Cap. XVIII – Sufletul sa stea in singuratate mintala si liniste, ca Dumnezeu sa lucreze intr-insul pacea sa

Dumnezeul Dumnezeilor, si Domnul Domnilor, a facut sufletul tau pentru locuinta si Biserica Lui. De aceea trebue sa-l pastrezi in mare cinste. Nu-l lasa a se netrebnici si a se supune la orice. Dorintele si nadejdile tale sa fie totdeauna spre venirea lui Dumnezeu. El, daca nu afla sufletul singuratec, nu vine sa cerceteze. Il doreste ferit de ganduri, pe cat posibil, complect ferit de pofte si mult mai pazit de vointa sa. De aceea nu trebue sa-ti impui singur rigori, nici sa cauti prilej a patimi pentru iubirea lui Dumnezeu, numai cu povatuirea vointii tale, ci cu sfatul duhovnicului ce te carmueste ca un vechil al lui Dumnezeu. Printr-insul sa randuiasca Dumnezeu si sa lucreze ceea ce doreste in vointa ta. Sa faca ceea ce voeste la tine. Vointa ta sa fie totdeauna libera din parte-ti, adica sa nu voesti vreun lucru. Si cand vei voi ceva, sa vrei astfel, ca chiar de nu s-ar realiza ceea ce doresti, ci dimpotriva altceva, sa nu te manii, ci sa ramana duhul tau atat de linistit ca si cum n-ai fi voit nimic.

Adevarata libertate a inimii este a nu te lega cu mintea ori cu vointa de vreun lucru. Deci, daca vei da lui Dumnezeu sufletul tau liber, detasat de orice si de sine statator, vei vedea ca se savarsesc minuni intr-insul. Vine mai ales pacea dumnezeiasca si darul ce-l are, cuprinzator de multe alte daruri, cum zice marele Grigorie al Tesalonicului.(+)


( + ) Vezi Filocalia.


O minunata singuratate si bogatie ascunsa a Celui prea inalt! Numai El o asculta si-i vorbeste inlauntrul sufletului ei! O pustie si finite ce s-a facut Rai! Numai aici da voe Dumnezeu a-L vedea si a grai cu El.

„Mergand mai aproape voiu vedea ce este aceasta vedere mare” (Esire 3, 3), zicea Moisi, cand se afla in pustiul Sinai cel vazut si mintal. Daca si tu vrei sa ajungi la aceasta, intra descult in acest pamant: ca este sfant. Intai goleste-ti picioarele, adica asezarile sufletului. Sa ramana goale si libere de orice lucru pamantesc. Nu purta pe aceasta cale nici traista, nici toiag (cum a poruncit Domnul ucenicilor), caci nu trebue sa voesti ceva din aceasta lume, desi ceilalti cauta aceasta. Nici nu intreba in aceasta calatorie pe cineva de sanatate (cum a poruncit Elisei copilasului sau si cum Domnul zicea ucenicilor Lui). Pune tot gandul, temeinicia si iubirea ta numai in Dumnezeu, nu in fapturi: „Lasa mortii sa-i ingroape mortii lor si mergi singur in pamantul celor vii”.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: