Povatuirile duhovnicesti ale monahului Isaia catre prea cinstita monahie Teodora (X)

395. Nu-ti fie tare, buna mea sora, de osteneala linistirii, caci ea este usoara. Dumnezeu opune diavolului, fara frica si fara sfiala, pe cei ce vor sa umble intru poruncile Lui si ii insufleteste spunand: incepe sa lupti cu diavolul si Eu te voi ajuta. Dar daca nu vei muri nici pentru Hristos, vei muri acolo si vei fi aruncat in foc impreuna cu diavolul, ceea ce Il rog pe Dumnezeu Cel viu sa nu ti se intample. Prin urmare, pune un inceput si Dumnezeu, Care vede osardia ta, iti va da si puterea. Numai ca sa stii ca diavolul nu poate sa se apropie de om sau sa-l arunce in ispite, daca el insusi nu va cadea in nepasare si va incepe sa rataceasca in afara de locul sau cel linistit, de nu se va intinde, de nu va incepe sa fie lacom cu pantecele si sa vorbeasca multe. Atunci, Dumnezeu ii ingaduie diavolului si el incepe sa-l ispiteasca. Iar pe acela care cu rabdare petrece linistea cea de Dumnezeu pazita, Domnul il pazeste ca pe lumina ochilor. Asadar, ce folos vei avea sa te ingrijesti si sa ratacesti in afara linistii unde diavolul, gasindu-te fara acoperamantul lui Dumnezeu, va incepe sa te semene ca pe grau? Dar daca vei petrece cu rabdare si cu liniste, atunci el, de trei ori blestematul, nu va indrazni sa se apropie de tine.

396. Cel ce doreste binele sufletului sau, acela cauta sa pastreze cu orice chip curatia si nobletea lui, iar grija de trup o margineste numai la strictul necesar, dupa cuvantul Apostolului: „Avand ce manca si cu ce ne imbraca, cu acestea sa fim multumiti”. De aceea, buna mea sora, nu-ti mangaia trupul cu somnul si cu mancarurile cele felurite, cu baile si cu asternuturile cele moi, avand intotdeauna in gura ta urmatorul cuvant: ce folos voi avea de sangele meu, cand toate ale trupului meu vor merge spre putrezire?

397. Dupa cum apa este vrajmasa focului, tot astfel necumpatarea nu numai in vin, ci si in apa, este vrajmasa castitatii.

398. Trebuie sa ne indepartam cu orice chip de cele ce pot tulbura sufletul, iar sufletul este tulburat de vin, de untdelemn, de mancare multa, de vorbe desarte, insa mai mult decat orice, pe femei le vatama privirea la fetele batranilor, iar pe barbati, la fetele femeilor. Toate acestea tulbura puternic sufletul celui ce se linisteste, fie ca e femeie sau barbat.

399. Daca vrei, buna mea Doamna, sa traiesti cu evlavie si sa-ti dobandesti odihna din partea gandurilor rele, in lumea aceasta, iar in veacul cel viitor, un liman de buna liniste, fa ceea ce iti voi spune si te vei mantui. Temelia tuturor faptelor bune este sa stai intr-un singur loc, in liniste si in tacere, sa mananci odata in zi paine si apa, iar fiertura numai sambata si duminica, tot numai odata-n zi, si sa fugi de saturare, caci saturarea este radacina curviei. Saturarea este mreaja gandurilor, iar somnul aduce nalucirile. Dulceata atata gatlejul si inmulteste viermii in mormantul pantecelui, adica miscarile desfranate.

400. Dupa cum am aflat din cercare si de la inteleptii Parinti, pofta este una, dar e asemenea apei care, iesind dintr-un izvor, curge prin diferite raulete, se amesteca la iubitorii de placeri prin care fiecare din simturile noastre. Iar simturile sunt: ochii, urechile, limba, pipaitul, adica varfurile degetelor si mirosul – adica nasul. Prin fiecare din aceste cinci simturi poate fi ranit sarmanul om cu pofta. De pilda prin ochi, cum ne invata Prea Dulcele Iisus: „cel ce se uita la femeie…” si celelalte. De altfel, acest cuvant nu-i spus numai pentru barbat, ci si pentru femeia care se uita la barbat, iar cea care primeste gandul de curvie, savarseste si ea curvie in inima ei. Si ce folos ai sa aduci lupta asupra ta? Daca vrei sa te mantuiesti, sezi linistita in chilia ta, nevazand nimic din cele ce smintesc, si nu vei savarsi desfranare in inima ta si nu vei osandi pe nimeni. Linistea il pazeste pe monah de toate patimile, cu darul lui Hristos.

401. Linistea si tacerea sunt prietenele lacrimilor, lucratoarele aducerii aminte de moarte, zugravitoarele chinurilor vesnice, iscoditoarele judecatii, slujitoarele pomenirii lui Dumnezeu, vasele sporirii nevazute.
Cel ce cu adevarat si-a cunoscut pacatele sale, isi infraneaza limba, iar cel ce vorbeste mult, inca nu s-a cunoscut pe sine insusi. Prietenul tacerii si linistii se apropie de Dumnezeu si vorbind cu El, se lumineaza de lumina Lui.

402. Tacerea lui Hristos si rostirea Lui tacuta ce ocolea slava desarta l-a rusinat pe Pilat. Petru, spunand un cuvant, „a plans amar”, nu si-a adus aminte de cuvantul proorocului: „zis-am: pazi-voi caile mele, ca sa nu gresesc cu limba mea” si nici de cuvantul altcuiva: e mai bine sa cazi din inaltime decat cu limba.

403. Cel ce se ingrijeste de iesirea sufletului sau si plange intotdeauna pentru pacatele sale, nu are nici o placere sa stea de vorba cu cineva, nici chiar cu un copil mic, caci tot pacatul vine de la limba si cel ce iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, uraste vorbirile cu oamenii.

404. Cel ce iubeste linistea cea binecuvantata isi inchide cu desavarsire gura, iar cel ce se veseleste cu oamenii si iubeste vorbirile cu ei, se lipseste de bucuria cereasca. Cel ce uraste lumea si toate desertaciunile lumesti, iubeste linistea si, prin liniste, se face prietenul lui Dumnezeu. Dupa cum fumul alunga albinele, asa vorbirea cu oamenii alunga linistea si aducerea aminte de Dumnezeu.

405. Cel ce iubeste castitatea si pazeste linistea, cu cinstita tacere se va face fiul lui Dumnezeu Celui Prea Inalt. Dar ca sa pastrezi o curata castitate e cu neputinta, fara liniste si tacere. Tocmai de aceea, Dumnezeu, in chip deosebit priveste spre cel linistit, tacut si smerit. 

406. Sa adormi intotdeauna cu aducerea aminte de moarte si cu invatatura lui Hristos, caci nu exista o arma si un ajutor mai puternic ca acela care se da omului prin aceste doua lucruri. Dar aceste doua mari si slavite lucrari nu se pot tine altfel decat in liniste, cu tacere si citire.

407. Cel ce si-a biruit trupul, adica cel ce n-a cazut in curvie, si-a biruit firea, iar cel ce si-a biruit firea, s-a ridicat, desigur, mai presus de fire, iar cel ce a devenit astfel traieste ca un inger in veacul acesta.

408. Cel ce si-a frant inima se leapada de sine, dar cum sa-si franga inima omul care n-a lepadat si n-a urat orice dorinta rea?

409. Privegherea si infranarea cu liniste curata mintea de gandurile rele, iar somnul cel mult indeparteaza sufletul de Dumnezeu si-l coboara in prapastia mortii.

410. Privegherea cu liniste curma infocarea, iar cel ce le neglijeaza intampina visuri pline de sminteala.

411. Ochii plansi sunt un acoperamant al inimii, o plasa a gandurilor, o infocare a nalucilor.

412. Monahul veghetor este un vanator de ganduri: rugandu-se in linistea de noapte, el le alunga.

413. Monahul iubitor de Dumnezeu se bucura de priveghere, iar cel nepasator fuge de ea ca de foc. Pe primul il acopera Dumnezeu, iar pe cel de-al doilea il siluieste diavolul.

414. Exista oameni nenorociti care, din lenevirea lor, nu vor pentru nimic in lume sa inceapa cinstita liniste si faptele bune, ci vor sa se mantuiasca fara de osteneala, ceea ce e cu neputinta. Dumnezeu fagaduieste Imparatia iar cei nepasatori nu-L asculta. Diavolul ii arunca in iad si pe el il iubesc. Ce este mai pierzator decat aceasta nebunie?

415. Fii stapana inimii tale si sezand in liniste, cu smerenie, in chilia ta, vei zice rasului: du-te, si se va duce si plansului celui dulce: vino, si va veni.

416. Nimic nu-i ajuta sufletului in ceasul iesirii sale mai mult ca linistea, tacerea si aducerea aminte de Dumnezeu.

417. In vremea iesirii tale, ingerii lui Dumnezeu, impreuna cu pazitorul tau, vor arata toate faptele tale cele bune, posturile, privegherea, linistea, tacerea, minunata rugaciune cea neincetata, desele metanii si chiar insasi rogojina ta roasa de multimea metaniilor, ca marturie impotriva demonilor. Si sufletul tau vazand acestea, se va bucura atunci, daca vei implini cu osardie tot ce te-am invatat in cartea aceasta. Pe de alta parte, si demonii vor arata daca uneori te-ai trandavit, sau n-ai postit sau n-ai privegheat sau nu te-ai linistit sau, ratacind incolo si incoace, i-ai smintit pe barbati sau singura te-ai smintit de ei. Toate acestea, demonii cei rai le vor arata in iesirea vremii tale, pe zapis cu ziua si ceasul – si fata pe care ai smintit-o sau de care te-ai smintit. Daca tu cu adevarat te vei pocai de toate acestea si celelalte si cealalta vreme o vei petrece in liniste si tacere, atunci vor birui ai nostri, cu darul lui Hristos, adica ingerii cu pazitorul tau. Atunci, Ingerii cei purtatori de lumina te vor lua si vor merge cu tine la ceruri. Dar daca va precumpani partea cea potrivnica – ceea ce ma rog sa nu ti se intample! – atunci nu mai stiu ce sa zic.
Tocmai de aceea, peste tot, in aceasta carte, te-am indemnat ca sa petreci in liniste si ca sa te indepartezi de legatura cu barbatii. Daca ma vei asculta, atunci imi vei aduce in ceasul acela o mare multumire, iar daca nu ma vei asculta, atunci sa stii ca tu singura, cu propria ta vointa, te-ai dat in mainile vrajmasilor. Daca te temi de Dumnezeu, ingrijeste-te de sufletul tau, caci nu esti un copil si nu esti nechibzuit, ci stii ce este bine si ce este rau, ce este spre mantuire si ce este spre pierzare. Nu stii cand va veni moartea, astazi sau maine, in miezul noptii sau la miazazi. De aceea ia aminte la cele ce ti-am scris.

418. Am depus truda si grija ca sa aduc de peste tot dumnezeiestile marturii si ca sa-ti arat adevarata cale a virtutii si a mantuirii, ca sa nu-ti sopteasca gandul, sau mai bine zis diavolul: eu n-am stiut, de aceea am ratacit.

419. Adeseori m-ai silit sa-ti alcatuiesc o scrisoare de aducere aminte pentru ca, avand-o intotdeauna langa tine si citind-o, sa-ti poti incalzi ravna si sa-ti alungi nepasarea. Si iata ca eu am implinit porunca binecuvantatului tau suflet. Stiind ca gandul tau intr-adevar a indragit cinstita liniste, mama tuturor faptelor bune, si ca ti-ai dat sufletul ca sa alergi pe calea linistii, eu am adunat tot ce am auzit de la Sfintii nostri Parinti si invatatori ai lucrarii unei vieti linistite si m-am indemnat sa ti le vestesc exact si adevarat.

420. Si iata, buna mea sora, tu ai cunoscut bine acum ce lucrare este mantuitoare pentru sufletul tau. Cum odinioara te invatam prin viu grai, tot astfel si acum, ca si cum as petrece zi si noapte cu tine, ti-am descris toata fapta cea buna in cartea de fata, indeosebi preacinstita liniste si tacere si te rog, prea doritul meu copil intru Domnul, nevoieste-te in aceste putine zile ca sa dai un ajutor sufletului tau. Eu, dupa cum prea bine stii, n-am nevoie de osteneala ta, ci iti doresc mantuirea.
Te rog, nu pogari sufletul meu de viu in iad, cand voi auzi ceva necuviincios despre tine. Caci cel ce nu petrece in liniste, este necuviincios si desert – nu cunoaste pieirea sufletului sau si chiar daca o cunoaste, nu vrea s-o indrepte.
Eu m-am silit sa-ti arat cu orice chip in aceasta carte si cele bune si cele rele, ca sa nu ai raspuns inaintea Domnului nici in cele bune, nici in cele rele.
Domnul nostru Iisus Hristos astfel vorbeste despre iudei: „De-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat n-ar avea, iar acum, nu au nici o dezvinovatire pentru pacatul lor”.
Asa, buna mea sora, daca eu nu ti-as fi aratat toata calea mantuirii, ai fi putut raspunde: eu n-am stiut toate acestea; dar acum tu nu poti sa te dezvinovatesti in nici un fel.
De aceea, pe cat iti sta in putinta, inchide-te, cu trupul si cu sufletul tau, si vei dobandi har inaintea fetei Domnului.

Amin!

Sursa: Matericul – Adunare de cuvinte folositoare pentru maici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: