In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (3)

iulie 10, 2014

Victima unor stari inexistente

Demult am vazut un teatru de papusi, care avea doua personaje. Unul facea pe judecatorul, iar celalalt chiar credea ca are de-a face cu un judecator si statea cuminte in fata lui si-l asculta. Judecatorul ii spunea o mie de lucruri, iar celalalt statea neclintit. Pana cand si-a dat seama cine este judecatorul si i-a spus: “A, tu erai?! Si eu stau de atata timp si te ascult!”.
Cam asa se intampla cu complexele care se cuibaresc in sufletul omului. Omul crede ca cine stie ce sunt, desi, in realitate, ele nu sunt nimic. Sunt de fapt inexistente. Foarte multe lucruri la care ne inchinam o viata intreaga, carora le facem hatarul o viata intreaga, care ne tarasc unde vor ele, care isi fac cuib in noi desi  n-au ce cauta acolo sunt inchipuite. Nu le dam importanta, le credem, ne rusinam de ele, ne infricosam de prezenta lor.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (2)

iulie 9, 2014

Indrazneala care-ti trebuie pentru a te vindeca

Eu cred ca pentru fiecare este foarte important sa gaseasca o persoana in care sa se increada. Fiti insa cu luare-aminte. Domnul a spus: “Daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa!”. In viata cotidiana s-au creat si se creeaza probleme infricosatoare, chiar intre oamenii duhovnicesti, atunci cand cineva se incredinteaza orbeste unui om. Este necesar sa se incredinteze cuiva care il poate ajuta, nu oricui.
Sa faca un mic sacrificiu, sa riste putin, daca-mi este ingaduit sa spun asa. Solutia nu poate veni daca omul sta comod si se impaca cu starea lui. Ca sa gaseasca pe cineva caruia sa i se incredinteze este nevoie de indrazneala. Sa riste putin, sa iasa din cochilia lui. Daca va avea indrazneala nu va intarzia sa vada ca va fi ajutat.
Cunosc multi oameni care s-ar fi putut sfinti pana astazi. Au elemente bune in ei, au o dispozitie buna, au dor de viata vesnica, de viata daruita de Hristos. Sunt multi, trebuie s-o spunem. Insa nu indraznesc. Le este frica si de aceea vegeteaza. Adica, unul se apuca de bautura. Ii trebuie ceva curaj sa spuna: “Pana aici, gata!”. Altul se lasa prada placerilor. Ii trebuie curaj sa spuna: “Ori le omor eu pe ele, ori ma omoara ele pe mine!”. Sa taie raul de la radacina. Sa se respecte putin pe sine si sa spuna: “Nu ti-e rusine, ticalosule, ce hal de om esti? Ce vrei sa faci cu tine? Haide, asuma-ti responsabilitatea vietii tale, asuma-ti responsabilitatea faptelor tale!”. Totul este sa risti putin si sa ai indrazneala. Vei fi ajutat si vei putea deveni sfant. Sfintenia este pentru toti.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (1)

iulie 8, 2014

Nu cumva nici prin gand nu-ti trece sa darami coliba pe care ti-ai cladit-o?

Cineva spune ca este deranjat cand altii se ocupa de persoana lui, cand comenteaza despre el. Nu numai negativ, dar nici pozitiv nu suporta. Nici laude nu vrea sa auda. Ce se intampla? As spune ca a adunat in sine elemente bolnavicioase de o viata intreaga, unele chiar din pantecele mamei sau chiar din clipa nasterii. Astfel, pana la o varsta cladim in noi un sine corespunzator.
In momentul in care cineva se intoarce sa-si vada spatele, privirea lui nu are unghiul potrivit si nu vede nimic. In felul acesta si-au facut salas in noi elemente bolnavicioase, dar nu vrem sa le vedem, nu vrem sa ne gandim la ele. Altele ne preocupa. Pentru ca ne vedem prin ele, ne identificam cu ele. Trebuie sa se intample un cutremur in noi. Fiecare ne-am cladit propria coliba, ne-am asigurat, stam comod si nici prin gand nu ne trece sa o daramam. Doar daca altcineva ne va construi o alta coliba, sau chiar o vilisoara! Altminteri o vom ocroti, o vom pazi sa nu pateaasca nimic.
Adica, un om poate fi complexat, poate avea multe slabiciuni, dar si-a randuit lucrurile in sinea lui, le-a stivuit astfel incat nu vrea sa le strice pentru nimic in lume, desi este tarat in toate partile de starile lui. Are temerile lui, rusinea lui, nelinistea lui, dar a reusit sa-si construiasca propria coliba.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (3)

iulie 7, 2014

Sa cunoastem alcatuirea noastra psihica

Fiecare trebuie sa se cunoasca bine pe sine din punct de vedere psihic. Pentru ca este entuziast sa nu creada ca merge bine; sau pentru ca este mereu deprimat, sa nu creada ca cine stie ce lucruri cumplite a facut si de aceea se afla in aceasta stare. Nu, aceea este constitutia lui. Sa se cunoasca bine si sa se accepte asa cum este. Si cel care are sentimente de inferioritate sa le constientizeze, sa accepte ca le are si sa se smereasca.
Daca omul se cunoaste bine pe sine si se trudeste, se straduieste, chiar daca alcatuirea lui psihica ar fi bolnavicioasa, se va transforma in bine, va merge spre bine.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (2)

iulie 6, 2014

Cele patru tipuri de oameni dupa Galin

Galin, doctorul din antichitate distingea, din punct de vedere psihologic, patru categorii de oameni: flegmaticii, sangvinii, colericii si melancolicii.
Flegmaticii sunt persoane domoale, greoaie care par ca nu au vlaga, nu au flacara in ei, dar sunt consecvente, rabdatoare, harnice. Indeosebi anglo-saxonii sunt flegmatici. Asa a devenit Churchill invingator.
Sangvinii sunt persoane optimiste in viata, entuziaste, spontane, pline de chef. Pentru acestia viata straluceste. Sunt alt tip de oameni. Este bine sa stim ca, intrucat tipul sangvin inca din nastere este asa, nu inseamna ca este un tip mai duhovnicesc decat cel care este trist. Sa avem asta in mintea noastra.
Colericii sunt persoane irascibile, cartitoare, rautacioase. Sunt oameni mereu suparati, mereu nervosi, cauta neincetat motive sa se certe cu ceilalti.
Melancolicii sunt persoane interiorizate, retinute, blande.
Asadar, oamenii apartin acestor patru categorii, dar pot avea caracteristici din celelalte categorii, insa la fiecare predomina caracteristicile tipului sau. Cineva poate fi flegmatic, dar si putin coleric. Poate fi melancolic, dar si putin sangvin, etc.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Accepta-ti sinele asa cum este (1)

iulie 5, 2014

Sa ne smerim

Cand omul isi vine in sine, cand isi cunoaste sinele si se lasa in voia lui Dumnezeu inseamna ca se smereste. Dar sentimentul de inferioritate nu dispare complet, el ramane si se manifesta la prima ocazie. Isi face aparitia indata ce se mandreste. Trebuie sa-si accepte sinele asa cum este. Numai atunci se va linisti si sentimentul de inferioritate va disparea. Va disparea complet si-i va fi de mare folos. Il va ajuta sa-si revina cu picioarele pe pamant, sa-si vada sinele si sa-l accepte asa cum este.
Din punct de vedere duhovnicesc sentimentul de inferioritate este o rana cumplita si un obstacol foarte mare in viata duhovniceasca. Egoismul este in permanenta viu in forma lui bolnavicioasa, care este si mai rea. Dar noi, crestinii, nu abordam problema aceasta doar psihologic, ci si duhovniceste. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Harului, omul se smereste. Sentimentul de inferioritate devine smerenie. Smerenie servita pe tava, care altminteri ne cere ani intregi pentru a o dobandi. Este de ajuns ca omul sa priveasca corect lucrurile.
Sa accepte sinele sau asa cum este si sa spuna: “Asta sunt!”. Multi oameni arunca doar o privire inlauntrul lor, incearca sa-l descopere si cand vad ca sinele lor nu este deloc cum credeau ei se sperie, se nelinistesc, se supara, se revolta, nu suporta. Aceasta nu este o abordare corecta. Este una total gresita. Accepta sinele tau asa cum este si smereste-te! Te vei folosi foarte mult duhovniceste.
Desi sentimentul de inferioritate este o piedica cumplita in viata duhovniceasca, sunt situatii in care, cineva care vrea sa se smereasca, este ajutat si de sentimentul de inferioritate. Din aceasta conlucrare iese mult folos duhovnicesc. “Dumnezeu celor smeriti le da Har”. Acolo vine darul lui Dumnezeu, vine binecuvantarea lui Dumnezeu si omul se foloseste foarte mult.
Un monah nu simte prea mult sentimentul de inferioritate si nu sufera prea mult de acesta. Sentimentul de inferioritate apare mai mult in lume, sufera de el oamenii care traiesc in lume si acestia trebuie sa se vindece. Cand te compari neincetat cu altii: “Iata, ceilalti sunt superiori, ceilalti au reusit mai multe, ceilalti au inaintat pana acolo…!”, suferi. Mult mai mult decat in viata monahala, omul din lume  trebuie sa fie atent la starile lui psihologice, la alcatuirea lui psihica pentru a fi ajutat duhovniceste si pentru a spori duhovniceste.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Inferioritate si superioritate (5)

iunie 26, 2014

Mania perfectiunii

Mania perfectiunii! Alt chin si acesta! Ce fiinte sarmane sunt unii! Norocosi sunt cei care nici calitati n-au avut, nici altceva, ci s-au izbavit de toate. Unii oameni, sarmanii, se agata de calitatile pe care le au si sufera foarte mult.
Mania perfectiunii! Sunt gospodine care au mania perfectiunii. Sunt mereu cu matura in mana, sa nu stai acolo, sa nu calci dincolo, etc. Sunt altele la cealalta extrema. Nu numai femeile, ci si barbatii au mania perfectiunii. Mania perfectiunii nu este nimic altceva decat o reactie la sentimentul de inferioritate, o incercare de echilibrare a lucrurilor.
Ce sa va spun! Este atat de trist! Cred ca v-am spus un lucru pe care-l spunea Kalliafas (profesor la catedra de Pedagogie a Facultatii din Atena). Anumiti oameni, datorita complexelor, sunt foarte activi in viata si tocmai din cauza acestei hiperactivitati fac multe lucruri. Societatea ar fi mai saraca daca ar fi fost lipsita de reusitele acestor oameni foarte activi, dar care sunt activi din pricina complexelor pe care le au. Kalliafas – pentru ca unii contemporani de-au lui era se pare in favoarea acestei realitati – crede ca si in epoca noastra se intampla la fel. Daca-mi aduc bine aminte, a depus toate eforturile, s-a straduit sa faca totul pentru ca oamenii sa fie sanatosi, pentru ca oamenii sa nu sufere de complexe si stari bolnavicioase. De asemenea, a lasat sa se inteleaga ca omul, si fara a fi complexat, poate reusi, poate avea succese, poate oferi multe societatii in care traieste.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 33 other followers