Bătrânul Constantin cel nebun pentru Hristos

Bătrânul Constantin (Anghelis) cel fără răutate și tăcutul nebun pentru Hristos s-a născut în Kalenți – Dodoni, în Epir, la 10 octombrie 1898. Pe tatăl său îl chema Stavros, iar pe mama lui Antula. Nu cunoaștem amănunte din primii ani ai vieții lui călugărești, dar ceea ce știm este că a început ca frate în sfânta Mănăstire Dionisiu. Era văzut mereu în jurul Kareii unde locuia într-o chilie dărâmată a Mănăstirii Cotlumuș (Odinioară acolo era mica mănăstire a Filadelfiților, în prezent este chilia Sfântul Gheorghe). Acolo deci, într-un colț al clădirii celei dărâmate, unde cădea mai puțină apă de pe acoperiș și unde intra mai puțin frig prin ferestrele și ușile sparte își avea câteva pături zdrențuite, asemănându-se cu un vultur în cuibul său.

Pe dinafară pe Bătrânul Constantin nu îl cunoșteai ce este, deoarece avea numai un fes și barbă care îl arăta a fi călugăr. Purta mereu o manta militară veche legată strâns la mijloc cu o sfoară, arătând ca un mirean înlăuntru, însă era îmbrăcat cu harul schimei îngerești, care era zugrăvit pe fața lui. Cine îl vedea de departe pe bătrân, îl considera ca pe un om sărac, nefericit sau nebun, dar de aproape, când îi vedeai fața lui luminată înțelegeai că o taină se ascunde în acest om binecuvântat și nu îl mai socoteai nebun, ci nebuni îi considerai pe cei ce-l numeau nebun pe Bătrânul Constantin.

Bătrânul Costa (așa îi spuneam), deși trăia în condițiile ce le-am arătat cu o desăvârșită lepădare de sine și deși nu se spăla, cu toate acestea era curat, pentru că trăia ca vulturul cerului.

Cu oamenii vorbea rar, dar cu Dumnezeu întotdeauna prin rugăciunea neîncetată. De multe ori i se răpea mintea și când își revenea, făcea niște mișcări cu mâinile sale, „ca să tulbure apele”, fără să spună nimic, și pleca. Firește, pentru mireni acest comportament era de sminteală. Chiar și când le spunea anumite cuvinte proorocești și acesta li se părea o prostie. Câteodată, când vreunii vorbeau în jurul lui, iar Bătrânul Constantin nu era atent la ei, pentru că el se ruga și mintea lui era la Dumnezeu, iarăși îl credeau aiurit. Trebuia să-l întrebi pe bătrân de mai multe ori și să insiști să-ți dea răspuns, dar și atunci auzeai două – trei cuvinte mormăite, dar proorocești.

Odată l-a vizitat un tânăr care voia să se facă monah, dar peste tot a întâlnit piedici, căci îl pizmuia cel viclean. Cum l-a văzut Bătrânul Constantin de departe, îi spune:
– Ioane, pe Sfântul Ioan Damaschin să-l citești, ca să vezi ce a suferit.
Când a auzit loan aceasta s-a minunat. Și când a citit după aceea pe Sfântul loan Damaschin și a văzut câte a pătimit de la bătrânul cel capricios și aspru, dar și marea răbdare a sfântului până când a vorbit Dumnezeu, a făcut și el răbdare și s-a întărit și a sporit în călugărie.

Odată, cu totul întâmplător l-au întâlnit pe Bătrânul Constantin trei părinți și l-au întrebat dacă trebuie să meargă la o oarecare Mănăstire. Acela n-a răspuns. Unul a insistat, și atunci Bătrânul Constantin a spus mormăit câteva lucruri. Atunci acele cuvinte ale Bătrânului Constantin firește păreau fără nici o legătură, dar mai târziu, după câțiva ani s-a împlinit proorocia lui…

Bătrânul Constantin avea curăție lăuntrică, de aceea vedea curat foarte departe. Din păcate însă, unii dintre noi, cei ticăloșiți, pe „omul lui Dumnezeu” l-am considerat un om netrebnic, pentru că locuia în dărâmături, dar acela acolo în dărâmături și-a zidit mereu sufletul său, suflet care este mai scump decât toată lumea, precum ne-a spus Hristos.

Precum am spus, într-un colț al dărâmăturilor își avea cuibul alcătuit din niște pături zdrențuite iar alături o Psaltire și un Ceaslov. Bucătăria lui consta dintr-o tinichea, dintr-o cutie de conserve cu o sârmă drept mâner. Aceasta era toată averea sa.

în fiecare sâmbătă trecea pe la cele două Konakia (chiliile unde se adăposteau reprezentanții celor 20 de mănăstiri ale Muntelui Athos) din Căreia, iar părinții îi puneau câte ceva ce le prisoseau în tinicheaua lui. Mergea tot timpul tăcând, fără să ceară; avea noblețe. Dacă părinții erau ocupați, pleca fără să ia ceva.  Din când în când trecea pe la magazinele din Căreia și lua singur, ca o vrabie, 5-6 măsline în mână și pleca. Negustorii considerau aceasta o binecuvântare, deoarece îl iubeau pe Bătrânul Costa. Dacă cineva îi punea pe ascuns bani în buzunar, îi lăsa și el pe ascuns în magazine și pleca. Astfel a trăit Bătrânul Costa în Grădina Maicii Domnului, cuminte ca un miel fără răutate.

Din păcate însă, cu 11 ani în urmă, în 1969, când au început să vina mulți mireni europeni, și îl credeau nebun văzându-l cum se arată în Căreia, cei mari l-au trimis la spitalul de nebuni pe omul lui Dumnezeu. Acolo în clinică l-au cercetat medicii dar nu i-au aflat nimic. Cu adevărat era un om prea înțelept. Dar noi, oamenii contemporani, superficiali cum suntem l-am nedreptățit pe mai deoparte, prin judecata noastră aparentă. Deși l-au aflat foarte sănătos, de la spitalul de nebuni l-au trimis la azil. Acolo, deoarece s-a aflat pe neașteptate într-un mediu lumesc – în Tesalonic – s-a așezat într-un colț și rostea rugăciunea și din ochii lui curgeau mereu lacrimi, ca perlele. Când am aflat că bătrânul Costa a trecut prin această încercare și se află la azil, am spus Awei care era la Secretariat să aibă grijă de el. Firește, era mai bine la azil decât la spitalul de nebuni, dar oricât de bine ar fi fost pentru monahul Constantin cel iubitor de liniște, Grădina Maicii Domnului era mai bună decât toate palatele lumii. Sărmanul bătrânel se mira și spunea surorii:
– De ce m-au adus aici?
Așadar acolo și-a petrecut cealaltă parte a vieții lui „cel nebun pentru Hristos”, care a fost chinuit de noi cei deștepți în cele ale lumii.
Nu are importanță unde a adormit și dacă a adormit la azil – și nu în Sfântul Munte! Ceea ce este important e că bătrânul Constantin nebunul pentru Hristos” cel prea înțelept se va trezi în rai. Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: