Bătrânul Trifon

Acum doi ani, în 1978, și-a sfârșit lupta sa duhovnicească în Athos atletul lui Hristos Bătrânul Trifon, care a biruit deșertăciunea și al cărui suflet a plecat spre veșnicie, la cer.

Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, în 1910, la vârsta de 25 de ani și s-a răsădit în Grădina Maicii Domnului, sus în vârful Capsalei, aproape de bătrânul Mihail. Starețul lui, bătrânul Mihail, a fost foarte evlavios și tradițional. Semăna putem spune cu avvii cei de demult. Trăise foarte aspru și prea puținele lucruri necesare întreținerii sale le iconomisea din simplul lui lucru de mână, căci făcea linguri. Când cineva îi dădea vreo binecuvântare o primea, dar dădea și el o binecuvântare asemenea, în afară de rugăciunea ce o făcea mereu pentru acela.

Odată a trimis pe ucenicul său, Părintele Trifon, frate începător atunci, la o Mănăstire să dea lucrul lor de mână și să treacă și pe la grădinarul mănăstirii să-i dea o lingură și să-i ceară o varză. Grădinarul însă, deoarece era foarte mânios – avea ceva pe inimă – îi aruncă un cotor de varză cu două foi netrebnice și-și continuă treaba.

Părintele Trifon 1-a luat fără să spună ceva și a pornit spre Capsala, dar pe drum se gândea mereu la starețul său, un bătrân… ce fel de varză îi aducea! Starețul său, văzând cotorul cu cele două frunze, se gândea la ucenicul lui, ce va mânca. Ii spuse să aprindă focul și să pună apă în oală. Starețul ia apoi cotorul, îl pune în oală și-l însemnează cu semnul crucii. După puțină vreme îl trimite pe Părintele Tihon să ia oala de pe foc.
– Măi, ce să văd! îmi spunea. O căpățână de varză albă în oală.
Precum se vede și Starețul lui avea sfințenie, pentru că astfel nu se explică.

în 1917, când a fost foametea cea mare Părintele Trifon a ieșit în Halkidiki, cu binecuvântarea Starețului său, și a secerat pe la metoacele aghioritice, astfel iconomisindu-și puțin grâu pentru ei și pentru pustnicii de prin jur. Din 1917 n-au mai ieșit în lume, iar în 1978 a plecat din Sfântul Munte la lumea cerească cea adevărată.

Toții anii i-a trăit sus, la Capsala, ca vulturul cerului. Fața lui era într-un fel imaterială și luminată, și numai cum îl vedeai, luai putere duhovnicească.
Anevoie îl găsea cineva acolo, în pustia unde stătea, de aceea nici nu avea deloc mângâiere omenească. Dar acolo unde nu există mângâiere omenească, se apropie cea dumnezeiască. Dumnezeu trimite bucurie cerească prin îngeri și sfinți. Acești oameni paradisiaci ce au legături cu îngerii și sfinții sunt prieteni și cu animalele sălbatice și cu păsările cerului, precum era și bătrânul Trifon.

Odată, preacuviosul Ioasaf din Casa pictorilor Ioasafei, moșul lor, a găzduit cu avraamica lui iubire de străini niște mireni care, deși s-au simțit bine, după aceea, din păcate, s-au smintit, crezând că monahii o duc bine – deși acela trăia călugărește. Deoarece era greu ca mireni să înțeleagă asta, bătrânul Ioasaf a considerat că e bine să-i ducă pe la colibele din Capsala, ca să se folosească în alt mod, dacă la Bătrânul nu s-au folosit.
După ce au cercetat câțiva pustnici, lăsând pe mireni uimiți, i-a dus și la sihăstria Bătrânului Tihon. Când l-au văzut pe bătrânel în acea părăsire, aceia au rămas fără glas. Iar Bătrânul Ioasaf le spune mirenilor:
– Eu, care am cunoștințe cu oamenii, nu am nicidecum bucuria ce o are bătrânul Trifon, și nici relațiile ce le are Bătrânul cu animalele sălbatice și cu păsările cerului, care îi fac sindrofie. Ca să vă încredințați de asta, voi striga eu întâi.
Și strigă ca să se adune păsările, dar nimic. După puțin iată-l și pe Bătrânul Trifon cu o cană, ca să le ofere puțină apă. Atunci Părintele Ioasaf îi spune:
– Ce loc este acesta, Părinte Trifone? Nu are nici o pasăre.
– Bre, cum n-are păsări? Răspunse Bătrânul cu toată simplitatea sa.
Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care îl împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele sus pe fes. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește și slăvind pe Dumnezeu.

Odată am pierdut drumul prin Capsala și dintr-o cărare închisă am ieșit în fața Colibei bătrânului Trifon, care era o baracă învelită de jur împrejur cu table vechi, bătute în cuie, iar deasupra erau puse câteva pietre ca să nu o ridice vântul.
Deodată îl văd pe Bătrân într-un colț stând pe o buturugă și rostind rugăciunea.
Fața lui era luminoasă și veselă. Avea ochii închiși și se ruga nemișcat. După ce m-am apropiat de el, i-am vorbit:
– Binecuvântați, Părinte! Ce faci aici? Cum trăiești? Ce mănânci?Acela zâmbind m-a salutat și mi-a spus:
– Bre, eu am ajuns oaie și mănânc iarbă.
– Câți ani ai, Părinte?
– 93, mi-a spus.
Mi-a pierit graiul. între timp s-a sculat ca să-mi aducă puțină apă și am văzut că își târăște piciorul stâng, care era înfășurat cu niște fâșii.
– Ce ai la picior, Părinte? l-am întrebat.
– A căzut o piatră de pe acoperiș și m-a lovit, mi-a răspuns.
Mi-am spus în gând atunci: „Să-l întreb dacă are vreo cameră, poate s-ar ivi nevoia să-l ajut”.
– Părinte, ai vreo altă cameră? Acela a râs și a spus:
– Bre, cameră? Numai dărăpănătură e toată Coliba. După aceea, când am intrat înăuntru, ce să văd? Coliba era dărâmată din toate părțile, intrând apă de peste tot și prin acoperiș. Numai un colț era puțin uscat. Acolo avea niște pături zdrențuite, locul unde stătea semănând mai mult cu un cuib de vultur și nu cu o chilie de pustnic, îl întreb pe bătrân:
– Cum stai aici? Toată chilia este spartă și intră înăuntru toate ploile și vânturile.
– Bre, eu stau în celălalt colț, acolo, mi-a răspuns arătându-mi cuibul său.
Deoarece sărmanul bătrânel mânca orice buruieni găsea în jur și din multa umezeală a chiliei, precum și din pricina vârstei înaintate, avea probleme de sănătate. Cu toate acestea atletul lui Hristos, Trifon, întru toate prăznuia și astfel simțea bucuria ce o simțeau Sfinții Mucenici. Pântecele, intestinele sale, toate îi erau distruse, afară de sufletul său cel sănătos și strălucitor.
Avea și niște fâșii întinse, pe care le usca și iarăși le lua, deoarece mereu scotea spume din intestinele lui. Firește, nu le putea spăla, pentru că mâinile îi tremurau, dar și apa era departe, cam la 300 de metri unde picura puțin într-un butoiaș vechi, care ajungea să bea el și animalele sălbatece, vecinii lui cei cuminți.

Cu toate că trăise un continuu martiriu cu acest fel de viață ascetică filotimă a sa, totuși nu avea deloc o părere înaltă despre el însuși. Continuu se prihănea pe sine că nu face nimic în comparație cu cele ce făceau Sfinții Părinți, și din ochii săi curgeau lacrimi când spunea acestea.
A trecut multă vreme și trebuia să plec. L-am întrebat pe bătrân:
– Nu cumva vrei să mă îngrijesc să te ia în vreo Mănăstire, ca să te îngrijească acum la bătrânețe?
Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul „îngrijească”, și mi-a spus:
– Bre, „îngrijească”? Dumnezeu Se îngrijește și de viermii din pământ și-i hrănește și-i încălzește, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate îngriji? Mi-a spus și Părintele Xenofont: „Hai să te îngrijesc!”. Iar eu i-am spus: Bre, sunt cărămidă să mă iei de aici și să mă pui în Coliba ta? (se referise la faptul că nu este nesimțitor). Aici este Starețul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr-un cotor o căpățână mare de varză! Și Părintele Xenofont vrea să mă îngrijească?

Este adevărat că n-am văzut un alt pustnic la această vârstă, 93 de ani, să aibă o atât de mare râvnă și să trăiască în atâta sărăcie cu noblețe duhovnicească.
Am aflat degrab după aceea că bătrânul Trifon a adormit. Am mers îndată la Coliba lui și l-am văzut acoperit acolo, în colțul lui, în cuibul lui, nu cu păturile lui zdrențuite, ci cu puțin pământ, cu care se acoperă și mai marii lumii, cei care se acopereau cu pături de mătase și de catifea.

Bătrânul Trifon a plecat la cealaltă viață la Schimbarea la Față a Mântuitorului, în 1978, la 94 de ani. S-a nevoit puțini ani cu mărime de suflet și acum se odihnește veșnic. Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Flori din gradina Maicii Domnului – Sfantul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: