Cap. VI – Jertfa mintala

Doua lucruri trebuesc pentru ca jertfa ta sa fie desavarsita si iubita lui Dumnezeu: unul, sa-ti unesti jertfa cu jertfele facute de Hristos fata de Tatal, altul, vointa si inima sa-ti fie deslipite de dragostea intregii zidiri.

In ce priveste unul, sa stii ca Fiul lui Dumnezeu, traind in aceasta vale a plangerii, nu numai pe Sine si lucrurile Sale, ci si pe noi cu ale noastre lucruri ne-a adus cerescului Parinte. Incat, jertfele noastre, pentru a putea fi placute lui Dumnezeu, trebuesc facute cu unirea si cu nadejdea jertfelor lui Hristos.

In ce priveste celalalt, inainte de a face jertfa, socoteste daca are nevoe de vreo alipire. Caci de ar fi aceasta, trebue sa te deslipesti pe cat posibil de orice iubire, sa nazuieti la Dumnezeu, ca El, cu dreapta Sa sa te deslipeasca complect si astfel, deslegat si slobod de orice lucru, sa te poti aduce dumnezestii Lui mariri.

Ia seama bine la aceasta. Caci daca, lipit de creaturi, te aduci jerfta lui Dumnezeu, nu te aduci pe tine, ci pe creaturi. Tu nu esti al tau, ci al acelor zidiri de care e lipita vointa ta, lucru ce nu e placut lui Dumnezeu.

E ca si cand L-ai fi batjocorit. Caci, dupa cum Dumnezeu nu primea jertfele cu vreo meteahna, cum poruncea a nu-I se aduce vietati oarbe, surde ori cu vreun mic defect: „Toate cele ce vor avea meteahna sa nu le aduca Domnului, caci nu vor fi primite, (+1)” – tot astfel, jertfa noastra cand are vreo meteahna ori lipsire de acest fel, nu este primita.(+1) Caci cele ce se aduc lui Dumnezeu, trebue sa fie vrednice lui Dumnezeu, cum spune Sirah: „Adu Domnului jertfe vrednice” (14, 11).


(+1) Levit. 22, 20.
(+2)Dupa marele Vasilie, sfintenia este afierosirea cuiva lui Dumnezeu, in intregime si pe totdeauna si silinta de a face cele placute Lui.
Apoi zice ca, ceea ce s-a inchinat odata lui Dumnezeu este lucru paganesc daca cineva voeste a o intoarce la cele comune si omenesti.


De aceea atatea jertfe lui Dumnezeu ne raman departe, zadarnice si sterpe. Ba uneori, dupa ele, cadem in greseli si pacate.

Intr-adevar, chiar de suntem lipiti de creaturi, ne putem aduce jertfe lui Dumnezeu, insa cu scopul a ne deslega prin a Lui bunatate de acele legaturi ce ne tin ferecati, incat, dupa aceasta sa ne putem oferi in intregime

dumnezestiii mariri si slujiri. Aceasta trebue sa o facem cat mai des, cu obicinuinta si cu dragostea inimii noastre.

Deci, jertfa ta catre Dumnezeu sa fie fara atasament la creaturi, fara vointa ta, fara gandul tau la cele pamantesti ci la cele ceresti. Toata atentia sa fie indreptata numai la vointa si Providenta lui Dumnezeu, caruia trebue sa i te supui in toate, si a I te jertfi totdeauna ca o ardere de tot. Dupa ce ai uitat orice creatura, zi catre El: „Iata, Domnul si Ziditorul meu, ma aduc tot si toata vointa mea in mana voii si Providentei Tale celei vecinice. De aceea fa cu mine ce-ti place, in viata, la moartea si dupa moartea, si in toata vremelnica mea petrecere pe pamant”.

Daca vei face jertfa aceasta curata, – ceeace vei cunoaste din obstacolele ce ti se vor ridica, atunci, din pamantesc devii negutator evanghelic si fericit. Caci vei fi a lui Dumnezeu si El va fi al tau.

Pentru ca El este tocmai parintele celor ce se ridica de la creaturi si de la sine, se dau cu totul si se jertfesc dumnezeestii Lui mariri.

Acum, fiule, vezi un fel puternic de a birui pe toti vrajmasii tai. Caci daca jertfa zisa te va uni cu Dumnezeu, devii tot al Lui, si El tot al tau. Si atunci, ce vrajmasi si ce putere te va putea vatama vreodata?

Iar cand voesti a-I aduce ceva din al tau, post, rugaciune, incercare de rabdare si alte lucruri bune, cum am spus, intai intoarce-ti mintea la jertfa adusa de Hristos Tatalui, la postirile, rugaciunile, rabdarea si celelalte lucruri ale Lui, apoi, cu indrasneala puterii lor, adu-I pe ale tale. Datoria pacatelor tale ispasite de Iisus fata de Tata nu o poti implini decat astfel.

Arunca o privire cuprinzatoare asupra tuturor pacatelor tale si uneori asupra fiecarui pacat, si dandu-ti bine seama ca din parte-ti, din cauza pacatelor nu poti imblanzi mania lui Dumnezeu nici a impaca dumnezeeasca-I dreptate, esti silit a nazui la viata si patima Fiului Sau, meditand la cate ceva, de exemplu cand postea, Se ruga ori Isi varsa sangele.


(+)Ceea ce insemneaza ca orice lucru si orice fel al Patimii Domnului e numit de unii teologi Taina. Caci fiecare cuprinde o intelegere tainica. De aceea se si zice in acest capitol sa trecem de la o taina a vietii la alta si dela o patima a Lui la alta. Afland aceasta, nu te indoi.


Acolo unde era nevoie a imblanzi pe Tatal pentru ale tale pacate Hristos Ii aducea jertfa ca si cum I-ar fi zis:
Iata, Parinte vecinice, ca din destul dupa a Ta voie impac dreptatea, pentru pacatele si datoriile acestui rob al Tau. Dumnezeeasca Ta marire sa se multumeasca a-l ierta si a-i primi in numarul alesilor.

Atunci adu aceste rugaciuni jertfa Parintelui si roaga-L sa te slobozeasca de toata datoria prin puterea lor.

Aceasta sa o faci nu numai trecand de la o taina a vietii si a patimii Lui la alta, ci si dela o lucrare mai mica a fiecarei taine la alta; nu numai pentru tine, ci si pentru altii poti folosi acest fel de jertfa.

Nicodim Aghioritul – Razboiul Nevazut

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: