Sufletul nostru este o fortareata de necucerit (3)

„Iarta-ma, Doamne, am pacatuit!”

Pacatele nu se sterg nici cu trecerea timpului, nici daca cineva spune, pur si simplu, in rugaciunea lui: „Iarta-ma, Doamne pentru ca am pacatuit!”. Tema aceasta este mult mai serioasa si omul trebuie sa o rezolve responsabil, nu prin dispozitie bolnavicioasa. Predomina opinia ca, prin cele pe care le spunem noi, duhovnicii, ii facem pe oameni sa se simta vinovati si avand sentimente de vinovatie se imbolnavesc psihic. Nimeni nu pateste nimic, din contra se izbaveste atunci cand reuseste sa-si vada bine pacatul. Ai pacatuit? Vezi pacatul pe care l-ai savarsit, nu-ti fie teama sa-l vezi si pocaieste-te. Daca te pocaiesti sufletul tau se izbaveste. Nici complexe nu se creeaza, nici stari psihologice sau psihopatologice.
Cel care se teme, in adancul lui nu se pocaieste cu adevarat. Simte ca a pacatuit, dar nu vrea sa se pocaiasca, nu vrea sa recunoasca, sa se smereasca in fata lui Dumnezeu si sa ceara mila lui Dumnezeu. Vrea sa aiba chipul curat. Lipsa pocaintei si smerenia nu convietuiesc.
Nici un om nu poate avea chipul curat in fata lui Dumnezeu. Acolo unde exista pocainta adevarata, acolo unde exista spovedanie sincera nu mai exista sentimente de vinovatie care-l preseaza pe om si-i creeaza complexe si stari psihopatologice. Spun aceasta hotarat si categoric.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: