Părintele Filaret, Egumenul Sfintei Mănăstiri Constamonitul

Părintele Filaret, Egumenul Sfintei Mănăstiri Constamonitul

Fireste, Părinții Sfintei Mănăstiri Constamonitul au multe de scris despre Starețul lor cel sfânt, deoarece au trăit alături de el mulți ani. Eu însă de departe puține am cunoscut, dar va fi nedrept să nu spun nimic despre Sfântul Stareț, deoarece se distingea prin virtuțile sale printre ceilalți Părinți și egumeni ai vremii sale și era vestit. Odată, prin 1950, a vizitat Mănăstirea Constamonitu un ofițer de rezervă. Părintele Filaret L-a strigat de departe pe nume și i-a spus și o peripeție ce a avut-o; l-a sfătuit și l-a mângâiat. Ofițerul s-a pierdut. A fost mișcat de harisma prevederii Starețului și i-a spus cu smerenie: – Părinte, de cum mă eliberez mă voi face monah. Părintele i-a răspuns. – Să te faci, fiule, dar nu în această mănăstire, deoarece după trei ani vei avea ispite cu secretarul. Starețul a prevăzut cu trei ani înainte o ispită ce avea s-o întâmpine. Așadar, când ofițerul s-a eliberat din armată, Părintele Filaret l-a sfătuit și l-a trimis la altă Mănăstire, unde s-a și făcut monah. Dar în fiecare lună mergea și se sfătuia cu starețul. Intr-o zi, mergând să-l cerceteze l-a aflat pe Părintele Filaret șezând într-un colț al chiliei sale cu capul între mâini. Părintele Anania (fostul ofițer) l-a îmbrățișat cu durere și l-a întrebat: – Ce ai, Părinte? Ce ai pățit? Și Starețul a răspuns mâhnit: – Fiul meu, Anania, n-am avut nici o ispită astăzi, m-a părăsit Dumnezeu! Atletul lui Hristos, Părintele Filaret, voia ca în fiecare zi să se lupte cu ispitele, ca să se încununeze de Hristos. Altă dată iarăși, a văzut un mirean și i-a spus: – Ei, sărmanule, tu nu suferi de o boală trupească. In zadar cheltuiești cu medicii. Pe tine te chinuie sarsailă. Atunci acela i-a spus: – Roagă-te, Părinte, să mă ușurez. Părintele Filaret i-a răspuns: – Voi face și eu rugăciune, fiule, dar și tu să postești, pentru că numai așa fuge diavolul, cu postul și rugăciunea; Hristos a spus asta. Omul chinuit a făcut ascultare și s-a făcut bine cu postul ce l-a făcut el însuși și cu postul și rugăciunea Sfântului Stareț. Spre sfârșitul său, Părintele Filaret s-a maturizat duhovnicește și cunoștea nu numai inimile și gândurile oamenilor, dar și ce aveau în buzunare. într-o zi a trecut pe la Mănăstirea Constamonitu un cleric ca să ia binecuvântare de la Stareț, și să-i ceară sfatul. Voia să rămână în Sfântul Munte. Părintele Filaret, după ce i-a răspuns la chestiunea ce îl preocupa și la altele, înainte ca acel cleric să-i spună, i-a spus exact câți bani are în buzunar și ce să facă cu ei. Clericul s-a pierdut și a slăvit pe Dumnezeu, că a cunoscut în epoca noastră un Stareț ca unul din Bătrânii vremii de demult. Când a îmbătrânit, Părintele Filaret s-a îmbolnăvit puțin, pentru că puterile trupești l-au părăsit. Din dragoste, Părinții mănăstirii l-au silit să meargă la Spital la Tesalonic, ca să facă consultații. Starețul n-a priceput cum a ajuns la spital, pentru că era amețit de călătorie, afară de istovirea ce-o avea. Când și-a revenit vede pe surori că vin lângă el. Părintele Filaret, de cum le-a văzut îmbrăcate în alb și cu acele bonete, a crezut că sunt îngeri cu aureole și, din evlavie, și-a acoperit fața cu cearceaful. Toți din jurul lui s-au minunat de curăția Starețului. Părintele Simeon Filoteitul, fostul stareț, care era atunci alături de el mi-a povestit întâmplarea. După aceea l-au dus la metania lui și s-a odihnit în Domnul. Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Flori din Gradina Maicii Domnului – de Sfantul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: