Monahul nemilostiv care s-a înșelat, pentru că a făcut o nevoință seacă, fără dragoste și discernământ

Părintele X a venit în Sfântul Munte împreună cu un prieten al său ca să se facă monahi, după o minune ce au văzut-o laTinos (Insula Tinos în care s-a descoperit o icoană a Maicii Domnului care face nenumărate minuni) făcută de Maica Domnului, când s-a vindecat un paralitic din naștere. Prietenul său a rămas la Nea Schiti, iar Părintele X a mers în partea de Nord-Est a Sfântului Munte și s-a făcut monah într-o mănăstire idioritmă.
Deoarece în mănăstirile idioritmice există multă libertate este nevoie, firește, și de multă atenție, deoarece dacă cel ce o are nu o pune în valoare bine poate deveni mai rău și decât un mirean și se poate înșela.
Părintele X avea duh de nevoință, dar duhul liber al idioritmiei l-a aruncat mai întâi în mândrie, apoi în aroganță. Cu cât făcea mai aspre nevoințe cu mândrie, cu atât i se împietrea mintea și inima. Nu îl interesa dacă cel de lângă el se primejduia sau se poticnea, ci numai se îngrijea să-și completeze numărul mare de rugăciuni și multele lui metanii. Și-a umplut toate orele, până și minutele, cu nevoințe, cu paraclise, etc. și se silea pe sine în mod egoist să se sfințească, până ce și-a pricinuit și stres din această pricină. Postea înfricoșător, mânca mereu la ceasul al noulea și la trei zile. Cine îl vedea pe dinafară, gârbovit, numai schelet, vorbind serios, etc, își făcea impresia că e un mare pustnic. Deoarece și ascultarea lui era de pădurar și cel mai mult timp și-l petrecea în pădure, și asta l-a vătămat. Când s-a întors în mănăstire, ai fi spus că a coborât Marele Antonie din munte. Nu vorbea cu nici un frate, se închidea în chilie, precum am spus, și se silea pe sine la nevoințe egoiste ca să se sfințească.
Intr-o zi, deci, un lucrător a căzut dintr-un copac în pădure și s-a rănit sărmanul.
Fiul său l-a pus pe un catâr și l-a adus lângă Mănăstire, ca să înștiințeze pe pădurar, pe Părintele X de accident și să-i ceară o pătură ca să-l ducă la port pe tatăl său cel rănit, ca de acolo să meargă la Tesalonic. Părintele, din păcate, nu numai că nu i-a dat pătură, ci se gândea la timpul ce i l-ar fi mâncat tânărul cu problema tatălui său. Firește era obligat nu numai să-l asculte, ci să-l și ajute, deoarece era cu ascultarea la pădure, și proiestos. Din păcate însă a închis ușa chiliei sale, ca să nu întârzie și să-și completeze cele duhovnicești ale lui.
Când au văzut pe tânăr plângând, părinții mănăstirii s-au apropiat de el și l-au mângâiat. L-au ajutat să-și ducă tatăl rănit și s-au îngrijit și pentru spital.
După o astfel de nemilostivire firesc era să se depărteze cu desăvârșire harul lui Dumnezeu de la Părintele X și să se întunece încet – încet, ticălosul. A început să se fălească că a ajuns la măsurile Sfinților Părinți și vede sfinți, îngeri, etc.
Intr-o zi i-a apărut iarăși un – chipurile – înger și îi spune:
– Pregătește-te repede Părinte X, pentru că peste puțin voi veni să te iau.
Acela a răspuns:
– Să fie binecuvântat! Și în grabă s-a îmbrăcat cu hainele cele noi și cu schima.
Intre timp îngerul îl strigă din nou:
– Haide, repede, urcă pe fereastră să te iau.
– Fă răbdare să aflu un scăunel ca să urc, a răspuns Părintele.
După acest dialog, mi-a spus fostul stareț, s-a auzit o căzătură și un ,,oh”. Până să alerge Părinții s-a sfârșit. S-a făcut zob, pentru că era mare cu trupul, și înălțimea era mare, deoarece a căzut de la al treilea etaj în curtea pavată cu piatră. Părinții l-au adunat în pătură cu îndoită durere, pentru că mai mult se gândeau la pierzarea sufletului lui. După aceea au urcat la chilia lui și au aflat o hârtie pe care scria cu litere mari: Sub această hârtie am trei mii de drahme pentru un parastas de 40 de zile. Dacă nu mi-l veți face să aveți lepra lui Ghiezi, spânzurătoarea lui Iuda și blestemul celor 318 Părinți purtători de Dumnezeu ai primului Sinod Ecumenic” și la sfârșit avea semnătura lui.
Bunul Dumnezeu, care este tot milă, să-și facă milă de făptura Sa, și această îndoită cădere a fratelui înșelat să se facă îndoită frână pentru noi, și să ne nevoim cu multă smerenie și dragoste, ca să ne putem apropia de Dumnezeu. Amin.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: