Povatuirile duhovnicesti ale monahului Isaia catre prea cinstita monahie Teodora (II)

36. Daca vrei sa te rogi curat si netulburat, fugi de legaturile cu toti oamenii – monahi, mireni, monahii, copii, femei – si atunci va vedea sufletul tau lumina adevarului. Pe masura ce inima se leapada de legaturile din afara, in aceeasi masura se patrunde in suflet de Duhul Sfant si inima dobandeste o pace pe care ai s-o intelegi cand vei implini cu fapta ceea ce este scris aici.

37. Straduieste-te pe cat iti sta in putinta in citirea dumnezeiestilor Scripturi, cu aceasta calauza unica pe calea ce duce spre mantuire si te vei indulci cu lumina cunostintei.

38. E rusinos lucru pentru iubitorii de trup si pentru cei lacomi cu pantecele sa discute subiecte duhovnicesti, asa cum e rusinos pentru o desfranata sa vorbeasca despre castitate.

39. Cand trupul se imbolnaveste rau de tot, atunci nu primeste nici mancarurile bune. Mintea ocupata cu lucrurile si vorbirile mirenesti, nu poate sa se apropie de liniste, de fericita tacere si de rugaciune.

40. Focul nu se aprinde in lemnele umede si Duhul Sfant nu Se odihneste in sufletul care iubeste odihna.

41. Desfranata nu petrece intr-o dragoste credincioasa fata de barbatul ei, iar sufletul, ocupat de lucrurile desarte ale lumii acesteia, rupe legatura cu Dumnezeu.

42. Daca vei pune asupra sufletului tau legea saraciei si cu harul lui Dumnezeu te vei elibera de toate grijile lumesti si in saracia ta, vei fi mai presus de lume, atunci vezi, te rog, sa nu mai doresti din nou a-ti agonisi averi sub pretextul iubirii de saraci, cu scopul, adica, sa faci milostenie, si sa nu-ti arunci sufletul tau din nou in viforul grijilor (sa primesti de la unul si sa dai altuia) si sa nu-ti pierzi partea ta devenind roaba oamenilor pentru ca ei iti dau tie ceva. Dumnezeu, pentru aceasta ti-a dat tie maini, pentru ca sa-ti castigi hrana cu ele, imitand pe Apostolul, care zice: „Mainile acestea mi-au slujit mie si au fost cu mine”. Daca ai ceva din lucrurile acestei lumi, imparte-le imediat, dar daca nu ai, nu dori, te rog, sa ai mai mult decat painea cea de toate zilele. Domnul zice: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua”. Noi, crestinii, in rugaciunile noastre de fiecare ceas, nu cerem de la Dumnezeu decat „painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi”.

43. Sa-ti cureti chilia de toate lucrurile si sa nu ai nimic inauntru afara de dumnezeiestile icoane sau carti, pentru ca atunci cand firea va cere hrana, sa nu fii biruita, impotriva vointei. De aici, din aceasta rara satisfacere a trebuintelor, vei invata infrangerea. De vei avea in chilie provizii suficiente, cu greu vei putea sa-ti pastrezi infranarea.

44. Ferice de acela care cunoaste si tine cele scrise aici, care petrece in liniste, avand o rucodelie masurata, care isi intoarce toate grijile spre osteneala rugaciunii, crezand ca cine lucreaza pentru Dumnezeu arunca asupra Lui toata mahnirea; acela nu va avea neajunsuri in trebuintele sale, intrucat unul ca acesta pentru El s-a indepartat de lume, de lucrurile ei si de legaturile ei.

45. In ceasul cand Dumnezeu iti va umili inima si te va misca spre lacrimi, scoala-te si fa de 70 de ori cate 7 inchinaciuni, neingaduind inimii tale sa se ingrijeasca de altceva, intrucat atunci demonii vor veni la tine cu toata osteneala lor ca sa te amageasca sa te ocupi cu unele sau cu altele din gandurile lor. Tu vei vedea si te vei mira de ceea ce se va naste aici.

46. Ia aminte, Doamna mea, ingrijeste-te si osteneste-te in dumnezeiestile citiri, caci de nu te vei osteni, de nu te vei nevoi, nu vei dobandi. Daca nu vei bate in usa lui Dumnezeu cu o rugaciune calda si cu osteneala linistii, postului si privegherii, atunci nu vei fi ascultata.

47. Cand omul din afara – adica trupul – va muri pentru lucrurile lumii, nu numai pentru pacat, ci si pentru orice odihna trupeasca, atunci in egala masura va mri omul launtric – adica sufletul – pentru gandurile rele. Daca monahul nu va nimici in inima sa grija de lucrurile vietii, nici chiar trebuintele firii, si nu-si va arunca grija sa asupra lui Dumnezeu, atunci harul lui Dumnezeu nu se va salaslui in el.

48. Daca vei intelege cu precizie ce sfarsit vor avea toate lucrurile lumesti si cat sunt ele de neinsemnate, atunci nu vei avea nevoie de invatator pentru mantuirea sufletului in linistea ta.

49. Cel ce nu se indeparteaza si nu fuge de pricinile patimilor, vrand sau nevrand, este batjocorit de pacat. Pricinile pacatului sunt urmatoarele: vinul, femeile pentru barbati si barbatii pentru femei, bogatia si indulcirea trupului. Dupa fire, ele nu sunt pacate dar firea, prin ele, lesne se apleaca spre patimile pacatoase. De aceea, monahul trebuie sa se pazeasca de ele cu toata puterea.

50. La oameni este cinstita bogatia, iar la Dumnezeu de mii de ori este mai cinstit sufletul care se smereste de buna voie pana la saracie.

51. Daca vrei sa pui un inceput bun faptelor bune si faptelor de mantuire, pregateste-te de ispitele care te vor intampina din cauza faptelor bune si nu te teme de diavolul care are obiceiul ca, prin desele ispite pricinuitoare de frica, sa iasa in calea celui ce plin de osardie incepe sa vietuiasca cu evlavie si sa ravneasca la virtute si viata buna, pentru ca, infricosandu-l chiar de la inceput, sa se lase de buna sa intentie, nu pentru ca cel de trei ori blestemat ar putea avea vreo putere, caci astfel nimeni n-ar fi putut incepe nici un bine, ci pentru ca, chiar in folosul si binele nostru, ii ingaduie Dumnezeu sa ne ispiteasca, asa cum vedem in fata dreptului Iov. Prin urmare, buna mea sora, fii gata sa intimpini cu barbatie si buna chibzuinta ispitele care insotesc faptele bune. 

52. Sa crezi cu tarie, Doamna mea, in Prea Dulcele Domn Iisus Hristos, ca de vor veni asupra ta ispitele lumii, tu vei putea sta impotriva lor si le vei birui cu dumnezeiasca Lui putere. Omul care se indoieste de-i va ajuta Dumnezeu in vremea ispitelor, nu crede in Dumnezeu si nu este vrednic de numele de crestin. Cel ce este cu adevarat credincios si evlavios, chiar de ar fi in insasi falcile balaurului, crede ca Dumnezeu poate sa-l scoata dintre ele. Asa au crezut mucenicii si au intrat fara frica in cuptorul de foc si Dumnezeu i-a izbavit pe tinerii evrei din cuptorul Babilonului, pe Sfanta Tecla de foc si de fiarele cele cumplite, fara indoiala, pentru credinta lor cea curata.

53. Cel ce uraste pacatul se fereste de el si merge barbateste pe calea virtutilor, fara sa-i fie teama de navalirea diavolului, caci in el locuieste Dumnezeu.

54. Cauta sa redobandesti binele pe care l-ai pierdut. Esti dator sa-I dai lui Dumnezeu plumb? El nu-ti cere in locul plumbului margaritare si pietre pretioase. Dumnezeu, parca ti-ar spune – tie si tuturor credinciosilor – ai pierdut, omule, fecioria si curatia, nu vreau de la tine milostenie, atata vreme cat ramai in desfranare, ci vreau sfintenie de la tine, castitate.

55. Sa-ti fie limba blanda si necinstirea nu se va atinge de tine. Dobandeste o gura dulce si pe toti ii vei avea de prieteni.

56. De crezi, buna mea Doamna, ca Dumnezeu are grija de tine, pentru ce te ingrijesti de trebuintele vremelnice si desarte ale trupului? Arunca asupra Domnului grijile tale si nu te teme de ingrozirile diavolului. Cel ce arunca toate asupra Domnului, isi petrece in pace toate zilele vietii sale.

57. Cineva dintre sfinti a spus: eu am bagat de seama ca daca un monah nu lucreaza pentru Dumnezeu, cum trebuie si cum poate, atunci Dumnezeu ingaduie ca acela sa cada in ispite. Daca el primeste ispitele cu multumire, atunci Dumnezeu ii da un grabnic ajutor si-l izbaveste de ele.

58. Adu-ti aminte de Dumnezeu Cel Prea Inalt, in toata vremea, buna mea sora, si El Isi va aduce aminte de tine, cand vei cadea in nevoi si in necazuri si te va mantui de vrejele diavolesti. Niciodata sa nu uiti de El, predandu-te desertaciunilor vietii, pentru ca nici El sa nu te uite in vremea luptei sale. In inima ta sa-I fii supusa Lui, pentru ca sa ai indrazneala catre El in vremea scarbelor, cand te vei ruga din inima, in singuratatea ta.

59. Cei supusi pacatului, alergati la Domnul, Singurul Care poate ierta pacatele si lasa greselile. El a zis cu juramant, prin proorocul Iezechiel: „Viu sunt Eu, graieste Domnul, nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca sa fie viu”.

60. Fericit este acela care se smereste intru toate, caci el va fi inaltat de Dumnezeu. Daca flamanzesti, insetezi si te smeresti pentru Dumnezeu, atunci curand vei fi proslavit de Dumnezeu. Cine flamanzeste si inseteaza aici pentru Dumnezeu, acela, in ziua rasplatirii, va dobandi de la El adevarata bogatie.

61. In toata viata ta sa te socotesti pacatoasa, pentru ca sa fii intotdeauna in adevar.

62. Daca tu, de buna voie, te-ai lepadat de toate lucrurile vietii, atunci tu sa nu te certi cu nimeni, pentru nimic.

63. Indeparteaza-te de oamenii rai ca de o boala molipsitoare.

64. Asa cum din lacomia pantecelui se naste desfranarea, tot astfel din vorba multa si din vorbirile necuviincioase, se naste o furtuna de ganduri si iesirea din minte.

65. Grija de lucrurile vietii tulbura sufletul si, in tot timpul acesta, nu este pace in ganduri.

66. Monahul care si-a inchinat viata virtutilor trebuie sa se lepede cu desavarsire de toate grijile lumii asa incat, intorcandu-se inlauntrul sau, sa nu gaseasca in inima sa absolut nimic din veacul acesta. Numai gandul slobod de orice grija lumeasca poate – cu harul lui Hristos – sa se invete a se ruga si sa se linisteasca zi si noapte, fara nici o risipire.

67. Daca rugaciunea este intraripata de dragostea lui Dumnezeu si sta intr-o neadormita priveghere, zi si noapte, atunci Domnul intocmeste in jurul ei, ca pe un acoperamant, un nor de lumina.

68. Dupa cum norul acopera lumina soarelui, tot astfel lacomia pantecelui intuneca constiinta mintii si alunga Duhul Sfant.

69. In trupul cel iubitor de placeri si lenes, nu locuieste Duhul Sfant, ci satana, cu toata oastea lui.

70. Asa cum tatal se ingrijeste de fiul sau iubit, tot astfel Domnul Se milostiveste si sufera impreuna cu cel ce rau patimeste pentru El cu trupul, posind, priveghind si rugandu-se, stand intotdeauna aproape de gura lui.

71. Pentru aceasta sunt printre voi multi neputinciosi si bolnavi care, in buna parte, mor. Ce insemneaza aceste cuvinte? Asculta. Cand un biet calugar, stiind ca vasul sau e putred, plin de spurcaciune si de necuratenie, nu se sileste sa se spelede aceasta necuratenie cu linistea, cu tacerea si cu lacrimi fierbinti, pentru ca in felul acesta sa se apropie de dumnezeiestile si Prea Curatele Taine, ci ingroapa acest margariar ca intr-un noroi murdar, atunci Dumnezeu il pedepseste cu suferinte amare si cu grele boale, pentru ca, macar prin mijlocirea scarbelor, sa se intoarca oarecum el spre Domnul in liniste si intr-o adevarata pocainta – , iar El sa-l vindece.

72. Nu cheltui, sora, vremea nevointei de liniste, atata timp cat nu te-a lovit boala sau alta mare suferinta sau, ceea ce e mai grozav, moartea. Ce folos vei avea sau – mai bine zis – de ce te-ai mai nascut, daca vei fi surprinsa de nenorocita soarta a acestei vieti de care nimeni nu poate scapa printr-un trai nepasator? De aceea, in toata cartea aceasta, iti cer si te rog, ca pe una ce-ti iubesti sufletul si iubesti linistea, sa nu-ti cheltuiesti si sa nu-ti sleiesti viata aceasta in desertaciunea acestei lumi, caci nu stii ce va fi cu tine maine: vei mai tai sau vei muri? Alege cele bune si petrece intr-insele si-L vei avea pe Insusi Dumnezeu de ajutor si impreuna-lucrator.

73. Linistea si tacerea sunt o comoara ascunsa in campia vietii monahale. Prin urmare du-te, vinde-ti averile si cumpara comoara linistii, a tacerii si pastreaz-o nejefuita pana la sfarsitul vietii tale, pentru ca prin ea sa te imbogatesti cu bogatia Imparatiei Cerurilor.

74. Daca monahul se pazeste din dragoste pentru Dumnezeu, atunci Insusi Dumnezeu il apara pe un astfel de monah si nu-i ingaduie diavolului nici sa se apropie de el. Atunci acest rautacios, stand undeva in departare, asteapta vremea slabirii monahului si de indata ce se va intoarce macar cat de putin de la aducerea aminte de Dumnezeu si de moarte, sau va incepe sa faca ceva lumesc sau isi va ingadui sa se plimbe fara rost in jurul chiliei sale, va tabari imediat asupra lui ca asupra unei oi ratacite, asemenea unui lup salbatic si-l va sfasia si nu este cine sa-l izbaveasca! Asa incat, de nu se va intoarce pe loc din nou catre Dumnezeu, va pieri pana la sfarsit. Si aceasta se intampla nu cu puterea diavolului, ci din pricina monahului insusi. De aceea, buna mea sora, sa petreci intotdeauna in liniste pentru ca Dumnezeu sa nu ingaduie sa se apropie de tine diavolul, nimicindu-i cursele.

75. Vazandu-l pe ingerul pazitor al binecuvantatului tau suflet, el, cel rau, va fugi de la tine, cu harul lui Hristo, ca din fata focului. De aceea, pe cat iti este cu putinta, buna mea Doamna, ia aminte la pazitorul sufletului tau si nu-l scarbi – sa nu dea Dumnezeu! – caci altminteri va pleca de la tine. Iar cand va pleca de la tine Sfantul Inger ce te pazeste de apasarea sau trandavia ta, atunci – vai! – te vei duce spre pieire sigura.

Sursa: Matericul – Adunare de cuvinte folositoare pentru maici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: