Datoria creştină

st.tikhonofzadonsk

„Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi” (1 Petru 2, 17-18).
„Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, la cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea” (2 Petru 1, 5-7).
„Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Romani 12, 6-19).
„Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori” (Romani 13, 7).
„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6, 20).
„De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (1 Corinteni 10, 31).
„Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate ale voastre cu dragoste să se facă” (1 Corinteni 16, 13-14).
„Hristos a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai trăiască loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a înviat” (2 Corinteni 5, 15).
„Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă” (2 Corinteni 5, 17).
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).
„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi” (Galateni 6, 9).
„Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4, 22-24).
„Fiţi, dar, următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi” (Efeseni 5, 1).
„Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5, 15-17).
„În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 10-12).
„Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lin Hristos” (Filipeni 1, 27).
„Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva” (Coloseni 3, 12-13).
„Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni 3, 17).
„Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1, 15).
„Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3, 12).
„Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).
„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).
„Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul, îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă, argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea, nu se va clătina în veac” (Psalmi 14, 1-5).

Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur

Lucrarea creştină este a sta tot timpul împotriva poftelor trupeşti şi a avea tot timpul înaintea ochilor legea Domnului nostru, ce ne-a fost dată nouă (Cuvântarea 9 la Cartea Facerii, capitolul 1).
De vom păzi dogmele cele drepte, dar nu vom avea grijă de viaţa noastră, cu nimic nu ne va ajuta (Cuvântarea 13 la Cartea Facerii, capitolul 1).
Creştinii pe toate le socotesc umbră şi vis şi de nici unul din lucrurile văzute nu se alipesc (Cuvântarea 7 la Cartea Facerii, capitolul 1).
Dumnezeu nu voieşte ca noi să ne aducem folos numai nouă înşine, ci şi aproapelui nostru (Cuvântarea 18 la Cartea Facerii, capitolul 5).
Creştinul trebuie să aibă doar două motive întemeiate pentru întristare: atunci când fie el, fie aproapele, Îl mânie pe Dumnezeu (Cuvântul al 3-lea către Stahirie).
Singura nenorocire a creştinului este a-L mânia pe Dumnezeu (Cuvântul al 2-lea către Teodor cel căzut).
Creştinii sporesc în chip deosebit atunci când sunt prigoniţi (Cuvântul al 2-lea împotriva celor ce prigonesc viaţa monahală).
Creştinul, pentru nădejdea bunătăţilor veşnice, trebuie să rabde cu bărbăţie tot răul ce vine peste el (Cuvântarea 5 către norodul din Antiohia).
Dacă eşti creştin – să crezi în Hristos; dacă crezi în Hristos – prin fapte să-ţi arăţi credinţa (Cuvântarea a 2-a către norodul din Antiohia).
Creştinul trebuie să se îngrijească nu numai de mântuirea sa, ci şi de a aproapelui (Cuvântarea a 3-a la Cartea Facerii, capitolul 1).
Creştinului nici dogmele cele drepte fără buna vieţuire, nici buna vieţuire fără dogmele cele drepte nu îi aduc folos (Cuvântarea 13 la Cartea Facerii, capitolul 2).
Doar credinţa nu este de ajuns pentru a urca la cer, însă pe cei care duc o viaţă rea ea îi poate osândi şi mai mult: Iar sluga aceea, care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui (a stăpânului), va fi bătută mult (Luca 12, 47 – Cuvântarea 85 la evanghelistul Ioan).

Cugetări despre datoria creştină

Tot creştinismul constă în credinţă, nădejde şi dragoste.
Credinţa pricepe toate tainele descoperite în cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le socoteşte adevărate, ca fiind spuse de Dumnezeul Cel adevărat şi, astfel, cu tărie şi fără clintire le păzeşte.
Dragostea caută şi se sârguieşte să facă ceea ce binevoieşte voia cea sfântă a lui Dumnezeu.
Nădejdea păzeşte credinţa, înţelegând slava veşnică, dobândită de Hristos şi nimic altceva nu aşteaptă decât slava veacului viitor.
Datoria creştină cere:
1. Să credem fără îndoială în tot ceea ce este scris în Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu.
2. Numai pe Dumnezeu, Creatorul, Purtătorul de grijă şi Tatăl nostru cel îndurat, milostiv şi de oameni iubitor să-L iubim şi mai mult decât pe oricine să-L cinstim şi nădejdea toată în El să o punem şi ajutor în necazuri de la El să cerem, iar numele Lui cu toată cinstirea la nevoie să-L pomenim şi pentru binefacerile Lui din inimă să-I mulţumim şi să-L slăvim.
3. Pe aproapele să-l iubim ca pe noi înşine (Despre dragostea de Dumnezeu [capitolul 20] şi de aproapele [capitolul 21]).
4. Să căutăm şi să aşteptăm numai viaţa şi slava veacului viitor.

Sfântul Tihon de Zadonsk – Lupta între carne şi duh

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: