In lumina lui Dumnezeu toate se aranjeaza (1)

Nu cumva nici prin gand nu-ti trece sa darami coliba pe care ti-ai cladit-o?

Cineva spune ca este deranjat cand altii se ocupa de persoana lui, cand comenteaza despre el. Nu numai negativ, dar nici pozitiv nu suporta. Nici laude nu vrea sa auda. Ce se intampla? As spune ca a adunat in sine elemente bolnavicioase de o viata intreaga, unele chiar din pantecele mamei sau chiar din clipa nasterii. Astfel, pana la o varsta cladim in noi un sine corespunzator.
In momentul in care cineva se intoarce sa-si vada spatele, privirea lui nu are unghiul potrivit si nu vede nimic. In felul acesta si-au facut salas in noi elemente bolnavicioase, dar nu vrem sa le vedem, nu vrem sa ne gandim la ele. Altele ne preocupa. Pentru ca ne vedem prin ele, ne identificam cu ele. Trebuie sa se intample un cutremur in noi. Fiecare ne-am cladit propria coliba, ne-am asigurat, stam comod si nici prin gand nu ne trece sa o daramam. Doar daca altcineva ne va construi o alta coliba, sau chiar o vilisoara! Altminteri o vom ocroti, o vom pazi sa nu pateaasca nimic.
Adica, un om poate fi complexat, poate avea multe slabiciuni, dar si-a randuit lucrurile in sinea lui, le-a stivuit astfel incat nu vrea sa le strice pentru nimic in lume, desi este tarat in toate partile de starile lui. Are temerile lui, rusinea lui, nelinistea lui, dar a reusit sa-si construiasca propria coliba.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: