Sentimentul de inferioritate (6)

Un exemplu caracteristic

Intr-un spatiu inchis sunt multi oameni, Toti stau in picioare, cu cate un pahar in mana. Beau, rad, discuta, se bucura relaxati, normali, Undeva intr-un colt exista o masa. Masa aceasta este grea, greu de ridicat. Doar o macara ar putea-o ridica. Cineva se afla sub masa. Trasaturile lui, alcatuirea lui psihica sunt ca si cum s-ar afla sub o masa, adica sub o greutate mare. Exista, deja, structura sentimentului de inferioritate. Constientizeaza ca toti ceilalati sunt in picioare si se bucura, numai el nu este in picioare si nu se bucura. Nu este in picioare si se misca spre a se ridica si el. Constientizeaza, insa, ca nu este ca ceilalti si se straduieste din rasputeri sa se ridice. Aceasta este prima lui miscare. Aceasta face sentimentul de inferioritate, despre care spunem ca este egoism. Vrea sa se ridice. Incepe sa impinga masa cu capul. Aceasta insa este grea, nu se urneste nicidecum. Cu cat impinge mai tare, cu atat este mai presat. Cel care are sentimente de inferioritate simte multa presiune, mult stres si sufera. Nu suporta, nu poate si sufera ingrozitor. Ca si cand o povara ar cadea peste el. Daca aceasta stare continua, omul se poate distruge. Doar daca, la un moment dat, ori intelege singur ce se intampla si cum poate actiona, ori altcineva ii va explica ce se intampla exact si-l va ajuta sa spuna: „Sa stea ei in picioare. Eu voi sta sub masa. De ce sa stam toti in picioare? Sa fie si o exceptie!”. Sa faca haz putin de aceste lucruri si se poate schimba.
Cand eram la Strasbourg, la Institut participau la cursuri candidatii la functia de dascali. Era acolo un tanar, sarmanul, care avea un picior de lemn. Intr-o zi statea in sala cu un prieten. Eu eram undeva, aproape. M-a impresionat ca, atunci cand celalalt il necajea, acesta ii spunea zambind: „Stai cuminte, ca daca-ti dau una!”, si punea mana pe piciorul de lemn. Fiti atenti cum reusea sa glumeasca fara sa se supere sau sa ia lucrurile in serios!
Aceasta este smerenia. Celalalt este egoism. Cand spune: „De ce eu sa fiu asa?”, este o dispozitie egoista. Trebuie, mai intai, sa dea putin vina pe soarta: „Ce sa fac? Asta-i situatia”. „Ce daca stau jos, sub masa? Cat o sa traiesc? Nu ma cine stie ce chinuri de suferit, doar ca sunt aici jos, sub masa!”. Asa se intampla in sentimentul de inferioritate. Cel care gandeste pozitiv, inceteaza sa impinga in masa, inceteaza sa mai simta presiunea ei, ci simte relaxarea. Aflandu-se in aceasta situatie, omul incepe sa gandeasca. Pana atunci era mahnit, era sub puterea lui „de ce nu sunt si eu ca ceilalti?”, si impingea in sus. Mintea i se lumineaza si se smereste. Daca se smereste, masa care era greutatea ce cadea peste el, acum ii devine sprijin pentru picioare.

Arhim, Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: