Stari psihologice bolnavicioase (2)

Poate ca altfel n-ai fi fost pe drumul lui Dumnezeu

Starile acestea nu pleaca usor. Nu sunt ca bolile trupesti, sa iei medicamente si sa te vindeci. Acestea, in mare, depind de intreaga stare a omului care are probleme psihopatologice, depind de energia lui. Deseori, Dumnezeu iconomiseste intr-un fel anumte lucrurile, pentru un motiv anume. Poate pentru ca omul sa primeasca o lectie! Cu cat omul intarzie sa o primeasca, cu atat ele intarzie sa plece.
Dumnezeu a ingaduit sa ti se intample aceasta si, desigur, suferi. As vrea sa-ti spun ca n-ai fi fost pe drumul lui Dumnezeu daca n-ai fi avut aceste patimi, daca n-ai fi avut aceste stari psihopatologice. Spun aceasta nu pentru ca vreau sa ma prefac ca-l consolez pe cel in cauza care sufera cu adevarat. Cred, cu tarie, ca asa stau lucrurile.
Omul are mereu tendinta de a evada in diverse moduri, ca urmare Dumnezeu il leaga si, vrand-nevrand, acesta sta aproape de Dumnezeu. Dar nu cu forta, Dumnezeu nu vrea sa-l tina cu forta, insa stie ca omul in cele din urma va vedea adevarul si va spune singur: „Dumnezeul meu, nu Ti-as fi atat de recunoscator daca n-as fi avut aceste stari, care m-au chinuit toata viata. Stiu ca de nu le-as fi avut, nu Te-as fi cunoscut si sufletul meu nu s-ar fi mantuit!”.
Noi am trait la tara. Imi amintesc ca vara duceam vitele la pascut. Deseori, le legam cu sfoara de cativa metri. Legam un capat de piciorul vitei si pe celalalt de un tarus. Astfel, animalul avea libertatea de a se misca intr-un perimetru de cativa metri patrati, pentru a paste. Faceam asta cand era multa iarba si cand se aflau aproape ogoarele oamenilor si animalul liber putea provoca sticaciuni. Alteori, foarte rar, mai lasam vitele libere, dar acest lucru era periculos. Ne puteam trezi dimineata fara ele.
Faceam si altceva. Legam picioarele din fata ale animalului cu o sfoara. Astfel animalul putea merge unde voia, avea o oarecare libertate, dar nu se putea indeparta prea mult, nu putea fugi. Era aproape cu neputinta. Limitand in felul acesta libertatea animalului, eram siguri ca va ramane acolo unde l-am lasat si nu-l vom pierde. Chiar si animalul domestic se obisnuieste si vrea sa aiba un stapan, fiindca in felul acesta este sigur ca-l va duce la iesle, ii va da sa manance, il va ingriji. Are aceasta siguranta de aceea, oriunde s-ar duce, se intoarce. Se intoarce acolo unde este invatat. Prin urmare, nu i-am facut rau animalului, i-am facut bine. S-ar fi putut indeparta si l-ar fi mancat lupii.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea. 

Un răspuns la Stari psihologice bolnavicioase (2)

  1. In Tacere spune:

    Reblogged this on În Tăcere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: