Bătrânul Efrem – „ticălosul”

De cealaltă parte de Chilia Bătrânului Ipatie (chilie românească), mai sus de Katunachia, se vede o peșteră, care, precum povestesc bătrânii, în timpul stăpânirii turcești era o peșteră de tâlhari. Această peșteră Bătrânul Efrem a transformat-o în Peștera dumnezeiască a Betleemului, pentru că a sfințit-o cu viața lui cea sfântă.

Bătrânul Efrem se trăgea din Tesalia. Avea un suflet sensibil și smerit și cuget bărbătesc și nevoitor. Părinții Ierotei și Macarie de la Kerasia spuneau că Bătrânul Efrem era ca avvii vremurilor de mult, ai Nitriei și Tebaidei. Tot așa spuneau și cuvioșii Părinți de la Sfântul Vasile, precum și vecinii lui pustnici. Toți îl iubeau pentru virtuțile sale și mai ales pentru marea lui smerenie și fugă de oameni, deși el însuși se numea pe sine „ticălos”. Din câteva întâmplări ce le voi spune, multe vor pricepe cei binevoitori, care se nevoiesc în ascuns.

Deoarece Părinții coborau și cumpărau câte ceva (alimente, etc.) sau primeau binecuvântări de la mănăstiri (posmag sau legume), cobora și Bătrânul Efrem noaptea în ascuns, și își umplea traista cu cutii de conserve goale de prin gropi, iar ziua urca și el încărcat în sihăstria lui, dând astfel celorlalți impresia că duce alimente. Când ajungea la peșteră, punea cutiile de conserve înaintea ușii peșterii sale, ca vizitatorii să le vadă și să-și facă impresia că este mâncăcios, el care ținea posturi lungi. Iar din multa nevoință și din multa umezeală ce avea peștera mai târziu a dat în tuberculoză. De aceea a fost nevoit ca singur să-și zidească puțin mai departe de peșteră, într-un loc însorit, o colibă mică de piatră care abia îl încăpea. Acolo și-a continuat același tipic: căra în ascuns cutii de conserve goale de prin gropi și le lăsa înaintea ușii sale. Toți cei care le vedeau – fiindcă nu știau realitatea – spuneau:
– Ce face acesta aici? A adunat toate conservele!

Binecuvântările ce i le dădeau câteodată Părinții le primea cu bucurie, dar noaptea mergea și le lăsa pe la chiliile Părinților ce aveau nevoie sau la bolnavi, cărora le și slujea.

El însuși avea multă dăruire și se lăsa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Odată, când a fost închis în peșteră, din pricina zăpezii, Bunul Dumnezeu a trimis hrană Bătrânului Efrem printr-un om care, după ce a lăsat o traistă plină, a dispărut dinaintea bătrânului. Starețul a slăvit pe Dumnezeu și a trecut toată iarna aceea cu acea binecuvântare a lui Dumnezeu.

Pe lângă toate cele ce le-am spus, Bătrânul Efrem avea multă prihănire de sine și unii, din păcate, credeau cele spuse clevetindu-se pe sine. Astfel, în smerenie și în ascuns și-a sfârșit nevoința sa aspră pentru dragostea lui Hristos și s-a odihnit în Domnul în 1962. Să avem binecuvântarea lui.

Flori din grădina Maicii Domnului – Sfântul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: