciunea pentru lume!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, preaminunate nevoitor al lui Hristos, Siluane, odrasla binecuvantata a pamantului rusesc, slava si podoaba iubitorilor de isihie din Sfantul Munte, primeste si de la noi aceasta nevrednica rugaciune si cere de la Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce S-a rastignit pentru intreaga lume, sa ne miluiasca pe toti fii Sai, prin harul Sfantului Duh in unirea dragostei Sale sa ne adune laolalta si cu judecatile pe care le stie sa ne aduca la Sine; iar prin rugaciunile tale sa nu ne rusineze pe noi in ziua Judecatii inaintea Fetei slavei Sale, ci sa ne invredniceasca a-I canta impreuna cu toti Sfintii si ingerii cantarea de biruinta: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune catre Sfantul Siluan Athonitul

O, Sfinte Siluane, cu lacrimile tale ai dobandit smerenia lui Hristos in Duhul Sfant si dascal al iubirii de vrajmasi ai devenit in acest veac plin de ura si de tulburare! O, dulce psaltire a pocaintei si alauta binecantatoare a Duhului Sfant! Noi, cei insufletiti de vietuirea ta cea aleasa, ne plecam genunchii in fata sfinteniei tale care rusineaza pe cei ce nu mai cred ca Dumnezeu lucreaza in Biserica Sa si iti marturisim ca inimile noastre suspina dupa linistea ta, dupa dragostea ta de Dumnezeu, de oameni si de vrajmasi.
    
Marturisim ca avem nevoie de mijlocirea ta pentru noi la Dumnezeu, Sfinte Siluane, ca mult suntem tulburati in aceasta lume care ne invata sa fim rai, iubitori de slava desarta si orbi ai pacatului. Roaga-L, Parinte Sfinte, sa ne daruiasca si noua blandetea Sa, indelunga – rabdare, tacerea, infranarea si iubirea Lui cea dumnezeiasca pentru toata faptura.
    
Sfinte Siluane, tu care ai trecut prin atatea incercari duhovnicesti intarit de Sfantul Duh, nu ne lasa sa fim inghititi de marea lumii acesteia. Fii calauza noastra, fii povatuitorul nostru, mijloceste pururea pentru noi ca sa stingem vapaia patimilor, sa biruim raul din inimile noastre si astfel sa ne mantuim sufletele.
    
Asa, Cuvioase Parinte Siluane, podoaba calugarilor din Sfantul Munte al Athosului, cel care te-ai facut pe tine lacas Sfintei Treimi, izbaveste pe cei ce cu credinta savarsesc prea cinstita pomenirea ta si pe cei ce saruta cu evlavie moastele tale, spre slava Celui ce S-a proslavit in tine si daruieste prin tine tamaduire tuturor celor ce alearga la ajutorul tau.
    
Vazand rautatea si nimicnicia noastra, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce l-ai numarat pe Sfantul Siluan in ceata alesilor Tai, trimite-l noua ca pe un adevarat Parinte, spre a ne povatui cum sa traim o viata cuviincioasa, o viata de nevointa si de rugaciune, ca sa Te aflam milostiv in ceasul mortii si la Infricosatoarea Judecata, Amin.
    
Si se face otpustul.

Citatul saptamanii

“Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea, ca atunci cand Il vei uita, Domnul Sa-si aduca aminte de tine”.
Sfantul Marcu Ascetul