Am vazut cu adevarat sinele nostru? (5)

Adevaratul cuget smerit al sfintilor

Asa spunea un ascet roman aghiorit. Traieste inca in Sfantul Munte. S-a dus la manastire sa ceara mancare. Unii monahi din Sfantul Munte nu au deloc venituri si traiesc din posmagii dati de alte manastiri. Era pustnic si merge prin tot Athosul. Asadar, odata se afla la poarta unei manastiri si zicea: „Eu caine, caine. Ii dai cainelui mancare, o ia si o mananca… Poti sa-i dai si una…, e un caine!”. O asemenea parere avea despre sine. Fiti atenti, nu spunea si nu facea asa pentru ca nu era in toate mintile. Nu. Stia si ce face, stia si ce spune. Dar era atat de smerit si avea o asemenea parere despre sine, incat nu-l interesa ce-i faceau ceilalti, daca-i dadeau de mancare sau nu. „Si bataie daca-mi dau, spunea, o merit, sunt un caine!”.
Nici sfanta Isidora nu era nebuna. Intelegea si stia tot ce-i fac monahiile. Daca ar fi fost nebuna n-ar fi fost sfanta. Stia si intelegea, dar avea multa smerenie. A inteles de fapt cat folos are cineva dintr-o asemenea comportare. Este la fel ca in cazul mucenicilor. Toti cei care au mucenicit, au dorit sa muceniceasca. Si Dumnezeu a iconomisit lucrurile ca si cum le-ar fi spus: „Vreti mucenicie? Luati mucenicie!”. Asa si aici. Sfanta dorea sa devina pres in bucatarie, pe care sa-ti stergi picioarele. Si Dumnezeu i le-a dat. „Dea tie Domnul dupa inima ta!”. Astfel, sufletul ei s-a sfintit.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: