Problema este ca omul sa se daruiasca lui Dumnezeu (3)

Mantuirea este un fapt constient

Spuneam ca in cazul Sfintilor toate sunt constiente, nu exista subconstient si inconstient. Inainte de cadere omul era simplu. Toate cele din sufletul lui erau „goale si descoperite” (Evrei 4, 13) inaintea lui Dumnezeu si inaintea constiintei lui. Nu exista nimic in stare subconstienta sau inconstienta. La aceasta stare ajung Sfintii. Ei apartin in intregime lui Dumnezeu.
In cartea Teologia Mistica a Bisericii Ortodoxe Rasaritene, Lossky afirma: „Faptul mantuirii este un fapt constient. Nu este un fapt magic. In mod constient omul il alege pe Dumnezeu, in mod constient crede in Dumnezeu, in mod constient se incredinteaza pe sine lui Dumnezeu si incepe nevointa”. Nimic nu se face in ascuns, sau in somn, sau magic.
Omul vede toata mizeria fiintei sale, vede toate pacatele sale. Cel care nu indrazneste sa le vada, cel caruia ii este teama se va chinui o viata si nu va reusi nimic. Insa cel care este smerit si are buna intentie de a se privi pe sine si nu-i va fi teama, si nu se va ingrozi acela va vedea toata zadarnicia din el. Omul trebuie sa vada pacatosenia lui, sa vada zadarnicia, sa vada raul. Numai asa se poate smeri.
Ce se intampla astazi? Zice omul: „Nu am nimic rau in mine, nu simt nimic!”. Cum se intampla aceasta? Pai, alearga de colo-colo si nu se afunda in sufletul lui sa-si vada pacatele, sa vada abisul dinlauntru, sa vada toata mizeria pe care o are in el? Orice cuvant am folosi pentru a descrie acestea, va fi foarte bland fata de cum arata realitatea in fapt. Poate ca omul nici nu are dispozitie sa vada acestea. Dar cand Dumnezeu vrea sa i le arate in vreun fel, omul o ia la fuga.
Acesta este motivul pentru care omul nu sta de vorba cu sine insusi si tot de aceea nu se poate ruga. Pentru ca atunci cand se roaga iese la suprafata sinele sau si-l macina. Dar, nu va fie frica! Staruiti! Este greu de suportat. Este greu in sensul ca lucrurile sunt infricosatoare, dar si in sensul ca nu vrem sa vedem ca sinele nostru este cel care se descopera. O luam la fuga si traim in continuare in afara realitatii, in afara sinelui nostru. Ne preocupam de orice altceva, tocmai pentru a nu infrunta si a nu vedea aceasta realitate.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: