Sa facem ceea ce trebuie pentru a normaliza sinele nostru (2)

Cata treaba avem de facut in suflet…!

Dupa cum spuneam, cand cineva spune sincer si cinstit: “ma daruiesc lui Hristos”, daruieste doar ceea ce cunoaste din sinele sau. A doua zi, insa, il vezi facand aceleasi lucruri neingaduite si te intrebi daca a inteles ceva din povetele tale? Nu numai ca face aceleasi greseli, dar nici nu intelege ca nu este corect ceea ce face. Nu intelege si nu iese la nici un capat. Astazi fiecare sta ascuns in cochilia lui. Te intrebi, cum sa ne mai intelegem intre noi? Exista, desigur, unele nevoi in viata cotidiana, care-i unesc pe oameni, insa, in adanc, fiecare este prizonierul propriului sine, fiecare este victima sinelui sau.
Intelegeti acum cata treaba are fiecare de facut in sinele propriu, pana cand toate straturile fiintei sale se vor supune lui Hristos? Nu se vor supune lui Hristos cu de-a sila, nu se vor supune lui Hristos fara ca noi sa stim, ci se vor supune cu stiinta noastra. Va indemn ca fiecare sa spuna, atat cat poate intelege: “Doamne, ma incredintez Tie! Fii stapanul meu!”. Faceti aceasta in mod cinstit, sincer si incepeti fiecare nevointa lui. Dar, ca sa spunem tot adevarul, este obligatoriu sa intrati in ascultare. Noi, crestinii, avem usurinta si prilejul de a face ascultare in Biserica.
Astfel, daca ii daruiesti lui Hristos stratul de sus al sufletului tau, a doua zi stratul urmator, care este putin mai in adanc si nu se vedea, iese la suprafata. Daca sincer si cinstit te daruiesti, alt strat necunoscut iese la suprafata si ti se face cunoscut. Sa te daruiesti fara sa fii mirat: “Daca ieri m-am daruit lui Hristos, astazi voi face acelasi lucru?”. Trebuie sa pui inceput, in fiecare zi. Si nu doar in fiecare zi, ci in fiecare clipa.
Va asigur ca aceasta lucrare nu se face de pe o zi pe alta. Se poate nevoi cineva luni de zile pentru a tine fagaduinta pe care a dat-o, de a se incredinta lui Dumnezeu. Cand incepe sa se realizeze in fapta aceasta incredintare, un alt strat iese de dedesupt. Daca omul incredinteaza si acea parte a inconstientului sau care iese in constient, un alt strat va iesi, aceasta pana cand va veni ceasul in care se va incredinta in intregime lui Hristos.
Vom deveni asemenea Sfintilor care nu au constient, subconstient, inconstient  La ei toate sunt constiente. De aceea este atat de simpla viata Sfintilor si, prin urmare, a fiecarui crestin care merge pe acest drum, care traieste in acest fel. Este nevoie sa intram in aceasta lupta, pentru ca, incet-incet, sinele nostru sa se normalizeze, sa se incredinteze in intregime lui Hristos. De aici incolo omul se va sfinti in  intregime.
Toate acestea se vor face cu credinta in Hristos. Dar nu asteptati ca lucrurile sa se rezolve de la sine, doar crezand in Hristos. Credinta trebuie sa aiba ca rezultat daruirea totala. Daruindu-se in intregime se va sfinti in intregime, se va elibera in intregime si va fi simplu si plin de har, asa cum simplu este Dumnezeu.
Stiti ca unii oameni, si indeosebi femeile, sunt gata sa moara de foame pentru a reusi ceea ce vor? Si reusesc. Pe mine ma impresioneaza! Am vazut acum un an o femeie plinuta, iar anul acesta cand am revazut-o era pe jumatate, slabise foarte mult. Si am zis un “bravo!” in sinea mea. Ce face si ce poate face omul cand vrea! Sunt gata sa moara de foame, dar nu se lasa pana nu izbutesc ceea ce vor. Nu cercetam acum ce inseamna aceasta din perspectiva duhovniceasca. Cand cineva o face din motive de sanatate, cand o face pentru ca a fost calic in viata si s-a ingrasat, iar acum vrea sa se usureze putin, este bine. Daca motivul este doar silueta, desigur, nu putem spune ca este de laudat, desi lucrul in sine este foarte bun.
Astfel, unii oameni se preocupa de problemele psihologice. Gasesc medical potrivit, fac sedinte de psihanaliza, scot din inconstientul lor multe trairi si se aranjeaza, oarecum, din punct de vedere psihologic, insa  nimic mai mult.
Noi, crestinii, daca vrem sa devenim ai lui Hristos, va trebui sa intram in lupta. Nu pentru ca nu ne-ar mantui Harul lui Hristos, nu pentru ca n-ar fi indeajuns credinta, ci pentru ca atunci cand spunem ca suntem credinciosi, nu crede tot sinele nostru; cand spunem ca ne incredintam lui Dumnezeu, nu se incredinteaza tot sinele nostru. Iar Harul lui Dumnezeu nu ajunge in straturile mai adanci care nu s-au incredintat inca Lui. Exista oameni care au trait ani multi, sunt batrani si au inlauntrul lor stari neprelucrate, pentru ca Harul nu a inaintat niciodata mai in adanc. In exterior se preocupau superficial in fiecare zi de cele duhovnicesti, dar fara a se darui in intregime Harului lui Dumnezeu.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: