Părintele Daniil cel minunat

Părintele Daniil cel minunat

Minunatul Părinte Daniil a trăit cam în vremea lui Hagi Gheorghe, făcând și el minuni chiar ca începător în călugărie. In vremea aceea a impresionat mult pe închinătorii evlavioși și s-au publicat chiar unele din minunile sale în revistele religioase ale unor ruși cucernici. Deci acele puține pe care le-am aflat despre Sfântul Părinte și de care m-am folosit mult, vreau să le scriu, ca să se folosească și alte suflete.

Precum am înțeles, era originar din Grecia și a venit în Sfântul Munte cam în perioada revoluției grecești de la 1821. După ce s-a închinat Maicii Domnului „Portărița”, de la Sfânta Mănăstire Iviron, tânărul evlavios a trecut pe la Marea Lavră, s-a închinat Sfântului Atanasie și a făcut rugăciune fierbinte ca Maica Domnului să-l povățuiască spre a afla un stareț virtuos, căruia să i se supună și să se facă monah. După aceea a pornit la drum liniștit mergând cu încrederea în Dumnezeu. După ce a trecut și de Kerasia, mergând spre Sfânta Ana a apucat pe altă cărare și a ajuns la chilia Sfântului Artemie. Starețul de acolo era foarte cuvios și mare nevoitor, procopsit cu multe virtuți, și aceasta l-a odihnit nespus. Ceilalți părinți de la Chiliile de prin împrejurimi văzând pe tânărul începător că se nevoiește la fel ca starețul său au început să se neliniștească și-i spuneau Bătrânului să-l iconomisească puțin, pentru că e tânăr și a căzut deodată în asceză. Dar Starețul le spunea: – Nu vă neliniștiți, pentru că știu ce om am. După puțină vreme tânărul s-a făcut monah și s-a numit Daniil. A ajuns la înalte măsuri duhovnicești, pentru că era curat nu numai cu trupul și cu sufletul, ci și cu mintea, deoarece întotdeauna avea gânduri bune, iar în inima lui curată sălășluia Hristos. Odată au făcut foc în cuptor ca să coacă pâine și să facă posmag. împrăștiind cărbunii aprinși cu vătraiul ca să se încingă tot cuptorul la fel, din pricina focului lemnul a ars rămânând fierul înlăuntrul cuptorului aprins. Părintele a spus de asta Starețului, care-i zise: – Ce te uiți la mine? Fă-ți cruce și intră în cuptor și scoate fierul ca să nu întârziem. Părintele Daniil și-a făcut Cruce și a intrat în cuptorul aprins. A apucat fierul ce se înroșise cu mâinile sale, fără să-i pricinuiască nici cea mai mică arsură și fără să-i ardă vreun fir de păr din barba lui. Dar cel mai important decât toate a fost faptul că nici nu i-a trecut prin minte gândul că a făcut ceva. Altă dată iarăși un bătrân de la chiliile învecinate valahe s-a îmbolnăvit și în suferința sa a aflat puțină ușurare din castraveții cei puțin amari. Când a venit iarna i-au apărut iarăși durerile aceleiași boli și a coborât la Mănăstirea Sfântul Pavel ca să găsească aici cel puțin castraveți murați, pe care să-i încerce pentru durerile lui, dar n-a aflat. Astfel că mâhnit și îndurerat urca poteca de la Sfânta Ana spre Cruce. Deși era iarnă, și neexistând nici măcar castraveți murați, i-a apărut deodată Părintele Daniil, îi lăsă înainte 6-7 castraveți proaspeți și plecă imediat. Bătrânul bolnav s-a minunat și a slăvit pe Dumnezeu, și de cum a mâncat s-a tămăduit pentru totdeauna. De această dată Părintele Daniil a adus dragoste, binecuvântare, dintr-o țară caldă foarte îndepărtată (Pe vremea aceea nu erau sere în Grecia).

Un alt bătrân de la chiliile vlahilor într-o iarnă grea venea de la Sfânta Ana spre chilia lui. Cum a ajuns la vârf, l-a cuprins un viscol și a fost nevoit să se întoarcă înapoi, ca să se adăpostească sub vreo stâncă, căci înnoptase și nu mai avea vreme să se întoarcă la Sfânta Ana. Pe lângă asta, ningea mereu și sufla un vânt puternic. Acolo unde s-a adăpostit, lângă o stâncă, clănțănind de frig, pentru o clipă, în plină noapte, a simțit pe cineva că l-a cuprins cu brațele și a simțit multă căldură, după care l-a cuprins și un somn dulce. Atunci îl văzu pe părintele Daniil cum îl îmbrățișează cu multă dragoste. Dimineața, când s-a luminat de ziuă, s-a deșteptat din somnul lui dulce și s-a ridicat să plece, deoarece se oprise viforul. Dar ce să vezi! Era zăpadă peste tot, numai lângă stâncă se topise de acea căldură dumnezeiască ce o împărtășise Părintele Daniil. Bătrânelul s-a încălzit și duhovnicește și, bucuros, a plecat la Chilia sa slăvind pe Dumnezeu. Părintele Daniil se încălzea mereu de dragostea lui Hristos. Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Flori din Gradina Maicii Domnului – de Sfantul Paisie Aghioritul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: