Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (6)

Predarea continua a sinelui nostru lui Dumnezeu

   Am spus ca 1/10 din continutul sufletului nostru il avem la dispozitia noastra, este constientul. Este bucata de pepene aflata deasupra apei. Aceasta este in mainile noastre. Asadar, in momentul in care cineva spune: „Ma incredintez cu totul lui Dumnezeu si de-acum voi fi al lui Dumnezeu”, dar partea cealalta, care este in adancime, nu o poate controla – teoretic poate spune ca se preda lui Dumnezeu, insa practic nu poate controla – da lui Dumnezeu doar „bucata care este in afara din apa”, bucata pe care o cunoaste.
Acesta este partea teoretica. Practic vorbind, daca luam un cutit si taiem bucata de pepene care se afla deasupra apei, pepenele se va ridica deindata putin mai sus, deasupra apei. De fapt, cand spunem pun inceput, adica ma incredintez lui Dumnezeu, este ca si cum as taia aceasta bucata de pepene si iata, pepenele se va ridica mai sus si, astfel, o alta bucata care nu se vedea pana atunci acum se vede.
Aceasta se intampla si in sufletul omului. Atunci cand incredinteaza lui Dumnezeu acel 1/10 pe care-l controleaza, adica constientul lui si traieste acest lucru, eu as spune ca chiar din clipa urmatoare, va simti ca nu s-a incredintat pe sine lui Dumnezeu. Desi a facut-o ieri si inca mai crede ca a facut-o ieri, astazi nu simte ca s-a incredintat pe sine lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca, din subconstient a iesit o bucata a sufletului sau pe care nu o vedea, pe care nu o controla, iar acum se face cunoscuta. De aceea, omul simte in ziua urmatoare nevoia de a spune: „Dumnezeul meu, eu inca nu m-am incredintat Tie; acum ma voi incredinta!”.
Nu se joaca nici cu Dumnezeu, nici cu sufletul sau. Ieri a incredintat ceea ce putea incredinta, astazi se incredinteaza iarasi pe de-a-ntregul, intrucat sufletul nu se taie in bucati. Spunem despre pepene ca-l taiem pentru a putea intelege. In momentul in care incredintezi aceasta parte a sufletului tau, constientul, deoarece nu este cu totul taiat de subconstient, ci este unit printr-o coarda, il trage si pe acela mai sus. Astfel, omul simte nevoia ca in ziua urmatoare sa spuna: „Iarasi vreau sa ma incredintez lui Dumnezeu!”. La pepene taiem partea de deasupra si se ridica putin mai sus. Taiem iarasi o bucata si se ridica din nou mai sus. Si iarasi taiem si iarasi se ridica. Taiem pana cand il taiem aproape pe tot si va iesi cu totul la suprafata.

Arhim. Simeon Kraiopoulos – Sufletul meu. Temnita mea.

Un răspuns la Cum s-au aflat Sfintii pe malul celalalt… (6)

  1. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu; Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.(Sf. Ap. Pavel)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: