Acatistul Sfintei Muceniţe Sofia şi a celor trei fiice ale sale: Pistis (Credinţa), Elpis (Nădejdea), şi Agapis (Dragostea)

septembrie 16, 2014

Sf_ SofiaCondac 1

Roabelor celor alese ale Domnului Celui Atotţiitor, Pistis, Elpis şi Agapis şi maicii voastre celei înţelepte, Sofia, cântare de laudă cu înduioşare vă aducem. Iar voi, îndrăzneală către Hristos Dumnezeu având, rugaţi-vă pentru noi de păcate şi necazuri să ne izbăvim şi cu mulţumire vouă să vă cântăm: Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
Icos 1
Îngerii în Ceruri se bucură vieţuirea voastră cea plină de virtuţi văzând, căci în citirea Dumnezeieştilor Scripturi, în osteneli, post, rugăciune şi milostenie o aţi petrecut, de mama voastră fără încetare învăţate fiind, modele vii ale celor trei virtuţi teologice arătându-vă, căci cu numele lor numite aţi fost. Iar noi, de această înţelepciune a mamei voastre şi de cuminţenia voastră desăvârşită mişcaţi fiind, cu evlavie vă grăim:
Bucuraţi-vă, surori cu acelaşi duh, după cele trei virtuţi numite;
Bucuraţi-vă, căci în ascultare de mama voastră cea de Dumnezeu înţelepţită pe treptele desăvârşirii aţi urcat;
Bucuraţi-vă, căci precum trei mlădiţe ale raiului, în Roma cea rău-credincioasă aţi crescut;
Bucură-te, Sofia, ceea ce fiicelor tale numele virtuţilor le-ai dat şi în veşnicie a le împlini le-ai învăţat;
Bucură-te, Pistis, ceea ce prin credinţă pe cele nevăzute, ca pe unele văzute, a le vedea ne ajuţi;
Bucură-te, ceea ce în nestricăciune te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, Elpis, ceea ce cu credinţa suferinţele noastre în vâltoarea necazurilor le micşorezi şi pe cele de sus cu dreapta ta ni le arăţi;
Bucură-te, ceea ce Împărăţia Cerurilor ai moştenit;
Bucură-te, Agapis, ceea ce cu dragostea dumnezeiască fericirea vieţii veşnice ne-o descoperi;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului Sfânt te-ai umbrit;
Bucură-te, Sofia, căci numele tău înseamnă înţelepciune şi cu înţelepciune pe fiicele tale le-ai crescut;
Bucură-te, ceea ce în virtuţile credinţei, nădejdii şi dragostei pe noi ne întăreşti;
Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
 Condac 2
Văzând înţeleapta Sofia slugile, care a o chema împreună cu fiicele ei la împăratul Adrian au venit, şi pricina chemării lor cunoscând, cu copilele ei la rugăciune s-a aşezat, ajutorul lui Dumnezeu cerând: iar după rugăciune, de mână luându-se, ca o cunună împletită, împreună au mers, lui Hristos Dumnezeu cântând: Aliluia.
 Icos 2
Cuget neîndoielnic aţi avut, sfintelor, căci, atunci când în palatul împărătesc aţi fost duse, înaintea împăratului Adrian cu faţa luminoasă, cu ochii veseli şi cu inima plină de bărbăţie aţi stat. Iar împăratul, cinstitele şi neînfricatele voastre feţe privind şi înţelepciunea Sofiei văzând, judecata sa pentru altă vreme a amânat-o şi la o femeie nobilă v-a trimis, iar la ea trei zile aţi stat şi maica voastră preaînţeleaptă cuvintele cele de Dumnezeu insuflate zi şi noapte v-a învăţat. Pentru aceasta, fericindu-vă, unele ca acestea vă cântăm:
Bucuraţi-vă, cele trei mieluşele neîntinate ale lui Hristos, ce cununile virtuţilor le-aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, cele trei surori pline de virtuţi,ce credinţă tare,nădejde neîndoielnică şi dragoste nefăţarnică către Domnul Dumnezeu aţi arătat;
Bucuraţi-vă, cele ce frumuseţea şi tinereţea voastră nu le-aţi cruţat, de dragul Celui ce cu bunătatea este mai frumos decât fiii oamenilor;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pe copilele tale cele iubite la nevoinţa mucenicească pentru Hristos le-ai îndemnat,
Bucură-te, Pistis, ceea ce prin chinul pentru Hristos credinţa ta o ai mărturisit;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale prin credinţă puternică le-ai ridicat;
Bucură-te, Elpis, ceea ce nădejde tare în Hristos ţi-ai pus;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale cu nădejde neslăbită le-ai întărit;
Bucură-te, Agapis, ceea ce prin chinurile pentru Hristos dragostea ta lucrătoare o ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe surorile tale cu focul dragostei le-ai îngrădit;
Bucură-te, Sofia, ceea ce pe dulcile tale copile slava şi bogăţia şi toată dulceaţa acestei lumi stricăcioase a le dispreţui le-ai îndemnat;
Bucură-te, ceea ce pe bunele tale fiice până la sânge pentru Domnul a sta şi pentru El a muri cu sârguinţă le-ai învăţat;
Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
Condac 3
Cu puterea dumnezeiască adumbrite aţi fost, muceniţelor, căci virtuţile numelor voastre cu fapta în nevoinţele cele muceniceşti le-aţi arătat, lui Dumnezeu cântând: Aliluia.
 Icos 3
Având în ele sfintele muceniţe stâlpul credinţei, aripile nădejdii şi focul Agapisi şi cu plăcere cuvintele maicii lor ascultând, una pe alta în îndelungă-răbdare se întăreau şi cu bucurie mergeau, cinstita mucenicie pentru Hristos dorind. Lui, ca Dumnezeului nostru, închinându-ne, cu aceste laude pe voi vă cinstim:
Bucuraţi-vă, cele ce pentru viaţa veşnică de pierderea acestei vieţi vremelnice nici un pic nu v-aţi întristat;
Bucuraţi-vă, cele ce pentru cinstirea lui Hristos trupurile la chinuri le-aţi dat;
Bucuraţi-vă, căci cele trei vase mult-preţioase ale credinţei, nădejdii şi dragostei în dar lui Dumnezeu I le-aţi adus;
Bucură-te, Sofia, căci din dragoste pentru fiicele tale cu toată inima Împărăţia lui Dumnezeu ele să o moştenească ţi-ai dorit;
Bucură-te, Pistis, ceea ce sufletele noastre cu credinţa le luminezi;
Bucură-te, ceea ce la adăpostul cel liniştit ne ridici;
Bucură-te, Elpis, ceea ce inimile noastre cu dulceaţa nădejdii le viezi;
Bucură-te, ceea ce din vâltoarea deznădejdii ne scoţi;
Bucură-te, Agapis, ceea ce suferinţele şi necazurile noastre în bucurie le prefaci;
Bucură-te, ceea ce inimile noastre împietrite la înduioşare le duci;
Bucură-te, Sofia, ceea ce cu înţelepciune spre cele bune ne povăţuieşti;
Bucură-te, ceea ce ochiul cel întunecat al sufletelor noastre îl luminezi;
Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
 Condac 4
Furtuna mâniei tiranilor asupra ta, sfântă Pistis, s-a năpustit, însă nu te-a clătinat: căci cine poate urni din loc credinţa ta nebiruită, ca un diamant puternic ce îţi este, căci pe cei credincioşi împreună cu tine i-ai învăţat a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia.
 Icos 4
Auzindu-le înţeleapta maică pe fiicele sale înaintea împăratului pe Hristos fără frică mărturisind şi spunând că numai pe El Îl doresc, pentru dulcele Iisus Hristos chinuri amare gata fiind a suferi şi a răbda, foarte s-a bucurat şi pe Dumnezeu L-a rugat în apropiatele chinuri să le întărească. Iar noi, această dorinţă lăudând, primei fiice a înţeleptei maici unele ca acestea îi cântăm:
Bucură-te, Pistis, ceea ce cumplitele bătăi pentru dulcele Iisus cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, ceea ce sânii tăi cei tăiaţi, ca pe doi crini curaţi, jertfă înaintea Domnului i-ai adus;
Bucură-te, căci din rănile tale în loc de sânge lapte a curs;
Bucură-te, căci pe fier încins pusă ai fost;
Bucură-te, căci în apă clocotită aruncată fiind, nici un pic nu te-ai fript, nici nu te-ai vătămat;
Bucură-te, ceea ce patimile noastre cu răcoare cerească le potoleşti;
Bucură-te, ceea ce focul chinurilor noastre în timpul bolilor îl stingi;
Bucură-te, ceea ce cu semnul credinţei în mijlocul năpastelor ne însemni;
Bucură-te, ceea ce cu scutul credinţei în lupta cu vrăjmaşul ne ocroteşti;
Bucură-te, căci cinstitul tău cap pentru Capul Bisericii, Hristos Dumnezeu, sub sabie cu bucurie l-ai plecat;
Bucură-te, căci prin vărsarea sângelui tău vrednică de Mirele Cel Nemuritor te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe tărâmul dorit ai ajuns şi pe Domnul Mântuitorul Cel iubit L-ai văzut;
Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
 Condac 5
Cu stelele cele dumnezeieşti v-aţi asemănat, Pistis, Elpis şi Agapis, căci cu toată inima numai de viaţa cea veşnică v-aţi alipit şi la frumuseţea cea nespusă, Iisus Hristos, degrabă aţi alergat, pentru El să muriţi şi cu dumnezeiasca Lui vedere să vă desfătaţi, cântându-I: Aliluia.
Icos 5
Văzând-o surorile cele biruitoare pe sfânta Pistis cu bucurie pentru Hristos suferind, şi ele sufletele lor pentru El a le pune au voit: iar împăratul, pe sfânta Elpis a o ispiti a început şi, în acelaşi gând cu sora ei văzând-o fiind, la chinuri a trimis-o, nimic neizbutind. Iar noi, pe sfânta Elpis pentru această înţelepciune a ei fericind-o, o slăvim şi îi cântăm:
Bucură-te, Elpis, ceea ce crunt bătută fiind, nădejdea cea prealuminoasă în Domnul nu ţi-ai pierdut;
Bucură-te, ceea ce chinurile tale fără cârtire în tăcere le-ai răbdat;
Bucură-te, ceea ce şi nouă răbdare puternică ne dăruieşti;
Bucură-te, căci în cuptorul cel încins nearsă fiind, laudă lui Dumnezeu ai înălţat;
Bucură-te, căci şi pe noi în suferinţe a-L lăuda pe Dumnezeu ne înveţi;
Bucură-te, căci cu gheare de fier străpunsă ai fost,
Bucură-te, căci pe noi, cei ce în necazuri ne aflăm, cu razele nădejdii ne luminezi;
Bucură-te, căci minunată şi bună mireasmă din rănile tale a ieşit;
Bucură-te, ceea ce nădejdea neclintită în Domnul Iisus neschimbată o ai păzit;
Bucură-te, ceea ce deznădejdea şi neputinţa din inimile noastre le nimiceşti;
Bucură-te, ceea ce tăierea sabiei pentru Hristos cu bucurie o ai primit;
Bucură-te, căci nouă, celor copleşiţi de necazurile pământeşti, pacea veşnică ne-o descoperi;
Bucuraţi-vă, Pistis, Elpis şi Agapis, împreună cu Sofia, maica voastră cea preaînţeleaptă.
Condac 6
Propovăduitorilor şi purtătorilor de Dumnezeu apostoli asemenea aţi fost, de Dumnezeu înţelepţitelor surori: căci prin virtuţile voastre tuturor credincioşilor le-aţi propovăduit credinţa, nădejdea şi dragostea către Domnul, Stăpânul tuturor, cântându-I: Aliluia.
Icos 6
Ca soarele ai strălucit, sfântă Agapis, căci cine poate sta aşa pentru iubitul său Domn decât dragostea, precum este scris: că dragostea este mai tare ca moartea şi apa cea multă nu o poate stinge şi râurile nu o pot îneca. Te rugăm acum, Agapis sfântă, pe tine ceea ce cu flacără serafimică de iubire pentru Domnul arzi, înnoieşte inimile noastre cele împietrite şi uscate, aprinde în noi, cei ce în dragoste am sărăcit, lumina iubirii, ca pe Domnul şi pe tot aproapele nostru să începem a-i iubi, căci ţie, rugătoarei noastre, aceste cântări de laudă îţi aducem:
Bucură-te, Agapis, căci apele cele multe ale farmecelor lumeşti dragostea ta pentru Hristos nu au stins-o;
Bucură-te, căci toate dezmierdările şi darurile împăratului lepădând, sufletul tău pentru Domnul l-ai pus;
Bucură-te, căci râurile necazurilor şi ale suferinţelor dragostea ta nu au înecat-o;
Bucură-te, ceea ce pentru Domnul Iisus pe roată ai fost trasă, cu parul ai fost bătută, cu căngile ai fost străpunsă şi în cuptor încins ai fost aruncată;
Bucură-te, căci în cumplitele tale chinuri de puterea lui Dumnezeu întărită a fost;
Bucură-te, ceea ce prin sângele tău, pe care din dragoste pentru Nemuritorul tău Mire Hristos l-ai vărsat, în inimile noastre cele reci dragostea o aprinzi;
Bucură-te, ceea ce limpede ne-ai arătat că pentru dragoste toate chinurile cu bucurie sunt îndurate;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat că dragostea dumnezeiască la viaţa veşnică ne duce;
 Bucură-te, ceea ce însăţi te-ai încredinţat că dragostea dumnezeiască descoperirea nemuririi este;
Bucură-te, că nici o tortură de dragostea lui Hristos nu te-a putut despărţi;
Bucură-te, ceea ce în chinuri ca apostolii ai binevestit, căci de dragostea lui Dumnezeu nu te desparte nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, nici foamea, nici goliciunea, nici nenorocirea, nici sabia;
Bucură-te, căci pentru dragostea lui Hristos Read the rest of this entry »

In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (3)

iulie 10, 2014

Victima unor stari inexistente

Demult am vazut un teatru de papusi, care avea doua personaje. Unul facea pe judecatorul, iar celalalt chiar credea ca are de-a face cu un judecator si statea cuminte in fata lui si-l asculta. Judecatorul ii spunea o mie de lucruri, iar celalalt statea neclintit. Pana cand si-a dat seama cine este judecatorul si i-a spus: “A, tu erai?! Si eu stau de atata timp si te ascult!”.
Cam asa se intampla cu complexele care se cuibaresc in sufletul omului. Omul crede ca cine stie ce sunt, desi, in realitate, ele nu sunt nimic. Sunt de fapt inexistente. Foarte multe lucruri la care ne inchinam o viata intreaga, carora le facem hatarul o viata intreaga, care ne tarasc unde vor ele, care isi fac cuib in noi desi  n-au ce cauta acolo sunt inchipuite. Nu le dam importanta, le credem, ne rusinam de ele, ne infricosam de prezenta lor.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (2)

iulie 9, 2014

Indrazneala care-ti trebuie pentru a te vindeca

Eu cred ca pentru fiecare este foarte important sa gaseasca o persoana in care sa se increada. Fiti insa cu luare-aminte. Domnul a spus: “Daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa!”. In viata cotidiana s-au creat si se creeaza probleme infricosatoare, chiar intre oamenii duhovnicesti, atunci cand cineva se incredinteaza orbeste unui om. Este necesar sa se incredinteze cuiva care il poate ajuta, nu oricui.
Sa faca un mic sacrificiu, sa riste putin, daca-mi este ingaduit sa spun asa. Solutia nu poate veni daca omul sta comod si se impaca cu starea lui. Ca sa gaseasca pe cineva caruia sa i se incredinteze este nevoie de indrazneala. Sa riste putin, sa iasa din cochilia lui. Daca va avea indrazneala nu va intarzia sa vada ca va fi ajutat.
Cunosc multi oameni care s-ar fi putut sfinti pana astazi. Au elemente bune in ei, au o dispozitie buna, au dor de viata vesnica, de viata daruita de Hristos. Sunt multi, trebuie s-o spunem. Insa nu indraznesc. Le este frica si de aceea vegeteaza. Adica, unul se apuca de bautura. Ii trebuie ceva curaj sa spuna: “Pana aici, gata!”. Altul se lasa prada placerilor. Ii trebuie curaj sa spuna: “Ori le omor eu pe ele, ori ma omoara ele pe mine!”. Sa taie raul de la radacina. Sa se respecte putin pe sine si sa spuna: “Nu ti-e rusine, ticalosule, ce hal de om esti? Ce vrei sa faci cu tine? Haide, asuma-ti responsabilitatea vietii tale, asuma-ti responsabilitatea faptelor tale!”. Totul este sa risti putin si sa ai indrazneala. Vei fi ajutat si vei putea deveni sfant. Sfintenia este pentru toti.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (1)

iulie 8, 2014

Nu cumva nici prin gand nu-ti trece sa darami coliba pe care ti-ai cladit-o?

Cineva spune ca este deranjat cand altii se ocupa de persoana lui, cand comenteaza despre el. Nu numai negativ, dar nici pozitiv nu suporta. Nici laude nu vrea sa auda. Ce se intampla? As spune ca a adunat in sine elemente bolnavicioase de o viata intreaga, unele chiar din pantecele mamei sau chiar din clipa nasterii. Astfel, pana la o varsta cladim in noi un sine corespunzator.
In momentul in care cineva se intoarce sa-si vada spatele, privirea lui nu are unghiul potrivit si nu vede nimic. In felul acesta si-au facut salas in noi elemente bolnavicioase, dar nu vrem sa le vedem, nu vrem sa ne gandim la ele. Altele ne preocupa. Pentru ca ne vedem prin ele, ne identificam cu ele. Trebuie sa se intample un cutremur in noi. Fiecare ne-am cladit propria coliba, ne-am asigurat, stam comod si nici prin gand nu ne trece sa o daramam. Doar daca altcineva ne va construi o alta coliba, sau chiar o vilisoara! Altminteri o vom ocroti, o vom pazi sa nu pateaasca nimic.
Adica, un om poate fi complexat, poate avea multe slabiciuni, dar si-a randuit lucrurile in sinea lui, le-a stivuit astfel incat nu vrea sa le strice pentru nimic in lume, desi este tarat in toate partile de starile lui. Are temerile lui, rusinea lui, nelinistea lui, dar a reusit sa-si construiasca propria coliba.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (3)

iulie 7, 2014

Sa cunoastem alcatuirea noastra psihica

Fiecare trebuie sa se cunoasca bine pe sine din punct de vedere psihic. Pentru ca este entuziast sa nu creada ca merge bine; sau pentru ca este mereu deprimat, sa nu creada ca cine stie ce lucruri cumplite a facut si de aceea se afla in aceasta stare. Nu, aceea este constitutia lui. Sa se cunoasca bine si sa se accepte asa cum este. Si cel care are sentimente de inferioritate sa le constientizeze, sa accepte ca le are si sa se smereasca.
Daca omul se cunoaste bine pe sine si se trudeste, se straduieste, chiar daca alcatuirea lui psihica ar fi bolnavicioasa, se va transforma in bine, va merge spre bine.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (2)

iulie 6, 2014

Cele patru tipuri de oameni dupa Galin

Galin, doctorul din antichitate distingea, din punct de vedere psihologic, patru categorii de oameni: flegmaticii, sangvinii, colericii si melancolicii.
Flegmaticii sunt persoane domoale, greoaie care par ca nu au vlaga, nu au flacara in ei, dar sunt consecvente, rabdatoare, harnice. Indeosebi anglo-saxonii sunt flegmatici. Asa a devenit Churchill invingator.
Sangvinii sunt persoane optimiste in viata, entuziaste, spontane, pline de chef. Pentru acestia viata straluceste. Sunt alt tip de oameni. Este bine sa stim ca, intrucat tipul sangvin inca din nastere este asa, nu inseamna ca este un tip mai duhovnicesc decat cel care este trist. Sa avem asta in mintea noastra.
Colericii sunt persoane irascibile, cartitoare, rautacioase. Sunt oameni mereu suparati, mereu nervosi, cauta neincetat motive sa se certe cu ceilalti.
Melancolicii sunt persoane interiorizate, retinute, blande.
Asadar, oamenii apartin acestor patru categorii, dar pot avea caracteristici din celelalte categorii, insa la fiecare predomina caracteristicile tipului sau. Cineva poate fi flegmatic, dar si putin coleric. Poate fi melancolic, dar si putin sangvin, etc.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (1)

iulie 5, 2014

Sa ne smerim

Cand omul isi vine in sine, cand isi cunoaste sinele si se lasa in voia lui Dumnezeu inseamna ca se smereste. Dar sentimentul de inferioritate nu dispare complet, el ramane si se manifesta la prima ocazie. Isi face aparitia indata ce se mandreste. Trebuie sa-si accepte sinele asa cum este. Numai atunci se va linisti si sentimentul de inferioritate va disparea. Va disparea complet si-i va fi de mare folos. Il va ajuta sa-si revina cu picioarele pe pamant, sa-si vada sinele si sa-l accepte asa cum este.
Din punct de vedere duhovnicesc sentimentul de inferioritate este o rana cumplita si un obstacol foarte mare in viata duhovniceasca. Egoismul este in permanenta viu in forma lui bolnavicioasa, care este si mai rea. Dar noi, crestinii, nu abordam problema aceasta doar psihologic, ci si duhovniceste. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Harului, omul se smereste. Sentimentul de inferioritate devine smerenie. Smerenie servita pe tava, care altminteri ne cere ani intregi pentru a o dobandi. Este de ajuns ca omul sa priveasca corect lucrurile.
Sa accepte sinele sau asa cum este si sa spuna: “Asta sunt!”. Multi oameni arunca doar o privire inlauntrul lor, incearca sa-l descopere si cand vad ca sinele lor nu este deloc cum credeau ei se sperie, se nelinistesc, se supara, se revolta, nu suporta. Aceasta nu este o abordare corecta. Este una total gresita. Accepta sinele tau asa cum este si smereste-te! Te vei folosi foarte mult duhovniceste.
Desi sentimentul de inferioritate este o piedica cumplita in viata duhovniceasca, sunt situatii in care, cineva care vrea sa se smereasca, este ajutat si de sentimentul de inferioritate. Din aceasta conlucrare iese mult folos duhovnicesc. “Dumnezeu celor smeriti le da Har”. Acolo vine darul lui Dumnezeu, vine binecuvantarea lui Dumnezeu si omul se foloseste foarte mult.
Un monah nu simte prea mult sentimentul de inferioritate si nu sufera prea mult de acesta. Sentimentul de inferioritate apare mai mult in lume, sufera de el oamenii care traiesc in lume si acestia trebuie sa se vindece. Cand te compari neincetat cu altii: “Iata, ceilalti sunt superiori, ceilalti au reusit mai multe, ceilalti au inaintat pana acolo…!”, suferi. Mult mai mult decat in viata monahala, omul din lume  trebuie sa fie atent la starile lui psihologice, la alcatuirea lui psihica pentru a fi ajutat duhovniceste si pentru a spori duhovniceste.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 33 other followers