Cap. XIV – Pacea duhovniceasca a inimii

Inima ta, iubite, este zidita de Dumnezeu numai pentru acest scop a iubi si a fi locuita de Dansul. De aceea zilnic iti striga sa I-o dai: „Fiule, da-mi inima ta” (Prov. 23, 26). Insa pentruca Dumezeu est.e pacea care covarseste toata mintea, trebue ca si inima ce voeste a-L primi sa fie impacata si neturburata, cum a zis David: „S-a facut in pace locul lui” (Ps. 5, 2). De aceea esti dator intai sa-ti asezi si sa-ti intaresti inima cu o linistire pacinica, incat toate virtutile tale externe sa provina din aceasta pace si din celelalte virtuti launtrice. Tot astfel a zis marele sihastru Arsenie: „Da-ti toata silinta ca lucrarea ta dinauntru sa fie dupa Dumuezeu si vei birui patimile din afara”. Caci desi asprele renuntari trupesti si toate nevointele cu care se pedepseste trupul sunt laudate, cand sunt masurate si  potrivit celui ce le face, totusi, daca aceste nevointe nu sunt carmuite de virtutile sufletesti si launtrice, nu vei castiga vreo virtute numai prin virtutile zise, ci desertaciune si vant de slava desarta.

Viata omului nu e decat razboiu si ispita totdeauna, cum zice Iov: „Viata omului pe pamant nu-i oare ispita?” (7,1). Trebue sa priveghezi totdeauna in aceasta lupta si sa fii cu mare atentie a-ti pazi inima in pace si in odihna.

Cand se ridica in sufletul tau vreo pornire de orice fel de turburare, sileste-te a-ti linisti si a-ti impaca indata inima, nelasand-o a se abate din cale si a fi rasvratita de acea turburare. Caci inima omului se aseamana cu pendula ceasornicului si carma corabiei. Dupa cum cand corabia nemaiavand carma se abate din cale, tot astfel si mintea omului, odata turburata, se misca toate organele dinauntru si dinafara si mintea iese din fagasul si dreapta-i  randuiala. De aceea trebuie impacata indata, de cate ori ti s-ar intampla vreo suparare si turburare dinlauntru, fie in timpul rugaciunii, fie altcandva.

Afla ca numai atunci te poti ruga bine, cand stii a lucra bine si a te pazi pacinic. Apostolul porunceste sa ne rugam in pace si neturburati, fara manie si indoiala.

Deci, chibzueste ca orice lucru al tau sa se faca in pace, cu dulceata si fara sila. Scurt, toata straduinta vietii tale sa fie a-ti impaca inima, a n-o lasa sa se turbure si, prin urmare, din aceasta pace sa faci toate lucrurile tale cu  liniste si blandete, dupa cum este scris: „Fiule, cu blandete savarseste lucrurile tale” (Sirah, 3, 17), ca sa te invrednicesti fericirii celor blanzi. Cum zice: „Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul” (Mt. 5, 5).

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut

Un răspuns la Cap. XIV – Pacea duhovniceasca a inimii

  1. In Tacere spune:

    Reblogged this on În Tăcere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: