Da-mi si alta durere (6)

Calea cea scurta a mantuirii

Oamenii de astazi sunt in general foarte ocupati, de aceea si crestinii ar dori cai de mantuire scurte, ar voi sa nu mai piarda mult timp ca sa ajunga acolo unde trebuie, sa-si atinga scopul imediat si fara multe ocolisuri. Ei, bine, una dintre aceste cai scurte spre mantuire este suferinta. Am spus ca omul in fiecare moment, in fiecare clipa are parte de suferinta. In loc sa lasi sa se iroseasca suferinta, poti avea o atitudine potrivita inaintea lui Dumnezeu, fie ca te afli in casa, in sala de clasa sau in orice alt loc. Desi iti vine sa oftezi pentru ca suferi, binecuvinteaza pe Dumnezeu si pe neasteptate, fara zgomot, vei simti in sufletul tau binele, acel bine care nu se intampla in nici un alt fel.
Un Avva in Pateric spune ca: ,,Dimineata se poate sa fii in iad, iar spre seara sa te afli in Rai”, lasand sa se inteleaga ca dimineata omul poate sa savarseasca pacate, dar pe parcurusl zilei isi revine la constiinta de sine, revine la priveghere, se pocaieste, plange, si nu este mare lucru pentru Dumnezeu ca sa-l aduca in Rai. Lucrurile sunt usoare si calea mantuirii este scurta, noi, insa, prin purtarea noastra gresita, le facem dificile si ingreunam calea mantuirii.
Omule, in orice stare te-ai afla, daca te pocaiesti, Dumnezeu te primeste si te mantuiesti, dar numai daca te caiesti cu adevarat. Este cu putinta sa te caiesti pentru ceea ce ai facut numai pentru ca ti-a fost ranit egoismul! Ia seama si la acest aspect: cineva poate sa mearga sa se marturiseasca din pricina faptului ca egoismul lui a fost ranit si nu pentru ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu.
De multe ori omul se mahneste pentru pacatele pe care le-a facut si se caieste pentru ele, dar nu pentru ca L-a intristat pe Dumnezeu, ci din cauza egoismului ranit. Adica, inainte de a pacatui, omul avea o parere buna despre sine, dar cand a pacatuit nu mai poate sa aiba aceeasi parere, si aceasta il face sa sufere. In cazul acesta nu este vorba despre pocainta adevarata. Pocainta voita de Dumnezeu, autentica, din tot sufletul, nu pretinde in acel ceas nimic pentru sine, ci toata atitudinea omului inaintea lui Dumnezeu este aceasta: ,,Dumnezeul meu, chiar de-ar fi sa mor in acest moment, sa mor pentru iubirea Ta! Sa nu ma lasi sa cad din nou in pacat!” Atunci, intr-adevar, din acest moment omul trece de la o stare la alta, poate merge din iar in Paradis, iar drumul mantuirii este cel mai scurt, asa cum a fost pentru talharul de pe cruce. Ce faradelegi n-a facut acel talhar in viata lui! Dar acolo, pe cruce, langa Hristos, cand se sfarsea, in acel ceas, fara sa aiba nici o alta nadejde, I-a aratat intreaga sa cainta, nadajduind in mila Lui, si a auzit cunoscutele cuvinte ale Domnului. In timp ce era osandit la moarte, a luat atitudine corecta inaintea Domnului. Ce minunat este acest lucru! Cat de frumos este sa stea omul inaintea liu Dumnezeu, ca unul pregatit sa moara!
De aceea, Vechiul Testament ne invata: ,,Adu-ti aminte de cele din urma ale tale si in veac nu vei gresi”. Sa-ti amintesti ca vei muri si aceasta te va ajuta sa nu pacatuiesti. Ceva asemanator este amintit si in alte carti bisericesti. Omul pacatuieste pentru ca voieste sa se bucure in aceasta viata. Cand este pregatit in orice moment sa moara, cand se gandeste ca in orice clipa poate sa moara, atunci nu mai savarseste pacatul. Talharul de pe cruce, cand nu mai avea nici o nadejde sa traiasca, in putine clipe, a spus cuvinte pe care nu le-au spus nici ucenicii lui Hristos si a inteles lucruri pe care nici aceia nu le–au putut intelege.
Dupa ce mai inainte, mustrandu-l pe celalalt talhar, i-a zis: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda cu El? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite pentru faptele noastre. Acesta, insa, n-a facut nici un rau!” in continuare a rostit acel cuvant infricosator: ,,Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta!”. Si in acel ceas a primit fagaduinta de la Domnul Insusi: ,,Amin iti spun tie, astazi vei fi cu Mine in Rai!”
Astfel, in putine cuvinte, talharul din cele mai de jos ale pamantului, am spune ale iadului, s-a aflat in partea cea mai de sus a Raiului. Daca s-a intamplat sa vedeti in biserici imaginea pictata a celei de-a doua Veniri, ati luat seama ca primul intrat in Rai este infatisat talharul.
Asadar, fratilor, avem aceasta realitate a suferintei care sfasie existenta noastra pana in strafunduri si ne face sa suferim tainic. Poate de deja ne-a si infricosat vreodata, si mintea noastra s-o fi dus cu gandul ca puteam sa si murim. Este cel mai frumos gand! Ma ietati ca zic asa. Sa traim lucrurile asa cum am spus mai sus. Este cu adevarat minunat sa sufere cineva si sa simta ceea ce am spus, sa ia lucrurile asa cum am spus. Desigur, eu sunt indreptatit, sa spun acestea in asta seara, pentru ca sunt cam bolnav. De aceea v-am spus ca vom duce discutia in aceasta directie, pentru ca ma influenteaza si indispozitia mea.
Este cel mai bun lucru sa constientizeze cineva si sa creada ca peste putin timp poate sa nu mai fie in aceastal lume, ca poate sa plece in lumea cealalta. Atunci, in acel moment, sufletul se dezleaga, se dezlipeste si se desface de toate lucrurile de care era legat, si ramane singur numai cu Dumnezeu. Si omul, ajutat de anumite lucruri pe care le-a auzit, pe care le stie, se pocaieste inaintea lui Dumnezeu, si astfel, se izbaveste, isi mantuieste sufletul, simte intr-adevar ca Raiul vine inlauntrul lui si constientizeaza marele bine pe care il aduce suferinta. Si oricat ar parea de ciudat, omul spune: ,,Nimic altceva nu foloseste omului ca suferinta!” Si cand spunem suferinta, le intelegem pe toate acestea impreuna: boala, toata stricaciunea trupeasca a omului in general si moartea. Daca nu erau acestea, toti am fi fost animale dezlantuite, iar societatea ar fi fost o jungla. Dar ele exista si ne imblanzesc pe noi, oamenii. Crestinul mai ales trebuie sa priveasca astfel lucrurile, sa valorifice, sa exploateze suferinta, incat continua sa se afle in Paradis.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Taina suferintei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: