Ucenicul care n-a făcut ascultare Starețului său, dar s-a mântuit deoarece a nădăjduit în Dumnezeu

Spunea Părintele Metodie românul de la Chilia „Sfinții Teodori” din Careia, că Starețul lui era foarte îngrijorat de sporirea duhovnicească a ucenicilor lui, deoarece era mustrat de conștiință pentru puțina ascultarea de care a dat dovadă el însuși, și că a murit cu durerea aceasta.
După câțiva ani l-a văzut în vedenie pe Starețul lui și l-a întrebat:
– Ce faci Părinte? Unde te afli? Acela i-a răspuns:
– Sunt bine, m-am mântuit. Dar cum m-am mântuit! Cu multa osteneală, deoarece n-am făcut ascultare de starețul meu. După ce am murit m-a întrebat îngerul cu ton aspru: „Ai vreo faptă bună? Ce ai făcut?”
Și eu am răspuns: „Nu am nici o faptă bună, afară de păcate, de neascultările față de Starețul meu. Singurul lucru ce îl am este nădejdea mea în Dumnezeu și mila Lui să facă orice vrea cu mine”.
Atunci îngerul se duce să întrebe și peste puțin vine și îi spune: „Deoarece recunoști smerit în ce fel ești și ai nădăjduit numai în Dumnezeu, Hristos mi-a spus să te trec în rândul celor mântuiți”.

După aceea Părintele Metodie îl întrebă iarăși pe Starețul său despre un oarecare tăietor de lemne, cunoscut de al loc, care murise: „Părinte, unde se află tăietorul?”
Și acela i-a răspuns: „Tăietorul se află într-un loc mai bun ca al meu deoarece s-a chinuit mult în viața sa; dar a și făcut ascultare cu smerenie față de toți mai marii lui, la care lucra fără să murmure”.

De asemenea l-a întrebat și despre un îndrăcit, care era chinuit de diavol, unde se află, și Starețul i-a răspuns: „Acesta se află într-un loc și mai bun, pentru că mult s-a chinuit și mult l-a smerit diavolul înaintea oamenilor. Dar și el însuși s-a smerit, deoarece spunea: „Rugăciunile Părinților mă vor mântui și pe mine, ticălosul”.

In ceasul morții Starețului Părintelui Metodie s-a petrecut un fapt mișcător. După ce și-a dat sufletul, a revenit puțin în viață. Atunci Părinții ce erau lângă el l-au întrebat:
– Ciudat! Cum ți-ai revenit? Și Starețul a răspuns:
– După puțină vreme de la ieșirea sufletului meu un înger a spus:
„Să te întorci, ca să-ți ei rămas bun de la fratele tău”. Atunci eu i-am spus: „N-am frate nici în lume, nici în viața călugărească”.
Atunci îngerul a spus: „Mă refer la trupul tău, fratele sufletului tău”.

Când m-am reîntors în trup, atunci m-am cunoscut pe mine. Și îngerul îmi spune din nou: „Ia-ți rămas bun de la trupul tău, pentru că împreună cu el ai pătimit rău”.

După aceasta sufletul lui a plecat la cer.

Flori din gradina Maicii Domnului – Sfantul Paisie Aghioritul

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: