Sfantul Ioan Scararul – 30 Martie

sf-ioan-scararul4Acest sfânt, pe când era în vârstă de şaisprezece ani, ajunsese, din pricina iscusinţei sale la minte, foarte învăţat în toată ştiinţa de pe vremea lui. Voind să se aducă pe sine jertfă preasfinţită lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a făcut monah şi a petrecut în ascultare. Mai târziu, când a ajuns la vârsta de nouăsprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de sihăstrie care se găsea la depărtare de cinci leghe de mănăstire, unde s-a hotărât să pună început luptelor sale înalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas; şi a petrecut aici patruzeci de ani în dragoste fierbinte şi înflăcărat de dogoarea iubirii dumnezeieşti. Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, fără de prihană, vieţii sihăstreşti, dar gusta din toate numai câte puţin şi niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare, frângea cu multă înţelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelşugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minţii lui. Iar calea vieţii lui era rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de Dumnezeu.

Osârduindu-se deci în toată virtutea şi ducând viaţă îmbelşugată, el s-a învrednicit de nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui şi un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă şi să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn şi făcându-l să se ridice din locul acela în care peste puţin timp ar fi avut să moară. Deci, ajungând pe culmea virtuţilor şi conducând vreme îndelungată ca egumen mănăstirea din Sfântul Munte Sinai, a părăsit apoi viaţa aceasta trecătoare, mutându-se la viaţa cea veşnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea aceea plină de înălţări duhovniceşti şi dumnezeieşti, care se numeşte Scara.

scara-raiului2

Fragment din Scara Sfantului Ioan Scararul
“Blandetea este starea neclatinata a mintii, care ramane la fel si la laude si la defaimari”.
“Blandetea sta in a ne ruga in chip netulburat si sincer pentru cel ce ne tulbura in vremea tulburarilor ce ni le pricinuieste”.
“Blandetea este stanca ce se inalta din marea maniei, care risipeste toate valurile ce se izbesc in ea”.
“Blandetea este propteaua rabdarii; usa, sau mai bine zis maica rabdarii, pricina a deosebirii dreptei judecati (discernamantului), caci: “Invata-va Domnul pe cei blanzi caile Lui” (Ps. 24, 8). E pricina iertarii, indrazneala rugaciunii; incaperea Duhului Sfant. Caci, zice Domnul: “Spre cine voi privii, daca nu spre cel bland si linistit” (Isaia 66, 2)”.
“In inimile celor blanzi se odihneste Domnul, sufletul tulburat e scaunul diavolului”.
“Cei blanzi vor mosteni pamantul” (Mt. 5, 5), il vor mosteni cu inima; cei ce se predau maniei vor fi desmosteniti din pamantul lor si vor ajunge Prizonierii acesteia”.
“Sufletul bland e tronul simplitatii. Mintea manioasa e pricinuitoarea rautatii”.
“Sufletul drept este sotul smereniei; sufletul viclean este slujitorul mandriei”.
“Sufletele celor blanzi se vor imbogati intru cunostinta; iar mintea stapanita de manie ramane in intuneric si nestiinta”.
“Simplitatea este deprinderea sufletului lipsit de cugetari complicate neinstare de intentii rautacioase in privinta aproapelui”.
“Nerautatea este o stare senina a sufletului, izbavita de orice cugetare vicleana”.
“Dreptatea este cuget neiscoditor, purtare nemincinoasa, cuvant neprefacut si nepregatit mai inainte”.
“Precum Dumnezeu se numeste iubire, asa se numeste si dreptate. De aceea si spune inteleptul in Cantarea Cantarilor, catre inima curata: “Dreptatea te-ai iubit pe tine” (1, 3) si iarasi, parintele lui: “Bun si drept este Domnul” (Ps. 24, 9) si pe cei de un nume cu El ii mantuieste: “Cel ce mantuieste pe cei drepti” (Ps. 24, 6) si iarasi: “Dreptatea sufletelor a vazut si a cercetat fata lor” (Ps. 10, 7)”.
“Viclenia este prefacere a starii de dreptate; cuget ratacit; mincinoasa carmuire de sine; juraminte supuse pedepsei; cuvinte impletite; adanc (voit ascuns) al inimii; prapastie de viclenie; minciuna imbibata in fire; inchipuirea de sine, devenita fireasca, contrara smereniei; fatarnicia pocaintei; izgonirea plansului; dusmana marturisirii; regula de viata dupa placerea proprie; pricina caderilor; potrivnicia invierii; zambetul batjocurii; intristarea nebuna; evlavie prefacuta; viata indracita”.
“Toti cei ce voim sa atragem pe Domnul la noi, sa ne apropiem de El in chip simplu, neprefacut, fara viclenie si fara multe feluri de ganduri si fara iscodire, ca si cum am veni la lectiile unui invatator. Caci El fiind simplu si necompus din multe, voieste ca si sufletele care vin la El sa fie simple si nevinovate. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara smerenie”.
“Cel ce se face rob mandriei celei fara de minte este inchinator la idoli din necesitate; socotindu-se slujitor al lui Dumnezeu se straduieste sa placa oamenilor si nu lui Dumnezeu”.
“Omul lingusitor este sluga dracilor, calauza catre mandrie, nimicitor al umilintei, defaimator al caii mantuirii. “Poporul meu! Cei care te conduc te ratacesc si te abat de la calea pe care mergi” (Isaia 3,12) – spune Domnul, prin proorocul”.
“Cine a dobandit o inalta sporire duhovniceasca rabda barbateste si cu bucurie necazurile; unuia ca acesta, asemeni sfintilor si cuviosilor, laudele nu-i aduc vatamare”.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 36 other followers

%d bloggers like this: