Părintele Gheorghe pustnicul

Părintele Gheorghe pustnicul

Părintele Gheorghe s-a născut în Sikia din Sithonia (Sithonea este denumirea celei de a doua peninsule care se învecinează cu Sfântul Munte) în jurul anului 1922. Numele lui de mirean era Ioan. Gheorghe s-a numit luând schima îngerească, când a renăscut duhovnicește în Peninsula vecină, a Atonului, Grădina Maicii Domnului.
Părintele a trăit ca un adevărat vultur ceresc în Sfântul Munte, sub cupola cerească a lui Dumnezeu, pentru că n-a avut colibă, precum aveau ceilalți părinți. Așadar, liber de deșertăciune, încununat cu virtutea neagoniselii și robit de dragostea lui Dumnezeu umbla prin Sfântul Munte ca un „hoinar bun” al lui Hristos. Toată averea lui erau hainele lui rupte ce le purta, aceleași vara și iarna.
Picioarele îi erau înfășurate în fâșii late în loc de ciorapi, ca să nu-i coboare în cele de jos puținul sânge ce îl avea, în timpul șederii în picioare la rugăciune și în călătoriile ce le făcea prin munți și văi, pe unde mergea, ca să rămână necunoscut de oameni. Sufletul lui mereu se unea cu Dumnezeu, în timp ce hainele lui se zdrențuiau, deși păreau ca niște aripi, pentru că bătrânul avea harul lui Dumnezeu.
Când îl vedea cineva de departe pe Părintele Gheorghe în mijlocul rugilor mâncând mure, avea impresia că e vreun vultur mare. Vara o trecea cu mure sau smochine uscate, însă iarna, când aproape nu exista nimic, era greu, deoarece comora (fructe roșii și aspre la gust) și castanele se terminau prin noiembrie, rămânând după aceea doar ghinda și vreo buruiană. Mâncare mânca numai la hramurile mănăstirilor din partea de nord – est a Sfântului Munte, unde se arăta uneori. De obicei mergea cu o zi înainte de ajunul praznicului și ajuta la bucătărie și, în general, la curățenia mănăstirii. Firește, îi dădeau porunci cu multă ușurință, pentru că-l credeau întârziat la minte, dar când cineva îl cunoștea de aproape se vedea pe sine întârziat iar pe Părintele Gheorghe luminat de Dumnezeu.
Totdeauna era gata să facă voile tuturor. Uneori îl chema unul: „Gheorghe, vino aici!”, alteori altul: „Gheorghe, vino-ncoace!” Iar acela zicea: „Să fie binecuvântat!” și alerga. Nimeni nu-i spunea „Părinte Gheorghe”, ci „Gheorghe”. Cu toate că se istovea din pricina muncii, nu mergea la arhondaric ca să se odihnească noaptea, ci se culca puțin afară, în pridvor, întins ca un mort pe marmură cu mâinile încrucișate pe piept. Acesta era tipicul lui iarnă – vară și totdeauna cu aceleași haine. Pentru Părintele Gheorghe toate anotimpurile erau la fel, pentru că trăia în condiții paradisiace, și dragostea lui Dumnezeu uneori îl încălzea, alteori îl răcorea. De acolo de unde era întins, deodată îl vedeai că sare ca la alarmă și se ruga în picioare, nemișcat, ore întregi ca o statuie.
Când l-am cunoscut pentru prima dată în obște, ca începător, având criterii lumești – l-am crezut nebun, precum și toți mirenii și unii părinți. Odată am spus și eu că este nebun, dar când m-a auzit Părintele Gherman, cel mai bătrân și mai virtuos al mănăstirii, mi-a făcut o observație aspră și mi-a spus:
– Acesta este sfânt, dar o face pe nebunul pentru Hristos. Din clipa aceea l-am avut la mare evlavie. Il urmăream și m-am încredințat singur că avea sfințenie.
La mănăstirile unde mergea, după ce se împărtășea, rămânea până în după-amiaza praznicului ca să ajute, după care pleca fără să ia nimic. De aceea nu avea nici traistă, nici buzunare, ci trăia ca o pasăre în Grădina Maicii Domnului.
O astfel de jertfelnicie n-am mai văzut niciodată la vreun alt Părinte.
Părintele Gheorghe s-a lăsat complet în mâinile lui Dumnezeu, de aceea și simțea marea siguranță ce i-a dat-o Hristos, precum și bucuria îmbelșugată, pe care n-o putea ascunde. Inima lui întraripată de dragostea dumnezeiască îl făcea să umble prin munți, adică „o luase câmpii”, dar, în înțelesul cel bun. Intotdeauna era vesel.
De multe ori spunea și unele lucruri pe care cei ce nu le înțelegeau le considerau fără înțeles, dar ele își aveau sensul lor. Câteodată când vedea oameni care puteau bănui lucrarea lui, zicea:
– Mâncare – viață; post – moarte; mâncare – viață, post -moarte…
Firește, cel ce auzea acestea își făcea părerea că este lacom. Aceiași impresie o dădea și oamenilor cu care se întâmpla să mănânce, pentru că intenționat mânca într-un chip lacom. Iar dacă erau ouă la masă, se mânjea cu ouă și, fiindcă nu se spăla niciodată, dădea impresia că mănâncă numai ouă.
Dacă cineva îl întreba despre probleme duhovnicești răspundea foarte clar și când vedea că îl admiră, începea să spună câteva cuvinte încurcate și tulbura apele. Accentua mult pe smerenie și ascultare. De aceea, deși cugetul său era supus voii lui Dumnezeu și voilor celorlalți, totuși simțea nevoia sfintei ascultări și s-a dat sub ascultarea unui stareț care era bolnav de meningită, cu scopul de a sluji și a-și tăia voia sa mai bine, prin apucăturile Starețului său.
In perioada aceea când a stat ca ascultător cu Starețul său bolnav l-am văzut pentru prima dată pe Părintele Gheorghe purtând traistă. In cele din urmă Starețul 1-a alungat. Totuși a luat puțină plată pentru ascultare și a purces din nou prin munți. Odată cu trecerea anilor Părintele Gheorghe maturizându-se tot mai mult, unii au început să-l miroasă, de aceea și el făcea neorânduieli și mai ales la arătare.
Odată a văzut un jandarm înfuriindu-se și Părintele Gheorghe i-a dat vreo două-trei. Lucrul acesta a ajuns să creeze impresia că este nebun și l-au dus la spitalul de nebuni. Medicii l-au consultat bine, dar nu i-au găsit nimic și l-au eliberat pe loc. Faptul acesta însă a fost de ajuns să-l ajute pe Părintele Gheorghe să ia „diploma” de nebun și astfel în continuare se mișca cu mai multă libertate.
In modul acesta sfânt, omul lui Dumnezeu își bătea joc de deșertăciunea lumii.
Acum nu știu unde se află. Am încercat să aflu, dar n-am aflat nimic. A plecat la cer? Trăiește încă? I s-au pierdut urmele. Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Flori din Gradina Maicii Domnului – de Sfantul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: