Da-mi si alta durere (4)

… Si vine harul si binecuvantarea lui Dumnezeu, dar fara primejdia sa cazi in mandrie

Asadar, atunci cand suferim, in loc sa ne vaitam si sa ne tanguim sau sa ne impotrivim, sa-L binecuvantam pe Dumnezeu si sa-L preamarim. Spunand in sinea noastra: ,,Binecuvantat fii, Dumnezeule!”. Ii aratam ca, de vreme ce a socotit ca este bine sa vina asupra noastra suferinta, ne este bine, ne aflam astfel odihna. Atunci plugul acesta al suferintei desteleneste acel ceva care exista inlauntrul nostru si care n-ar fi fost dezradacinat de nimic altceva. Distruge fortareata care se gaseste acolo, patrunde la temeliile ei, le arunca pe toate in aer si nu mai lasa nimic in picioare. Atunci vin harul si binecuvantarea lui Dumnezeu pe care omul le simte numai dupa ce trece suferinta. Mai mult dupa ce trece suferinta isi da seama de prezenta lor, decat in timpul suferintei. De aceea, daca nu vezi aceasta binecuvantare in timpul suferintei, nu deznadajdui, pentru ca nu este lucru usor s-o vezi atunci. Cand trece suferinta, vei simti binecuvantarea lui Dumnezeu, vei vedea si vei simti harul Lui si vei spune si tu ca si ceilalti: ,,Ah, Dumnezeul meu, cat bine mi-a facut aceasta suferinta! Ah, Dumnezeul meu, daca n-ai fi randuit astfel lucrurile incat sa patimesc cat am patimit, niciodata n-ar fi venit acest bine asupra sufletului meu, niciodata nu ar fi fost atat de binecuvantat sufletul meu, niciodata nu s-ar fi smerit asa cum se smereste acum inaintea Ta! Niciodata, Dumnezeule, n-as fi crezut asa cum cred acum. Niciodata n-as fi invatat iertarea, asa cum am invatat-o acum. Niciodata n-as fi simtit aceasta dulceata pe care o simt acum! Si toate acestea datorita suferintei!”.
Sa ne amintim putin despre Iov, cel care a suferit poate ca nimeni altul. Dumnezeu a ingaduit sa simta suferinta pentru ca sa se arate virtutea lui. Si dupa ce a suferit, dupa ce a trecut prin toata incercarea, Dumnezeu l-a binecuvantat – ne spune Sfanta Scriptura – mult mai mult decat il binecuvantase mai inainte si Iov a avut din nou toate bunurile. Si atunci a zis Iov acestea: ,,Dumnezeul meu, am auzit despre Tine si am crezut si Te-am preamarit, acum insa Te-am vazut!”. Adica suferinta prin care a trecut i-ar fi dat simturi deosebite, ochi noi si inlautrul suferintei L-a vazut pe Dumnezeu, a simtit binecuvantarea si iubirea Lui, asa cum n-o simtise mai inainte. Urmarea a fost ca Iov s-a aflat inaintea lui Dumnezeu smerit, plin de binecuvantare dumnezeiasca, de prezenta Acestuia, de iubirea dumnezeiasca, dar in acelasi timp umil: ,,Ma urgisesc pe mine insumi inaintea Ta, Dumnezeule, ma urgisesc!”.
Deci, asa cum am spus, prin suferinta se desteleneste din launtrul sufletului omenesc orice radacina egoista, orice impietrire. Acestea pleaca si omul ramane smerit, cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Asadar, are si suferinta binele ei. Cand esti binecuvantat in alte imprejurari exista pericolul sa te mandresti, dar cand esti binecuvantat in durere si suferinta, atunci cu greu te poti mandri. Ci dimpotriva, te smeresti, te topesti, te umilesti, devii ca un fum inaintea lui Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Taina suferintei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: