Monahul care s-a mântuit din înfricoșătoarea înșelare

Un frate de la o mănăstire se nevoia mult, dar cu închipuire și părere mare despre sine. Incet-încet a încetat să se mai împărtășească  pentru își credea gândului său care îi spunea că nu mai are nevoie de Sfânta împărtășanie deoarece se sălășluise Hristos în el. Lua numai anaforă și de multe ori petrecea toată ziua numai cu ea; ținea posturi înfricoșătoare. Aghiazmă nu bea niciodată, căci spunea ticălosul:
– Eu m-am sfințit deja, și chiar urina mea este sfințită și beau când vreau.
Din păcate își bea urina sa. Gândiți-vă în ce înșelare scârboasă a căzut.
El a început să se sălbăticească și să facă neorânduieli în mănăstire și să spună multe neghiobii. Părinții au fost nevoiți să-l închidă în turnul mănăstirii pentru siguranță și făceau rugăciune ca să-și revină. Au însărcinat pe un Părinte să-l slujească și să-l păzească să nu-și facă singur vreun rău. Dar ori de câte ori îi ducea mâncarea, el îi tot spunea ceva din înșelările lui obișnuite: ,,Frate am văzut un sfânt”, sau ,,Am văzut un înger”, sau ,,Mă voi face mucenic”, etc.
Slujitorul având în vedere toate acestea, niciodată nu-i lăsa vreun lucru ascuțit și îi ducea pe toate curățate și gata tăiate.
Intr-o zi însă când i-a dus o cutie de sardele deschisă, pentru că era sărbătoare, vicleanul i-a dat de lucru. După ce și-a terminat mâncarea, i s-a arătat diavolul în chip de înger și-i spuse:
– Hristos ți-a gătit cununa de cuvios. Acum ți-o pregătește și pe cea de mucenic și așteaptă mucenicia ta în temnița turnului, unde rabzi pentru dragostea Lui.
In continuare i-a adus gânduri de mucenicie și căuta să afle vreun obiect tăios.
Astfel l-a dus la capacul cutiei. Ia așadar capacul și începe singur mucenicia. Iși tăia, gâtul dar încet-încet, pentru că îl durea; tăia și striga.
Când au auzit acele strigăte sfâșietoare au alergat îndată părinți în frunte cu slujitorul lui – și ce să vadă? O astfel de scenă de care să și plângi și să și râzi.
Pe de o parte striga și pe de alta își tăia gâtul. Iar când Părinții i-au răpit capacul din mâinile lui, a strigat:
– Lăsați-mă să mă fac mucenic!
După aceea slujitorul lui l-a cuprins și i-a spus:
– Fă acum răbdare să îți leg mai întâi rana și după aceea te voi face eu mucenic, ca să ai și plată…
Fratele care îl slujea avea multă dragoste și se jertfea pentru ceilalți, dar era și puțin glumeț. După ce i-a tămăduit rănile, și-a scos centura și a început să-l bată peste spinare. I-a dat câteva, dar cel înșelat n-a răbdat loviturile ce i le-a dat fratele, și a strigat:
– Lasă-mă, nu pot răbda mucenicia!
Astfel a fost luat în râs și s-a smerit înaintea celorlalți. In timp ce singur de voia sa avea dispoziție să își taie capul, pentru că îl ajuta aghiuță, însă de la fratele care îl iubea și care i-a dat două-trei lovituri, ca să-și revină, a refuzat mucenicia.
Sărmanii părinți din mănăstire făceau mereu rugăciune ca Dumnezeu să găsească un mod de a-l izbăvi din înșelare pe fratele, și bunul Dumnezeu a ajutat. Fratele s-a smerit, s-a pocăit, s-a mărturisit, s-a împărtășit și și-a revenit cu harul lui Hristos. S-a mântuit adică din ghearele ucigașului de oameni. A trăit destui ani după aceea cu zdrobire și smerenie și a adormit în Domnul. Slavă lui Dumnezeu!

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Agioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: