Am vazut cu adevarat sinele nostru? (9)

octombrie 30, 2014

Ne este teama

Deseori omul ia o atitudine de parca ar fi in afara sinelui sau, in afara realitatii sale. Ii este teama sa patrunda inlauntrul sau, ii este teama sa-si vada sinele, ii este teama sa fie el insusi. Are un duh strain de sine. Nu accepta ca greseste, nu accepta ca poate avea defecte, ca poate avea slabiciuni, ca trebuie sa se vindece, ca Dumnezeu poate sa-l vindece. Nu se gandeste sa ceara ajutor si sa faca si el stradaniile necesare. Vrea doar sa faca voia lui pentru a-si satisface sinele propriu.
Nu stiu daca cineva si-a vazut cu adevarat sinele si vrea sa ramana in tovarasia acestuia?! Ne este teama. Ne este teama sa vedem ranile noastre, sa vedem defectele noastre. Nu le vom putea suporta, pentru ca acestea ne umilesc, acestea ne smeresc. Celui care are dispozitia de a se smeri, de a se umili, de a merge mai jos decat il duc neputintele lui, aceluia nu-i este teama sa vada cine este sinele sau.
Sfanta Isidora era ea insasi. De aceea isi putea privi sinele fara sa o deranjeze. Nimic nu o putea atinge, nimic nu o ranea. Toate erau pentru ea margaritare, diamante si cununi.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Am vazut cu adevarat sinele nostru? (8)

octombrie 29, 2014

Consecintele conlucrarii incorecte dintre minte si trup

As spune ca de partea trupeasca se ocupa medicii clasici, de partea spirituala se ocupa duhovnicii si aceasta este numita lucrare duhovniceasca. Avem insa si zona de mijloc. Zona de conlucrare dintre suflet si trup. In relatia dintre cele doua, in omul cazut, se nasc starile pe care astazi le numim psihopatologice. Deseori se intampla sa te duci la doctor, sa-i spui unde te doare, iar doctorul sa-ti spuna ca nu gaseste nimic si ca nu ai nimic. Si asa este, nu gaseste in teritoriul lui nimic, desi omul are dureri trupesti. Aceasta inseamna ca boala omului nu se manifesta in zona de care se ocupa doctorul.
Cineva merge sa se spovedeasca, isi marturiseste pacatele, duhovnicul il asculta, ii da iertare, dar zona de conlucrare a sufletului si a trupului ramane neatinsa. Nici doctorul nu se poate apropia de ea, nici duhovnicul. Am putea spune ca este nevoie de cunostinte speciale, care se dobandesc prin experienta.
Asadar, nu trebuie lasat cel care se spovedeste doar sa se vaite: “Ma doare aici, ma doare acolo!”. Chiar daca si-ar marturisi de zece ori pacatele, nu se va linisti. Hristos ar putea sa-i spuna lui, si fiecaruia dintre noi: “Fiule, iertate sunt pacatele tale!”. Hristos iarta pacatele slabanogului si acela se ridica de pe pat. Astazi nu se mai poate intampla asa, decat daca avem vreun sfant prin care Dumnezeu sa ne ierte pacatele si totodata sa ne ridice din pat, paralizati fiind, cancerosi sau pe moarte fiind.
Hristos nu a iconomisit lucrurile cat sa fie nevoie de El in lume, pentru a-i vindeca pe oameni. Din cand in cand, apar sfinti care implinesc lucrarea lui Hristos, dupa cum a spus el Insusi: “Cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face!”. Prin urmare, noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom multumi cu ceea ce Dumnezeu ne ajuta sa facem. Daca Dumnezeu vrea, va face mai mult. Dar cele pe care ni le lumineaza Dumnezeu, trebuie sa le intelegem. Avem datoria, cu cinste, cu iubire, cu ingaduinta, cu rabdare sa le vedem pe toate partile, pentru a fi ajutati. Conlucrarea incorecta dintre minte si trup se poate datora alcatuirii psihice si intregii constitutii a omului. Este important sa vrem sa vedem, sa vrem sa acceptam realitatea personala si sa luam atitudinea corecta.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Am vazut cu adevarat sinele nostru? (7)

octombrie 28, 2014

Scopul spoevedaniei este vindecarea sufletului

Credinciosul merge la duhovnic si se spovedeste. Duhovnicul ii iarta pacatele, prin puterea care-i este data la hirotonie, si-i da sfaturi. Insa in zilele noastre – si cand spun in zilele noastre, ma refer la secolul al XX-lea, si mai ales la aceste ultime decenii ale lui -, lucrurile sunt putin mai dificile. Nu ajunge doar spovedania. La spovedanie omul isi spune pacatele sale, cele pe care le simte ca fiind pacate, se caieste si primeste iertarea lor. Aceasta este regula.
Cand episcopul il face pe preot duhovnic, impreuna cu slujba care se savarseste, prin care episcopul ii da duhovnicului puterea de a lega si de a dezlega pacatele oamenilor, i se da si o scrisoare speciala. Canonul 102 al Sinodului VI Ecumenic se refera indeosebi la duhovnici. Duhovnicul este indemnat sa-l cerceteze bine pe cel care se spovedeste si sa-i ierte pacatele care-i sunt de iertat si sa nu le ierte pe cele care sunt de neiertat. Iarasi,  duhovnicul este sfatuit sa cerceteze si pe unele rani sa puna ulei, pentru a le vindeca, iar pe altele otet, ca sa usture. In unele cazuri sa puna capastru, fiindca atunci cand calul este naravas trebuie tras la capastru, iar in alte cazuri capastrul sa fie slabit.
Nu este de ajuns ca duhovnicul doar sa asculte. Important este ca cel care se spovedeste sa fie vindecat. Vin unii si-mi spun: “Intreaba-ma, parinte”. “Ia stai, ii spun, sa te intreb? Adica acum sa cautam?.” Cand mergi la doctor ii spui sa caute ca sa vezi tu unde te doare? Mai intai ii spui tu unde te doare, ce simptome ai si doctorul, la randul lui, te intreaba daca mai ai si alte simptome.Asa si la spovedanie. Crestinul se va spovedi duhovnicului, ii va spune ce simte, ce-l mahneste, insa duhovnicul, nu pentru a face ancheta, nu pentru a deveni judecator, ci pentru a vindeca sufletul, trebuie sa-l ajute pe cel ce se spovedeste, care este ca un bolnav, sa-si vada bine boala sa, sa vada responsabilitatea pe care o are, sa ia atitudinea pe care trebuie sa o ia.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (24 Octombrie)

octombrie 24, 2014

 

icoana_maicii_domnului_bucuria_tuturor_celor_necajiti
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este numele a cel puțin trei icoane făcătoare de minuni, asemănătoare la înfățișare. Pe 24 octombrie, Biserica prăznuiește icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka (Moscova), datorită unei minuni petrecute pe 24 octombrie 1688.

Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești. Într-o dimineață, pe când se ruga, a auzit o voce care a zis: „Eufimia, mergi la biserica Schimbării la față a Fiului meu. Acolo vei găsi o icoană numită „Bucuria tuturor celor necăjiți”. Cere preotului să-ți citească rugăciuni înaintea icoanei mele și să săvârșească Sfântul Maslu, ca să sfințească aghiasma cu care trebuie să te stropească. Și te vei vindeca!”

Ascultând sfatul primit în timpul rugăciunii, Eufimia a mers la biserică, unde după ce s-a rugat și a fost stropită cu aghiasmă, a primit vindecare. Această vindecare miraculoasă s-a petrecut pe 24 octombrie 1688.

În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în întregime, printre florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, pentru a putea primi rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit deasupra, în nori, binecuvântând.

Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi. Acest lucru este redat în această icoană prin faptul că Maica Domnului este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri care le poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

În alte versiuni ale icoanei, Maica Domnului este reprezentată stând pe nori și ținând Pruncul pe brațul stâng, nemaifiind înconjurată de florile Paradisului, ci având reprezentată deasupa Sfânta Treime.

Maica Domnului, deși este în Rai, ea ne primește și ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind către Fiul pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă, ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.

Acatistul Maicii Domnului “Bucuria tuturor celor necajiti” – aici


Am vazut cu adevarat sinele nostru? (6)

octombrie 19, 2014

Putem sa o imitam pe sfanta Isidora?

Asa trebuie sa gandeasca fiecare crestin. Sa fie gata sa accepte ceea ce ingaduie Dumnezeu. Dumnezeu va ingadui fiecaruia dupa masura lui. Dar toti trebuie sa avem aceeiasi smerenie. Daca ai smerenie, nici complexe nu poti avea, nici altceva. Sfanta Isidora nu a avut complexe de inferioritate. Ea venise sa se nevoiasca.
Sa nu-mi spuneti: “Ei, parinte, putem face noi cum a facut sfanta Isidora?”. Nu faceti, dar fiecare om trebuie sa treaca prin acestea. Cand va lua lucrurile astfel, sentimentele de inferioritate vor pleca de la el, iar defectele lui vor fi harisme si-l vor ajuta. Unii dintre mucenici doreau mult sa muceniceasca si iconomia lui Dumnezeu ii conducea repede la mucenicie. Asa si omul. Trebuie sa se bucure de defectele lui si sa-I multumeaca lui Dumnezeu pentru ca acestea sunt margaritarele pe care le detine.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Am vazut cu adevarat sinele nostru? (5)

octombrie 18, 2014

Adevaratul cuget smerit al sfintilor

Asa spunea un ascet roman aghiorit. Traieste inca in Sfantul Munte. S-a dus la manastire sa ceara mancare. Unii monahi din Sfantul Munte nu au deloc venituri si traiesc din posmagii dati de alte manastiri. Era pustnic si merge prin tot Athosul. Asadar, odata se afla la poarta unei manastiri si zicea: “Eu caine, caine. Ii dai cainelui mancare, o ia si o mananca… Poti sa-i dai si una…, e un caine!”. O asemenea parere avea despre sine. Fiti atenti, nu spunea si nu facea asa pentru ca nu era in toate mintile. Nu. Stia si ce face, stia si ce spune. Dar era atat de smerit si avea o asemenea parere despre sine, incat nu-l interesa ce-i faceau ceilalti, daca-i dadeau de mancare sau nu. “Si bataie daca-mi dau, spunea, o merit, sunt un caine!”.
Nici sfanta Isidora nu era nebuna. Intelegea si stia tot ce-i fac monahiile. Daca ar fi fost nebuna n-ar fi fost sfanta. Stia si intelegea, dar avea multa smerenie. A inteles de fapt cat folos are cineva dintr-o asemenea comportare. Este la fel ca in cazul mucenicilor. Toti cei care au mucenicit, au dorit sa muceniceasca. Si Dumnezeu a iconomisit lucrurile ca si cum le-ar fi spus: “Vreti mucenicie? Luati mucenicie!”. Asa si aici. Sfanta dorea sa devina pres in bucatarie, pe care sa-ti stergi picioarele. Si Dumnezeu i le-a dat. “Dea tie Domnul dupa inima ta!”. Astfel, sufletul ei s-a sfintit.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Am vazut cu adevarat sinele nostru? (4)

octombrie 17, 2014

Sfanta Isidora

Ca exemplu, ma voi referi la sfanta Isidora. Ce femeie iluminata a fost sfanta Isidora! Era considerata de cei din jur o faptura care poate fi exploatata dupa bunul plac. Ca si cum n-ar fi fost in toate mintile, ca si cand ar fi fost un animal domestic.
Sfanta Isidora se afla la o manastire cu multe monahii, cam patru sute, si ajuta la bucatarie. In bucatarie se purtau urat cu ea deoarece se prefacea a fi nebuna si toti o considerau iesita din minti. Si ce patea, sarmana! Cat era de batjocorita! O exploatau toate. Nici cainele pe care il aveau la manastire nu era atat de chinuit.
Sfantului Pitirun, care traia in pustie, i-a aparut un inger care l-a instiintat ca exista o femeie care l-a intrecut in virtute. “Du-te, i-a spus ingerul, la manastirea de femei din Tavenisiot. Acolo vei gasi o monahie care are aura deasupra capului.”
Sfantul s-a ridicat numaidecat si a pornit spre manastire. Era cunoscut sfantul, caci era vestit pentru virtutea lui. I-a cerut staretei sa vada toate monahiile. Au venit toate, dar nu a vazut-o pe cea aratata de inger. A spus Avva: “Nu cumva mai este vreuna?”. “Ei, Avva, mai este una nebuna care sta la bucatarie!”. “Chemati-o si pe aceia, a spus sfantul”. Cand au adus-o, Avva Pitirun a privit-o cu atentie, a vazut aura pe care o avea in jurul capului si  a cazut la picioarele ei punand metanie.
Stareta si celelalte monahii au alergat sa-l ridice. “Ce faci, Avva? Aceasta este o nebuna!”. “Nu este nebuna, a raspuns, nebune sunteti  voi!”. Nu puteau nega cuvintele lui, nu se puteau impotrivi si au acceptat cele spuse de el. Au inceput toate sa planga, mai ales cele care erau la bucatarie, sa se vaite si sa marturiseasca ce i-au facut atatia ani, cum o batjocoreau, cum o bateau si nu le pasa de ea. Sfanta Isidora nu era atinsa de toate acestea si nici nu avea sentimente de inferioritate. Dimpotriva, cu cat mai mult rau i-ar fi facut, cu atat mai bine ar fi fost pentru ea.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 36 other followers