Sufletul nostru este o fortareata de necucerit (1)

Delicatetea Harului si incapatanarea omului

In adanc sufletul este o fortareata de necucerit. Ajung pana acolo haruri, tot felul de ajutoare, insa fortareata ramane necucerita, pentru ca poarta se deschide pe dinauntru, Harul lui Dumnezeu are delicatetea sa nu o forteze. Altfel, n-ar mai  fi Har! Ar fi altceva. Ar fi energie demonica. Harul are delicatetea, finetea sa nu forteze porti, ci sa astepte sa faca prezenta. Asteapta ca poarta sa se deschida pe dinauntru. Iar cheia o are cel care se afla pe dinauntru. Posibilitatea sa deschida poarta pe dinauntru o are numai omul, care se incapataneaza si o tine inchisa. Ii este teama sa o deschida, desi stie ca afara este Harul lui Dumnezeu care asteapta, desi stie ca afara este Insusi Hristos care asteapta, este cerul care asteapta, este Imparatia lui Dumnezeu care asteapta, este mantuirea lui.
Atat de incapatanat este omul! Nu vrea sa deschida. Sarmane sunt acele suflete! Si sunt multe care fac asa. Vesnic pomenitul Aspiotis spune despre tipul melancolic, despre cineva care are o forma grava de melancolie, spune ca melancolicul simte ca traieste in iad si intelege ca daca vrea sa iasa din iad, va intra intr-o noua stare. Desi intelege ca se va izbavi de iad si va scapa de acel chin, totusi nu o face.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: